Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale

Publicat de prosavioleta, 1 ianuarie 2025, 16:28

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Spînu, bine ați venit.

Constantin Spînu: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: O discuție serioasă, din ce în ce mai serioasă, plecând de la o sintagmă pe care o aveam noi pe un banner aici, „Pe frontul cuvintelor”, este un front al cuvintelor chiar de luat în seamă mai ales în ultima perioadă și nu doar, acest Inforadar, această adresă de internet pe site-ul Ministerului Apărării Naționale, care vine și explică și combate aceste informații false.

Constantin Spînu: Platforma Inforadar. Ea a fost lansată în 2019, Direcția Informare și Relații Publice, al cărei șef eram atunci, împlinea atunci 30 de ani. A fost un produs pe care noi îl gândisem de ceva vreme, era un exemplu pe care îl vedeam de câțiva ani chiar și care a constituit modelul de la care am plecat. Pagina de internet a Alianței Nord-Atlantice are un dosar care se numește „Setting de records straight”- pe românește, noi i-am adaptat traducerea în „Să spunem lucrurilor pe nume”. Am văzut acolo cum a fost construit în timp un dosar tematic pe teme principale de dezinformare răspândite de Rusia în spațiul public în legătură cu Alianţa Nord-Atlantică. Mi s-a părut foarte important ca ele odată să fie transmise ori de câte ori este nevoie și apoi să se constituie într-o bază de date, într-un dosar care să poată fi consultată ulterior ori de câte ori dorești să verifici un anumit tip de informații. Acest dosar există pe pagina de internet a Alianței Nord-Atlantice, el a fost, vă spuneam, modelul nostru după care am dezvoltat platforma Inforadar, acum se numește Detectorul Dezinformării. I-am stabilit ca obiectiv principal acela de a fi un instrument prin care să putem să semnalăm cu promptitudine ori de câte ori detectăm în spațiul public, nu neapărat online, informații incorecte sau informații manipulate, care au potențialul de a crea confuzie cu privire la activitatea și imaginea instituției militare. Am început modest în 2019, dar în timp aceste semnalări s-au acumulat. Metoda de lucru în care am abordat această, să spunem, expunere a dezinformării, a fost cumva aliniată metodei celor de la NATO, de la „Setting de records straight”, în sensul în care nu ne luăm la trântă cu actorii dezinformării, deși în multe situații îi bănuim sau chiar îi putem identifica foarte precis, însă ni s-a părut mult mai important să ne concentrăm pe dezinformare, pe informația…

Cristian Dumitrașcu: Pe conţinut..

Constantin Spînu: Pe conținut, și să ne facem parteneri utilizatorii. Cei care doresc cu adevărat să se lămurească sau să se intereseze, nu trebuie neapărat, nu avem pretenția că putem să convingem pe toată lumea, dar ceea ce propunem noi oricărui utilizator care deschide pagina de internet a Ministerului Apărării Naționale, mapn.ro, și accesează secțiunea Inforadar, propunem argumente. Noi semnalăm dezinformarea, spunem: Informația aceasta este falsă sau este manipulată și iată argumentele. Ori de câte ori putem, și cam toate postările noastre sunt construite așa, oferim și posibilitatea să mergi la o altă sursă, unde să vezi informația reală, de unde a fost manipulată, de unde a fost extrasă sau contextul, pentru că sunt legi care sunt citate și care sunt citate incorect sau sunt informații care au mai fost transmise și care pot să lămurească situația. Nu rugăm pe nimeni să ne creadă pe cuvânt. Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut. Oferim cititorului sau utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur. Mi se pare foarte important, pentru că asta are și o valență de educație. Cei care se simt exasperaţi sau, eu ştiu, se simt afectați, de foarte multe ori am primit întrebări de la persoane care mă cunoșteau și pe care le-am trimis către platforma Inforadar, pentru că mi s-a părut mai important să vadă acolo decât să mă creadă pe mine, cu care ne cunoșteam dinainte. Agenția Media a Armatei, spre exemplu, este un partener foarte important pentru noi, pentru Direcția Informare și Relații Publice și pentru acest efort de combatere a dezinformării, ceea ce facem noi acum la Pro Patria. Ați avut foarte multe poziționări și pe secțiunea de radio, la „Jurnal Militar”, relația „Observatorului Militar”, redactorul-şef  Florin Șperlea și excelenta lui echipă de reporteri au publicat în repetate rânduri studii și articole pe acest subiect, pe care noi l-am preluat în platforma Inforadar, pentru că ne ajutăm, ne potențăm unii pe alții, nu putem să facem lucrurile astea de unii singuri. Și în această ecuație aș adăuga și presa tradițională, bine intenționată, profesionistă, care n-are niciun contract cu noi, dar care a înțeles în timp că suntem o sursă care răspunde solicitărilor, suntem o sursă care se angajează în dialog, că suntem o sursă oficială, care are interesul să explice cei care ne contactează din ce în ce mai des. Iar ultimele săptămâni, pentru că noi așa am început discuția de astăzi, au fost săptămâni care ne-au confirmat că ceea ce am gândit prin lansarea platformei Inforadar și prin lansarea acestui concept, a acestui proiect de combatere a dezinformării, a avut și elemente care s-au confirmat în timp.

Cristian Dumitrașcu: Uitați, sunt pe Inforadar, publicat în 7 decembrie. Noi dezinformări – și aici este un caz special și dumneavoastră și profesioniștii care se ocupă de Inforadar au semnalat aici noi încercări de dezinformare în mediul online, în special pe platforma TikTok, prin diferite înregistrări ale unor deplasări de tehnică militară. Când colo, ele erau din altă zi, în alt loc, dar era foarte, foarte bine jucată să spun, sau bine, bine, comunicată, într-o perioadă complicată, ceva legat de turul de scrutin pentru alegerea președintelui, lumea era foarte tensionată și foarte mulți s-au simțit ca la Revoluție, cum e vorba.

Constantin Spînu: Da, e adevărat, contextul pune totul, contextul face, de fapt, toate conexiunile pe care ulterior le putem descifra. Noi suntem militari, nu avem atribute și nici nu avem competențe și nici nu ne permite statutul să facem aprecieri cu privire la mediul politic și la activitatea politică, dar contextul este important și nu-l putem ocoli. Erau mai multe seturi de imagini care au fost folosite în această campanie, să spun, în acea perioadă, dar principalul videoclip pe care noi l-am semnalat atunci era filmat foarte aproape de noi, aici, pe Calea 13 septembrie, pe traseul de, spunem noi în limbaj militar, de afluire sau defluire – ele sunt în sunt antonime – deci deplasarea tehnicii din bazele militare către Piața Presei Libere, de unde urmau să pornească la ora 10:00 în defilarea către Arcul de Triumf. Evident că trebuie să ajungi pe stradă și vedeți acolo în videoclip o parte din blindatele care au fost văzute la ora 10:00 pe sub Arcul de Triumf. Sunt blindate, chiar tancuri ale Armatei României, dar și ale partenerilor și aliaților noștri. Erau acolo, am văzut mașinile de luptă poloneze, cele ale luxemburghezilor, MRAP-urile, mașinile blindate, cele pe care le-am și comentat după aceea la paradă. Sigur, diferența era de câteva zile. E foarte greu să verifici ca simplu utilizator, să-ți dai seama când au fost filmate și din ce context au fost extrase.

Cristian Dumitrașcu: Dar apoi, foarte interesant – mă iertați că vă întrerup. Foarte interesant, imediat după acest filmuleț au mai fost publicate, la o zi, ați consemnat-o aici, în 8 decembrie, dezinformări virale în mediul online cu tehnică militară, de data asta care nu mai era românească și care nu era din România.

Constantin Spînu: Da, ăsta este un alt subiect predilect pe care noi l-am văzut încă de dinainte de izbucnirea războiului din Ucraina. Suntem o țară de flanc a NATO. Exerciții și dislocări de tehnică sunt în toate țările NATO de pe flancul estic, în general în toate țările NATO, dar noi suntem aici pe flancul estic. Avem la nord Polonia, un pic mai la nord, avem la sud Bulgaria, suntem vecini și cu Ungaria. Există în permanență o mișcare dintr-un sens sau în altul, de la nord către sud, de la sud către nord de tehnică și de trupe. Asta înseamnă să fii parte dintr-o alianță, asta ne și dorim să avem, cât mai multe soluții de mobilitate militară. Şi noi am văzut crescând aceste subiecte. Dacă vă uitați pe Inforadar, există acolo o secțiune, Arhiva temelor, și vedeți că ne apropiem de 80 și ceva de teme. Vedeți că la începuturile platformei Inforadar apar astfel de dezmințiri, astfel de încercări de dezinformare cu tehnică militară, cu trupe, dar care erau puse în contextul care era atunci, acum 4 ani, acum 5 ani. Se spunea fie că sunt în drum către Ucraina pentru a amplifica războiul și a luat parte la război, se spunea chiar despre faptul că România calcă suveranitatea Moldovei și trimite tehnică în Moldova – găsiți astfel de dezmințiri, când, în realitate, erau fie exerciții pe teritoriul național al României, fără nicio legătură cu Republica Moldova, sau exerciții în Republica Moldova, pentru că avem astfel de exerciții în fiecare an, noi și alți aliați și parteneri ai Republicii Moldova, care, chiar dacă este o țară neutră, poate să își desfășoare exerciții pentru pregătirea și instruirea propriei armate și suntem invitați, și noi îi invităm pe ei la astfel de exerciții. Din acest context sunt extrase astfel de filmări, de fotografii, care sunt după aceea montate într-un alt context. Eu nu aş da foarte mare credit celor care se ocupă cu propagarea acestor dezinformări. Să ştiţi că nu sunt foarte sofisticați, nu sunt foarte atenți la detalii, lucrurile sunt ușor de sesizat pentru cine dorește să le sesizeze. Însă, în ceea ce priveşte metoda lor, să ştiţi că şi cantitatea are o calitate a ei: cu cât dezinformezi mai mult, cu cât prezinţi mai mult, oricât de gogonate ar fi minciunile astea, o parte dintre ele vor rămâne. Pentru că nu avem timp, suntem într-un secol al super-vitezei, n-avem timp. Şi, să recunoaștem, să nu fim ipocriți, nici eu, nici dumneavoastră, nici cei care ne urmăresc, toți suntem utilizatori de facebook, de, eu știu, instagram, chiar tik-tok, nu verificăm toate informațiile pe care le dăm mai departe către prietenii noștri. Sau pe whatsapp, pe whatsapp este un festival de distribuiri de ani de zile, glumițe-uri, mm-uri, cum le spune, nu le verifici sau alte articole pe care le consideră interesante prietenii noștri pentru a ni le trimite, le dăm și noi mai departe, nu facem de fiecare dată verificarea lor, pentru că, de fapt, ăsta este ritmul vieții noastre.

Cristian Dumitrașcu: Spuneți că nu pot fi creditați 100% cei care transmit informațiile și le fac într-un fel poate nu atât de complicat, adică mai pe înțelesul oamenilor, însă noi trebuie să ne gândim la cei care stau în spatele lor. Aceia sunt decreditaţi, pentru că, iată, a fost un tir în această perioadă la care facem referire, nu au slăbit deloc.

Constantin Spînu: Nu și nici nu ne așteptăm să slăbească. Ați văzut și din rapoartele desecretizate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde se spune cu subiect și predicat că sunt campanii aliniate unor acțiuni desfășurate chiar de actori statali, care au o agendă contrară suveranității României și o agendă contrară coeziunii NATO. Același lucru îl spunem și noi, de la Ministerul Apărării Naționale, şi postările noastre din ultima vreme fac referire la acest context, context denumit de Uniunea Europeană FIMI – Foreign Information Manipulation and Interference. Deci, există, știm cine sunt, vedem ce se întâmplă. Există, evident, master-narativele din spate, adică poveștile majore, subiectele majore…

Cristian Dumitrașcu: Din care se extrag toate…

Constantin Spînu: … pe care au interesul să le propage și să le mențină în dezbaterea publică nu doar din România, așa am început dezbaterea, suntem parte a spațiului occidental. Să știți că astfel de încercări sunt prezente și detectate peste tot.

Cristian Dumitrașcu: Înainte de final, nu pot să nu vă întreb despre, poate, cea mai „periculoasă”, sigur, cu ghilimele de rigoare, știre falsă pe care ați combătut-o, și spun periculoasă pentru că ea a avut tracțiune foarte mare în mediul online. Aveți aici, pe InfoRadar, o ștampilă marcă înregistrată „Fake News”. Chiar îi invit pe cei care ne privesc să intre și să vadă. E, aici este așa: „Alertă” – ați considerat-o dvs.. „În data de 13  decembrie” și aici spune: „Guvernul are azi 12.12.2024, pe ordinea de zi proiecte de lege inițiate de MApN privind: controlul utilizării spațiului aerian național, operațiuni militare pe timp de pace” și în aceste proiecte de lege se prevedea transferul comenzii Armatei României către ofițeri străini. A făcut mare vâlvă această știre. Foarte mulți oameni au fost speriați, precum spuneați că ați fost întrebat de diferiți oameni, așa am fost și noi întrebați, că știu că lucrăm aici, și erau îngrijorați și erau foarte serioși, „Domnule, e adevărat?”.

Constantin Spînu: Vă aduceți aminte de „Nu ne vindem țara” din anii ’90?

Cristian Dumitrașcu: Ceva.

Constantin Spînu: Da, deci nu ne lăsăm armata sub comanda străinilor, noi suntem români. Sunt manipulări într-un context relaxat. Dacă am fi avut această dezbatere acum 15 ani, acum 20 de ani, am fi putut chiar să facem și glumițe pe acest subiect. Din păcate, lucrurile sunt cât se poate de… le-aș spune chiar grave, pentru că manipulările de genul acesta, chiar dacă sunt grosolane, apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale. Deci ne e teamă de necunoscut, suntem afectați în mod direct de senzația de nesiguranță. Și atunci evident că te revolți când auzi o astfel de știre: „Cum să ne predăm armata? Să ne punem armata sub comandă străină? Noi ce mai suntem aici?”.

Cristian Dumitrașcu: Și de aici până la decizia altui stat de a intra în război România nu mai e decât un pas.

Constantin Spînu: Evident, da, suntem cu un pas aproape de război. Noi am fost foarte prompți, dar să știți că nu e pentru prima dată când vedem acest narativ. Acum a devenit cu adevărat important, pentru că legea, după ce a parcurs toate etapele de avizare interinstituționale, împreună cu instituțiile coinițiatoare, instituțiile avizatoare, este un proces laborios. Ce înseamnă, pe scurt? Transferul de autoritate este un concept care există de când există armate în istorie. Orice operație, orice acțiune militară care se desfășoară în context internațional, avem două, trei sau patru armate care nu se duc cu toate efectivele armatei unei țări, trimit acolo un pluton, o companie, un batalion. Se constituie o structură multinațională, dar care trebuie să acționeze ca orice structură militară. Și ea trebuie să aibă o linie de comandă, un comandant, care poate să fie unul dintre comandanții țărilor care au trimis acolo efective. Facem asta de 30 de ani, cel puțin după 1990 toate efectivele militare trimise de Armata României, la început în misiuni ONU, apoi în misiuni de coaliție și ulterior și și în prezent misiuni sub egida NATO sau a Uniunii Europene, sunt organizate la fel. Sunt structuri militare de sine stătătoare, care au în componență plutoane, batalioane, brigăzi, diferite eșaloane din diferite țări și care au o structură de comandă. Comandantul este dintr-o țară, locțitorul lui din altă țară, şeful de stat major… Deci se face o structură de comandă militară, altfel nu funcționează nici o operație militară nicăieri în lume. Pentru asta, pentru a avea un comandant unic, țările care își trimit efective acolo trec printr-o procedură care se numește transfer de autoritate. Facem și noi asta de 30 de ani de zile. Avem în legislația internă definit transferul de autoritate pentru situațiile în care trimitem contingente, detașamente de militari în teatrele de operație.

Cristian Dumitrașcu: Chiar acum vom prelua comanda în Bosnia şi Herţegovina.

Constantin Spînu: În Bosnia-Herţegovina, deci, de la 1 ianuarie, generalul maior Barbu va conduce întreaga forță a Uniunii Europene care acționează în Bosnia-Herţegovina ca forță de pace. Şi toate țările care contribuie cu trupe la această forță de pace fac transfer de autoritate către misiunea EUFOR, al cărei comandant este român.

Cristian Dumitrașcu: E de văzut în mediul online de la Sarajevo, din ianuarie încolo…

Constantin Spînu: Absolut.

Cristian Dumitrașcu: … dacă apar astfel de narative.

Constantin Spînu: Nu vor apărea. De ce? Pentru că nu servesc celor care doresc să servească.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc tare mult. Sunt convins că a fost utilă această întâlnire, știind cât de mulți oameni au fost îngrijorați și și vor mai fi. Refacem această dezbatere, pentru că eu cred că dacă apăreți cu pozițiile astea adevărate, oficiale mai des, este o șansă în plus pentru ca oamenii să nu ia de bun chiar orice vine.

Constantin Spînu: Să vă audă Dumnezeu! Noi sperăm că ceea ce facem este relevant și ajută.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc tare mult.

Petre Otu: România întregită s-a creat pe baza unui ideal

Publicat de prosavioleta, 3 decembrie 2024, 08:44

Constantin Herțanu: Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”!
Petre Otu: Mulţumesc tare mult pentru invitație, dumneavoastră şi ascultătorilor emisiunii dumneavoastră!
Constantin Herțanu: Desigur, 1 Decembrie 1918 este una din cele mai importante date din calendarul României.
Petre Otu: Absolut de acord. S-a spus demult că 1 Decembrie 1918 este ora astrală a națiunii române, iar Constituția din anul 1991 prevede 1 Decembrie Ziua Națională a României. Era pentru prima dată când, într-o Constituție a României se prevedea Ziua Națională a țării. Celelalte de până atunci, cea din 1866, 1923, 1948, 1952, 1965 nu prevedeau o zi naţională specifică.
Mi se pare un act de dreptate istorică, pentru că, realmente, 1 decembrie încununează o activitate extrem de laborioasă națiunii române. Și aș vrea să spun ascultătorilor dumneavoastră, secolul al IX-lea este un secol al naționalităților, iar românii au făcut într-un secol trecerea de la regimul fanariot la România Mare, ceea ce câteodată noi uităm să precizăm acest lucru. Procesul de realizare a unității naționale a fost unul complex și el s-a desfășurat în condiții internaționale deosebite. Ascultătorii dumneavoastră și, în general, publicul știe foarte bine. Primul Război Mondial a izbucnit la 15-28 iulie 1914 i s-a spus și Marele Război, întrucât acest război declanșat pe neașteptate, care a surprins lumea politică, a pus capăt acelei epoci frumoase La Belle Époque din Europa Occidentală, a bulversat relațiile internaționale. Cataclismul acesta a modificat harta politico-teritorială a lumii și, în acest context, și românii și-au realizat unitatea națională, într-un context internațional deosebit de amplu, și sinuos, și complex în același timp. La sfârșitul Primului Război Mondial, restructurarea hărții politico-teritoriale s-a concretizat în materializarea aspirațiilor naționale nu numai ale românilor, ci ale popoarelor din estul, centru și sudul continentului. Rând pe rând, finlandezii, estonienii, georgienii, letonii, lituanienii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, croații, slovenii s-au reunit, potrivit voinței lor, în organisme politice de sine stătătoare, având apoi o viață proprie. Este bine să reamintim acest lucru – că românii n-au constituit o excepție în anii sfârșitului celui mai mare război pe care îl cunoscuse istoria până atunci. Războiul pentru întregire națională, cum i s-a spus, a avut o evoluție sinuoasă și a cuprins mai multe etape. O primă etapă s-a desfășurat în toamna anului 1916, și noi am înregistrat o înfrângere de proporții.
Constantin Herțanu: Care credeți că au fost cauzele acestor înfrângeri? Pentru că, într-adevăr, au fost mari probleme și chiar Guvernul României a trebuit să plece la Iași.
Petre Otu: Aici, în istoriografia noastră, această înfrângere dureroasă din campania anului 1916, există două opțiuni, două mari curente. Unii pun această înfrângere pe lipsa de solidaritate a aliaților, iar alții, hipercritici, spun aceste eșecuri pe seama românilor. Cred că trebuie să avem o poziție echilibrată, să nu trecem sub preș greșelile, erorile, nepregătirea pentru război a națiunii române, dar, în același timp, să nu dăm deoparte nici lipsa de solidaritate a aliaților noștri din acel moment.
Constantin Herțanu: Domnule profesor, după momentul acesta mai puțin plăcut, pe care, da, trebuie să-l acceptăm, putem vorbi despre un nou leadership militar prin ascensiunea generalilor, respectiv viitorii mareșali Prezan, Averescu și a generalilor Cristescu, Văitoianu, care, împreună cu sprijinul francezilor, prin generalul Berthelot, au repus Armata Română pe un alt capitol?
Petre Otu: Categoric. În orice armată există o ierarhie de pace și o ierarhie de război. Războiul duce la cuantificarea ierarhiilor și avem de-a face, la sfârșitul acestei campanii dureroase, tragice, cu un nou leadership de război, cu afirmarea unor generali și ofițeri care într-adevăr au corespuns pe câmpul de luptă. Și aici s-a adăugat și sprijinul foarte important al misiunii militare franceze în România, care a sosit în octombrie; ulterior a mai fost completată, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Dar cel care a adus greul a fost soldatul român; iar în vara anului 1917 noi ne-am luat o revanșă strălucită, oprind ofensiva Puterilor Centrale la granițele Moldovei, să spunem, dintre unghiul eroic – Mărăști, Mărășești și Oituz. Din păcate însă evenimentele din Rusia, implozia regimului țarist și apoi situația foarte fluidă din Imperiul Rus, ne-au obligat să ajungem la o pace separată și practic am ieșit din războiul mondial, am remobilizat armata și am reintrat în război în 10-11 noiembrie 1918, astfel că sfârșitul oficial al războiului ne-a prins alături de aliații cu care noi am intrat. Deci a fost un drum foarte sinuos.
Constantin Herțanu: Ni s-a și recunoscut acest lucru, faptul că sfârșitul războiului ne-a găsit de partea câștigătoare a acestuia.
Petre Otu: Așa este, dar am avut dificultăți la Conferința de Pace de la Paris să fim acceptați ca aliați, pentru că noi am încheiat pacea și nu am respectat una din condițiile pe care noi le-am impus în convenția politică, aceea de a nu încheia pace cu inamicul, pentru că statul român se temea ca Marile Puteri să nu ajungă la o pace separată și, fără îndoială, obiectul, unul din obiectele de interferență să fie statul român. Noi, prin evoluția aceasta contorsionată a războiului, am fost cei care am încheiat tratatul. Dar între timp s-a realizat o redeșteptare națională în Basarabia și la 27 martie – 9 aprilie, iată că Basarabia, proclamată republică separată la 24 ianuarie 1918, printr-un proces foarte complex, s-a unit cu România. Era o primă etapă în acest proiect național. A urmat, așa cum se știe, la 28 noiembrie, unirea Bucovinei și în sfârșit, la 1 decembrie, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a decis unirea cu România. Aș vrea să spun că unirea s-a realizat în cadrul unor organisme care au o reprezentativitate foarte largă – Sfatul Țării, Congresul General al Bucovinei, Marea Adunare de la Alba Iulia. În aceste adunări s-a decis unirea românilor într-un singur stat. Dar aș vrea să precizez pentru ascultătorii dumneavoastră că, în același timp, în aceste organisme care au decis unirea, s-a discutat și un amplu program de reforme, care ulterior ele vor fi materializate, desigur, în pofida disputelor politice, care n-au fost puține nici înainte de război, nici în timpul războiului, nici după război. Asta a fost o caracteristică nu numai a vieții politice românești, ci în general a vieții politice în general, în statele democratice vorbesc. Și Constituția din 29 martie 1923 a consacrat aceste mari realizări istorice. Aș vrea însă să mai spun ceva și despre rolul armatei. Marea Unire din 1918, așa cum a intrat în istoriografie, în conștiința publică, s-a realizat pe cale, să spunem, dacă nu plebiscitară, prin consultare populară. La sfârșitul războiului mondial, pe fondul unei situații foarte fluide în această zonă a Europei, singura armată care avea o stare de operativitate relativ ridicată era cea română. Prin urmare, ea a putut să apere Marea Unire atât în est, cât și în vest. Practic, războiul nostru nu se încheie la 11 noiembrie 1918, ci avem un nou efort militar în anii 1919 până în 1920 pentru a apăra aceste acte de realizare a unirii.
Constantin Herțanu: Dacă îmi permiteți, am putea spune și faptul că Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodată unirea de la 1 decembrie. Ba mai mult, în 1940, împreună cu Germania lui Hitler, a pus în acțiune dezmembrarea României Mari.
Petre Otu: Da, Rusia Sovietică, pentru că Uniunea Sovietică apare mai târziu, la 30 decembrie 1922, nu a recunoscut unirea Basarabiei, nu a recunoscut în general actele de unire cu țara, pentru că nu a fost invitată la Conferința de Pace de la Paris din 1919, nu a fost invitată și nu a participat, prin urmare nu a recunoscut actele de unire cu țara. Să mai amintim că la Paris s-a desfășurat o bătălie diplomatică foarte dură, dar, în final, pentru că realitatea istorică era confirmată pe teren, Marile Puteri de la Conferința de Pace de la Paris au dat, au sancționat juridic internațional actele de unire cu țara prin tratatele binecunoscute de la Saint-Germain, de la Neuilly-sur Seine, de la Trianon; iar în legătură cu Basarabia, la sfârșitul lunii octombrie 1920 se încheie Tratatul de la Paris, prin care patru din Marile Puteri – Franța, Marea Britanie, Japonia și Italia – recunoșteau actul unirii Basarabiei cu România. Statele Unite nu au recunoscut acest act, iar Uniunea Sovietică, cum spuneam, Rusia Sovietică nu l-a recunoscut niciodată. Și, iar, în anul 1939-40 se ajunge la acel teribil acord dintre Ribbentrop și Molotov, se ajunge la dezmembrarea României Mari. Dar revenind la anul 1918 – e un an de grație – ce se construiește pe efort, pe suferință, are temei de durată în istorie. România întregită s-a creat pe baza unui ideal care a străbătut, să spunem, cu diferite perioade, secolele, mai ales în secolul al IX-lea, care este secolul naționalităților. Efortul națiunii române a fost excepțional și armata a fost unul din factorii uniuniști care a contribuit la această realizare istorică, zic eu că cea mai mare din istoria românilor. A fost un moment de concordie națională, care trebuie subliniat permanent și reamintit de fiecare dată la 1 Decembrie, care este Ziua noastră Națională. Câteodată suntem mai critici față de istoria noastră națională, dar e bine să o privim conform formulei junimiste – patriotism în limitele adevărului.
Constantin Herțanu: Domnule profesor, vă mulțumim mult pentru toate aceste informații. Vă reamintesc, a fost alături de noi la interviul săptămânii profesorul universitar Petre Otu. Vă mulțumim și vă mai așteptăm cu drag în emisiunile noastre „Jurnal militar”. La final. La mulți ani, România! La mulți ani, români!
Petre Otu: Mulțumesc tare mult pentru invitație. La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde vă trăiți și vă desfășurați activitatea, să ne bucurăm de Ziua noastră Națională!

Costin Scurtu: Ceea ce se petrece astăzi, aici, în zona aceasta, numită Mihail Kogălniceanu, nu a venit peste noapte

Publicat de prosavioleta, 15 aprilie 2024, 14:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule Scurtu, bine ați venit!

Costin Scurtu: Bună ziua și mulțumesc pentru invitație. Sunt onorat să fiu într-un spațiu deosebit și, mai ales, cu prietenii care iubesc istoria, arta militară și, mai ales, instituția Armatei Române.

Cristian Dumitrașcu: De aici pornim interviul despre această perspectivă istorică, pentru că s-a vorbit în ultima vreme despre o prezență substanțială, militară, aici, la Kogălniceanu. Sigur, cu toate controversele de rigoare, cu toate fake-news-urile care apar, nu de astăzi, cred că ar fi foarte interesant pentru ascultătorii „Jurnalului militar”, de la Radio România Actualități, să facem această paralelă despre tradițiile marinei, dar și  aviației. Împreună vom vorbi și despre „Operațiunea 60.000”. Se împlinesc, iată, 80 de ani, acum, în aprilie, de la marea debarcare dinspre Crimeea a trupelor române și germane și a altor trupe din acea vreme. Dar aș vrea, domnule Scurtu, să începeți să ne spuneți despre tradiția aviației și despre tradiția acestui loc, pentru că el vine pe locul unde a fost o bază de hidroavioane.

Costin Scurtu: Ceea ce se petrece astăzi, aici, în zona aceasta, numită „Mihail Kogălniceanu”, nu a venit peste noapte, nu a venit pentru că e un factor extern la care facem, acum, referire și în permanență avem o atentă organizare, pentru a putea să nu fim surprinși vreodată într-o situație nepotrivită, o situație cum în istorie s-a întâmplat, cum în istorie am avut de suferit. Pentru că ați amintit de „Operațiunea 60.000” din Peninsula Crimeei, când au fost nevoiți să fie retrași din zona de front pentru a putea să reorganizăm sistemul defensiv româno-german, la vremea aceea o contribuție importantă avea să aibă Marina. Atenție, Marina Militară, dar și Marina Civilă – cei care erau activi, dar cei care erau rezerviști. Pe lângă aceasta, ca să poți să-i aduci în viață pe tărâmul românesc, la Constanța, în portul Constanța, aveai nevoie de aviația care să fie, dacă se putea, zi și noapte în aer pentru a putea să protejeze acest flux. Pentru că nu a fost deloc ușor, era contratimp. Inamicul era superior din punct de vedere al capacităților de lovire și la nivel aerian, încât aviația noastră, și vorbim, aici, de Escadrilele 53-56 de Vânătoare, erau cele care aveau să înregistreze vestitele pagini de glorie, pentru că erau în situația în care luptau cu mai multe aeronave inamice. Aici, avem vestita poveste a locotenentului Bâzu Cantacuzino, care a fost în situația în care să fie și lovit, și să ajungă liniile inamicului și chiar să reușească și să scape de acolo. Dar avem povestea – care, uite, iar se împlinește un an… în anul acesta se face un secol – în care marinarii ofițeri au fost solicitați pentru a putea să se urce la bordul aeronavelor românești în Primul Război Mondial. Și îi găsim, în primul rând, în 1916, la Turtucaia, unde susțineau prin observarea directă a celor două maluri, pentru a putea să ajute trupele terestre române, sârbe și rusești care luptau împotriva inamicului format din Puterile Centrale. Vorbim, aici, de bulgari, de germani, de otomani, în care războiul avea să capete o altă valență. Aici, în Dobrogea, avea să fie prima provincie care să cadă sub ocupația inamică. Ei bine, acești dobrogeni aveau să se retragă în spațiul Moldovei libere, cât mai rămăsese, din România, la Primul Război Mondial. Iar acești dobrogeni, fie pe cale aeriană, fie pe cale terestră, aveau să înregistreze victoriile de la Mărășești, de la Mărăști. Aveam să-i găsim la granița cu Bucovina istorică. Aveam să-i găsim între 1918-1920 în partea de nord a Basarabiei, luptând împotriva bolșevicilor. Iar în 1919, cei care au plecat la luptă, din Dobrogea, aveau să ajungă chiar în Transilvania, unde în luptele duse, în primăvara anului 1919, să elibereze pe frații români, care erau sub presiunea și, mai ales, sub amenințarea bolșevicilor maghiari, la timpul respectiv. Ei, acest fenomen avea să ducă la o complexitate și o dezvoltare a armei Aviației Militare, după 1920. Dar, atenție, nu a început de undeva de sus; „Gata, s-a terminat Primul Război Mondial, avem foarte multe aeronave!” Da, erau, numai că nu mai puteau să fie ridicate de la sol. Chiar a început dramatic povestea Aviației Militare românești în perioada interbelică, pentru că s-au înregistrat foarte multe incidente. Au fost multe dintre ele soldate și cu morți în rândul piloților. De aici s-a plecat, de jos.

Cristian Dumitrașcu: Așa este.

Costin Scurtu: Din dificultatea aceasta. Din criza economică a României, în care, strategii noștri – cum, astăzi, suntem la alt nivel, aici, la Mihail Kogălniceanu – perspectiva de organizare defensivă a teritoriului național, așa s-a discutat și în perioada interbelică. „De câte escadrile ar fi nevoie, aici?” Dar acestea nu se puteau constitui peste noapte. Și pentru că ați amintit de prima structură aeriană, în Dobrogea este cea de hidroaviație. Cu ce am capturat din…. și am primit recompensa pentru despăgubirile de război de la inamic, așa s-a constituit prima escadrilă de hidroavioane. Am avut ingineri foarte buni la Constanța, care au venit să le îmbunătățească. Vorbim de vestitul model „Getta 1 și 2”, realizate de inginerii constănțeni. Din păcate, nu aveau să intre în acea competiție în care să devină producție de serie. Și cu toate acestea, statul român va ajunge din 1920, de când vorbim de prima structură de hidroavioane la Constanța, județul Constanța, vom ajunge în 1930, deja, să avem, aici, piloți de elită în hidroaviație – piloți care vor ajunge chiar la Istanbul, vor face Marea Mediteraneană, într-un mod în care onora această elită a piloților de aviație din Armata Română. Iar al Doilea Război Mondial avea să devină o necesitate strategică. În 1939 s-a pus în discuție foarte clar cum să fie apărat acest teritoriu. Dobrogea are întotdeauna – și a avut întotdeauna, din punct de vedere istoric, în cele mai vechi timpuri – necesitatea de a putea să fie apărată din aer, de pe apă și de pe uscat. Toți strategii, din punct de vedere istoric, au trebuit să țină cont de acest aspect. Gurile Dunării, nu mai discutăm despre ele. Podul de la Cernavodă avea să devină elementul strategic prioritar, încât în timpul celui de-al Doilea război Mondial, piloții… una dintre misiunile continue pe care le-au avut, a fost aceea să protejeze sectorul de cale ferată și Podul de la Cernavodă. Nu avea să fie chiar simplu. Dacă mai am un minut să-ți spun despre Al Doilea Război Mondial, ajungem exact la „Operațiunea 60.000” pentru că în prima fază, aici, unde aveam Escadrila 53, după aceea și 57 avea să vină. Ele se schimbau între ele în funcție de solicitările de pe front. La timpul respectiv puteau să fie la Constanța, în Mamaia. Puteau să fie la Buzău, puteau să fie la Ianca, unde era nevoie să participe la susținerea efortului terestru de luptă. Lucru care se petrece, și de aici a intrat în legendă povestea locotenentul lui Horia Agarici.

Cristian Dumitrașcu: Horia Agarici, sigur.

Costin Scurtu: Da, pentru că, aici, avem povestea în care o situație de luptă cu o întâmplare, cu un element neprevăzut, avea să transforme o situație de risc major pentru destinul Constanței, a județului Constanța, al Dobrogei, să fie întoarsă într-o victorie de înalt nivel, încât a rămas în conștiința neamului românesc, a rămas în analele istoriei aeriene, luptelor aeriene.

Cristian Dumitrașcu: Vestitul Horia Agarici care i-a bătut pe bolșevici. Erau și cântece.

Costin Scurtu: Erau și cântece. Și cântecul acesta a venit pe fondul în care presa a realizat valoarea simbolică a acestei victorii. De abia începuse, intrasem în război, România de-abia intrase în al Doilea Război Mondial. Se dăduse vestitul ordin de a se trece Prutul pentru a elibera pe frații din Basarabia și Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Și acțiunile militare, deja, intrau într-o dată componență… componentă a timpului specific. Iar, aici, această aeronavă n-a putut să decoleze odată cu celelalte, cu toată escadrila, dar avea să fie șansa pentru a putea să doboare bombardierele sovietice care aveau sarcini precise de a distruge toate punctele strategice din Dobrogea. Odată distruse atunci e clar că frontul românesc ar fi fost dat peste cap. Ei, tocmai acest gest al lui Horia Agarici avea să doboare, chiar trei bombardiere. Bineînțeles că a fost și o subestimare și lipsa de informație completă din partea inamicului, care era convins că nu mai e niciun avion de vânătoare, aici.

Cristian Dumitrașcu: În mod normal n-ar mai fi trebuit să fie.

Costin Scurtu: În mod normal, numai că acesta aflându-se în hangar, n-au putut să-l vadă la timpul respectiv de către aparatele de observare dinamică.

Mereu în slujba cetățenilor și a țării!

Publicat de Gabriel Stan, 15 decembrie 2023, 18:07

Dacă ar fi să-l caracterizăm printr-un motto acesta consider că s-ar potrivi intervievatului acestei ediții a rubricii noastre, Inedit, realizat de Gabriel Stan, de la redacția Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Este vorba despre colonelul în rezervă Gheorghe Munteanu, fostul Șef al Agenției Militare pentru Managementul Frecvențelor Radio din Statul Major General al Armatei.

Acesta a decis ca după pensionare să activeze în mediul civil, tot în slujba oamenilor, însă de această dată a ales să fie ghid de turism. Această meserie i-a adus multe satisfacții, așa cum ne-a împărtășit și dumnealui, printre care poezii scrise de oamenii alături de care a călătorit, care i-au dedicat chiar și o carte.

Acesta a activat în gradul de colonel timp de 6 ani la unitatea menționată anterior, iar la finalul carierei a ales să lucreze la fel, înconjurat de oameni, fiind ghid de turism la una dintre cele mai prestigioase agenții din Capitală.

Despre ce l-a motivat să aleagă cariera militară și cum a ajuns ghid de turism ne va povesti în prima parte, ca apoi să aflăm câteva impresii și din noua meserie.

Ultimele două părți sunt dedicate familiei de care este extrem de mândru, fiind susținut în tot ce a întreprins până acum, dar și despre planurile de viitor, dorințele puse la final de an și adresate lui Moș Crăciun…

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

M.A.I. aproape de tine

Publicat de Gabriel Stan, 3 octombrie 2022, 17:20 / actualizat: 4 octombrie 2022, 17:14

Sonia Raicu (realizator): Așa cum v-am obișnuit deja, în noua grilă avem vești despre militarii și lucrătorii Ministerului Afacerilor Interne. Avem chiar o surpriză, dar imediat după semnal. Astăzi, la „Jurnal militar”, alături de noi în studio este comisarul-șef Irina Drăgan, realizatorul programului „M.A.I. aproape de tine”, însă difuzat de TVR 1. Bună dimineața, Irina!

Irina Drăgan: Bună dimineața! Vă mulțumesc pentru invitație și chiar aș vrea să precizez că numele rubricii voastre…

Sonia Raicu (realizator): Este luat de la voi.

Irina Drăgan: … îmi provoacă, da, o emoție, pentru că este și numele emisiunii pe care noi o facem de peste 30 de ani, bineînțeles realizată de colectivul Centrului Multimedia al Ministerului Afacerilor Interne, în cooperare cu postul național de televiziune.

Sonia Raicu (realizator): Când este difuzată emisiunea?

Irina Drăgan: Cei care doresc să ne urmărească și chiar o invit să o facă, pot să vadă emisiunea noastră în fiecare duminică, la ora 9:30, pe postul TVR1.

Sonia Raicu (realizator): Subiecte multiple acolo. Ce prezentați către telespectatori?

Irina Drăgan: Cred că cel mai important lucru care poate să descrie misiunea noastră reiese încă din titlu – „M.A.I. aproape de tine”. În primul și în primul rând, emisiunea este pentru oameni. Vrem să ne apropiem de ei, să comunicăm mai bine cu ei, să le oferim informații care îi interesează, evident.

Pe de-o parte, informații care se referă la toate serviciile pe care Ministerul Afacerilor Interne le oferă cetățeanului.

Vorbim de la tot ce înseamnă digitalizare, digitalizare în ceea ce privește eliberarea cărților de identitate, permiselor, pașapoartelor. Știți că eram cu toții obișnuiți să vedem acele cozi interminabile, acum această problemă…

Sonia Raicu (realizator): Și încă sunt, dacă stăm să fim realiști, pentru că sunt încă acei tributari cozilor.

Irina Drăgan: Totul se poate rezolva foarte simplu cu o programare online. Având această programare online nu mai ești obligat să aștepți, pentru că vei fi primit la ghișeu exact la ora la care tu te-ai programat. Deci, este foarte simplu.

E un pas pe care, dacă îl respectăm, beneficiem de niște servicii în condiții foarte bune. Și nu vorbim numai despre asta, vorbim despre tot ceea ce face Ministerul de Interne prin Jandarmerie, prin Poliție, prin Poliție de Frontieră, Pompieri, SMURD, Inspectoratul General de Aviație.

Sonia Raicu (realizator): Sunt foarte, foarte mulți lucrători, cum zicem noi, dar chiar și militari, pentru că, de exemplu, la Jandarmi și la Pompieri, parcă, sunt grade militare, care sunt alături de noi, își fac datoria, dar se vede mai puțin sau de multe ori sunt și acei indivizi care refuză să vadă suportul acestor oameni.

Irina Drăgan: Fiecare dintre aceste instituții are propriul rol foarte bine definit. Probabil că oamenii sunt, într-adevăr, mult mai obișnuiți cu prezența polițiștilor, pentru că îi vedem, așa cum este și normal, pe stradă, în zona școlilor, oriunde este nevoie de ei, oriunde sunt solicitați să intervină.

Însă, dacă vorbim de evenimente cu public numeros, atunci ne așteptăm acolo să vedem și Jandarmerie, pentru că este misiunea lor, să fie prezenți oriunde există, nu știu, o prezență în număr foarte mare a oamenilor sau să intervină, dacă sunt solicitați acolo unde este nevoie să se restabilească ordinea și liniștea publică.

Dacă vorbim de pompieri, este clar că nu mai nevoie de nicio prezentare. Prezența lor, da, nu este dorit, dar ei sunt foarte necesari, sunt foarte apreciați de oameni și cree că sunt printre cei mai iubiți din Ministerul Afacerilor Interne.

Sonia Raicu (realizator): Deci este o sursă de informare, avem aceste informații despre oameni, vreo poveste?

Irina Drăgan: Avem foarte multe povești. Aș putea, sincer, să împart scopul acestei emisiuni în două; pe de o parte, le vorbim oamenilor despre ce îi interesează pe ei, ca și comunitate.

Le spunem despre tot ce ține de măsuri pe parte rutieră, dacă sunt modificări de legislație, cum ar trebui să se comporte în trafic, le facem recomandări în ceea ce privește siguranța online, pentru că este, într-adevăr, o problemă de actualitatea zilelor noastre, acum, când totul se desfășoară pe mediul online, trebuie să știi să fii protejat, să îți protejezi datele și, de ce nu, banii și toate bunurile pe care le ai.

Vorbim despre siguranța școlară, despre cum să avem copiii noștri în siguranță la școală, vorbim despre bullying, abordăm și probleme pe care le discutăm cu specialiști, nu numai cu oameni din Ministerul Afacerilor Interne; asta pe de o parte. Pe de altă parte, vrem să le arătăm oamenilor și cealaltă față a angajaților Ministerului Afacerilor Interne, cea pe care poate nu o văd în interacțiunea pe care o au cu polițiștii, cu jandarmii, cu pompierii, în activitatea lor de zi cu zi.

Pentru că avem foarte mulți oameni care fac lucruri deosebite, care se pregătesc, care, nu știu, sunt foarte pasionați de ceea ce fac ei. Și, sincer, oamenii ăștia ne bucură cel mai tare, și asta este cred că una dintre plăcerile cele mai mari pe care le am în munca pe care o fac, să întâlnesc oamenii care, cu adevărat, sunt pasionați de munca lor, pentru care uniforma nu înseamnă doar un simplu job și care în activitatea lor de zi cu zi fac lucruri cu adevărat frumoase pentru cei din jurul lor.

Sonia Raicu (realizator): Chiar uitându-mă pe paginile voastre, sunt foarte multe pagini de Facebook și, de fapt, oricine dorește poate să intre. Am văzut acele activități la care se oferă voluntari foarte mulți; se ajunge și la oamenii în necaz. Sunt foarte multe acțiuni din acestea de susținere a copiilor mai ales, și asta m-a impresionat teribil.

Irina Drăgan: Cred că cea mai importantă calitate pe care poate să o aibă cineva este umanitatea; și asta depășește limitele unui simplu post de muncă, loc de muncă. Și, da, ați văzut, probabil urmârind și pagina de Facebook a Ministerului Afacerilor Interne, sau a celorlalte instituții din Ministerul de Interne, că acolo chiar se prezintă cazurile deosebite, în care oamenii chiar au făcut lucruri remarcabile, au salvat viețuile altor persoane, de foarte multe ori și în afara orelor de serviciu.

Au făcut tot felul de campanii ca să strângă bani să ajute copiii cu probleme. Și vrem că promovăm aceste lucruri, pentru că, promovându-le, dăm un exemplu și celor din jur. Și cred că este cel mai bun exemplu…

Sonia Raicu (realizator): Cu siguranță.

Irina Drăgan: … pe care putem, să îl oferim.

Sonia Raicu (realizator): Irina, am  să te mai întreb, orice realizator, trebuie să recunoaștem, se lipește de un subiect, de o poveste. Care ți-a fost cel mai drag sau care…?

Irina Drăgan: O, sunt foarte mult. În primul rând, e bucuria de a cunoaște oameni de peste tot. Pentru că, dacă mi-aș fi desfășurat munca într-un singur loc, nu aș fi avut oportunitatea să cunosc atât de multe lucruri despre fiecare dintre structurile Ministerului de Interne.

Și am avut ocazia să lucrez cu fiecare dintre ei, să le mediatizez activitățile și chiar și oamenii care s-au remarcat prin munca lor. Totuși, trebuie să recunosc că am o sensibilitate vizavi de lucrul cu animalele de serviciu din Ministerul Afacerilor Interne; există cai care sunt folosiți la misiuni, cai care sunt folosiți în misiunea de ordine publică, pentru misiunea de patrulare, avem câini de serviciu, care sunt antrenați să depisteze droguri, să depisteze explozivi, să caute copii, dacă aceștia, Doamne ferește, din păcate sunt într-o situația în care…

Sonia Raicu (realizator): Așa este.

Irina Drăgan: … trebuie să fie găsiți, sunt dispăruți. Deci, aceste animale sunt extraordinare. Dar și oamenii care le pregătesc, pentru că oamenii care lucrează cu ele se ocupă de aceste animale încă de când le primesc, le îngrijesc, fac curățenie după ele, le dresează și le folosesc la misiuni. Deci este o relație extrem de strânsă…

Sonia Raicu (realizator): Care de fapt nici nu se prea rupe, rămâne legat de aceste animale.

Irina Drăgan: Da, așa este. De cele mai multe ori, să știți că așa se întâmplă, rămân împreună cu aceste animale.

Bine, aici în special când vorbim de câini, pentru că, sincer, acum ca să ai posibilitatea după ce ei nu mai pot fi folosiți în misiuni să-ți iei acasă un cal este puțin mai dificil, dar și pentru asta s-au găsit soluții și există organizații care preiau aceste animale și se ocupă de ele.

Sonia Raicu (realizator): Irina, noi îți mulțumim, cu siguranță vei mai fi invitata noastră în studio, aici la Radio România Actualități, pentru că mai avem ce discuta. Chiar vreau să povestim, dar altă dată, și faptul că ai fost jandarm înainte.

Irina Drăgan: Așa este.

Sonia Raicu (realizator): Dar mai păstrăm câte ceva și ținem aproape ascultătorii. Mulțumim încă o dată, a fost alături de noi comisarul-șef Irina Drăgan, realizatorul programului „M.A.I. aproape de tine”, difuzat de TVR 1.

Războiul din Ucraina în imagini și cuvinte

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 20:20

Războiul din Ucraina a șocat pe toată lumea, implicit generațiile care nu au prins conflictele anterioare îngropate adânc în istorie.

Atunci când nimeni nu creadea că așa ceva va mai fi posibil în această eră, iată că ne-am înșelat cu toți amarnic, iar violența pură afișată în fața ochilor noștri nu lasă loc de prea multe comentarii.

Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina a făcut victime și pagube incomensurabile, iar toate aceste fapte vor rămâne înrădăcinate în istorie.

Jurnalistul Radio România Actualități, Alexandru Buzică, a fost reporterul special trimis în această perioadă în Ucraina, de unde a transmis cele mai noi informații și a relatat faptele reale petrecute în țara vecină.

Acesta a bifat în Ucraina 70 din cele 86 de zile din câte au trecut de când a început războiul. A străbătut 8 orașe, printre care Izmail, Odessa, Cernăuți, Lvov, Ivano Frankivsk, Jitomir Rivne (granița cu Belarus) și Kiev.

Revenit de curând din capitala Ucrainei, Alexandru Buzică a onorat invitația redacției Jurnal Militar de a vorbi despre cele întâmplate în această perioadă în țara vecină, în ediția de vineri, 20 mai 2022 a emisiunii Vești de Acasă, de la Radio România Internațional.

Vă invităm în cele ce urmează să ascultați interviul realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități cu Alexandru Buzică.

Alexandru Buzică: Există multe cadavre ale animalelor sub dărâmături, oricând fiind posibil să izbucnească o epidemie în zonă. 

În Borodianka există o criză a apei potabile, iar oamenii făceau cozi interminabile la apă și provizii. Nu am văzut niciodată așa ceva!

Înmormântarea unui soldat ucrainean la Kiev, pe Maidan, bulevardul central.

Imaginile au fost realizat de către reporterul Alexandru Buzică în Kiev, Borodianka și Irpin.

Poveștile din spatele “scenei“

Publicat de Gabriel Stan, 7 februarie 2022, 16:14

Andrei Panaitescu este specialist în apărare cibernetică și component al echipei de Drill Team, Brigada 30 Gardă “Mihai Viteazul”, din București.

Acesta ne-a vorbit despre ce înseamnă Drill Team, despre complexitatea acestei meserii și a faptului că a devenit mai mult o pasiune decât un job full-time.

Reportajul a fost realizat de Gabriel Stan, de la Jurnal Militar Radio România Actualități.

Andrei Panaitescu ne-a povestit de ce a ales Brigada 30 Gardă și cum de a lăsat orașul natal, Botoșani pentru a merge în București.

Andrei ne-a împărtășit din experiența dobândită în cadrul echipei de Drill Team, despre acest sport, cum îl numește chiar el, despre complexitatea lui și despre munca de echipa realizată în cadrul Brigăzii 30 Gardă.

Acesta ne-a dezvăluit câteva momente inedite trăite în afara țării acolo unde a trecut prin multe experiențe unice.

Andrei Panaitescu este gata să predea ștafeta tinerilor care doresc să deprindă meseria pe care o practică de atâta timp, o meserie de care acum este mândru.

Sursa foto: Galeria personală Andrei Panaitescu

Repatrierea românilor din Africa de Sud

Publicat de prosavioleta, 8 decembrie 2021, 14:36

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule comandant, bună ziua și bun venit la „Jurnal Militar”, bun venit la Radio!

Răducu Moise: Bună ziua, vă salut pe dumneavoastră și ascultătorii dumneavoastră!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Aş fi putut să mă adresez și cu formula militară „Am onoarea să vă salut!”, pentru că ați fost pilot militar, pilot de avion supersonic pe MIG-21 și, cumva, aș vrea să pornim de aici discuția, după care să mergem către zborul pe care l-ați efectuat dinspre Africa de Sud înapoi, cu românii de acolo. Ați îmbrăcat mai întâi costumul de pilot militar. Când se întâmpla asta?

Răducu Moise: Cariera mea a început în armată, cu Liceul militar, în 1991, apoi Academia Forțelor Aeriene, prima promoţie de la Brașov, pe care am terminat-o în 1999, după care am fost detaşat ca pilot militar de MiG 21 la unitatea militară de la Fetești, de la Borcea.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Şi cât ați zburat pe MiG?

Răducu Moise: Şapte ani, între 2000 și 2007. Eu consider că a fost o perioadă extraordinară, perioada imediat următoare în care România a intrat în NATO, iar programul pe care piloții l-au avut la momentul respectiv, programul de pregătire, de training a fost destul de mare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Venind către acest zbor în ajutorul românilor care au fost surprinși de această carantină rapidă, în urma acestui nou tip de virus mutant, presupun că a fost o pregătire rapidă și cu privire la protecția dumneavoastră epidemiologică?

Răducu Moise: Da. Într-adevăr, timpul de pregătire a fost foarte scurt, practic, o zi și o noapte am avut la dispoziție să pregătim această misiune, că a fost o misiune, nu putem spune că a fost un zbor normal. Eforturi au fost făcute din partea tuturor celor implicați, adică toate departamentele, nu numai piloţi sau însoţitori de bord, conducerea companiei, departamentul comercial. Legat de protecție, având în vedere pandemia, pot spune că eram pregătiți din punctul ăsta de vedere, pentru că în ultimii doi ani de zile am încercat să ne protejăm echipajele și nu numai echipajele de zbor, ci şi colegii de la departamentul tehnic, de la departamentul security. Nu a fost o surpriză pentru noi, avem deja experienţă și în ultimul timp, Tarom chiar a făcut eforturi majore să ajute cât se poate la acest gen de misiuni, când a fost solicitat. S-au mai făcut misiuni de transport aerian chiar și a trupelor noastre militare din Mali sau din alte destinaţii. Acum a apărut această cursă din Africa de Sud, care, după părerea mea, a fost destul de dificilă, luând în considerare numai faptul că a fost foarte lungă. Tarom nu operează curse de peste 11, 12 ore în mod normal. Avem avioane mediu curier și e destul de dificil să executăm o cursă așa de lungă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Trebuie să fie un sentiment foarte special. Sigur, dumneavoastră sunteți obișnuiți cu asta, să mergi, practic, în aceeași zi din emisfera sudică în emisfera nordică sau, în fine, din nordică în sudică și înapoi. Este o meserie foarte, foarte frumoasă, sigur că da, a oamenilor care știu carte, care au instrucție și care sunt și curajoși. Această meserie ați deprins-o, după cum spuneam, în armată și voiam să vă întreb dacă la ora asta duceți dorul stilului cu totul diferit de a pilota un avion de vânătoare sau sunteți mai confortabil și mai mulțumit pe un avion de transport pe linia cea mai importantă a României, pe Tarom?

Răducu Moise: Sincer, sper ca colegii pe care îi am acum în aviaţia civilă să nu se supere pe mine, dar, da, simt dorul zborului cu un avion supersonic, cu un avion militar.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru cei care ascultă la radio și nu au neapărat cunoștințe nici militare și nici aviatice, pentru că diferențele mari sunt?

Răducu Moise: Pentru că eu cred că mie mi se potrivea mai bine, da să știți că provocări sunt și de o parte și de cealaltă și frumusețea profesiei o pot vedea și acolo și aici. Gândiţi-vă numai la un singur aspect, și în viaţia militară şi la aviaţia civilă, dacă jos plouă, ai ocazia să vezi soarele în fiecare zi când zbori, iar asta pentru mine este un lucru foarte frumos și foarte important. De fiecare dată când mă urc în avion eu simt că mă rup de absolut orice este jos. Frumuseţea zborului cu un avion militar este că avionul ăsta este numai al tău, dar ai o zonă de antrenament sau de desfășurare a misiunii care îţi este destinată doar ție sau unui grup de avioane, mai multe avioane care desfășoară aceeași misiune. La aviația civilă și acolo, bineînțeles, să nu fiu înţeles greşit, regulile sunt și de o parte și de cealaltă. La aviaţia civilă, într-adevăr, trebuie să urmezi strict niște reguli și e foarte bine că este așa, mai ales că și la Tarom prioritățile sunt în ordine: siguranță, securitate, punctualitate şi confort al pasagerilor.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ultima întrebare: dacă nu ați simțit presiunea responsabilității având în vedere că adineauri aţi spus că la aviația militară erați dumneavoastră singur în avion, așa cum este un pilot de vânătoare, și, iată, ați trecut în altă ligă într-un fel, în care aveți în responsabilitatea dumneavoastră sute de oameni la un zbor. A fost o presiune pe care a trebuit să o depășiți?

Răducu Moise: A fost o presiune, este o presiune și acum. Nu pot să spun că nu simt o presiune, chiar şi în momentul de față şi totuşi am o experienţă de peste 10.000 de ore de zbor, dar este o presiune constantă. Presiune era și acolo, responsabilitățile erau aproape la fel și în partea militară și aici în partea civilă. Acolo, să zic, eram singur în avion, dar colaboram cu colegii cu care zburam în formație, cu care desfășuram misiuni, doar că nu erau lângă mine, erau în alte avioane, dar colanorarea era aceeaşi. La aviația civilă în schimb, trebuie să ținem cont și de faptul că pasagerul are nevoie de siguranță, are nevoie de confort și noi trebuie să le oferim lucrurile acestea. Zburaţi cu Tarom!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulțumesc foarte mult! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost comandantul pilot la Tarom Răducu Moise. Domnule comandant, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la radio!

Răducu Moise: Şi eu vă mulțumesc! Vă urez o zi bună!

Marius Bâtcă: Crimeea reprezintă un fel de „portavion” rusesc în Marea Neagră şi o potenţială trambulină pentru lansarea unor atacuri împotriva flancului estic al NATO

Publicat de Gabriel Stan, 23 noiembrie 2021, 13:28

Sonia Raicu, de la Jurnal Militar, Radio România Actualități, l-a avut ca invitat pe jurnalistul Marius Bâtcă de la „Observatorul militar”. El a publicat în ediția de miercuri, 17 noiembrie 2021, a săptămânalului Armatei o analiză complexă având ca temă acest subiect fierbinte. Ascultăm.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Marius, bine ai venit!

Marius Bâtcă: Bună ziua, Sonia! Bună ziua, radioascultătorilor!

Sonia Raicu (realizator rubrică): Vorbim despre situația tensionată de la granița Poloniei cu Belarus, o situație care îngrijorează foarte mulți specialiști militari, pentru că în spatele acelor grupuri foarte mari de migranți îndreptate către granița Poloniei se pare că sunt alte intenții ale Rusiei îndreptate către Ucraina.

Chiar ai publicat săptămâna aceasta, în ultimul număr al „Observatorului militar”, un articol legat de această amenințare.

Marius Bâtcă: Ai pomenit foarte bine că există niște interese mari în spate din partea Federației Ruse. Provocările de la granița dintre Belarus și Polonia sunt strict legate de niște acumulări de forțe substanțiale; vorbim de trupe și tehnică de luptă, pe care Federația Rusă le strânge în ultima perioadă la granița Ucrainei.

Astfel au apărut temeri bine întemeiate în cancelariile europene şi la Washington în privinţa intenţiei Federaţiei Ruse. Dacă ne luăm după ce spune secretarul de stat Anthony Blinken, toată această mişcare de migranţi şi provocările care s-au petrecut recent la graniţa belaruso-polonă au de fapt rolul de a masca ceea ce intenţionează să facă Rusia.

Ştim foarte bine că Rusia a anexat ilegal Crimeea, a intervenit în estul Ucrainei – în momentul de faţă se desfăşoară un război civil pe partea de est a Ucrainei, iar combatanţii pro-ruşi sunt sprijiniţi din plin de Federaţia Rusă.

Faptul că peste 90.000, aproape 100.000 de militari ruşi sunt undeva la 200 de kilometri de graniţa Ucrainei, iar trenuri cu tehnică de luptă se îndreaptă către graniţa Ucrainei reprezintă o mare ameninţare pentru stabilitatea regională şi pentru securitatea din regiunea Mării Negre.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Inclusiv şeful apărării din Marea Britanie, generalul Sir Nicholas Patrick Carter, a afirmat că există un risc de izbucnire occidentală a unui conflict între Occident şi Rusia, dat fiind aceste ameninţări constante şi presiuni constante asupra graniţei Ucrainei.

Marius Bâtcă: Da, şi nu este vorba numai de presiunea pe care Federaţia Rusă o face asupra graniţelor ucrainene, ci este vorba, în general, despre acţiuni agresive ale Federaţiei Ruse în Bazinul Mării Negre, Georgia este supusă unor presiuni continue, începând cu 2008, de când am avut acea invazie a statului georgian de către Federaţia Rusă, la scurt timp după summitul NATO de la Bucureşti.

Nu trebuie să uităm că avem un conflict îngheţat foarte aproape de noi, în regiunea transnistreană – avem o bucată a teritoriului Republicii Moldova care se află sub ocupaţia militară a Federaţiei Ruse, care este un cap de pod prin care Federaţia Rusă încearcă să influenţeze politica de la Chişinău. Toate aceste acţiuni agresive ale Federaţiei Ruse agravează foarte mult tensiunile din Marea Neagră. Există tot timpul riscul izbucnirii unui conflict armat şi riscul este extrem de mare.

Am avut parte de provocări extrem de periculoase ale aviaţiei ruseşti – să ne aducem aminte că au fost câteva incidente cu avioane de luptă care au trecut razant pe deasupra navelor americane sau britanice în Marea Neagră.

Reprezintă această Crimee un fel de ‘portavion’ rusesc în Marea Neagră şi o potenţială trambulină pentru lansarea unor atacuri împotriva flancului estic al NATO.

Aşa că trebuie să fim foarte atenţi să urmărim exact toate mişcările de trupe pe care Federaţia Rusă le face în zonă, pentru că ce ne-a învăţat pe noi ultimul deceniu: Federaţia Rusă este extrem de imprevizibilă, sub conducerea lui Vladimir Putin poate recurge la nişte surprize extrem de neplăcute.

Aceste mii de oameni sau veniţi din zonele respective au ajuns în Belarus fiind aduşi, unii forţaţi şi unii minţiţi. Totul s-a făcut organizat, cu avioane, ceea ce nu s-a mai întâmplat, este o premieră. Au fost aduşi direct din Belarus direct cu avionul, din zonele din care proveneau sau zone de concentrare.

Li s-a promis cel mai probabil că vor fi aduşi în Germania, doar că, dacă ne uităm la cum erau îmbrăcaţi, foarte mulţi erau cu haine călduroase, unele scumpe, pregătire militară – ştiau cum să-şi facă adăposturi din cetină, chiar am văzut nişte adăposturi foarte interesante, pe care le-am mai văzut doar în manualele pentru cercetaşi.

Pericolul este din mai multe puncte de vedere. O dată, se pune presiune asupra graniţei poloneze, care este şi graniţă UE şi graniţă NATO. În al doilea rând, există pericolul generalizării fenomenului, pentru că dacă se va vedea că are succes ne vom trezi cu milioane, la un moment dat, de migranţi, care să forţeze.

Alt pericol care mai există: apărând această agitaţie, aceste provocări la graniţă, toată atenţia Occidentului va fi concentrată pe acea zonă, Polonia şi ţările baltice. Rusia speră că Occidentul nu va mai fi atent la mişcările de trupe de la graniţa cu Ucraina./avladucu/atataru/ Aşa că trebuie să vedem ce se întâmplă, să urmărim, să sperăm că lucrurile nu vor escalada. Să sperăm că Federația Rusă va încerca, până la urmă, să intre în dialog cu NATO, să termine cu provocările.

E greu de spus cum va evolua. Avem de-a face cu această acumulare mare de tehnică de luptă și de trupe; ar indica faptul că urmează o ofensivă. În schimb, au venit foarte multe semnale din partea Occidentului. I s-a transmis Moscovei că ar trece de o linie roșie foarte gravă dacă intră în Ucraina.

Există solidaritate la nivelul NATO. Trebuie să nu uităm că Ucraina este partener NATO, beneficiază de un sprijin destul de mare din partea NATO și SUA, în special, pe partea de apărare, chiar și Turcia contribuie foarte mult la apărarea Ucrainei, prin furnizare de tehnică de luptă modernă.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost jurnalistul militar Marius Bâtcă, de la săptămânalul „Observatorul militar”. Marius, îți mulțumim și te mai așteptăm.

Marius Bâtcă: Și eu îți mulțumesc, numai bine și să ne revedem în situații mult mai liniștite.

Cursul pentru jurnaliști care transmit din zone de conflict

Publicat de prosavioleta, 28 septembrie 2021, 23:47

Cristian Dumitrașcu (realizator): fost o săptămână plină. Am fost la Târgu Mureș, acolo unde a fost organizat de Direcția Informare și Relații Publice cu sprijinul Comandamentului Forțelor pentru Operații Speciale, Statului Major al Forţelor Terestre şi Statului Major al Forţelor Aeriene, cursul pentru jurnaliștii care transmit din zone de război. Este un curs aflat la a 17-a ediție. Armata României este una dintre puținele din NATO care oferă un astfel de tip de pregătire jurnaliştilor preocupaţi de domeniul militar. Radio România Actualităţi l-a avut până astăzi acolo pe Alex Buzică. O să ne spună el săptămâna viitoare ce a păţit. De asemenea, toată reţeaua „Jurnal militar” a avut acolo şi de la București, şi de la Brașov, şi de la Târgu Mureș ziarişti care s-au instruit toată săptămâna aceasta. Cei 316 jurnaliști care au absolvit acest curs, începând din 2004 și până în prezent, reprezintă interlocutori obiectivi, care își îndeplinesc cu competență și profesionalism misiunea asumată de a aduce informații corecte către publicul larg – este un comunicat pe site-ul Ministerului Apărării care spune așa. După săptămâna care a curs acum, sunt convins că au dreptate. Ascultăm o secvență din prima zi de instruire pe care au avut-o jurnaliștii la Târgu Mureș.

Instructor din Forțele pentru Operații Speciale: De exemplu, dacă sunteţi undeva într-o zonă, eu știu, vă faceți dumneavoastră meseria acolo și apar probleme, ușor intrăm după dumneavoastră cu asta. Am intrat, v-am scos afară, v-am pus în maşină, am pişcat-o, imediat. Sunt foarte mobile mașinile. Poți să treci prin apă cu ele până la nivelul filtrului. O să daţi şi o tură cu ea, ca să vă învățați un pic cu sunetul. Sunt nişte chestii pe care trebuie să le simțiți. Când plecați de aici, vreau să simțiți feeling-ul ăla, da? Ce înseamnă puterea aia a unei mașini de luptă, ce înseamnă sunetul ăla, să faci diferența. De exemplu, când încep să tragă pe aici, scapă situația de sub control, dumneavoastră vă aruncaţi într-un şanţ sau ceva şi ţi-ai tras în cap o glugă sau te-ai pus cu mâinile la cap, tu trebuie să auzi motorul. „Vin ăştia să mă scoată să mă scoată, vine Humvee-ul, ăsta e al meu” – ştii o treabă, da? Ai ieşit afară, că poate te-ai ascuns sub un podeţ, auzi o mşină, ai ieşit afară, e exact ăla care te caută. Nu e bine. Dacă auzi un Humvee – „Ăsta a venit să mă salveze”. Dumneavoastră trebuie să fiţi în stare să faceți deosebirile astea, da? Asta vreau să vă fac eu aici, să înţelegeţi. Trebuie să simţi mirosul ăala de praf de pușcă, că aşa miroase Humvee-ul, când îl simţi. S-ar putea să fie noapte, nu vezi, e ceaţă, simţi mirosul ăla de gaz ars de la Humvee. Astea sunt chestii pe care trebuie să le simţiţi – miros, sunet. În armată nu e numai tot ce vezi. Aşa sună o armă a prietenilor, ăștia care sunt cu mine, armele lor sună așa, ale inamicului sună invers.
Cristian Dumitrașcu (realizator): L-am ascultat aici, la „Jurnal militar” pe unul dintre instructorii din Forțele pentru Operații Speciale. Nu îi dăm numele, că nu se poate, așa este regula pentru militarii aceștia speciali.

Alexandru Grumaz: “Rusia folosește metodele războiului rece făcând acele exerciții chiar în timpul Summitului de la Bruxelles.“

Publicat de Gabriel Stan, 19 iunie 2021, 09:33

General locotenent, în rezervă, Alexandru Grumaz, a discutat într-un interviu exclusiv realizat de Cristian Dumitrașcu pentru Jurnal Militar, despre Summitul NATO de la Bruxelles, dar mai ales despre întrevederea ruso-americană de după, dintre Vladimir Putin și Joe Biden.

“Summitul NATO de la Bruxelles a transmis un mesaj clar, că România este printre cei care participă la securitatea pe flancul estic…“ Alexandru Grumaz

Concluziile trase de analistul militar Alexandru Grumaz le veți regăsi mai jos, unde vă invităm să-l ascultați în cadrul Subiectului Săptămânii.

 “Președintele SUA a înțeles foarte bine și a pus pe masa discuțiilor plângerile Occidentale, chiar dacă el personal încearcă o relație mai bună cu Rusia…“.