Andrei Medvedi: Pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta

Publicat de prosavioleta, 14 ianuarie 2025, 09:11

Andrei Medvedi: Am plecat în prima zi dimineață, când a început războiul, în 24 februarie. La ora 9:00 deja eram la Comisariatul militar cu o geantă cu câteva haine cu mine. Nu m-au putut înregistra în prima zi și deci, oficial, sunt de pe 25, a doua zi. Principalul moment a fost stresul din dimineața aceea, când m-a trezit fiul și a zis că a început războiul. Nici nu îmi venea să cred și am deschis televizorul, am văzut ce se întâmplă în toată Ucraina și, ca și foarte mulți bărbați în ziua aceea, ne-am întâlnit la Comisariatul militar și am fost uimit cât de multă lume era deja lângă comisariat, la 9:00. Pe urmă am fost înrolat. A doua zi am venit în unitatea militară din Cernăuți, vreo jumătate de zi a durat toată procedura cu acte și tot ce trebuia să facem. Controlul medical îl aveam dinainte făcut, că trebuia să merg la niște instrucțiuni militare, trebuia să ne trimită ca funcționari de stat, ca funcționari ai primăriei și procedura a fost foarte simplă. Având controlul medical, în timp de trei ore am fost înrolat. În Cernăuţi și peste două ore am primit arma și toate munițiile și am fost dislocaţi pe aeroportul din Cernăuţi că se aștepta un desant din, cea mai mare frică era atunci din zona Transnistriei, să nu vină desantul să ocupe aeroportul din Cernăuți, ca punct strategic. Şi acolo prima noapte am stat pe aeroport, era cam ger, noi nu eram echipați încă, deci în haine civile, dar am primit automatul, 900 de cartușe, două grenade şi am ocupat pozițiile în jurul aeroportului, pe perimetru. Peste jumătate de an, am plecat din Cernăuți pe 2 septembrie, ne-am îndreptat spre estul Ucrainei. Informația a fost că plecăm pe front, dar n-a știut nimeni din batalion, poate doar comandanții, dar nici ei cred că n-au știut, că noi, abia când am ajuns după Krîvîi Rih, s-a schimbat direcția și am plecat spre nord spre Harkiv şi atunci am înțeles că mergem să participăm la operațiunea de eliberare a Harkiv-ului, că a început în primele zile din septembrie. În primul rând, altă zonă, altă climă, alt peisaj, cu care nu eram noi, cei din vestul Ucrainei deprinși, și frica continuă că nu știam la ce să ne așteptăm. Nu primeam niciun fel de informații, executam doar ordine scurte unde să ne deplasăm, ce să facem și atât. Sigur că o perioadă neagră, dar care ne-a dat și multe momente de gândire, de schimbare a ceea ce știam până atunci. Sigur că există un șoc post război. Noi, fiind mai în vârstă, l-am trecut mai ușor, dar cei mai tineri cred că o să aibă de suferit şi după încheierea războiului mulți ani ca să revină la normal.
Ilie Pintea: Care sunt cele mai negre amintiri de pe front?
Andrei Medvedi: Cele mai negre pierderea prietenilor, camarazilor; răniți, uciși, bombardamentele cu artilerie; vă dați seama că auzi că vine, dar nu știi unde cade și până la urmă te pui jos și te rogi o secundă-două până cade obuzul să nu-ţi cadă în cap.  Primul şoc a fost cred că în data de 6 sau 7 septembrie, când am intrat într-un sat care a fost eliberat cu 4 ore înainte. S-au retras trupele ruse și am intrat acolo. Totul era minat și un camarad a călcat pe o mină antipersonal și și-a pierdut piciorul chiar lângă mine. Era la o distanță de 5 metri de mine. Acela a fost primul moment când am înțeles că poți să mori. În data de 7 noiembrie 2022 am fost bombardați o oră și jumătate, 41 de împușcături de tun de 152 mm, care au căzut în jurul blindajului nostru, cu precizie de 5 metri între ele, și, datorită unei minuni, n-a nimerit niciunul în blindaj, că cred că rămâneam toți acolo. Am mai spus-o de multe ori, nu cred într-un acord semnat cu rușii, nu cred că, chiar dacă o să semneze o încetare a focului, nu știu dacă o să dureze mult timp. Rușii nu și-au respectat niciodată acordurile internaționale, cu atât mai mult în timp de război, când ei se schimbă în orice moment. Noi sperăm că o să fie o încetare a focului, sperăm la o eliberare a teritoriului Ucrainei, să ajungem la granițele care au fost până în 2014, dar ne dăm seama, fiind realiști, că e foarte greu în acest moment, cu atât mai mult cu cât și Vestul, din păcate, cumva s-a obișnuit cu acest război, cu acest conflict și nu mai este ajutorul acela de care are nevoie armata ucraineană. Oameni sunt pe front și cred că sunt destui, dar din păcate nu au armamentul și echipamentul de care ar avea nevoie pentru a elibera. Şi, ca exemplu, regiunea Harkov s-a eliberat în timp de o săptămână, deoarece a fost o operațiune foarte bine gândită și pusă cu ajutorul armelor din Vest, adică HIMARS-ul, care a dat pe câmpul de luptă un avantaj trupelor ucrainene.
Ilie Pintea: După atâtea pierderi, după atâtea mii de vieţi pierdute, cum vezi cedarea pe teritorii în schimbul păcii?
Adrian Medvedi: Dureros și această…, dar oricum trebuie de găsit o ieșire din situație. Și acum sunt și niște date statistice, niște sondaje făcute, cam populația din Ucraina 50 la 50; ar fi gata să cedeze teritoriile 50 de procente din populație, numai ca să fie pace și să nu mai moară oamenii.
Ilie Pintea: Adică să se încheie focul.
Adrian Medvedi: Dacă o să fiu chemat din nou, o să mă duc, că nu avem ce face, altceva nu văd ieșire. Au fost cazuri din prieteni, cunoscuți – și-au ales altă cale. Nu vreau să țin morală cui va fi, care și-a ales calea pe care și-a dorit-o. Și cred că așa e corect într-o țară democrată. La urma-urmei, pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta. Tinerii încă nu sunt pregătiți psihologic și urmările, traumele pe care o să le primească acolo o să fie foarte tragice pentru ei, chiar dacă o să se întoarcă la vatră. Şi lipsa de experiență, dar și acuma tinerii nu mai sunt cei tineri care erau cu 50 de ani în urmă, că la 18-19 ani el încă e copil.
Ilie Pintea: Cum arată o zi din viața unui ucrainean acum, cu întreruperi de curent, cu frig?
Adrian Medvedi: Ne-am adaptat și la asta, ne-am învățat să știm deja cât de cât este un grafic de întrerupere a curentului. Deci ne planificăm ziua în așa fel ca să putem reuși și la serviciu și acasă, treburile casnice. Mai avem generatoare, dar este foarte costisitor să le pornim, că au un consum destul de mare la benzină sau motorină. În școli copiii deja s-au adaptat. Când răsună alarmele, coboară în adăposturi. Da, procesul de învățământ se întrerupe. Aceasta o să urmeze, o să fie multe probleme în societate din cauza aceasta – nu se mai face școala cum trebuia să se facă, vă dați seama, începe lecția, coboară toți într-un subsol, peste două ore trec iarăși în sala de clasă, pe urmă trebuie să plece acasă. Se stinge lumina, nu pot să folosească gadgeturile sau tablele digitale, mai știu eu ce este prin școli acuma. Influențează negativ acest război asupra tinerei generaţii. Nu știm care o să fie viitorul lor, din păcate.

Anatolie Nosatîi: Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:50

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea acestui dialog. De la venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Apărării al Republicii Moldova, am observat, ca unul care am mai poposit și în alte împrejurări la Chişinău, că aţi introdus o notă de eleganţă și de echilibru în relațiile existente între civilii și militarii care activează în această structură importantă a statalității dintre Prut şi Nistru, și de aceea vă întreb care e principiul dumneavoastră de interacțiune profesională cu colaboratorii?

Anatolie Nosatîi: Principalul consider că este profesionalismul angajatului. Apreciez mult dedicația și implicarea fiecăruia și rezultatele obținute.

Ion Petrescu: S-a observat în Găgăuzia o serie de activități care arată o radicalizare a unora dintre liderii de acolo, o dorință a lor de a fi stat în stat, și la propriu, și la figurat, în condițiile în care în Transnistria, unde mai sunt așa-numiții pacificatori ruși, n-au fost semnale publice care să genereze dureri de cap celor care conduc la Chișinău.

Anatolie Nosatîi: Schimbările geopolitice și războiul din Ucraina au amplificat procesele politice în Republica Moldova. Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere. Elementele războiului hibrid acuma au trecut și în alt domeniu și nu se mai axează doar la partea economică, dar este axată și pe partea de creare a tensiunilor în societate. Vedem că o nouă posibilitate de destabilizare a situației este axată pe regiunea din sudul Republicii Moldova, pe Autonomia Găgăuză, care este încercată pentru a aduce o tensiune bazată pe problemele etnice. Este creată artificial, nu există în Republica Moldova discriminare. Toți cetățenii au aceleași drepturi, chiar în unele cazuri cei din Autonomia Găgăuză au mai multe privilegii ca alţii, având în vedere accesul la fonduri și asistență economică. Cei care doresc această divizare în societate folosesc cetățenii din regiune pentru a compromite guvernul, structurile de ordine și pentru a aduce narativele Federației Ruse în interiorul țării.

Ion Petrescu: Cum evaluați la Ministerul Apărării, din dialogurile profesionale cu colaboratorii, pericolul unei ipotetice invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă? Este o ipoteză absurdă?

Anatolie Nosatîi: Actualmente este o ipoteză absurdă. Acum nu există o amenințare directă, cu caracter militar, la securitatea Republicii Moldova. Și aceasta se datorează faptului că acțiunile de luptă datorită curajului și sacrificiului forțelor armate ucrainene, a cetățenilor ucraineni, războiul este ținut mai departe de hotarele Republicii Moldova și nu mai auzim acele explozii și sirene de alarmă cum a fost în 2022. Suportul extern, solidaritatea internațională vor ajuta poporul ucrainean să-și elibereze teritoriile ocupate de Federația Rusă.

Ion Petrescu: Am aflat la București, de la domnul general Gheorghiţă Vlad, șeful Statului Major al Apărării României, un lucru care m-a bucurat și l-ați reiterat și dumneavoastră la întâlnirea cu delegația de formatori de opinie din România: existența brigăzilor înfrățite, brigăzi din Armata Națională a Republicii Moldova, brigăzi din Armata României. Care este sensul acestor înfrățiri, cum îl vedeți dumneavoastră?

Anatolie Nosatîi: Este o practică destul de reușită și frumoasă, care are mai multe plusuri și beneficii pentru ambele țări. În primul rând, ne permite ca să învățăm standardele și procedurile pe care Armata Română le-a obținut fiind țară membră NATO și experiența pe care a dobândit-o prin participarea în multiplele misiuni internaționale. Ne permite ca să avem o apropiere cu acele unități care se află doar la câțiva kilometri una de alta, ceea ce ne permite ca să folosim eficient baza tehnico-materială pentru desfășurarea diferitelor activități, cum pe teritoriul Republicii Moldova, așa și în România. Personal, consider că este o foarte bună abordare, ceea ce într-adevăr permite, chiar și simplu, să se cunoască militarii și am observat că în ultimul timp, în timpul liber preferă să meargă în vizite chiar și cu familia, ceea ce arată încă o dată acest spirit, nu doar de înfrățire, dar și de prietenie.

Ion Petrescu: Cum evaluați relația bilaterală dintre Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României? Ce perspective sunt?

Anatolie Nosatîi: Avem o cooperare foarte frumoasă. Pe parcursul anilor, mulți militari s-au format în școlile, instituțiile de învățământ, la toate nivelele în România. Au preluat cele mai bune practici pe care le implementează în activitatea cotidiană, în Armată Națională. Cu 2 ani în urmă am semnat un acord de cooperare în domeniul învățământului și instruirii militare, ceea ce ne-a permis ca să avansăm în acest domeniu și anual desfășurăm circa 200 de activități comune, ceea ce permite atingerea acestui obiectiv de profesionalizare a Armatei Naționale. Doresc ca această cooperare frumoasă să continue și să atingem rezultate noi mult mai bune.

Ion Petrescu: Sunteți cetățean al Republicii Moldova și, ca atare, bănuiesc că veți vota la referendumul privind drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și veți participa și la alegerea președintelui Republicii Moldova. Dar pentru că trăiți aici, aș vrea să spuneți celor care urmăresc acest interviu, care este starea de spirit actuală, cu câteva luni înainte de aceste momente, din momentul votului pentru viitorul președinte și pentru referendumul care să valideze determinarea europenilor dintre Prut și Nistru de a fi în Uniunea Europeană? Cum evaluați?

Anatolie Nosatîi: În primul rând, definitiv personal voi participa și alegerea am făcut-o, fiindcă cred că drumul european este o direcție strategică pentru dezvoltarea Republicii Moldova, ce ține de spiritul în Republica Moldova. Ultimele sondaje arată că majoritatea cetățenilor susțin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și rezultatele, dacă nu greșesc, conform ultimelor sondaje, sunt circa 60, aproape 70 de procente.

Anatolie Nosatîi: Evident este că acest parcurs deranjează Federaţia Rusă. În următoarea perioadă războiul hibrid se va intensifica în domeniul de a compromite acest exercițiu democratic care a fost inițiat de doamna președinte. Dar, totuși, am ferma convingere că cetățenii Republicii Moldova vor face cea mai bună alegere.

Ion Petrescu: Deci, ca ministru al apărării simţiţi un război hibrid continuu în Republica Moldova, generat de un anumit stat răsăritean. Am înțeles bine?

Anatolie Nosatîi: Ați înțeles corect. Şi vorbim direct, este războiul hibrid inițiat și condus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Chiar și în strategia securității naționale, care a fost aprobată la finele anului trecut, Federația Rusă este menționată ca principala amenințare la securitatea națională a Republicii Moldova.

Ion Petrescu: Din perspectiva dezvoltării economice a Republicii Moldova, care este percepția cetățeanului din această statalitate despre avantajele intrării în Uniunea Europeană? Ce va câștiga concret un cetățean al Republicii Moldova din momentul în care Republica Moldova va deveni parte a Uniunii Europene?

Anatolie Nosatîi: Pe acest subiect putem discuta mult, dar cel mai simplu este să analizăm experiența țărilor care au trecut prin această experiență, și exemplul României, exemplul Bulgariei, exemplul altor țări care au devenit state membre ale Uniunii Europene sunt foarte pozitive pentru a aduce la cunoștință cetățenilor beneficiile pe care putem să le avem și noi. Republica Moldova merită un viitor mai bun, merită condiții mai bune de trai și o economie dezvoltată, ceea ce ar permite dezvoltarea țării.

Ion Petrescu: Am văzut zilele acestea cât am fost în Chișinău ofițeri din poliția germană, ofițeri din arma italiană, am simțit așa un spirit european în capitala Republicii Moldova și m-a bucurat în sensul că au înțeles și alte state europene relevanța unor conexiuni necesare și create pe teritoriul Republicii Moldova, nu numai de către Armata națională a Republicii Moldova, ci și de alte structuri care țin de întărirea statului de drept. Cum comentați această realitate?

Anatolie Nosatîi: Toate structurile statului interacționează activ cu partenerii strategici care doresc să contribuie la menținerea stabilității, securității în Republica Moldova, precum și dezvoltarea acestor instituții. Avem obiective clar definite pentru atingerea nivelului de interoperabilitate și aceste activități comune ne permit ca să devenim mai bine pregătiți, să învățăm cele mai bune practici și să le aplicăm în activitatea cotidiană pentru a asigura mediul de securitate și de apărare dorit pentru Republica Moldova.

Ion Petrescu: O să vă rog respectuos să adresați un mesaj.

Anatolie Nosatîi: În primul rând, vreau să vin cu o apreciere pentru toată susținerea și ajutorul acordat Republicii Moldova pe parcursul independenței noastre. Avem multe lucruri în comun și doresc și în viitor ca prietenia și colaborarea noastră să ne permită să avansăm în direcțiile strategice pentru interesul ambelor state.

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru interviul acordat.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos.

Angel Tîlvăr: ”Nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stagiului militar obligatoriu”

Publicat de prosavioleta, 27 martie 2024, 15:02

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o serie de interviuri care vorbesc de ceva vreme încoace despre cei 20 de ani pe care România îi împlinește de la aderare și se vorbește chiar și acum, la 20 de ani, despre politica ușilor deschise care se întâmplă în NATO. Vă rog să începem acest interviu plecând de aici. Dacă politica ușilor deschise este încă cea mai bună variantă pentru o alianță care, iată, a ajuns la o maturitate deplină, aș vrea să spun.
Angel Tîlvăr: Categoric că da. Așa se explică și faptul că, de-a lungul vremii, mai multe state, inclusiv România, și-au exprimat dorința de a face parte din această alianță. Cred că este bine că suntem membri ai acestui format, pentru că, iată, realitatea zilelor ne spune că provocările securitare nu au încetat, ele există mai mult ca niciodată. Astăzi, în proximitatea României, există un conflict generat de agresiunea nejustificată și profund ilegală a Rusiei împotriva unui stat suveran, motiv pentru care flancul estic, care este și flanc NATO și flanc al Uniunii Europene, are o importanță majoră din punct de vedere al securității. Iată de ce cred că România, în această perioadă, fiind un stat NATO, are garanții de securitate și are ceea ce este necesar pentru a asigura o viață normală în țara noastră. Nu în ultimul rând, și apartența noastră la Uniunea Europeană este un alt câștig enorm pentru România. Vedem în jurul nostru cât de important este acest lucru, așa cum parteneriatul strategic pe care l-am făcut cu Statele Unite își arată rezultatele pozitive și în această perioadă. Deci, clar, politica ușilor deschise, care este politică formulată în cadrul Alianței de multă vreme, se justifică pe deplin. Și faptul că săptămâna trecută, în curtea ministerului am arborat steagul Suediei, al NATO și al României, cred că vorbește la sine, despre dorința noastră și efortul pe care România îl face, pentru că este nevoie de un efort de validare din partea țărilor membre ale Alianței. Spuneam că acest lucru vorbește de la sine despre cât de mult ne-am implicat și cât de important este acest lucru.
Cristian Dumitrașcu: Este cu siguranță o confirmare a acestei politici a ușilor deschise. Ați mai avut o întâlnire foarte interesantă cu adjunctul șefului misiunii diplomatice a Statelor Unite la București, în care ați discutat despre asistența de securitate atât de importantă în zilele astea, în care, iată, împlinesc doi ani și o lună de când Ucraina a fost invadată, la început.
Angel Tîlvăr: Da, este o discuție pe ca am avut-o și care se înscrie și pe linia colaborării excelente pe care o avem cu partenerul nostru strategic. Este o discuție care mi-a dat posibilitatea și să formulez anumite solicitări în ceea ce privește derularea programelor de înzestrare. Și eu și echipa care m-a însoțit cred că am reușit să formulăm așa cum se cuvine ceea ce dorim. În același timp, am accentuat și cât de importantă este contribuția României la păstrarea securității flancului estic al Alianței. Dacă adăugăm la asta și extindea bazei de la Mihail Kogălniceanu, dacă adăugăm și o prezență militară americană semnificativă pe teritoriul României, cred că obținem formula unei povești de succes, pentru că acest parteneriat și colaborarea noastră cu Statele Unite și-au dovedit utilitatea.
Cristian Dumitrașcu: Ați discutat, de asemenea și despre asistență de securitate pentru Republica Moldova și în general pentru granița de est a NATO, zona Mării Negre?
Angel Tîlvăr: Am vorbit despre cât de important este bazinul Mării Negre și regiunea Mării Negre, regiune din care, evident, și Moldova face parte, Moldova, care din punct de vedere militar este o țară neutră, dar care, ținând seama de relația specială pe care o are cu România, a beneficiat din partea României de sprijin atât la nivel economic, dar și colaborarea mea cu omologul meu, cu dl Nosatîi, este una foarte bună și din punct de vedere neletal, am sprijinit și noi pe prietenii noștri de peste Prut. Deci, în acest context, în contextul Mării Negre, dar și în contextul faptului că Moldova este o țară care, împreună cu Ucraina, se află în proces de negociere cu Uniunea Europeană, în timp ce Georgia a dobândit anul trecut statutul de țară candidată, Moldova este o țară care, nu mai este nevoie să discut cu dumneavoastră acum cât de importantă este pentru România, este o țară care nu dă vești foarte bune Rusiei în ceea ce privește parcursul european pe care și-l dorește, parcursul european care mi-ar plăcea să cred că este ireversibil, dar este o țară care suportă elemente de…
Cristian Dumitrașcu: De război hibrid…
Angel Tîlvăr: De război hibrid, motiv pentru care cred că are nevoie de sprijinul nostru şi din acest punct de vedere.
Cristian Dumitrașcu: Şi această așa-zisă cerere a Transnistriei să înscrie…
Angel Tîlvăr: Putem să o citim în această cheie, evident, nu era nimic imprevizibil, evident. Discuţiile și formulările sunt, dacă vreți, repetitive. Ele au apărut de-a lungul vremii, în mod regulat. Dar îmi place să cred că autoritățile de la Chișinău pot să gestioneze situații de genul acesta.
Cristian Dumitrașcu: Venind către Armata României, în ultimii doi ani, sigur, s-au schimbat multe lucruri și măsurile pe care le-ați luat împreună cu membrii Guvernului și cu, până la urmă, toată clasa politică, „retenţia personalului” este o sintagmă pe care o auzim din ce în ce mai des, pentru că sunt foarte multe cadre militare care au plecat din sistem și se punctează, poate voit, doar aceste plecări și nu se spune că sunt eforturi de a echilibra această situație.
Angel Tîlvăr: Evident, nu este prima dată când o spun, dar n-am să ezit să repet ori de câte ori va fi cazul. Pe lângă dorința noastră de a avea echipamente de cea mai bună calitate din punct de vedere militar, principala noastră preocupare se îndreaptă și asupra elementului care este cel mai important într-o armată și anume, personalul militar. Motiv pentru care și eu și colegii mei, dar și membrii Guvernului înțeleg nevoia de a face acele demersuri care să ducă la o decizie de a rămâne în continuare în Armata României pentru cei care doresc să plece și nu în ultimul rând, de a-i încuraja pe alții să își dorească să îmbrățișeze o astfel de carieră. Pe lângă măsurile de retenție, sunt și măsuri care, așa cum spuneam, încurajează tinerii și pe toți cei care doresc să servească sub drapelul României, să o facă, măsuri care se concretizează fie în creșterea numărului locurilor în instituțiile de învățământ de specialitate, fie în a acorda anumite facilități care să-i determine pe oameni să ia decizia de a intra în Armata României. Știți că au fost multe discuții vizavi și de un serviciu voluntar în termen. Există mai multe inițiative și mai multe discuții referitoare și la creșterea soldei de grad, la creșterea cuantumului sumei alocate echipamentelor militare, a normei de echipare, lucruri legate de creșterea diurnei în cazul unor anumite exerciții sau de încurajare a celor care doresc să ocupe locuri în zone în care există un anumit deficit, să o facă. Deci, avem pe agendă cele două tipuri de acțiuni și anume, o acțiune îndreptată spre cei care doresc să plece din armată și o altă acțiune pentru cei care doresc sau ar putea să intre în rândurile noastre, pentru că eu cred că e o meserie absolut respectabilă, o meserie care de-a lungul vremii s-a bucurat de respectul pe care o merită în rândul cetățenilor României și cred că este datoria noastră să avem o armată care să satisfacă nevoile noastre, ținând seama – și aici subliniez – ținând seama faptul că Armata României a trecut prin două etape de reformă, în care de la peste 300.000 de militari, suntem acum în situația de a avea în jur de 70.000, la care putem adăuga personalul civil.
Cristian Dumitrașcu: Există acest proiect legat de modificarea soldelor de grad. Astăzi, când vorbim care este situația, oamenii și-au pus mari speranțe în această inițiativă, în sfârșit palpabilă, pentru că până acum au fost mai mult…
Angel Tîlvăr: Nu, cred că de-a lungul vremii, și anul trecut s-au luat măsuri care care au venit în întâmpinarea dorințelor. Oamenii… Suntem în situația în care se parcurge, conform legii, un anumit circuit de avizare. În continuare avem discuții de îmbunătățire a oricărui text care sprijină demersul nostru. Deci cred că suntem pe un drum bun.
Cristian Dumitrașcu: Și o ultimă întrebare, domnule ministru Tîlvăr. S-a rostogolit în spațiul public revenirea, în contextul pericolului unui război ipotetic, revenirea stagiului militar obligatoriu. Cât poate fi adevăr în ceea ce au spus și foști, chiar și un fost președinte al României, de curând?
Angel Tîlvăr: Așa cum am mai spus, nu se pune problema stagiului militar obligatoriu. Am spus că există alternative prin care, în mod voluntar, oamenii pot să contribuie la apărarea țării. Deci, repet, nu se pune problema stagiului militar obligatoriu. Știu discuțiile, nu sunt de acum o săptămână, nu sunt de acum două săptămâni, sunt de când am venit în acest minister. Una din discuțiile care s-au purtat în spațiul public a făcut trimitere la acest lucru, pe undeva justificat și de existența contextului de securitate în care ne aflăm. Dar, repet, nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stadiului militar obligatoriu.
Cristian Dumitrașcu: Având în vedere ultimele lucruri care s-au întâmplat, ultimele construcții în ceea ce privește NATO, aș vrea ca la final – și acum vă întreb de obicei și pentru interviul de la radio, dar și în cele de la „Pro Patria” – oamenii de acasă dacă se pot simți în siguranță, având în vedere că sunt comentarii foarte multe care spun: nu aţâţați pericolul de la est prin prezența puternică a Alianței aici, la graniță. De fapt, adevărul este că noi trebuie să mergem mai departe cu întărirea forțelor din care facem parte.
Angel Tîlvăr: Întrebarea dumneavoastră a conținut în parte și răspunsul la ea și anume, lucrurile nu se petrec la întâmplare. Componenta militară face evaluările pe care orice armată din lume le face. Suntem beneficiarii unor garanții de securitate care decurg din apartenența noastră la cea mai puternică alianță politico-militară din istoria omenirii. Pe lângă faptul că beneficiem de garanții de securitate și de sprijin la rândul nostru – și vreau să spun și acest lucru în cadrul emisiunii noastre: la rândul nostru, și noi donăm stabilitate și securitate, fie că vorbim de Bosnia-Herțegovina, fie că vorbim de regiunea Kosovo. Participăm cu militari și în alte zone din lume, dacă vreți, Polonia, Bulgaria, Republica Centrafricană. Deci România este un partener de nădejde în cadrul Alianței, un partener care este recunoscut ca fiind un partener valoros, iar deciziile politice care au dus la apartenența noastră la această structură politico-militară, la această alianță, au fost decizii care s-au bucurat de suportul cetățenilor și îmi face plăcere să vă spun că și momentul în care îmi luați acest interviu, suportul cetățenilor României pentru NATO și pentru Uniunea Europeană este un suport de o robustețe care nu ridică niciun semn de întrebare. Voci sunt și vor mai fi vizavi de ceea ce facem, de ceea ce se întâmplă, dar cred că este un drept câștigat să putem să ne exprimăm în spațiul public așa cum credem noi, în funcție de conștiința noastră, lucru care pe mine mă determină să merg în continuare pe linia pe care am stabilit-o împreună cu colegii mei, dar, nu în ultimul rând, să țin seama de toate semnalele care apar din spațiul public, pentru că este normal să se întâmple așa, dar, repet, viața în România se poate desfășura normal. Armata României este o armată bine pregătită, care își face datoria, iar serviciul militar obligatoriu nu este la ora actuală pe agenda Ministerului Apărării Naționale.
Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru Angel Tîlvăr, vă mulțumesc mult pentru prezență în această dimineață! Vă mai așteptăm și cu altă ocazie.
Angel Tîlvăr: Şi eu vă mulțumesc foarte mult! O zi bună!

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul din Transnistria izbucnit în urmă cu 30 de ani

Publicat de Gabriel Stan, 9 mai 2022, 17:09

Invitat la subiectul săptămânii a fost jurnalistul și scriitorul Marian Voicu, care a realizat o analiză a situației din Transnistria, zonă ruptă în urmă cu 30 de ani din teritoriul Republicii Moldova, acolo unde, în ultimele săptămâni, s-au intensificat acțiunile de propagandă și manipulare din partea Rusiei. Interviul a fost realizat de Cristian Dumitrașcu, de la Radio România Actualități.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Bine ați venit, domnule Voicu!

Marian Voicu: Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): V-am sunat pentru că aveți o experiență vastă în spațiul să zicem ex-sovietic și nu numai, ați fost chiar manager de proiect la înființarea postului Radio Chișinău, un post al Societății Române de Radiodifuziune, dar aveți și o carieră publicistică ”Matrioșka mincinoșilor” este o carte foarte interesantă și care vorbește despre lucrurile pe care le vom discuta astăzi: fake news, manipulare, populism.

Ceea ce ne așteptam că se va întâmpla, iată că de câteva săptămâni încoace se confirmă, acel atac sub steag fals în Transnistria, este un spațiu foarte complicat pe care puţini îl înțeleg şi dumneavoastră vorbiți des și în emisiunea de la TVR 1 în ”Fake news”, despre asta, cum credeți că stăm noi, în fine cum credeți că stau frații noștri din Basarabia, în această situație și în aceste zile complicate?

Marian Voicu: Sunt emoții la Chişinău, starea de spirit nu este cea mai optimistă, mai ales că se apropie 9 mai – și vom vorbi despre asta. Întâmplarea face ca anul acesta moldovenii să comemoreze războiul izbucnit în urmă cu 30 de ani, războiul din Transnistria care în opinia mea a fost Primul Război hibrid de după cel de-Al Doilea Război Mondial.

Atunci, rușii au folosit pentru prima dată pretextul apărării minorității ruse din Transnistria, față de așa numiții naţionalişti moldoveni; a fost invocat şi atunci un genocid și celebră sintagma ”lumea rusă” și doctrina Karaganov, inventată în 1990.

După aceea, au urmat incidente similare și a fost folosit din nou pretextul în cazul agresiunii împotriva Georgiei, şi apoi Ucrainei în 2014. Spuneam că, la 30 de ani de la războiul din Transnistria, iată că au loc aceste incidente, exploziile de la Ministerul Securității din Tiraspol, releele de televiziune dezafectate din Maiac și aerodromul de la Tiraspol, sunt explozii care nu au fost revendicate de nimeni.

Există trei variante pentru aceste incidente. Kievul acuză Moscova că a inventat o diversiune, acel război sub steag fals, de care ați amintit. Kievul acuză aşadar Moscova. Moscova acuză Kievul că pregătește o agresiune împotriva transnistrenilor, iar Chişinăuul a fost mai rezervat, i-a acuzat pe radicalii din structurile de forță din Transnistria că vor să intre în război și atunci au organizat aceste diversiuni.

Președintele aşa-numitei republicii Transnistrene,  Krasnoselskii, a spus că situația este stabilă. E posibil ca Krasnoselskii să fie de partea pacifiștilor să spunem și n-ar fi rău să amintim aici şi că soția lui  Krasnoselskii are cetățenie română și este un aspect interesant pentru că în acest moment, peste 60% din comerțul acestei enclave, nerecunoscute de nimeni, este cu UE.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Sunt rațiuni economice, fără îndoială, este prima oară când aflu, e interesant că soția are cetățenie română, dar sigur că da, știm cu toții că din rațiuni economice, el este un pacifist convins.

Marian Voicu: Exact. Este un tip pragmatic, ca de altfel mulți oameni de afaceri transnistreni care sunt în acest moment mai mult legați prin business de Kiev şi Chişinău, decât de Moscova.

De altfel, transnistrenii au organizat de două ori referendumuri în care s-a votat în favoarea alipirii la Federația Rusă, numai că Moscova a refuzat de două ori această invitație şi e interesant pentru că atunci când s-a făcut referendumul în Crimeea, Moscova a spus: iată, dacă locuitorii Crimeei vor să ni se alăture, atunci noi trebuie să acceptăm.

Deci pretextele sunt diverse, și Moscova manipulează aceste evenimente, în funcție de cum își dorește să arate viitorul geopolitic al fostei Uniuni Sovietice.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Cum vedeţi compoziția societății din Republica Moldova? – și vă întreb asta pentru că sigur aveți o imagine mai clară decât mulți dintre noi, având în vedere că ați cunoscut Republica Moldova, atunci în 2011, când ați pornit Radio Chișinău acolo și de atunci ați urmărit cu mare atenție spațiul acesta. Este o populație rusofonă și chiar de origine rusească acolo. Se pot ei activa acum, mai mult decât în trecut?

Marian Voicu: Cred că situaţia este comparabilă cu cea din Ucraina, în sensul în care etnicii ruși din Ucraina nu au primit armata rusă cu flori, așa cum se aștepta Putin. Au circulat numeroase mesaje pe rețelele sociale, în care etnicii ruşi din Republica Moldova, atunci când a început războiul, în urmă cu două luni, au spus: „Nu vrem ca și noi să fim eliberaţi de către armata rusă”.

În schimb, în ultimele două săptămâni se întâmplă ceva interesant – România și Republica Moldova au devenit ținta propagandei ruse. Republica Moldova pentru că a adoptat un pachet legislativ foarte interesant și foarte important pentru combaterea dezinformării ruse și probabil că moldovenii sunt în acest moment cei mai avansați în acest domeniu în Europa.

În primul rând, au interzis litera „Z” şi panglica Sfântului Gheorghe, ca simboluri ale propagandei ruse de război – doar Germania a mai făcut asta în privința literei „Z” – iar Moscova s-a supărat teribil pentru că fosta lor mică colonie a îndrăznit să facă lucrul ăsta și se cere pedepsirea Republicii Moldova, mai ales că există şi o apropiere în acest moment de Uniunea Europeană, au făcut o cerere de aderare.

Charles Michel, preşedintele Consiliul European, a fost miercuri la Chișinău și a promis o asistenţă în toate planurile, și financiară și instituțională, dar și sprijin militar și acest lucru a fost pe larg comentat de propaganda rusă.

Iar România a devenit obiectul propagandă ruse pentru că câțiva oameni politici români au fost la Kiev, au fost primiţi de președintele Zelenski și au promis sprijin inclusiv militar, dacă se va lua o astfel de decizie comună, la nivel european.

Iar agresiunea cibernetică de zile trecute revendicată de gruparea rusă Killnet fost primul atac împotriva României, un atac despre care liderii sau oficialii NATO ne-au prevenit încă de la începutul războiului că va avea loc.

Aşadar, putem spune că în acest moment şi noi suntem și în război informațional și în război cibernetic. Așadar, în acest moment, etnicii ruşi din Republica Moldova care, conform ultimului recensământ, ar fi undeva la 15%…

Reporter: Doar?

Marian Voicu: Doar. Şi aici nu îi socotim, bineînțeles, pe etnicii ucraineni. În acest moment al activării propagandei ruse, mai ales că se apropie și ziua de 9 mai, care este sărbătorită de Kremlin ca ziua victoriei, deşi pacea a fost semnată în 8 mai – şi aici este o altă poveste interesantă – au început în Găgăuzia, în Bălți, unde există o minoritate importantă rusă, să îndemne la nesupunere civică, adică la purtare a panglicii Sfântului Gheorghe și la ieșirea în stradă în ziua de 9 mai, asta se întâmplă și la Chișinău, iar liderii socialişti, în frunte cu fostul președinte Igor Dodon, îndeamnă la nesupunere civică.

Va fi interesant să vedem luni, 9 mai dacă vor exista evenimente în Republica Moldova pe care Moscova le poate instrumentaliza și le poate folosi pentru retorica războiului.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, mi se pare relevant să spuneți câteva cuvinte despre proiectul la care participați, despre site-ul Veridica, pentru că acolo vă ocupați chiar de știrile false, de combatere a manipulării și, din câte știu, de foarte puțin timp ați intrat și cu informație în limba rusă.

Marian Voicu: Da, este adevărat şi vă mulţumesc pentru că ați adus în discuție acest subiect. Suntem una din puținele platforme de demontare a știrilor false de aici, din România, și cred că suntem și singura publicație care are corespondenţi de presă în mai toate capitalele din Europa Centrală și de Est, pentru că acesta este al doilea profil al publicației – cel de politică externă – mai ales că în toate țările din Europa de Est există cam același etos și sunt vehiculate cam aceleaşi narațiuni farse.

Suntem cam 30-40 de colegi, facem această activitate de „debunking” zilnic. Conținutul este accesibil în română, engleză și, din 3 mai, Ziua Libertății de Exprimare, și în rusă și suntem citiți cam în 120 de țări.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Mulțumesc! Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Marian Voicu, jurnalist și scriitor.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc mult pentru această oportunitate! Vă doresc numai bine dumneavoastră şi ascultătorilor dumneavoastră!

Preşedintele Republicii Moldova se pronunţă împotriva unei posibile uniri cu România

Publicat de adinaiftime, 15 noiembrie 2017, 11:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:23

Preşedintele Republicii Moldova, Igor Dodon, se pronunţă pentru reglementarea conflictului din Transnistria prin federalizare şi împotriva unei posibile uniri cu România, într-un interviu acordat publicaţiei ruse Nezavisimaia Gazeta.

Preşedintele Dodon a declarat, în repetate rânduri, că sprijină rezolvarea problemei transnistrene pe baza principiului federalizării, subliniind şi în acest interviu că important este conţinutul şi nu denumirea: federaţie, autonomie sau alta.

Reunificarea Republicii Moldova presupune în opinia sa două precondiţii: statutul neutru recunoscut de actorii internaţionali şi recunoaşterea dreptului Transnistriei la autodeterminare în cazul în care Moldova îşi va pierde statalitatea, a se înţelege ‘se va uni cu România’.

În cadrul soluţiei federaliste, Transnistria, în opinia lui Igor Dodon, îşi va păstra preşedintele, parlamentul, guvernul şi chiar drapelul, comune urmând să fie statalitatea, frontierele, politica externă, bugetul şi sistemul bancar. Moldova neutră, a mai spus Igor Dodon, nu va avea nevoie de forţe armate nici pe malul drept, nici pe cel stâng al Nistrului.

Liderul de la Chişinău a declarat că soluţionarea problemei transnistrene va fi posibilă după alegerile din 2018 din Republica Moldova, care, în opinia sa, vor fi câştigate de socialişti şi, în baza unei înţelegeri între UE şi Rusia, Dodon afirmând că a a avut deja contacte în acest sens, declarându-se categoric împotriva unirii Republicii Moldova cu România.

Igor Dodon a cerut Bucureştiului să renunţe la ceea ce el a numit politica ce urmăreşte lichidarea statului moldovenesc, promovată la nivelul instituţiilor puterii de stat româneşti.

„Lacrimi țigănești pe rugul deportării”

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 21 septembrie 2017, 13:40 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:25

Miercuri, 13 septembrie 2017, Asociația Parida Romilor „Pro Europa” sucursala Dolj a organizat, la Craiova, evenimentul omagial „Lacrimi țigănești pe rugul deportării”, marcând astfel împlinirea a 75 de ani de la începutul deportării romilor din județul Dolj, în Transnistria.

Manifestarea a debutat cu o slujbă de pomenire a victimelor deportării dar și a celor trei adevărați eroi romi, Serdaru Nicolae – Oran, Miclescu Vasile – Netinov și Parnică Baculescu, oamenii care au reușit salvarea a peste 300 de persoane din Transnistria. Slujba a fost săvârșită de un sobor de preoți, la biserica Madona Dudu din Craiova și a fost urmată de o masă rotundă, la sediul Consiliului Județean Dolj, la care au participat membri ai comunității, supraviețuitori ai deportării, tineri romi, reprezentanți ai autorităților județene și municipale precum și o delegație suedeză condusă de profesorul Jurgen Indt.

S-a discutat despre momentul 13 septembrie 1942 în Craiova, s-au depănat amintiri dureroase.

Evenimentul s-a încheiat cu un concert susținut de muzicieni ai Operei Române din Craiova la Muzeul de Artă – Palatul Jean Mihail, având în repertoriu piese clasice cu rădăcini țigănești – Dansuri ungare de Johannes Brahms și Oci Ciornie din folclorul rus, dar și lucrări de Mozart, Bach, Mascagni și Balada de Ciprian Porumbescu.

„Dacă 13 septembrie 1942 este ziua începutului sfârșitului, ziua deportării și ziua drumului către moarte, 13 septembrie 2017 este ziua în care etnia romă din județul Dolj dorește a-și venera înaintașii, a-și jeli morții, a cugeta asupra condiției umane și a ne gândi cu toții la libertate, la faptul că ororile trecutului niciodată nu trebuie să se mai repete”, a declarat Romea Tiberiade, președintele filialei Dolj a Asociației Partida Romilor „Pro Europa”.

A consemnat Ludovic Vulea, redactor Radio România Oltenia Craiova

”Prizonierii fericirii” – închisoarea Solovki

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 11 noiembrie 2016, 08:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:29

”Prizonierii fericirii” – un documentar despre Athosul Rusiei (închisoarea Solovki de lângă mănăstirea Solovetski (Solovski)

În interviul realizat de Gabriela Rusu-Păsărin, în exclusivitate pentru Radio România Regional, prof. univ. dr. Andrei Dumbrăveanu de la Universitatea de Stat din Republica Moldova declară:

”Mai mult de zece ani acum, am mers la Muntele Athos și iată acolo m-am întâlnit cu niște ruși, care mi-au spus că au și ei Athosul Rusiei. Și acest Athos al Rusiei este arhipelagul Solovki. M-a mișcat atunci și am zis haidem să ajungem și noi la arhipelagul Solovki.

Dar când am început să mă documentez – eu sunt la Departamentul jurnalism de radio și televiziune, la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea de Stat din Republica Moldova – am mobilizat și studenții, măi, ia căutați știrile, să vedem! Sigur, că nu mă bizuiam atât pe ei cât pe mine însumi, și am descoperit niște lucruri impresionante. Mănăstirea Solovki a fost prima închisoare pe lângă mănăstirile din Rusia pe vremea lui Ivan cel Groaznic întemeiată și mai apoi dezvoltată pe timpul lui Petru I, unde au fost condamnați și le zac osemintele celor care au fost susținătorii lui Petru I mai întâi.

Dau un nume Petru Tolstoi, ambasadorul Imperiului Rus pe vremea lui Petru I la Istambul, cel care l-a racolat, și spun cuvântul în plină forță, pe Dimitrie Cantemir în slujba serviciilor secrete ale Rusiei. Ca mai apoi acel Tolstoi să se întoarcă și să-și găsească sfârșitul, după ce a sevit cu toată plinătatea forțelor sale Imperiul Rus, să-și găsească sfârșitul la Solovki, în închisoarea Solovki de lângă mănăstirea Solovetski (Solovski).

Toate lucrurile astea m-au condus spre zilele noastre ale Rusiei moderne și ale unei Europe moderne. După Revoluția din Octombrie, Lenin a emis primul decret de a face acolo un lagăr de concentrare pentru preoți și pentru toată intelectualitatea rusă, mai întâi în 1918. Mai apoi să găsesc în Pomenalnâi piski Karelie (Lista cu pomelnice ale Kareliei-n.n), o lucrare excepțională, care a costat multă trudă a Societății Memorial din Sankt Petersburg, să găsesc aceste liste de pomenire ale Kareliei cu 7000 de condamnați la Solovski, omorâți acolo din 10.000, din care am descoperit cca vrea 15-20 de români, și când vorbesc români, nu erau numai cei din Transnistria, nu erau nici cei din Basarabia, ci erau nume românești din Regat care au rămas în Rusia după 1917”.

Detalii în interviul realizat de Gabriela Rusu-Păsărin:

Dacă Republica Moldova va alege calea unirii cu România, Transnistria va deveni stat independent

Publicat de Andrei Cretoiu, 13 iulie 2015, 17:20 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:36

Dacă Republica Moldova va alege calea unirii cu România, atunci Transnistria, indiscutabil, nu va accepta aceasta şi va deveni un stat absolut independent, a declarat la sfârşitul săptămânii trecute vicepremierul rus Dmitri Rogozin, emisarul Kremlinului în Transnistria, în cadrul unei vizite de lucru la Voronej (sud-estul Rusiei), a relatat agenţia tiraspoleană de presă Novostipmr.ru.

Cu privire la situaţia din Transnistria, oficialul rus a dat asigurări că populaţia din stânga Nistrului ‘va simţi braţul puternic al Rusiei’, ‘iar forţele noastre de menţinere a păcii’ nu vor lăsa de izbelişte Transnistria.

‘În Moldova este o criză permanentă a puterii, nu este clar cu cine poţi vorbi. Dar eu sper într-un dialog cu Chişinăul cu privire la Transnistria. Dacă Moldova, unde majoritatea judecătorilor Curţii Constituţionale sunt cetăţeni ai României, va alegea calea alipirii la această ţară, Transnistria, indiscutabil, nu va accepta aceasta şi va deveni atunci un stat absolut independent’, a avertizat Rogozin, într-un discurs susţinut la o ceremonie în cadrul căreia i-a fost acordat titlul de Doctor honoris causa al Universităţii de Stat din Voronej.

Numirea de către Kiev a fostului preşedinte georgian Mihail Saakaşvili ca guvernator al regiunii Odesa, din sudul Ucrainei, la frontiera cu Transnistria, nu face decât să complice situaţia, a opinat el, proferând insulte la adresa fostului lider georgian.

Declaraţia lui Rogozin survine după o întâlnire avută la 9 iulie la Moscova cu liderul transnistrean Evgheni Şevciuk. Rusia acuză Republica Moldova şi Ucraina de impunerea unei blocade economice împotriva Transnistriei, mai ales după ce Kievul a denunţat o serie de acorduri militare cu Rusia ce permiteau tranzitul militarilor ruşi pe teritoriul său, iar Republica Moldova a întors mai mulţi militari ruşi de pe aeroportul din Chişinău, care intenţionau să se deplaseze în Transnistria.

Rusia dispune de aproximativ 1.500 de militari în Transnistria, dintre care circa 1.400 fac parte din Grupul Operativ de Trupe (GOTR), constituit în urmă cu 20 de ani prin reorganizarea fostei Armate a 14-a a URSS

Regimul separatist de la Tiraspol interzice unui europarlamentar român accesul în Transnistria

Publicat de Andrei Cretoiu, 25 aprilie 2015, 11:05 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:36

Europarlamentarul român Siegfried Mureşan, aflat zilele trecute într-o vizită în Republica Moldova, nu a putut ajunge la liceele cu predare în limba română din Transnistria, întrucât i-a fost interzis accesul în regiune de către regimul separatist de la Tiraspol.

”Am întreprins toate demersurile necesare începând cu săptămâna trecută, dar mi s-a comunicat că timpul este prea scurt şi nu mi s-a facilitat accesul. Sper să-mi fie permis data viitoare când vin la Chişinău’, a declarat eurodeputatul pentru Radio Chişinău.

Pe parcursul vizitei sale la Chişinău, prima pe care a întreprins-o în calitate de eurodeputat, Siegfried Mureşan a avut o serie de întâlniri cu lideri politici şi cu membri ai guvernului, cu care a discutat în special probleme ţinând de reformele în justiţie şi de situaţia financiară a Republicii Moldova.

În cadrul vizitei în Republica Moldova, europarlamentarul român avea programată şi o deplasare în stânga Nistrului, pentru a discuta cu elevii şi profesorii de la liceele cu predare în limba română din regiune, precizează sursa citată.

Radio Iasi

La Braşov se desfăşoară în aceste zile tabăra „Basarabia, mai aproape de Europa”

Publicat de Stefania Grigore, 4 august 2014, 14:30

La Braşov se desfăşoară în aceste zile tabăra „Basarabia, mai aproape de Europa”, dedicată mai multor profesori ai Liceului Teoretic „Lucian Blaga“ din Tiraspol, Transnistria.
Această acţiune este continuarea unei iniţiative prin care mai mulţi elevi din aceeaşi unitate şcolară au petrecut câteva zile la Braşov.

Vizita oaspeţilor transnistreni are loc ca urmare a semnării, pe 27 iunie, a acordului de asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, şi are drept scop prezentarea sistemului educaţional românesc după aderarea României la UE.

Pe parcursul şederii la Braşov, cele 20 de cadre didactice, însoţite de directorul liceului se vor întâlni cu reprezentanţii autorităţilor locale, cu lectorii participanţi la Festivalul de film istoric de la Râşnov şi vor vizita şi o serie de obiective din domeniul cultural şi turistic.

20 de copii români din Transnistria au vizitat Brașovul timp de o săptămână

Publicat de Stefania Grigore, 21 iulie 2014, 14:00

Tinerii sunt de la singurul liceu românesc din Transnistria, iar tabăra de la Braşov a fost o experienţă unică, spune profesorul care i-a însoţit, Ion Iorcev. Acesta a precizat că, în Tiraspol, vorbitorii de limba română nu sunt priviți cu ochi buni de ceilalți locuitori, iar profesorii sunt supuși presiunilor din partea autorităților nistriene.

Tabăra a venit ca o gură de oxigen pentru elevii din Tiraspol, mai ales că peste tot în vizita lor la Brașov, au fost însoțiți de colegii lor români, spune preşedintele Asociaţiei Link, Liuba Beldie.
Elevii din Tiraspol au vizitat Poiana Brașov, Rezervația de Zimbrii, Paradisul Acvatic, Castelul Peleș, Muntele Tâmpa, Universitatea Transilvania, Muzeul Primei Școli Românești și au luat la pas Brașovul, fiind încântați de această tabără.
La fel de impresionat de frumusețile Brașovului a fost și profesorul Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, cel care a condus grupul de elevi de peste Prut.

Tabăra a fost oferită elevilor din Tiraspol de către autoritățile locale și județene, în parteneriat cu Consiliul Elevilor, spune viceprimarul Brașovului, Adina Durbacă.
În luna august, va fi rândul cadrelor didactice din Tiraspol să vină în vizită la Brașov, la invitația autorităților locale și județene.

Tabăra „Basarabia, mai aproape de Europa”

Publicat de Stefania Grigore, 16 iulie 2014, 09:00

Timp de o săptămână, 20 de elevi de la Liceului Teoretic „Lucian Blaga“ din Tiraspol se află la Brașov, în cadrul unei tabere sugestiv intitulată ,,Basarabia mai aproape de Europa”.

Scopul acestei tabere este prezentarea sistemului educaţional românesc după intrarea României în Uniunea Europeană, precum şi o mai bună cunoaştere a valorilor europene. Unul din organizatorii taberei este Consiliul Județean Brașov.
Elevii din Transnistria, care sunt însoţiţi de directorul liceului, Ion Iovcev, au programate întâlniri cu elevii şi cadrele didactice de la diferite şcoli şi licee din Braşov, cu reprezentanţii autorităţilor publice şi cu cei ai Universităţii Transilvania, dar vor vizita şi o serie de obiective din domeniul educațional și turistic : Institutul de cercetare dezvoltare Genius, Muzeul Prima Şcoală Românească, rezervaţia de zimbri de la Vama Buzăului, Castelul Bran și Castelul Peleş.