Petre Otu: România nu este un stat pro-european, este un stat european, încă de la nașterea statului român

Publicat de prosavioleta, 14 mai 2025, 08:15

Constantin Herțanu: Domnule profesor, bine v-am regăsit la „Jurnal militar”. Bine ați revenit la „Interviul săptămânii”.
Petre Otu: Mulțumesc tare mult pentru invitație.
Constantin Herțanu: Data de 9 mai, o dată importantă în calendarul României, al Europei, totodată. Am vrea să începem să explicăm puțin pentru cei care sunt pe recepție, semnificația acestei zile și aș începe cu 9 mai 1877, dată la care România devenea independentă față Imperiul Otoman.
Petre Otu: 9 mai 1877 a fost consacrată ca zi a independenței, dar atunci Parlamentul României a proclamat starea de independență față de Imperiul Otoman, dar și față de puterile garante, pentru că prin statutul Convenției de la Paris, prin Conferința de Pace de la Paris, noi aveam un dublu statut, suzeranitate otomană și garanția colectivă a celor șapte mari puteri europene. A doua zi, 10 mai, Guvernul, reprezentanții Parlamentului, s-au dus la domnitorul Carol – se împlineau 11 ani de când el a venit pe tronul României – i-au adresat felicitări și i-au comunicat hotărârea din ajun. Aș mai vrea să mai subliniez pentru ascultătorii postului dumneavoastră de radio rolul Armatei. În 1877, independența a fost sancționată, a fost validată pe câmpurile de luptă din Bulgaria în cadrul războiului ruso-româno-turc. Armata română era pentru prima dată, după aproape 200 de ani, pe un câmp de luptă european, nu foarte bine înzestrată, nu foarte bine dotată, nu foarte bine instruită, dar cu o mare voință de a-și îndeplini datoria faţă de națiune și comportarea ei, în pofida minusurilor pe care le-a avut pe acest câmp de luptă, a fost mai presus de orice laudă și i-a sanctificat prin efortul ei, prin efortul militarilor, ofițerilor, a statului major și așa mai departe, această dorință, această independență națională, care ulterior a fost recunoscută de marile puteri europene, în cadrul Tratatului de pace la San Stefano și de la Berlin. 9 mai, 9/10 mai în istoria națională, reprezintă date esențiale pentru devenirea noastră istorică.
Constantin Herțanu: Aș vrea să reamintesc ascultătorilor noștri vorbele ministrului afacerilor străine, se numea atunci, Mihail Kogălniceanu, care în Adunarea Deputaților făcea celebra declarație: „Suntem independenți, suntem națiune de sine-stătătoare”. Mergem mai departe cu acest salt istoric, haideți să-l numim așa, și voiați să ne spuneți despre următoarea dată de 8 sau 9 mai 1945, da?
Petre Otu: Da. Al Doilea Război Mondial, se împlinesc acum 80 de ani de la terminarea lui în Europa, este cel mai mare conflict militar din istoria omenirii. El a durat șase ani și o zi, respectiv între 1 septembrie 1939 și 2 septembrie 1945, în total 2.194 de zile. A cuprins în vâltoarea sa 61 de state, cu o populație de 1,7 miliarde de oameni, reprezentând cam trei pătrimi din populația de atunci a globului, iar operațiile s-au desfășurat pe teritoriul a 40 de state, peste 110 milioane de oameni au fost mobilizați. Pierderile au fost incomensurabile față de Primul Război Mondial, cel puțin 50 de milioane de morți în război, civili și militari. El s-a încheiat printr-o dublă capitulare. La 8 mai 1945, Germania a capitulat în fața reprezentanților națiunilor unite la Reims, în fața aliaților, dar acolo era și un general sovietic, Ivan Surloparov. Practic, 8 mai a fost data intrării în vigoare a capitulării necondiționate a Germaniei, capitulare necondiționată pe care Roosevelt, preşedintele american Roosevelt, a impus-o, a publicitat-o la Conferința de la Casablanca, dar Stalin nu a fost mulțumit cu modul în care s-a făcut această…
Constantin Herțanu: Semnare a capitulării.
Petre Otu: … această semnare a capitulării și atunci a impus o nouă capitulare a Germaniei, chiar în inima Germaniei, respectiv a regimului nazist la Berlin, de unde a pornit agresiunea germană asupra Europei.
Constantin Herțanu: Puțin mai târziu, peste 5 ani de zile, războiul se încheiase și cumva a venit ca o mânușă Declarația Schumann, care crea practic viitoarea comunitate europeană, viitoarea Uniune Europeană. Prin Declarația de la 9 mai lua ființă Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, înființată de Franța, Germania și Italia, Ţările de Jos, Belgia și Luxemburg.
Petre Otu: Primul și Al Doilea Război Mondial au generat o adâncă criză în conștiința europeană și atunci una din lecțiile transmise de aceste conflicte mondiale a fost necesitatea depășirii divergențelor și beligeranțelor existente între statele Europei Occidentale, în principal a Europei, şi reconcilierea franco-germană, care beligeranța lor a durat timp de sute de ani, a fost punctul de plecare, așa cum spuneaţi dumneavoastră foarte bine, pentru constituirea unei Europei unite, pentru depășirea acestor divergențe și acestor contradicţii, care s-au tradus în secvențe belice, deosebit de dăunătoare pentru continent. România nu este un stat pro-european, este un stat european, încă de la nașterea statului român din 1849, 1856, 1859, 1862, România a fost un stat de necesitate europeană şi așa am rămas și astăzi într-un context internațional, geopolitic și geostrategic deosebit de complicat. Prin urmare, apartenența noastră la Uniunea Europeană se bazează pe o tradiție istorică și se bazează pe un viitor care poate să fie mai bun în ceea ce privește prosperitatea economică, condiția noastră securitară și așa mai departe.
Constantin Herțanu: Să dea Dumnezeu așa să fie și se cuvine la final să spunem un „La mulți ani!” Uniunii Europeane.
Petre Otu: La mulți ani Uniunii Europene. La mulţi ani, naţiunea română, care iată, astăzi îşi sărbătoreşte independenţa naţională consacrată la 9/10 mai 1877, validată de armata română pe câmpul de luptă european din anii 1877-1878.