Cătălin Turliuc: Nu ne naștem iubindu-ne țara. Învățăm să o iubim prin legendele, poveștile, istoria ei, prin cântece patriotice, poezii, prin crearea acestui sentiment care, evident, este foarte puternic pentru unii dintre noi, și anume o legătură afectivă cu zona din care facem parte, cu orașul, regiunea, țara

La Interviul Săptămânii invitatul de astăzi este prof. univ. dr. Cătălin Turliuc, de la Academia Română, filiala Iași, într-un dialog despre Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859. Discutăm despre semnificația acestui moment istoric, contextul intern și internațional care a făcut posibil acest proces și despre rolul crucial al lui Alexandru Ioan Cuza, omul potrivit în momentul potrivit. Vom afla despre reformele care au modernizat societatea și Armata României și de ce Unirea din 1859 este considerată primul pas pe drumul făuririi României Mari. Un interviu realizat de Andrei Vicol.

Publicat de Gabriel Stan, 26 ianuarie 2026, 18:38

Andrei Vicol (realizator rubrică): Domnule profesor, vă mulțumim că ați acceptat invitația de a fi astăzi prezent la Jurnal Militar.

Cătălin Turliuc: Bună ziua dumneavoastră și, evident, ascultătorilor noștri.

Andrei Vicol (realizator rubrică): Vă propune să facem o călătorie în timp 24 ianuarie1859 Unirea Principatelor Române. Totul după ce Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor al Moldovei și al Țării Românești.

În primul rând, ce reprezintă pentru România această zi? Care a fost contextul intern și internațional și de ce atunci se produce unirea?

Cătălin Turliuc: Un loc fundamental îl are Unirea principalelor este momentul în care se creează statul național modern român, nucleul a ceea ce avea să fie mai apoi România independentă la 1878, Regatul României la 1881, Unirea care s-a întâmplat odată cu sfârșitul Celui de Al 2-lea Război Balcanic, a celor două județe Caliacra şi Durostorum și, înfine, Unirea cea mare de la 01 decembrie 1918 consacrată de facto în România încă din 1918, prin Conferința Păcii din 1920 de la Paris.

Nașterea statului național modern român, ca o insulă de civilizație, ca un avanpost al occidentalizări aici, la gurile Dunării, a însemnat integrarea noastră în ordinea europeană și acest lucru este extrem de relevant și important. Pe de altă parte, fără un asemenea eveniment, destinul nostru ar fi fost poate cu totul altul și cred că politica faptului împlinit, cea care a dus la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza a devenit apoi Alexandru Ioan Întâi, cum ar trebui să-l numim, a marcat un astfel de landmark în istoria noastră națională. Andrei Vicol (realizator rubrică): Unirea din 1859 nu ar fi fost posibilă fără personalități puternice, vizionare.

Alexandru Ioan Cuza avea experiență militară, fiind ofițer cu grad militară, dar și o carieră politică solidă. În ce măsură a fost omul potrivit în momentul potrivit, care a fost rolul său concret în realizarea Unirii și prin ce se distinge de alte personalități ale epocii?

Cătălin Turliuc: Cu certitudine, Alexandru Ioan Cuza era hatman, era ministru apărării, fusese înaintată în grad în căimăcămie de către vogorii de la gradul de colonel.

Era un personaj cu experiența administrativă. A făcut studii militare la Bruxelles la 1838, a fost judecător la covorului în județul Galați de astăzi. Ori Alexandru Ioan Cuza a fost unul din cei 38 de candidați, 39 de candidați în Adunarea Electivă a Moldovei din partea grupului acestuia care avea drept misiune alegerea unui domnitor pentru Principatul Moldovei.

El a fost și vicepreședinte al acestui organism și, fără îndoială, în fața deziluziilor și în fața ambițiilor diverse, a orgoliilor din epocă, el s-a dovedit a fi omul potrivit la locul potrivit. A existat o galerie întreagă de personaje unioniste, toate care și-au dorit această poziție.

Însă Alexandru Ioan Cuza întruchipa, dacă vreți, și prin postura sa de militar și prin cariera anterioară și prin gesturile politice la care a participat personajul moderat, să spunem așa, personajul care putea împăca taberele care, firește, și atunci, erau despărțite de interese mercantile, financiare legate mai ales de problema agrară, de problema emancipării țăranilor și așa mai departe.

Andrei Vicol (realizator rubrică): Unirea din 1859 a schimbat profundă organizare a statului român. Vorbim despre o modernizare accelerată, în care au loc reforme în aproape toate domeniile.

Din perspectiva dumneavoastră, care considerați că au fost cele mai importante reforme ale lui Alexandru Ioan Cuza și ce impact au avut asupra societății românești?

Cătălin Turliuc: Nu există în cei 7 ani de domnii vreun domeniu major al vieții economice, al vieții sociale, al vieții culturale, spirituale care să nu fi fost marcat de reformele adoptate de guvernele succesive, e adevărat, cam multe din vremea domniei lui Alexandru Ioan Întâi.

Ori, din această perspectivă, sunt câteva care, fără îndoială, străbat timpul și la care ar trebui să medităm. Pornind de la secularizare, a verilor mănăstirești, trecând apoi prin momentul 02 mai 1864 lovitura de stat care a permis legile agrare, legile de organizare administrativ, legea învățământului care a introdus învățământul primar gratuit și obligatoriu, în 1864, cu 4 ani înaintea Angliei, bunăoară codul civil, codul penal, codurile de procedură, alfabetul cu tranziția de la chirilice la alfabetul latin, cu trecerea la sistemul metric, așa cum îl cunoaștem astăzi.

E aproape inimaginabil să le cuprindem pe toate în câteva cuvinte. Cert este că atunci a început prima integrare europeană a României, dacă admitem că astăzi o parcurge pe cea de-a 2-a.

Andrei Vicol (realizator rubrică): Reformele lui Alexandru Ioan Cuza vizat bineînțeles și domeniul militar. ne puteți detalia care au fost cele mai importante reforme și cum au contribuit ele la formarea unei armate profesioniste și moderne?

Cătălin Turliuc: Sigur că, primul lucru pe care trebuie să-l remarcăm și istorografia l-a notat ca atare dubla alegere principala grija lui Cuza a fost să reunească cele două armate și tabăra de la Florești este exemplu tipic al acestei acțiuni.

Apoi, firește modelul de instrucție francez, înlocuit mai târziu cu cel german, organizarea sub comanda lui Slătineanu a biroului doi a serviciului de informații armatei. Dotarea armatei, evident, în măsura în care bugetul a permis sprijinul pe care l-am acordat. Chestiunea a armelor sar de sprijinul acordat lui Obrenovic în Serbia.

Fără îndoială, armata a căpătat cu totul altă dimensiune față de ceea ce fusese reglementat încă de la regulamentele organice și, ne aducem aminte, jandarmeria deja funcționa din vremea lui Grigore Alexandru Ghica, respectiv Barbu Știrbei în Țara Românească. Dar Moldova a fost aici în față.

Andrei Vicol (realizator rubrică): Trăim vremuri în care parcă nu se mai vorbește atât de mult despre istoria noastră, despre valorile și despre identitatea națională.

Ce ați transmite dumneavoastră tinerei generații, despre Unirea din 1859, astfel încât să înțeleagă importanța acestui moment?

Cătălin Turliuc: Nu ne naștem iubindu-ne țara. Învățăm să o iubim și o învățăm prin legendele, poveștile, istoria ei, prin cântece patriotice, prin poezii, prin crearea acestui sentiment care, evident, este foarte puternic pentru unii dintre noi, și anume o legătură afectivă cu zona din care facem parte, cu orașul, regiunea, țara. Și în felul acesta e fundamental, pentru că ea ne de măsura identității noastre.

Trebuie să avem această capacitate să vedem în astfel de momente precum cel de la 24 ianuarie, momente de răscruce, momente fundamentale. Ar trebui să înțelegem că ceea ce ne particularizează, ceea ce ne creează specific, ceea ce, iată, ne motivează atunci când patria noastră este în primejdie, este această dimensiune a istoriei pe care noi trebuie să o internalizăm.