Ştefan Ciochinaru: Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 18 ianuarie 2022, 14:28

Subiectul săptămânii, care poate fi considerat chiar subiectul central al întregului an 2022, chiar dacă suntem doar la jumătatea lunii ianuarie. După cum știm, ochii întregii comunități internaționale sunt ațintiți pe criza de la granița

Federației Ruse cu Ucraina, iar acum ne găsim într-o situație de echilibru precar după negocieri fără precedent între Rusia și NATO și după întâlnirile miniștrilor apărării de la Brest și ale șefilor apărării de la Comitetul Militar al NATO.

Joi, la emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect multiplu cu fostul ministru al apărării și fost vicepreşedinte al Parlamentului European profesorul Ioan Mircea Pașcu și cu analistul de politică externă Ștefan Ciochinaru.

În câteva secunde vă invit să ascultăm un fragment din dezbaterea de joi seara de aici, de la Radio România Actualități.

Domnule profesor Ioan Mircea Pașcu, amenințările lui Vladimir Putin disimulează oare o poziție tot mai slabă, Ucraina reprezentând pentru el o bătălie decisivă în acest moment?

Ioan Mircea Paşcu: Este o bătălie decisivă, pentru că încă de atunci când s-a constituit URSS-ul şi Ucraina a optat să devină o republică în cadrul Uniunii Sovietice, Rusia a făcut un pas uriaș în implicarea ei de putere în Europa. Ucraina, practic, face Rusia o putere europeană în adevăratul înțeles al cuvântului.

Ucraina a fost jucată, ca să spunem aşa. Să nu uităm că după Primul Război Mondial ea a fost cedată, practic, prin Pacea de la Brest-Litovsk, a fost cedată Germaniei. Să nu uităm că Germania a intrat în Al Doilea Război Mondial în primul rând în Ucraina şi a încercat, într-un fel sau altul, să o disocieze de restul Uniunii.

Ucraina independentă imediat a fost contestată şi aţi văzut tot ce s-a întâmplat ulterior acolo. Deci, ea rămâne în continuare contestată şi Rusia, bineînţeles, face tot ce e posibil din punctul ei de vedere să o păstreze în sfera ei de influenţă.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Paşcu, o uniune, o voce comună am remarcat a Occidentului în fața Rusiei, atât NATO, cât și Uniunea Europeană și OSCE, mai ales în această săptămână, au făcut front comun. Cât de importantă este această unitate exprimată în fața Federației Ruse?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că este foarte importantă, pentru că în felul acesta acest front comun împiedică Rusia să încerce să dividă și să obțină, să spunem așa, anumite lucruri prin această diviziune.

Frontul acesta comun arată, dacă vrem, că Uniunea Europeană, în subsidiar, dar NATO în primul rând nu acceptă ca politica sa și măsurile pe care le ia să îi fie dictate din afară, după cum nici nu acceptă ca Rusia să fie țara care hotărăște opțiunile de politică externă ale unor ţări care, din păcate, sunt prea aproape de ea. Vedeți că Rusia, în momentul de față, nu e atât de mult supărată pe noi că am intrat în NATO, cât pe NATO că ne-a acceptat. Asta e o filosofie de mare putere.

Adică domnule, de ce i-aţi acceptat? Au cerut, au cerut, treaba lor, dar dumneavoastră de ce i-aţi acceptat? Și supărarea lor pe Occident şi ceea ce încearcă să obţină în momentul de faţă este aici, dar, într-adevăr, ea doreşte să îşi creeze sau să îşi declare teritoriile din jurul ei, fosta Uniune Sovietică, şi poate cine ştie, chiar dincolo de graniţele acestea pe direcţii strategice importante pentru ea, sferă de influenţă şi lucrul ăsta vrea să fie recunoscut oficial de NATO. Iar noi, în momentul de faţă, ceea ce au cerut ei a fost să ne aducă din nou la momentul în care a fost prima extindere şi a doua extindere în care noi am intrat în NATO politic, fără să intrăm, ca să spunem aşa, şi militar.

NATO nici nu a avut planuri de apărare a noastră în perioada respectivă. Noi am crezut, la momentul respectiv, că apartenenţa noastră politica la NATO este suficientă să descurajeze nişte măsuri agresive din partea Rusiei. Ne-am înşelat – o dată cu Georgia şi a doua oară cu Crimeea şi cu Ucraina.

De aceea, NATO a luat nişte măsuri de întărire, de reasigurare şi ulterior de descurajare și apărare a flancului estic. Dacă Rusia nu ar fi făcut aceste lucruri, nici NATO nu ar fi răspuns aşa.

În schimb, Rusia uită ce a făcut ea, sau trece în mod intenţionat cu vederea această chestiune, şi spune că NATO, din proprie iniţiativă, a decis să se apropie, să devină agresivă, să devină ameninţătoare la adresa Rusiei. De ce? Pentru că, dacă vine şi spune lucrul ăsta, ea îşi justifică ceea ce a făcut ea din proprie iniţiativă.

Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, este foarte posibil ca un atac împotriva Ucrainei să agraveze, mai degrabă, situaţia de securitate a Rusiei, cât şi poziţia lui Vladimir Putin pe plan intern, iar dacă un eventual război s-ar prelungi, pierderile umane ale Rusiei ar începe să se acumuleze.

În acelaşi timp, un conflict ar afecta economia şi ar mări izolarea ţării. Cum putem anticipa un posibil scenariu, bineînţeles ipotetic, în acest sens?

Ştefan Ciochinaru: Problema adevărată în încercarea de a răspunde întrebării dumneavoastră constă în obscuritatea de la Kremlin: cine conduce, de fapt, astăzi jocul de la Moscova? Dacă sunt maeştri de şah, atunci avem de-a face cu o maskirovka de diplomaţie hibridă, care forţează limitele pentru a obţine totuşi ceva. În această variantă, se va negocia până în ultima clipă, dar va fi pace.

Dar dacă conduce un mare han Putin, tot mai izolat, injectat cu scenarii mesianic dughiniste chiar crede că America e acum vulnerabilă şi că e momentul să o pună cu umerii la pământ? Ei, atunci am putea avea război, s-ar confirma scenariul pe care îl propuneţi dumneavoastră. Problema este ca sunt socoteli foarte greşite, pentru că nu sunt făcute de maeștri de şah, sunt făcute, nu ştiu, emoţional.

Occidentul este ezitant, încearcă să evite războiul, face concesii, discută, înghite prea multe, pentru că vrea pace, are nevoie de linişte, ca afacerile să meargă mai departe, dar, dacă nu are încotro, va face şi război, aşa cum istoria a demonstrat deja; şi, chiar dacă se mobilizează greu democraţiile, atunci când o fac sunt de neoprit şi, atenţie, de neînvins. Vă aduceţi aminte că şi grecii au învins definitiv uriaşul Imperiu Persan.

Deci, întrebarea e dacă Vladimir Vladimirovici Putin e sau nu sinucigaş, pentru că sfârşitul oricărui război cu Occidentul, în ipoteza pe care o propuneţi, oricât de dureros, oricât de catastrofal, Federaţia Rusa nu va mai exista aşa cum o cunoaştem astăzi, şi asta e o certitudine. Pentru că Rusia lui Putin are o economie precară, e în criză, are o populaţie în declin, un deficit uriaş de democraţie şi coeziune internă.

Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia.