Petre Otu: „În perioadele de pace oștirea fost neglijată”
Publicat de prosavioleta, 28 octombrie 2025, 08:59
Sonia Raicu: Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal militar”.
Petre Otu: Mulțumesc pentru invitație, bine v-am găsit!
Sonia Raicu: La 25 octombrie este Ziua Armatei Române, o sărbătoare cu care publicul s-a obișnuit de câteva decenii. Pentru început, vă rog, pentru ascultătorii noștri, să ne spuneți ce a dus la instituirea acestei date în calendarul tradițiilor militare.
Petre Otu: Aș începe cu o constatare de ordin general. Armata este o instituție fundamentală a statului modern, așa că foarte multe țări de pe mapamond au o zi de omagiere a acesteia, a faptelor ei de arme pe câmpurile de luptă. Ziua armatei are o simbolistică aparte, fie o mare victorie militară, fie câștigarea independenței, fie semnarea armistițiului, a păcii și așa mai departe. O să ofer doar câteva exemple din spațiul european, cel care ne interesează în primul rând. Iată Franța și Italia, sărbătoresc armata la 11 noiembrie și 4 noiembrie, în amintirea semnării armistițiilor care au pus capătul ostilităților în Primul Război Mondial. Polonia, vecina noastră, să spunem, celebrează Ziua armatei la 15 august, în memoria Bătăliei de la Varșovia, denumită și „Miracolul de pe Vistula”, din 1920. Exemplele ar putea continua. La noi, Ziua Armatei este sărbătorită de 66 de ani la 25 octombrie, ziua în care a fost anulat Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, prin care nord-esul Transilvaniei a fost înstrăinat. Precizez că anularea de iure a avut loc prin Tratatul de pace de la Paris din 10 februarie 1947. Cum s-a ajuns la stabilirea acestei zile? Până după al Doilea Război Mondial, conform tradiției, 10 mai, cu o triplă semnificație, era concomitent Ziua națională și ziua în care era sărbătorită și armata. Avea loc defilarea militară, se făceau avansări, oficierii așteptau cu nerăbdare această zi, pentru că trebuiau să se găsească pe listele de avansări în grad. După schimbările din viața societății românești, după al Doilea Război Mondial, regimul comunist instaurat sub oblăduirea Moscovei a impus în 1951, 2 octombrie, ca zi a armatei. Pentru ascultătorii emisiunii dumneavoastră, menționez că 2 octombrie era data creării Diviziei Tudor Vladimirescu, ulterior denumită și Debrețin, ca urmare a participării la această operație, la eliberarea orașului în cauză, constituită pe teritoriul sovietic din prizonieri români. Era semn al vremurilor nefericite pe care le trăia România. După șapte ani, însă, în condițiile distanțării regimului de la București de Kremlin, care, precizez, nu a fost niciodată totală această desprindere, această distanțare, prin Decretul numărul 381 al Marii Adunări Naționale, din 1 octombrie 1959, 25 octombrie a fost instituită ca zi a armatei, deci acum 66 de ani. Mai precizez și faptul, tot ca răspuns la întrebarea dumneavoastră, că 25 octombrie este și ziua de naștere a regelui Mihai I, șef al statului la acea dată, 25 octombrie 1944. Există și o idee în spațiul public, ce se cere, însă, investigată în continuare, că marele unități române au acționat de așa manieră, în care depășirea graniței de vest să se facă în această zi. De 66 de ani, ziua de 25 octombrie a rămas încrustată ca zi a armatei în conștiința publică, deși trebuie spus că în toți acești ani au fost și tentative de schimbare. Au fost diverse variante: 6 august 1917, 23 august 1595, dar amintea de 23 august 1944, 12 noiembrie – ziua bătăliei de la Posada, dar s-a menținut această zi.
Sonia Raicu: Era o întrebare pe care chiar voiam să v-o adresez, cum de a trecut timpul această dată, în condițiile în care cunoaștem cu toții un regim, mai ales un regim totalitar, are această tendință de a modifica istoria?
Petre Otu: Da, are această tendință de a modifica istoria. În epocă se știa de 25 octombrie că este ziua de naștere a regelui Mihai, deci iată că regimul comunist a omagiat prin Armata Română și pe șeful statului din cel de-al Doilea Război Mondial. Deci nu i-a fost frică, știa de această chestiune și cred că semnificația cu totul aparte a acestei zile, care ține de reîntregirea graniței de apus, a constituit elementul fundamental care a permis că ziua de 25 octombrie, ca ziua armatei, să rămână iată de peste șase decenii.
Sonia Raicu: Vă întreb, domnule profesor, ce trebuie să rețină tinerii și mai ales tinerii militari legat de această dată?
Petre Otu: Tinerii trebuie să rețină că este o faptă de armă remarcabilă, dar semnificațiile ei sunt mai largi și mai profunde. Nu omagiem numai acest fapt istoric prin Ziua Armatei, ci încorporăm practic întreaga tradiție ostășească a românilor. Tot în această zi ne amintim și de militarii români care și-au făcut și își fac datoria în poligoane și câmpuri de aplicații, în misiuni externe sub egida NATO, Uniunii Europene, dar, doamna Raicu, dincolo însă de omagiul care se convine înaintașilor și celor astăzi aflați pe drapel, țin să spun treaba aceasta, clipele de față cu războiul la graniță și tendințe centrifuge în viața internațională care pot genera schimbări seismice impun o mare responsabilitate pentru apărarea țării. Dacă invocăm des lecțiile istoriei, este bine să precizez că în perioadele de pace oștirea fost neglijată, ceea ce a generat efecte negative pentru starea ei de operativitate când a fost nevoie. Ca să nu fiu greșit înțeles de ascultătorii emisiunii dumneavoastră, aș vrea să precizez că trebuie să se realizeze un echilibru între diverse domenii – sănătate, educație, infrastructură și apărarea țării. În fond, Armata este o expresie a societății și aș releva spusele unui mare diplomat român, poate unul din cei mai mari pe care i-a avut România, Grigore Gafencu, care aprecia în anii interbelici, când se discutau aceste aspecte ale pregătiri armatei, tensiunea era destul de mare și atunci, spunea el că avem nevoie de o armată vitează într-o țară vitează, nu poate fi o armată vitează într-o țară care nu își respectă tradițiile și oștenii ei. La mulți ani Armatei Române, tuturor militarilor, indiferent de grad, funcție și statut, activi, în rezervă sau în retragere!
Sonia Raicu: Domnule profesor, și noi vă mulțumim tare mult că ați fost alături de noi cu această lecție de istorie chiar de Ziua Armatei și vă rugăm să mai veniți pe undele radio pentru că e important să ne cunoaștem istoria.
Petre Otu: Vă mulțumesc și eu pentru invitație, toate cele bune!
Sonia Raicu: Vă reamintesc că a fost alături de noi, la „Jurnal militar”, profesorul universitar Petre Otu.
