Ascultă Radio România Regional Live

Petre Otu

Petre Otu: Trebuie să fim atenți la lecţiile pe care ni le oferă istoria

Petre Otu: Trebuie să fim atenți la lecţiile pe care ni le oferă istoria

Publicat de prosavioleta, 28 ianuarie 2025, 22:39

Andra Barbul: Domnule profesor și istoric Petre Otu, bine v-am găsit la „Interviul săptămânii”.
Petre Otu: Vă mulțumesc tare mult pentru invitație.
Andra Barbul: 166 de ani de când a fost semnat actul de la data de 24 ianuarie 1859, cunoscut sub numele de certificatul de naștere al României moderne sau ziua cea dintâi a veacului, precum spun contemporanii.
Petre Otu: Într-adevăr, 24 ianuarie 1859 este una din orele astrale ale României, în care s-a realizat un mai vechi deziderat al românilor, pentru că, așa cum spun cronicarii, românii au reprezentat încă de la nașterea lor un popor unitar prin limbă, prin credință, prin unitate. Idealul acesta al unității naționale a străbătut într-un fel veacurilor în diferite ipostaze, desigur, pentru a cunoaște la începutul și în prima jumătate a secolului al XX-lea o recrudescență deosebită, pe fondul aplicării principiului naționalităților în întreaga Europă. Să nu uităm că nașterea României moderne, cum spuneți dumneavoastră și cum este certificat în istoriografie, s-a realizat concomitent în mai multe state europene: Germania, Italia și alte state din sud-estul Europei s-au realizat în aceeași perioadă, mijlocul secului al XIX-lea. Secolul XIX se cunoaște că este un secol al naționalităților. Revoluția din anul 1848 din cele trei ţări române a relevat această dorință de unitate și aici dorințele Partidei Naționale din Moldova, creație a lui Mihail Kogălniceanu, spune că unirea celor două țări era cheia de boltă a unității naționale. Evenimentele externe au favorizat împlinirea acestui ideal și este vorba de Războiul Crimeei din 1853-1856, care a creat o nouă situație geostrategică, geopolitică în Europa. Imperiul Rus, în avansul său spre Mediterana orientală, a fost oprit de intervenția Marii Britanii și a Franței, care au ajutat Imperiul Otoman şi, în acest context, s-a pus problema unirii celor două principate, iar la Congresul de Pace de la Paris din primăvara anului 1856, problema unirii celor două principate a fost una de interes european. Iată că problema românească a fost una europeană. Desigur că marile puteri s-au poziționat diferit față de idealul unității românilor. Unii au fost împotrivă, așa cum a fost Austria, pentru că își dădea seama că, mai devreme sau mai târziu, românii vor privi și vor tinde să realizeze idealul unirii și cu românii de peste Carpați, altele au migrat de la o poziție la alta, dar Franța a fost cea care ne-a sprijinit foarte mult, prin Napoleon al III-lea, iar Congresul de Pace de la Paris a hotărât să fie consultată populația din cele două principate, lucru prin intermediul unor divanuri ad-hoc. Aceste divanuri ad-hoc s-au desfășurat în toamna anului 1857 și au dezbătut problema unirii. Ea a fost votată aproape în unanimitate, dar, în același timp, divanurile ad-hoc au lansat și un program de modernizare a României. Au fost multe obstacole, cum ar fi cel din Moldova, în care alegerile au fost falsificate de Nicolae Vogoride, dar intervenția puterilor europene a determinat reluarea votului și, în acest context, partida unionistă din Moldova a avut o largă și mare majoritate. A fost, apoi, în 1858, Convenția de la Paris, o constituție, să spunem, a puterilor garante pentru România, pentru că odată cu Congresul de Pace la Paris, statutul celor două țări a fost schimbat. Până atunci aveam o putere suzerană, care era Turcia, în virtutea cutumei, a tradiției seculare, să spunem așa, și o altă putere protectoare, care era în fapt stăpâna celor două țări, cea care dirija întreaga activitate din cele două principate. Dar iată că protectoratul rus a fost înlăturat și principatele române au intrat sub garanția celor șapte mari puteri europene, ceea ce a reprezentat un mare pas înainte spre autonomia țărilor române, spre independență, care va fi cucerită, cum se știe, împlinită în 1877-1878, Convenția de la Paris din 1858 stabilea organizarea alegerilor, numai că a intervenit un compromis între Marea Britanie și Franța. Trebuiau să fie doi domni separați, două guverne și existau doar două instituții comune, cu sediul la Focșani. Românii, prin votul pe care l-au dat la 5 și la 24 ianuarie, au trecut dincolo de ceea ce a hotărât Europa, a fost un „fait accompli”, un fapt împlinit și Cuza, după ce a fost ales cu destule controverse. Până la alegerea lui în Adunarea Electivă a Moldovei, au fost mai multe propuneri. Fostul domn Mihail Sturdza se duela, să spunem, cu fiul său, Grigore Sturdza şi lucrul acesta a fost un avantaj pentru unioniști. A apărut Alexandru Ioan Cuza, o personalitate care a implicată în Revoluţia de la 1848, era și locţiitor de hatman, adică conducător al oștii Moldovei la data respectivă. A fost o surpriză pentru el şi a acceptat tronul României. La 24 ianuarie, printr-o mobilizare excepţională a populaţiei Bucureştilor, dar şi a liderilor unionişti, s-a realizat această dublă alegere şi personalitatea lui Cuza împlinea în 1859 acel deziderat. Domnia lui Cuza de şapte ani este extrem de importantă. Un prim obiectiv a fost recunoaşterea dublei alegeri de către marile puteri garante, ceea ce s-a realizat către toamna anului 1859 şi apoi realizarea unei uniri depline. Pentru că, timp de peste doi ani de zile, Cuza a guvernat cu două guverne, două capitale, era foarte greu pentru domnitor să realizeze reformele pe care le dorea. Şi atunci, în 1861, Poarta acceptă unirea deplină a celor două ţări, Cuza dă o proclamaţie celebră şi spune că „Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie”. La 24 ianuarie 1862 se întrunește Adunarea Electivă a României, se realizează unitatea politico-administrativă a Ţărilor Române și Cuza poate să treacă la reformele sale, mai ales începând cu anul 1863-1864, care sunt anii în care Cuza implementează marile sale reforme: reforma agrară, reformă învățământului, reforma judecătorească și așa mai departe.

Andra Barbul: Pentru că ați menționat reformele inițiate de Alexandru Ioan Cuza, aș vrea să vă întreb care au fost reformele din organismul militar.
Petre Otu: Alexandru Ioan Cuza, ofițer la data respectivă, era comandantul armatei moldovene. Armata a fost o forță unionistă, iar Alexandru Ioan Cuza a reorganizat și a transformat milițiile naționale care funcționau din anul 1830 într-o armată națională și, vreau să subliniez acest lucru, de profil occidental. Cuza a adus o misiune militară franceză în România, condusă de frații Lamy, iar modelul implementat de Alexandru Ioan Cuza a fost unul de sorginte franceză, care s-a menținut, cu unele variații, desigur, până la sfârșitul perioadei interbelice. Franţa şi Napoleon al III-lea, în acea perioadă, au fost un factor esențial pentru realizarea unirii. Mai relev și faptul că în cadrul reformelor militare inițiate de Alexandru Ioan Cuza se înscrie unificarea celor două miliții de la Iași şi din Țara Românească și din Moldova. Tabăra de la Floreşti din 1859 are un rol foarte important pentru coagularea unității de comandament și a unității de doctrină a unității, să spunem, morale a celor două oşti. De asemenea, el unifică cele două ministere prin numirea aceluiași ministru de război în ambele principate, Ioan Emanoil Florescu, care este unul din creatorii armatei române moderne. La 12 noiembrie 1865 creează Statul Major. Iată, Statul Major al Apărării – 165 de ani de existență. Deci, Cuza a transformat milițiile pământene într-o armată națională de profil francez, de profil occidental. Și vreau să spun că Armata Română a păstrat acel profil occidental până după al Doilea Război Mondial, când, în contextul geopolitic al perioadei respective, România şi armata sa au trecut prin transformări profunde, pentru ca după anul 1989 noi să ne reconectăm la o tradiție care este, să spunem, mult mai lungă.
Andra Barbul: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza spunea că nu există progres fără sacrificiu. Ei bine, vă întreb cât din țara noastră de astăzi, din România de astăzi, arată după ceea ce și-a închipuit domnitorul?
Petre Otu: E greu de spus. Cert este că lecţia generației de la 1848-1859 merită să fie… totdeauna să o avem în atenție. A fost moment de unitate națională. Desigur că au existat și adversari ai unirii, dar națiunea română a trecut peste toate aceste obstacole și cred că în acest moment de reconfigurare a ordinii politicii mondiale, cred că trebuie să fim atenți la lecția de demnitate, de patriotism a generației de la 1848-1859. Oricum, noi ne-am reconectat cu Occidentul și vreau să vă spun că anul trecut a apărut o carte fundamentală, „Istoria civilizaţiei române moderne” a lui Eugen Lovinescu, care spunea de sincronismul care trebuie să existe între civilizația occidentală și civilizația românească și, prin urmare, rămânem atașați Occidentului, pentru că acolo s-a născut România modernă. Și vreau să mai precizez pentru cei care ne ascultă și cei care ne privesc că România a fost un stat de necesitate europeană. O spune foarte frumos Grigore Gafencu în acea carte superbă scrisă în timpul celui Doilea Război Mondial, legat de războiul din Est, că România a fost un stat de necesitate europeană. Noi am îndeplinit aici un rol european și iată că în acest context al anului 2025, noi rămânem în această zonă a istmului ponto-baltic de la Marea Baltică la Marea Neagră un fel de santinelă a Europei.
Andra Barbul: Cum a rămas domnitorul Alexandru Ioan Cuza în memoria colectivă?
Petre Otu: Opinia publică și, în general, istoricii îl caracterizează ca o personalitate emblematică a istoriei naționale. Desigur că sunt și unele elemente de mitologie. Cuza a fost un om al epocii sale, a avut scăderile sale, dar, așa cum spunea Mihail Kogălniceanu, „nu greşalele sale l-au dus la înlăturarea de pe tron, ci faptele lui cele mari”. Prin urmare, trebuie să fim atenți la lecţiile pe care ni le oferă istoria, în măsura în care acest lucru este posibil, că de obicei oamenii nu prea țin cont de lecțiile istoriei, și să vedem că reformele pe care le-a făcut Alexandru Ioan Cuza în toate mediile, repet, ele nu au avut, să spunem, consecințe imediate, dar pe termen mediu şi lung ele au canalizat societatea românească pe temeiul modernizării și occidentalizării. Cuza rămâne o personalitate emblematică a istoriei noastre naționale. Desigur, istoricii au o perspectivă corectă, critică, dar, dincolo de aceste minusuri ale domniei sale, că au fost și ele, fără îndoială, Cuza rămâne una din marile figuri, una din marile personalități emblematice creatoare de stat din România.
Andra Barbul: Domnule profesor, vă mulțumim că ați fost alături de noi la „Interviul săptămânii” și, desigur, sperăm să fie o altă dată când să mai discutăm.
Petre Otu: Mulțumesc tare mult și eu pentru invitație și la mulți ani pentru ziua de 24 ianuarie, ziua primei uniri a românilor, pentru că a mai fost a doua Unire din 1918 și – de ce nu? – o așteptăm și pe a treia unire, nu?

Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare
Interviul săptămânii sâmbătă, 4 ianuarie 2025, 17:02

Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare

Larisa Vasile (realizator rubrică): Bine ați venit! Sarmiza Andronic: Bine v-am găsit! Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre...

Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare
Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale
Interviul săptămânii miercuri, 1 ianuarie 2025, 16:28

Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Spînu, bine ați venit. Constantin Spînu: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Cristian...

Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale
Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur
Interviul săptămânii luni, 23 decembrie 2024, 13:27

Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-maior Spînu, bine ați venit în această dimineață. Constantin Spînu: Vă mulțumesc...

Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur
Helmut Duckadam: Important este să fim mulțumiți cu ceea ce avem, să avem o familie frumoasă lângă noi
Interviul săptămânii miercuri, 11 decembrie 2024, 09:01

Helmut Duckadam: Important este să fim mulțumiți cu ceea ce avem, să avem o familie frumoasă lângă noi

Teoharie Coca-Cosma: Execută a 4-a lovitură de la 11 metri jucătorul cu numărul 11. Este vorba de Marcos. Hai Duckadam! Apără Duckadam! Suntem...

Helmut Duckadam: Important este să fim mulțumiți cu ceea ce avem, să avem o familie frumoasă lângă noi
Interviul săptămânii marți, 3 decembrie 2024, 08:44

Petre Otu: România întregită s-a creat pe baza unui ideal

Constantin Herțanu: Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”! Petre Otu: Mulţumesc tare mult pentru invitație,...

Petre Otu: România întregită s-a creat pe baza unui ideal
Interviul săptămânii luni, 4 noiembrie 2024, 13:15

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue

Larisa Vasile (realizator rubrică): Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”, la ‘Interviul Săptămânii’....

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue
Interviul săptămânii luni, 14 octombrie 2024, 16:43

Angel Tîlvăr: Prin apartenența la NATO, România beneficiază de garanții de securitate pe care nu le-a mai avut niciodată în istoria ei

La Interviul Săptămânii invitat este ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, care i-a vizitat săptămâna trecută pe militarii români...

Angel Tîlvăr: Prin apartenența la NATO, România beneficiază de garanții de securitate pe care nu le-a mai avut niciodată în istoria ei
Interviul săptămânii marți, 8 octombrie 2024, 17:28

Ileana Rotaru: Copiii din ziua de astăzi învață înțelegând conceptele la modul practic, utilitar, pragmatic

Cristian Dumitrașcu: Doamnă profesor Ileana Rotaru, bine ați venit! Ileana Rotaru: Mulțumesc frumos pentru invitație! Cristian Dumitrașcu: Unul...

Ileana Rotaru: Copiii din ziua de astăzi învață înțelegând conceptele la modul practic, utilitar, pragmatic

Petre Otu: România întregită s-a creat pe baza unui ideal

Petre Otu: România întregită s-a creat pe baza unui ideal

Publicat de prosavioleta, 3 decembrie 2024, 08:44

Constantin Herțanu: Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”!
Petre Otu: Mulţumesc tare mult pentru invitație, dumneavoastră şi ascultătorilor emisiunii dumneavoastră!
Constantin Herțanu: Desigur, 1 Decembrie 1918 este una din cele mai importante date din calendarul României.
Petre Otu: Absolut de acord. S-a spus demult că 1 Decembrie 1918 este ora astrală a națiunii române, iar Constituția din anul 1991 prevede 1 Decembrie Ziua Națională a României. Era pentru prima dată când, într-o Constituție a României se prevedea Ziua Națională a țării. Celelalte de până atunci, cea din 1866, 1923, 1948, 1952, 1965 nu prevedeau o zi naţională specifică.
Mi se pare un act de dreptate istorică, pentru că, realmente, 1 decembrie încununează o activitate extrem de laborioasă națiunii române. Și aș vrea să spun ascultătorilor dumneavoastră, secolul al IX-lea este un secol al naționalităților, iar românii au făcut într-un secol trecerea de la regimul fanariot la România Mare, ceea ce câteodată noi uităm să precizăm acest lucru. Procesul de realizare a unității naționale a fost unul complex și el s-a desfășurat în condiții internaționale deosebite. Ascultătorii dumneavoastră și, în general, publicul știe foarte bine. Primul Război Mondial a izbucnit la 15-28 iulie 1914 i s-a spus și Marele Război, întrucât acest război declanșat pe neașteptate, care a surprins lumea politică, a pus capăt acelei epoci frumoase La Belle Époque din Europa Occidentală, a bulversat relațiile internaționale. Cataclismul acesta a modificat harta politico-teritorială a lumii și, în acest context, și românii și-au realizat unitatea națională, într-un context internațional deosebit de amplu, și sinuos, și complex în același timp. La sfârșitul Primului Război Mondial, restructurarea hărții politico-teritoriale s-a concretizat în materializarea aspirațiilor naționale nu numai ale românilor, ci ale popoarelor din estul, centru și sudul continentului. Rând pe rând, finlandezii, estonienii, georgienii, letonii, lituanienii, polonezii, cehii, slovacii, sârbii, croații, slovenii s-au reunit, potrivit voinței lor, în organisme politice de sine stătătoare, având apoi o viață proprie. Este bine să reamintim acest lucru – că românii n-au constituit o excepție în anii sfârșitului celui mai mare război pe care îl cunoscuse istoria până atunci. Războiul pentru întregire națională, cum i s-a spus, a avut o evoluție sinuoasă și a cuprins mai multe etape. O primă etapă s-a desfășurat în toamna anului 1916, și noi am înregistrat o înfrângere de proporții.
Constantin Herțanu: Care credeți că au fost cauzele acestor înfrângeri? Pentru că, într-adevăr, au fost mari probleme și chiar Guvernul României a trebuit să plece la Iași.
Petre Otu: Aici, în istoriografia noastră, această înfrângere dureroasă din campania anului 1916, există două opțiuni, două mari curente. Unii pun această înfrângere pe lipsa de solidaritate a aliaților, iar alții, hipercritici, spun aceste eșecuri pe seama românilor. Cred că trebuie să avem o poziție echilibrată, să nu trecem sub preș greșelile, erorile, nepregătirea pentru război a națiunii române, dar, în același timp, să nu dăm deoparte nici lipsa de solidaritate a aliaților noștri din acel moment.
Constantin Herțanu: Domnule profesor, după momentul acesta mai puțin plăcut, pe care, da, trebuie să-l acceptăm, putem vorbi despre un nou leadership militar prin ascensiunea generalilor, respectiv viitorii mareșali Prezan, Averescu și a generalilor Cristescu, Văitoianu, care, împreună cu sprijinul francezilor, prin generalul Berthelot, au repus Armata Română pe un alt capitol?
Petre Otu: Categoric. În orice armată există o ierarhie de pace și o ierarhie de război. Războiul duce la cuantificarea ierarhiilor și avem de-a face, la sfârșitul acestei campanii dureroase, tragice, cu un nou leadership de război, cu afirmarea unor generali și ofițeri care într-adevăr au corespuns pe câmpul de luptă. Și aici s-a adăugat și sprijinul foarte important al misiunii militare franceze în România, care a sosit în octombrie; ulterior a mai fost completată, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot. Dar cel care a adus greul a fost soldatul român; iar în vara anului 1917 noi ne-am luat o revanșă strălucită, oprind ofensiva Puterilor Centrale la granițele Moldovei, să spunem, dintre unghiul eroic – Mărăști, Mărășești și Oituz. Din păcate însă evenimentele din Rusia, implozia regimului țarist și apoi situația foarte fluidă din Imperiul Rus, ne-au obligat să ajungem la o pace separată și practic am ieșit din războiul mondial, am remobilizat armata și am reintrat în război în 10-11 noiembrie 1918, astfel că sfârșitul oficial al războiului ne-a prins alături de aliații cu care noi am intrat. Deci a fost un drum foarte sinuos.
Constantin Herțanu: Ni s-a și recunoscut acest lucru, faptul că sfârșitul războiului ne-a găsit de partea câștigătoare a acestuia.
Petre Otu: Așa este, dar am avut dificultăți la Conferința de Pace de la Paris să fim acceptați ca aliați, pentru că noi am încheiat pacea și nu am respectat una din condițiile pe care noi le-am impus în convenția politică, aceea de a nu încheia pace cu inamicul, pentru că statul român se temea ca Marile Puteri să nu ajungă la o pace separată și, fără îndoială, obiectul, unul din obiectele de interferență să fie statul român. Noi, prin evoluția aceasta contorsionată a războiului, am fost cei care am încheiat tratatul. Dar între timp s-a realizat o redeșteptare națională în Basarabia și la 27 martie – 9 aprilie, iată că Basarabia, proclamată republică separată la 24 ianuarie 1918, printr-un proces foarte complex, s-a unit cu România. Era o primă etapă în acest proiect național. A urmat, așa cum se știe, la 28 noiembrie, unirea Bucovinei și în sfârșit, la 1 decembrie, Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a decis unirea cu România. Aș vrea să spun că unirea s-a realizat în cadrul unor organisme care au o reprezentativitate foarte largă – Sfatul Țării, Congresul General al Bucovinei, Marea Adunare de la Alba Iulia. În aceste adunări s-a decis unirea românilor într-un singur stat. Dar aș vrea să precizez pentru ascultătorii dumneavoastră că, în același timp, în aceste organisme care au decis unirea, s-a discutat și un amplu program de reforme, care ulterior ele vor fi materializate, desigur, în pofida disputelor politice, care n-au fost puține nici înainte de război, nici în timpul războiului, nici după război. Asta a fost o caracteristică nu numai a vieții politice românești, ci în general a vieții politice în general, în statele democratice vorbesc. Și Constituția din 29 martie 1923 a consacrat aceste mari realizări istorice. Aș vrea însă să mai spun ceva și despre rolul armatei. Marea Unire din 1918, așa cum a intrat în istoriografie, în conștiința publică, s-a realizat pe cale, să spunem, dacă nu plebiscitară, prin consultare populară. La sfârșitul războiului mondial, pe fondul unei situații foarte fluide în această zonă a Europei, singura armată care avea o stare de operativitate relativ ridicată era cea română. Prin urmare, ea a putut să apere Marea Unire atât în est, cât și în vest. Practic, războiul nostru nu se încheie la 11 noiembrie 1918, ci avem un nou efort militar în anii 1919 până în 1920 pentru a apăra aceste acte de realizare a unirii.
Constantin Herțanu: Dacă îmi permiteți, am putea spune și faptul că Uniunea Sovietică nu a recunoscut niciodată unirea de la 1 decembrie. Ba mai mult, în 1940, împreună cu Germania lui Hitler, a pus în acțiune dezmembrarea României Mari.
Petre Otu: Da, Rusia Sovietică, pentru că Uniunea Sovietică apare mai târziu, la 30 decembrie 1922, nu a recunoscut unirea Basarabiei, nu a recunoscut în general actele de unire cu țara, pentru că nu a fost invitată la Conferința de Pace de la Paris din 1919, nu a fost invitată și nu a participat, prin urmare nu a recunoscut actele de unire cu țara. Să mai amintim că la Paris s-a desfășurat o bătălie diplomatică foarte dură, dar, în final, pentru că realitatea istorică era confirmată pe teren, Marile Puteri de la Conferința de Pace de la Paris au dat, au sancționat juridic internațional actele de unire cu țara prin tratatele binecunoscute de la Saint-Germain, de la Neuilly-sur Seine, de la Trianon; iar în legătură cu Basarabia, la sfârșitul lunii octombrie 1920 se încheie Tratatul de la Paris, prin care patru din Marile Puteri – Franța, Marea Britanie, Japonia și Italia – recunoșteau actul unirii Basarabiei cu România. Statele Unite nu au recunoscut acest act, iar Uniunea Sovietică, cum spuneam, Rusia Sovietică nu l-a recunoscut niciodată. Și, iar, în anul 1939-40 se ajunge la acel teribil acord dintre Ribbentrop și Molotov, se ajunge la dezmembrarea României Mari. Dar revenind la anul 1918 – e un an de grație – ce se construiește pe efort, pe suferință, are temei de durată în istorie. România întregită s-a creat pe baza unui ideal care a străbătut, să spunem, cu diferite perioade, secolele, mai ales în secolul al IX-lea, care este secolul naționalităților. Efortul națiunii române a fost excepțional și armata a fost unul din factorii uniuniști care a contribuit la această realizare istorică, zic eu că cea mai mare din istoria românilor. A fost un moment de concordie națională, care trebuie subliniat permanent și reamintit de fiecare dată la 1 Decembrie, care este Ziua noastră Națională. Câteodată suntem mai critici față de istoria noastră națională, dar e bine să o privim conform formulei junimiste – patriotism în limitele adevărului.
Constantin Herțanu: Domnule profesor, vă mulțumim mult pentru toate aceste informații. Vă reamintesc, a fost alături de noi la interviul săptămânii profesorul universitar Petre Otu. Vă mulțumim și vă mai așteptăm cu drag în emisiunile noastre „Jurnal militar”. La final. La mulți ani, România! La mulți ani, români!
Petre Otu: Mulțumesc tare mult pentru invitație. La mulți ani, România! La mulți ani, români, oriunde vă trăiți și vă desfășurați activitatea, să ne bucurăm de Ziua noastră Națională!

Andrei Medvedi: Pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta
Interviul săptămânii marți, 14 ianuarie 2025, 09:11

Andrei Medvedi: Pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta

Andrei Medvedi: Am plecat în prima zi dimineață, când a început războiul, în 24 februarie. La ora 9:00 deja eram la Comisariatul militar cu o...

Andrei Medvedi: Pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta
Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare
Interviul săptămânii sâmbătă, 4 ianuarie 2025, 17:02

Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare

Larisa Vasile (realizator rubrică): Bine ați venit! Sarmiza Andronic: Bine v-am găsit! Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre...

Sarmiza Andronic: Dezinformarea este la ordinea zilei. Avem un război informațional în plină desfășurare
Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale
Interviul săptămânii miercuri, 1 ianuarie 2025, 16:28

Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Spînu, bine ați venit. Constantin Spînu: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație. Cristian...

Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale
Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur
Interviul săptămânii luni, 23 decembrie 2024, 13:27

Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general-maior Spînu, bine ați venit în această dimineață. Constantin Spînu: Vă mulțumesc...

Constantin Spînu: Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut, ci oferim utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur
Interviul săptămânii miercuri, 11 decembrie 2024, 09:01

Helmut Duckadam: Important este să fim mulțumiți cu ceea ce avem, să avem o familie frumoasă lângă noi

Teoharie Coca-Cosma: Execută a 4-a lovitură de la 11 metri jucătorul cu numărul 11. Este vorba de Marcos. Hai Duckadam! Apără Duckadam! Suntem...

Helmut Duckadam: Important este să fim mulțumiți cu ceea ce avem, să avem o familie frumoasă lângă noi
Interviul săptămânii luni, 4 noiembrie 2024, 13:15

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue

Larisa Vasile (realizator rubrică): Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”, la ‘Interviul Săptămânii’....

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue
Interviul săptămânii luni, 14 octombrie 2024, 16:43

Angel Tîlvăr: Prin apartenența la NATO, România beneficiază de garanții de securitate pe care nu le-a mai avut niciodată în istoria ei

La Interviul Săptămânii invitat este ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, care i-a vizitat săptămâna trecută pe militarii români...

Angel Tîlvăr: Prin apartenența la NATO, România beneficiază de garanții de securitate pe care nu le-a mai avut niciodată în istoria ei
Interviul săptămânii marți, 8 octombrie 2024, 17:28

Ileana Rotaru: Copiii din ziua de astăzi învață înțelegând conceptele la modul practic, utilitar, pragmatic

Cristian Dumitrașcu: Doamnă profesor Ileana Rotaru, bine ați venit! Ileana Rotaru: Mulțumesc frumos pentru invitație! Cristian Dumitrașcu: Unul...

Ileana Rotaru: Copiii din ziua de astăzi învață înțelegând conceptele la modul practic, utilitar, pragmatic

Petre Otu: Dacă Putin ar utiliza arma nucleară ar fi un precedent extrem de periculos, care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune

Petre Otu: Dacă Putin ar utiliza arma nucleară ar fi un precedent extrem de periculos, care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune

Publicat de Gabriel Stan, 3 octombrie 2022, 16:02

Invitatul lui Paul Palencsar la „Subiectul săptămânii” este Petre Otu, istoric, profesor universitar și colonel în retragere. O discuție despre recentele referendumuri ilegale organizate de Federația Rusă în teritoriile ocupate din Ucraina.

S-a discutat și despre probabilitatea ca Vladimir Putin să ordone un atac nuclear, dar și despre valul de nemulțumire pe care mobilizarea parțială l-a cauzat în rândul cetăţenilor Federaţiei Ruse

Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, în contextul referendumurilor ilegale din teritoriile ocupate de către Rusia în Ucraina, credeți că Vladimir Putin va lansa un atac nuclear, invocând ca pretext că de acum înainte armata Ucrainei atacă, lovește teritoriul Federației Ruse?

Petre Otu: E greu de spus, e greu de spus ce poate să facă Kremlinul şi liderul acestuia, Putin, e posibil să utilizeze arma nucleară, dar ar fi un precedent extrem de periculos care ar arunca omenirea într-o altă criză, cu o altă dimensiune.

Oricum nu trebuie exclusă o asemenea variantă a folosirii armelor nucleare, chiar dacă tactice, dar impactul ar fi devastator asupra relațiilor internaționale. Nu trebuie să expunem o asemenea ipoteză, având în vedere evoluțiile de pe front, nefavorabile, în mare măsură, Federației Ruse.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Care credeți că ar fi reacția NATO dacă Vladimir Putin foloseşte totuşi arma nucleară în Ucraina?

Petre Otu: Există probabil convorbiri între Statele Unite și Federația Rusă, dar potrivit Tratatului Nord-Atlantic, Articolului 5, teritoriul Ucrainei nu este protejat de către NATO militar, vorbind. Nu știm care va fi reacția SUA, ce planuri au.

Așa că e greu să glosăm și să facem scenarii care pot să fie infirmate a doua zi cum a fost, de exemplu, ideea că Putin nu va ataca Ucraina la 24 februarie 2022 – e greu de spus – dar poate rațiunea, dacă există un sâmbure de rațiune într-un război, să prevaleze și aceste arme tactice nucleare să nu fie folosite.

Prezența forțelor aliate în România, a grupurilor de luptă NATO, a aliaţilor, partenerului strategic american este foarte importantă pentru descurajarea intențiilor Federației Ruse, Federație Rusă, care este implicat într-o act de agresiune împotriva Ucrainei, un vecin, fără îndoială, și care a creat o criză internațională extraordinar de complexă, poate cea mai gravă criză de după al Doilea Război Mondial.

Hai să nu spunem că poate după al Doilea Război Mondial, dar oricum, după criza rachetelor din Cuba, din 1962, este cea mai gravă criză internațională care deocamdată nu știm cum se va încheia.

Putin a ameninţat cu folosirea armelor nucleare tactice, ceea ce ar fi o premieră postbelică după cele două bombartamente atomice de la Hiroșima şi Nagasaki, care s-au făcut într-un anumit context istoric, la finalul celui de-al Doilea Război Mondial.

Noi sperăm să nu se ajungă la așa ceva, dar, fără îndoială, tensiunea este maximă în raportul internațional, iar România este o țară de frontieră pentru NATO. Aici se termină frontiera NATO. Și, desigur, prezența noastră în NATO este o garanție de securitate în actualul context politico-strategic.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Recenta mobilizare parțială pe care președintele Vladimir Putin a decretat-o în Rusia a stârnit un val de revoltă și chiar proteste de stradă în rândul rușilor de rând. Credeți că este acesta momentul cheie care va declanșa răsturnarea regimului Putin de la putere?

Petre Otu: Nu, nu cred. Fără îndoială, societatea rusă conștientizează dimensiunile tragice ale deciziei din 24 februarie. Vor fi în continuare revolte, pentru că nimeni… și nemulțumiri profunde ale societății ruse, care, fără îndoială, nu dorește să-și vadă tineretul afectat de război.

Dar eu nu cred că se va ajunge la o implozie a societăţii ruse, implozie care nu ştim ce efecte va avea. Eu personal nu cred că aceste nemulțumiri la nivelul societății ruse vor duce la o implozie a regimului Putin. Şi acolo sunt diverse scenarii, dar e greu de prevăzut așa ceva.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Ambasada Statelor Unite la Moscova, cât și cea a României își sfătuiesc cetățenii să părăsească urgent teritoriul Federației Ruse. Ce trebuie să înțelegem din asta?

Petre Otu: Să părăsim teritoriul Federației Ruse – ăsta e mesajul. Trebuie ascultat mesajul autorităților române și autorităților americane. Probabil că există informații care dovedesc o escaladare a crizei, iar una din această escaladare a crizei – am mai discutat în cadrul interviului dvs – ar fi folosirea armelor nucleare tactice.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Când și mai ales cum credeți că se va termina războiul din Ucraina?

Petre Otu: O observaţie, ca istoric, sunt foarte prudent cu viitorul, cu proiectarea viitorului întrucât există evenimente care pot da peste cap toate scenariile posibile. Războiul se va termina într-un fel, fie că va fi un război înghețat, fie că va fi un război cât de cât prelungit, să spunem așa.

Speranța mea ca istoric ar fi aceea ca Occidentul să dovedească mai multă unitate în relaţia cu Federaţia Rusă și să nu ajungă la compromisuri de genul celor care au fost în istorie.

Paul Palencsar (realizator rubrică): Domnule profesor, vă mulțumesc și vă mai așteptăm!

Petre Otu: Mulțumesc și eu!

Armata română va cumpăra din Israel sisteme avansate de luptă împotriva dronelor
Actualitatea militara luni, 3 februarie 2025, 14:15

Armata română va cumpăra din Israel sisteme avansate de luptă împotriva dronelor

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Compania israeliană Elbit Systems a obținut un contract în valoare de 60 de milioane de dolari pentru...

Armata română va cumpăra din Israel sisteme avansate de luptă împotriva dronelor
Au început înscrierile pentru colegiile naționale militare
Actualitatea militara luni, 3 februarie 2025, 14:14

Au început înscrierile pentru colegiile naționale militare

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale organizează, pentru anul școlar 2025-2026, concurs de admitere pentru 816...

Au început înscrierile pentru colegiile naționale militare
Bilanțul pe anul 2024 în Forțele Navale Române
Actualitatea militara luni, 3 februarie 2025, 14:08

Bilanțul pe anul 2024 în Forțele Navale Române

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Forțele Navale Române au desfășurat marți ședința de bilanț pentru anul 2024. Viceamiralul Mihai...

Bilanțul pe anul 2024 în Forțele Navale Române
Escadrila 48, în formație completă
Actualitatea militara luni, 3 februarie 2025, 14:02

Escadrila 48, în formație completă

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Escadrila 48 Vânătoare este în formație completă după ce o nouă aeronavă F16 Fighting Falcon A16 a...

Escadrila 48, în formație completă
Actualitatea militara luni, 3 februarie 2025, 13:59

Noi atacuri cu drone ale Rusiei asupra infrastructurii portuare din Ucraina

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Noi atacuri cu drone ale Federației Ruse au avut loc miercuri și joi dimineață asupra unor obiective civile...

Noi atacuri cu drone ale Rusiei asupra infrastructurii portuare din Ucraina
Actualitatea militara marți, 28 ianuarie 2025, 23:17

Angel Paul Ilovan: Multe răni fizice, dar cele mai dureroase sunt cicatricile lăsate de traumele psihice

Angel Paul Ilovan: 16 operații, poate 17, nici nu mai țin minte. Da, multe răni fizice, dar cele mai dureroase sunt cicatricile lăsate de...

Angel Paul Ilovan: Multe răni fizice, dar cele mai dureroase sunt cicatricile lăsate de traumele psihice
Actualitatea militara marți, 28 ianuarie 2025, 23:12

Misiuni internaționale

Ciprian Panga (realizator rubrică):  În Republica Centrafricană, România contribuie semnificativ la misiunea Uniunii Europene de instruire a...

Misiuni internaționale
Actualitatea militara marți, 28 ianuarie 2025, 23:04

Programe majore pentru apărarea europeană

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Patru programe majore vor modela viitorul apărării europene, se arată în cel mai recent raport al Agenției...

Programe majore pentru apărarea europeană