Cosmin Floricel: „Pogromul de la Iași a reprezentat una dintre cele mai violente acțiuni antisemite din perioada guvernării lui Ion Antonescu”

Publicat de prosavioleta, 3 februarie 2026, 08:39

Teodora Mazere: Domnule profesor, bine ați venit la Jurnal Militar.
Cosmin Floricel: Bine v-am găsit!
Teodora Mazere: Așadar, un moment trist al istoriei în care crezul purității sângelui a fost adoptat nu doar în Germania, ci și în alte țări. V-aș ruga să facem o prezentare a contextului istoric care avea să ducă la aceste crime săvârșite asupra evreilor și nu numai.
Cosmin Floricel: Termenul de Holocaust derivă din cuvântul grec pentru ofrandă complet arsă, termen care în secolul XX desemnează uciderea sistematică, așa cum ați spus și dumneavoastră, a cel puțin șase milioane de bărbați, femei și copii evrei și nu numai, pentru că alături de aceste victime au mai fost și alte categorii: rromi, Martorii ai lui Iehova, minorități sexuale. Germanii au numit aceasta soluția finală la problema evreiască. În aprilie 1933 era adoptată legea pentru restaurarea funcției publice profesionale. În 1935 sunt adoptate legile de Nürnberg, prin care evreii își pierdeau cetățenia și totodată erau interzise căsătoriile mixte. În România, primele măsuri antisemite vor fi luate în timpul guvernării Goga-Cuza, prin Decretul 169 din 22 ianuarie 1938. În urma acestui decret, 225.000 de evrei își pierdeau cetățenia și, odată cu aceasta, și drepturile lor politice de a profesa și de a avea proprietăți. Decretul lege 2.650 din 1940 a făcut posibilă eliminarea evreilor din guvern, din comitetele de conducere ale unor întreprinderi publice sau private. Românizarea, inițiată de Antonescu, a continuat prin adoptarea Decretului lege 3.347 din 4 octombrie 1940.
Teodora Mazere: Cum a reușit acest regim din România să dezumanizeze populația evreiască în ochii opiniei publice?
Cosmin Floricel: Trebuie să privim procesul de dezumanizare ca pe o inginerie socială metodică. În România, regimul a utilizat mai multe pârghii pentru a distruge imaginea publică a evreului. După pierderea Basarabiei și a Bucovinei de Nord, evreii au fost asociați cu comunismul sovietic. Din acel moment, evreii sunt văzuți ca spioni, sabotori și dușmani ai integrității naționale. Această etichetă a servit drept justificare morală pentru crimele ce aveau să urmeze. Ne referim aici, în principiu, la pogromul de la Iași. Nu în ultimul rând, regimul a prezentat deposedarea evreilor de bunuri, magazine, case, fabrici, ca pe un act de dreptate socială pentru români.
Teodora Mazere: Ați amintit de pogromul de la Iași, unul dintre cele mai marcante evenimente și atrocități comise în România asupra evreilor. Haideți să vorbim puțin despre acest moment.
Cosmin Floricel: Termenul de pogrom provine din limba rusă și înseamnă a distruge, cu sensul de măcel. Pogromul de la Iași a reprezentat una dintre cele mai violente acțiuni antisemite din perioada guvernării lui Ion Antonescu. Așa cum știm, pe 22 iunie, România intrase în război de partea Germaniei împotriva URSS-ului. În aceeași zi, erau postate în Iași afișe în care evreii erau acuzați
de colaborare cu bolșevicii și cu Uniunea Sovietică. Pe 24 și 26 iunie au loc atacuri aeriene asupra Iași-ului ale aviației sovietice. Evreii vor fi acuzați de complicitate de către oficialii din Iași, care susțineau că îi ghidează pe piloții de avioane prin intermediul semnalelor, arătându-le obiectivele ce trebuiau bombardate. 400 de evrei au fost uciși la Sculeni, lângă Iași. Conducătorul statului dispusese ca toți evreii între 18 și 60 de ani, dintre Prut și Siret, să fie evacuați în lagărul de la Târgu Jiu. Pe 29 iunie, convoaiele de evrei din cartierele Iași-ului sunt dirijate către Chestură. Se estimează că din 100 de mii de locuitori, cât avea Iașiul atunci, 34.000 erau evrei. La ora 15:00 a început masacrul, în timpul căruia evreii sunt jefuiți, bătuți și uciși. Între 27 și 30 iunie se pare că au fost uciși, conform datelor autorităților române, peste 13.000 de evrei. Supraviețuitorii masacrului au fost duși la gară, pentru a fi evacuați în cele două trenuri al morții. Au fost urcați în vagoane de marfă, utilizate pentru transportul carbidului, cărora li s-au astupat ferestrele. Au fost puse în mișcare, așadar, două trenuri: unul către Călărași, cu 5.000 de evrei, care, după șapte zile de traseu, a ajuns la destinație cu doar 1.011 supraviețuitori, iar celălalt, către Podul Iloaiei, cu 2.700 de evrei, dintre care au supraviețuit 700 după călătoria care a durat opt ore. Pe 30 august, trenul de la Călărași s-a întors cu 980 de evrei la Iași.
Teodora Mazere: Era vreo diferență de tratament și de organizare între ghetourile din teritoriile cedate, precum cele din Transilvania de Nord,
și ghetourile sau lagărele din Transnistria, aflate sub administrație românească?
Cosmin Floricel: Putem spune că da. Ghetourile din Transilvania au servit doar pentru tranzit. În 1940, Transilvania de Nord fusese ocupată de către Ungaria, prin Dictatul de la Viena. Conducătorul Ungariei, Miklós Horthy, n-a trimis niciun evrei către Auschwitz sau către Germania în perioada 1940-1944. După instaurarea stăpânirii germane în Ungaria, soluția finală este aplicată și aici. Astfel, evreii din Transilvania de Nord sunt trimiși în ghetouri: Satu Mare, Oradea, Cluj, Sighet, Târgu Mureș, iar de aici o singură destinație, Auschwitz. În Transnistria, regimul Antonescu a aplicat un model diferit, pe care istoricii îl numesc uneori holocaustul prin gloanțe și privațiuni. România nu și-a trimis evreii la Auschwitz, ea și-a creat propriul sistem de lagăre și ghetouri în Transnistria – Bogdanovka, Domaevka, Vapnearka. Evreii deportați din Basarabia, Bucovina și Dorohoi au fost lăsați în clădiri dezafectate și grajduri sau sub cerul liber. Moartea survenea prin înfometare și epuizare, epidemii și execuții sumare. Numai la Bogdanovka au fost uciși prin gloanțe 48.000 de evrei.
Teodora Mazere: De-a lungul anilor au fost făcute o serie de ecranizări pe tema holocaustului. Poate pentru cei din zilele de astăzi e greu de privit, poate chiar și greu de crezut ceea ce s-a întâmplat acolo. Din punct de vedere al unui cadru didactic, ce film ați recomanda elevilor și – de ce nu? – chiar și adulților, pentru a înțelege regimul aplicat evreilor pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial?
Cosmin Floricel: Așa cum ați spus, sunt multe ecranizări ale holocaustului și, sincer, n-aș putea recomanda doar o singură ecranizare. Bineînțeles, îmi vine în minte „Lista lui Schindler”, mă gândesc la „Pianistul” și, nu în ultimul rând, aș recomanda documentarul „Odessa”, sub regia lui Florin Iepan, în care este reliefat holocaustul din Transnistria.