Dan Dungaciu: Pacea în Ucraina este un obiectiv

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2024, 08:51

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, participați la o conferință științifică în Croația, dezbateți la Zagreb despre agresiunea rusă asupra Ucrainei, cu accent pe evoluțiile de securitate și stabilitate pentru sud-estul Europei. Domnule profesor Dan Dungaciu, cum se vede din Croația războiul din vecinătatea României?
Dan Dungaciu: Se vede așa cum îl vede regiunea, o confruntare care va pune probleme și regiunii și Europei, și pe termen scurt și pe termen lung. E foarte interesant că s-a discutat astăzi inclusiv soluția pe care regiunea o are pe termen lung, în condițiile în care lucrurile se îndreaptă spre o situație de criză, inclusiv la nivel european. Îngrijorarea persistă, apropo de evoluțiile din Ucraina, pentru că nimeni nu știe foarte clar ce înseamnă, de fapt, efectul venirii noii administrații americane asupra situației de pe front. Toată lumea așteaptă o negociere, dar încă nu este foarte limpede condițiile în care negocierea respectivă va avea loc.
Radu Dobrițoiu: Ce informații sunt prezentate în cadrul dezbaterilor la care participați despre o eventuală pace în Ucraina?
Dan Dungaciu: Pacea în Ucraina este evident un obiectiv. Condițiile acestei păci trebuie să fie discutate. Cert este că, din ceea ce se poate bănui, apropo de noua administrație Trump, perspectiva care e cea mai discutată este următoarea: administrația Trump vrea să încheie acest război, inclusiv pentru că miza principală a administrație Trump și a președintelui Statelor Unite nu este pentru a continua războaiele, ci pentru a le opri. Dacă domnul președinte Trump are ca miză principală să devină cel mai important președinte american din istorie, cel puțin pe ultimii 100 de ani, evident că opțiunea războiului nu este o opțiune bună. Trump va încerca să rezolve acest război,  să-l oprească și va fi probabil primul succes de politică externă al administrației sale. De aceea, insistența pe oprirea acestui război și declanșarea negocierilor cred că este una pe care trebuie să o luăm în considerare. Războiul trebuie oprit. Negocierea trebuie să se facă cu conștiința faptului că Ucraina va rămâne importantă pe flancul estic pentru administrația americană. Polonia, Ucraina, România vor rămâne importante strategic pe această hartă, pentru că Rusia, ca să zic așa, trebuie ținută în şah. Din această perspectivă, armata ucraineană, foarte puternică, pregătită pe teatre de operațiuni, va fi considerată ca făcând parte din NATO, chiar dacă formal nu va face parte din NATO. În esență, sunt scenarii care se discută apropo de viitorul Ucrainei: scenariul Coreea de Sud – Ucraina să devină Coreea de Sud; scenariul Germania de Vest – Ucraina să devină Germania de Vest, teritoriile pierdute Germania de Est; scenariul Ucraina să devină Israel, adică garanții de securitate din partea Statelor Unite fără precedent sau Ucraina, putere nucleară. Deci, aceste patru scenarii se iau în discuție, fără să știm încotro se vor duce lucrurile. Aceste patru scenarii se iau în considerare atunci când este invocată Ucraina sau viitorul ei imediat.
Radu Dobrițoiu: Care este impactul războiului hibrid pe care Rusia îl duce de ceva vreme în Europa?
Dan Dungaciu: Dimensiunea legată de dezinformare – lupta împotriva dezinformării – a fost partea din război hibrid pe care am prezentat-o în această conferință, cu referință mai amplă nu doar la ceea ce face Rusia în această regiune și face de multă vreme, dar și la modul în care suntem obișnuiți să studiem problema dezinformării, în sensul în care focalizarea prea abundentă doar pe emițător ne face să nu luăm în considerare situația publicului, adică receptorul, cel care primește mesaj. Practic, am neglijat extrem de mult starea de spirit europeană, starea de spirit a populației din sud-estul Europei, dacă vreți, focalizând-ne obsesiv pe mesajele pe care le transmit mai puțin prietenii spațiului occidental. Ignorând percepția publică, am lăsat în urmă, necercetat, de fapt, chiar spațiul, teritoriul, locul în care se răspândesc sau se duc aceste mesaje. Și asta a fost o greșeală, dacă vreți, strategică și pledoaria pe care am făcut-o este să abordăm un pic mai sociologic starea de spirit a europenilor, pentru că, dacă europenii își pierd încrederea în instituțiile europene, în proiectele comune, ei sunt mult mai penetrabili la propaganda rusă. Influența propagandei ruse și nu numai ruse este direct proporțională cu lipsa de încredere în instituțiile europene sau euroatlantice. Deci nu este doar o dimensiune cea a luptei împotriva mesajelor neprietenoase care le sunt transmise din foarte multe părți, este o luptă pentru a păstra nivelul de încredere a acestor instituții ridicat. Asta este cea mai importantă, dacă vreți, garanție că propaganda nu va avea succes. Trebuie să ne protejăm întărind instituțiile, încrederea în politicieni, foarte joasă în acest moment, încrederea în instituții, încrederea în proiectele euroatlantice. Asta a fost propunerea mea, să încercăm să întărim această componentă pentru a ne proteja mai bine de cei care nu vor să ne facă tocmai bine.
Radu Dobrițoiu: Mergem acum pe frontul din Ucraina. Avem noi modificări la conducerea Armatei Ucrainei, mă refer la Forțele Terestre. Suntem în a treia iarnă de conflict. Va reuși Kievul să stăvilească ofensiva militară a Rusiei?
Dan Dungaciu: Întrebarea e foarte bună, pentru că noi discutăm acum dacă Ucraina are capacitate să se apere de ofensiva Federației Ruse, nu mai discutăm dacă Ucraina are posibilitatea să-i scoată pe ruși afară din Ucraina. Deci, faptul că suntem într-o asemenea situație, sigur că ridică un semn mare de întrebare și ideea de negocieri pentru pace se pune cu totul și totul altfel. Din păcate, au existat doi șefi de stat major, unul al Ucrainei, generalul Zalujnîi, unu al forțelor armate americane, care au spus că acest război intră într-o zonă de uzură și de fapt nu poate fi câștigat, practic, din nicio parte, spuneau ei, cu atât mai puțin de către Ucraina și că acest război trebuie oprit. Aceste declarații au fost făcute în 2023 și chiar în 2022 de șeful de stat major al armatei americane. Acest război trebuie oprit pentru a salva cât mai multe vieți care se vor pierde, dar noi știm deja rezultatul militar al acestui război. Deci, din punctul acesta de vedere, am sentimentul că sprijinul pe care America, abundent sau comparativ cel puțin abundent, pe care America îl oferă astăzi Ucrainei, ține mai degrabă de întărirea capacității de rezistență a Ucrainei și de întărirea poziției de negociere a Ucrainei în eventualele negocieri. În niciun caz nu e un sprijin militar pentru a ajuta Ucraina să-și pregătească o contraofensivă pentru a-i scoate pe ruși din Ucraina, pentru că asta nu se mai poate. Deci, noi sprijinim în acest moment Ucraina ca să-i creștem capacitățile de negociere prin eventuala discuție sau eventuala, hai să zic așa, negociere pentru pace pe care o va avea cu Federația Rusă. În această situație suntem, în perspectiva unei ieri care se pare că va fi cea mai cumplită dintre iernile care au trecut peste populația ucraineană. O populație ucraineană care, în raport cu anul trecut, undeva la 33%, avea dorință de negocieri, astăzi are undeva la 52%, deci peste jumătate din populație. Deci, o populație ucraineană care și ea și-a schimbat atitudinea față de acest război, iar încrederea în victoria militară finală și ea a scăzut aproape dramatic față de anul trecut. Suntem într-o situație în care și populația ucraineană este mai deschisă la aceste negocieri, inclusiv ca urmare a evoluțiilor de pe front, care, din păcate, nu merg în direcția pe care Ucraina și-o dorește.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, vă mulțumesc pentru analizele dumneavoastră!
Dan Dungaciu: Vă mulțumesc și eu pentru invitație. Cu mare plăcere!

Iulian Chifu: Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 09:17

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu se împlinesc 1.000 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, un război în proximitatea României. Ucraina pierde teritorii, Rusia aruncă în luptă mii de militari într-o adevărată mașină de măcinat vieți umane. Cât va mai reuși Moscova să susțină această ofensivă militară?
Iulian Chifu: În primul rând, e vorba de resursa financiară, e vorba de resursă de personal, e vorba de ritm. În ceea ce privește războiul de uzură în care s-a transformat actuala mișcare, în măsura în care nu există forcinguri, ca cele din ultima perioadă, e un război pe termen lung și trebuie să ne așteptăm, chiar și în condițiile unei încetări a focului pe o anumită perioadă de timp, că suntem în fața unei formule stop and go, că avem în față un război pe termen lung, cel puțin până la dispariția naturală a lui Putin sau și a grupării de putiniști în jurul său. Deci, este un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat. Ne-o spune şi Olaf Scholz, ne-o spune și Emmanuel Macron, recent. Şi lucrurile acestea le și știm, pentru că ni le afirmă în fiecare moment chiar Federația Rusă, chiar Vladmir Putin, iată, la ultima sa intervenție de la Clubul Valdai. Deci obiectivele nu s-au schimbat. Rusia își dorește să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev și să aibă o Ucraină fără ieșire la mare. Evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi. Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, Banca Centrală deja a ridicat la 21% dobânda fără precedent în ultimii 20 și ceva de ani. Sunt probleme majore cu inflația, sunt probleme majore cu producția. Lucrurile astea îi afectează și frontul. Dacă luăm consumul, adică distrugerile de tancuri, de exemplu, și vehicule blindate și comparăm cu nivelul producției, vedem că, în cursul anului viitor, Federația Rusă nu va mai avea ţevi de tun, de exemplu, pentru nimic, nici pentru tancuri, nici pentru alte categorii, pentru artilerie. Va avea un deficit major de mașini blindate ale infanteriei ș.a.m.d. Însă, pe de altă parte, acest lucru este calculat la ritmul actual.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, astăzi, Parlamentul European a organizat o sesiune plenară extraordinară cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, marcând 1.000 de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei. Zelenski a declarat, în alocuțiunea sa: „trebuie să punem capăt acestui război în mod corect și just”. Ce ar însemna asta?
Iulian Chifu: Lucrul acesta înseamnă nimic altceva decât aceea ca Ucraina să-și poată atinge obiectivele de țară, respectiv ca dreptul internațional să nu fie atins de această agresiune și respectiv agresorul să plătească. Sunt lucruri care definesc victoria din punctul de vedere al Ucrainei. O avem definită și în planul de pace, și în „planul victoriei”, recent anunțat, platforma de pace susținută de 90 și vreo patru de state. Deci lucrurile acestea sunt cumva stabilite și convenite. Punctul în care, însă, vizează cum se va atinge acest element, sigur că e discutabil. Iată, accesul la utilizarea armamentelor cu rază mare era unul din punctele de pe scara aceea a victoriei, dar există multe altele care sunt implicate și ele presupun, sigur, și o reziliență a Occidentului, capabil să furnizeze ajutor financiar, ajutor material și sigur militar către Ucraina, la cantitățile necesare. Înseamnă însă și reziliența Ucrainei, care să aibă la rândul său și forța internă, reziliența societală și susținerea efortului de război. Sigur și resursele care vin în Occident pentru ca să poată continua, inclusiv punând mai departe resursa umană pentru a-și recupera teritoriul. Aici există, după cum bine știm, rezerve majore în multiple evaluări, că un asemenea pas este posibil și de fiecare dată când există schimbări, când se manifestă falii, când, iată, la Casa Albă vine un alt lider politic, cu totul și cu totul alte opinii, de fiecare dată există un semn de întrebare și o incertitudine în perspectiva acestei ecuații care ar duce la victoria reală și deplină a Ucrainei, care să fie și una justă și durabilă, pentru că lucrul acesta presupune nu aceea numai de a impune prin forță o pace, ci ca acea pace să fie interiorizată și acceptabilă de către părțile implicate.
Radu Dobrițoiu: Administrația Biden a autorizat Ucraina să folosească arme și muniții americane cu rază lungă în Rusia. Deocamdată, armele sunt destinate să fie folosite în principal în Kursk, a declarat un oficial american, citat de CNN. Domnule Chifu, va influența această decizie desfășurarea războiului, cum s-a întâmplat de exemplu cu intrarea în lupte a sistemelor Himars?
Iulian Chifu: Sigur că va exista un anumit impact, dar să nu uităm asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, deci nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancțiune, e o retorsiune față de angajarea ca și cobeligerant a Coreei de Nord de către Federația Rusă și o retorsiune față de atacurile recente în urmă cu trei-patru zile, atacuri masive la structura de producție a energiei electrică din Ucraina, după un acord tacit, undeva în aprilie anul trecut, după precedenta distrugere a circa 30% din producția de energie electrică și energie a Ucrainei, când, sigur, Ucraina a retaliat cu propriile sale drone la adresa acestei producții de energie în Rusia și acordul a vizat încetarea acestor atacuri, care sunt și prime de război, pentru că ele vizează civili, nimic din zona militară. Ei bine, reluarea acestor atacuri din nou, a fost o escaladare din partea Federației Ruse. Cele două elemente de escaladare aveau nevoie, pentru reechilibrare și descurajare credibilă, de un element, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune. Și iată, de data aceasta Occidentul a găsit o cale, în primul rând SUA, să ridice această interdicție. Sigur că ea se aplică și pe rachetele Storm Shadow și SCALP britanice, respectiv franceze, care au componente americane și aceasta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina. Știți foarte bine că ambii lideri politici au anunțat această deschidere deja în faza anterioară a dezbaterii pe această temă.
Radu Dobrițoiu: Azi-noapte, încă șapte civili au fost uciși în Ucraina. Rusia a continuat atacarea Ucrainei pentru a distruge ținte civile și mai ales infrastructura, pentru a diminua posibilitățile de aprovizionare pe perioada iernii. Va reuși Rusia să descurajeze populația civilă din Ucraina cu aceste bombardamente permanente?
Iulian Chifu: În mod direct nu. Nivelul de reziliență societală este important, dar, pe de altă parte, oboseala războiului se manifestă. Au trecut 1.000 de zile deja de la începutul războiului. E un meci în care fiecare dintre părți încearcă să vadă cine clipește primul. Pe de o parte, Vladimir Putin își sleiește toată economia și-și amanetează viitorul propriului său popor, făcând aceste presiuni și aruncând cu trupe, nu uitați, cinci divizii distruse. E vorba de echipamente și oameni pentru 40km² e adevărat, în ultimele săptămâni, cu viteză, într-o formă mult mai accelerată. Dar, pe de altă parte, de partea cealaltă, este și reziliența Ucrainei, capacitatea de a ține linia frontului, de a nu ne situa într-o spargere de front și o degringoladă de tip domino care să aducă linia de contact undeva pe Nipru și, respectiv, cu presiune pe schimbare de putere la Kiev. Deci, lucrurile acestea se joacă, se joacă la risc maxim, în mod neașteptat, din partea lui Putin, care, e adevărat, căuta surpriza, dar în egală măsură era mult mai prudent în calculele sale. Este și septuagenar, ca și cei din jurul său, și atunci opțiunile sale sunt mai conservatoare. Ei bine, iată, de data aceasta înseamnă că e o chestiune existențială pentru Putin și putiniștii din jurul său, motiv pentru care a recurs la a accepta acest risc major de a trimite oameni în diferite forme de pregătire, în mașina aceasta de tocat a liniei întâi, cu atac în valuri, cu distrugeri masive și pierderi de vieți omenești și, în egală măsură, cu, cum spuneam, amanetarea situației economice a Rusiei însăși. Deci e dificil, ca să spunem în mod direct, care din cele două principii va fi primul, cine va clipi primul.
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, vă mulțumesc foarte mult pentru aceste analize.
Iulian Chifu: Mulțumesc și eu.

Florin Jipa: 2024 este un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia trebuie să găsească o soluție

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 16:15

Vă propunem în această săptămână la rubrica Interviul săptămânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități în care Radu Dobrițoiu a discutat cu invitații lui, colonelul în rezervă Florin Jipa, analist militar, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității, și cu profesorul universitar Claudiu Degeratu, expert în securitate militară, despre războiul din Ucraina și situația din Fâșia Gaza, cu extindere spre atacurile rebelilor Houthi în Marea Roșie și Marea Arabiei, dar și cu o foarte interesantă perspectivă a efectelor proceselor electorale din toată lumea în acest an asupra evoluției conflictelor în desfășurare.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, conflictul din țara vecină continuă și în 2024. O știre transmisă de Reuters: Coreea de Nord a furnizat recent Rusiei rachete balistice și sisteme de lansare, a anunțat Casa Albă, citând un document secret declasificat. Cum va aborda Vladimir Putin războiul din țara pe care a invadat-o?

Florin Jipa: Este clar că Vladimir Putin a început anul bucuros. Are mari așteptări de la Trump și partidul lui să blocheze ajutorul american de 61,4 miliarde de dolari, cum are așteptări la fel de mari de la Viktor Orbán, premierul Ungariei, să blocheze ajutorul de 50 de miliarde de euro al Uniunii Europene pentru Ucraina. Am văzut că ministrul de externe ucrainean Kuleba a și spus că Ucraina nu are un plan B în cazul în care ajutoarele din Occident nu mai vin. Germania a trecut în față de când Statele Unite s-au retras și au spus că nu mai au bani pentru Ucraina până nu votează Congresul. Deci este clar că războiul pare, cel puțin în acest moment, să fie de partea Rusiei. Dar să nu uităm că Ucraina are capacitatea de a produce pierderi mari Rusiei. Am văzut că publicația „Meduza”, o publicație rusă, a documentat peste 40.000 de militari ruși care au murit în Ucraina, dublu decât războiul din Afganistan care a dus la destrămarea URSS-ului. Nu știu cât va rezista poporul rus unei astfel de presiuni. Am văzut pe BBC mai multe reportaje în care oamenii simpli spuneau că nu mai sunt de acord cu acest război și se plângeau de consecințele lui. Deci cred că 2024 este cumva un an de cotitură, în care atât Ucraina, dar și Rusia, prin Vladimir Putin, trebuie să găsească o soluție. Nu este, din punctul meu de vedere, un mare avantaj al Rusiei că ia drone din Iran și rachete și proiectile, lovituri de artilerie din Coreea de Nord. Este clar că Rusia nu e atât de mare cum spune el că este și nici atât de puternică, şi chiar dacă a trecut industria pe apărare, 2024 cred că este un an de reflecție și pentru Kremlin și Putin, și bănuiesc că se gândește la anumite soluții de pace, bineînțeles, fără a ceda din teritoriu. Acum, să vedem dacă Ucraina și Rusia găsesc un aliniat comun, deoarece orice război, până la urmă, trebuie să se și încheie printr-o negociere.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Claudiu Degeratu, amintea colonelul Jipa de ajutorul SUA pentru Ucraina, un ajutor blocat în acest moment la nivelul Congresului și, bineînțeles, cu șanse slabe de a fi furnizat Kievului dacă va câștiga alegerile Donald Trump. Vor influența alegerile din 2024 conflictele în desfășurare? Mă refer în primul rând la alegerile din Statele Unite și din Europa, impactul acestora, în primul rând pentru războiul din Ucraina.

Claudiu Degeratu: E greu de făcut o estimare. Aceasta este o ecuație foarte complicată, pentru că nu în sine rezultatele acestor alegeri vor influența conflictele, ci, de fapt, noua configurație de putere din fiecare țară va trebui să interacționeze la nivel internațional pe agende bilaterale, trilaterale, multilaterale. Și de fapt asta este marea problemă, pentru că o parte din aceste, să zicem, priorități de politică externă ale diferiților actori politici care intră în competiția electorală, sigur, cu o parte vor intra în alegeri și vor ieși din alegeri cu agende puțin schimbate. E greu de estimat în acest moment cât vor influența. Sigur, noi avem, încercăm să facem o analogie doar cu situația alegerilor din Statele Unite, care pentru un moment ar reprezenta, să-i zicem, reperul cel mai important pentru cele două conflicte și avem cele două variante, cu o posibilă administrație democrată care este continuă sau cu o posibilă administrație republicană. Este mult prea devreme, din punctul meu vedere, nu avem toate elementele legate în special de viziunea, strategiile, de ofertele respective. Ați văzut, au existat soluții inclusiv în prima administrație Trump, la diferitele poziționări ale președintelui Donald Trump, așa cum bineînțeles că și în acest moment legislativul american și-a luat destul de multe măsuri pentru a balansa, de fapt, deciziile prezidențiale. E foarte greu să mergem doar pe o estimare foarte catastrofică și să spunem că dacă avem un set de atâtea alegeri va ieși un haos. Din punctul meu de vedere, trebuie să așteptăm cel puțin șase luni după încheierea acestor procese electorale ca să înțelegem de fapt care vor fi potențiale interacțiuni, dar nu trebuie exclus potențiale crize care ar putea să influențeze procesele electorale, și mă refer la criza internă din Statele Unite până în alte țări.

Radu Dobrițoiu: Și, totuși, și pentru alegerile europene va fi Ucraina subiect de campanie electorală?

Claudiu Degeratu: Dacă ne uităm pe structura unor sondaje de opinie, o să vedeți că preocupările sunt economice, sunt sociale. Într-o anumită măsură, pentru anumite partide, în special cele suveraniste, sigur că vor încerca pentru un moment și cu orientarea populară; și orientarea socialistă europeană reușește să domine, dar nu trebuie exclus că vocea pro-rusă, pro-moscovită a unor partide suveraniste anti-europene se consolidează. Probabil că trendul este undeva în jurul de 15-20%, ca să vorbesc, așa, într-o medie europeană și probabil cam în acest spațiu ne situăm. Însă nu trebuie să ignorăm că și celelalte familii mari europene vor accelera și vor ridica tonul. Adică narativul pentru aceste alegeri va fi totuși dominat și de familia europeană a popularilor, dar și cealaltă, a socialiștilor. E adevărat că pe, să zicem, zona online, pe zona digitală sigur că aici avem și strategii hibride în care Rusia încearcă să interfereze în procesele electorale, dar eu mă aștept totuși la o echilibrare. Nu mai suntem ca acum patru ani, efectul-surpriză din partea Moscovei s-a cam epuizat. Majoritatea țărilor s-au pregătit pentru acest gen de confruntare și în zona hibridă.

Radu Dobrițoiu: Domnule colonel Florin Jipa, situația devine mai tensionată în Orientul Mijlociu. Iranul nu contenește cu implicarea sa prin proxy împotriva Israelului, și nu numai. Avem o nouă zonă de conflict în Marea Roșie? Se va dezvolta militar războiul din Israel în Orientul Mijlociu, în 2024?

Florin Jipa: Statele Unite, în fruntea unei coaliții de 13 țări, au transmis cumva un ultimatum sau un ultim avertisment rebelilor Houthi să înceteze cu acțiunile împotriva navelor comerciale atât din Marea Roșie, dar și din Marea Arabiei. Cred că războiul din Gaza se va termina în anul 2024. Am văzut că inclusiv ministrul apărării Galant spunea de câteva luni va mai dura luptele. Bineînțeles, va fi o mare tensiune și o mare așteptare la ce se va întâmpla după război. Israelul dă de înțeles că vrea să păstreze controlul militar asupra Fâșiei Gaza. Mari puteri, inclusiv cumva aliați ai Israelului, inclusiv Statele Unite spuneau că ar trebui o soluție printr-o misiune internațională. Hezbollahul am văzut că a dat înapoi astăzi, nu vrea o confruntare directă cu Israelul, așa că va continua lansările de rachete. Cred că va rămâne o zonă tensionată, dar Israelul cu siguranță va rezolva cel puțin militar problema în Gaza, dar nu cred că se va găsi o soluție politică convenabilă pentru ambele părți.

Exercițiul NATO Formidable Shield

Publicat de Gabriel Stan, 13 mai 2023, 13:44

Adrian Gîtman (realizator rubrică): În apele Atlanticului și în apropiere de țărmurile Marii Britanii are loc, până pe 26 mai, exercițiul NATO Formidable Shield, la care participă toate categoriile de forțe militare coordonate de Comandamentul Statelor Unite din Europa.

Exercițiul demonstrează interoperabilitate aliaților în simulări cu foc real de apărare aeriană și antirachetă, folosind structurile de comandă și control ale NATO.

Detalii ne aduce Radu Dobrițoiu: Exercițiul demonstrează puterea NATO și angajamentul Alianței față de apărarea Europei. Aplicația are loc în ani impari.

În acest an, evenimentul va implica 4.000 de militari din 13 națiuni aliate și partenere ale NATO, peste 20 de nave de luptă și 35 de avioane, inclusiv F35.

Daniel Pop: Ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitatea internațională. Suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece până în prezent

Publicat de Gabriel Stan, 8 mai 2023, 14:35 / actualizat: 8 mai 2023, 15:41

La „Subiectul Săptămânii” invitații lui Radu Dobrițoiu de la „Euroatlantica” de joi, 4 mai au fost generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării și profesorul universitar și jurnalistul Val Vâlcu.

Subiectul a fost axat pe exerciții militare desfășurate de NATO, Swift Response, Anaconda, Aurora și Defender Europe 2023, exerciții ample prin care sunt simulate manevre adaptate la actuala situație generată de invadarea Ucrainei către Federația Rusă.

V-am pregătit un fragment din interviul live de joi seara din emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități.

Radu Dobrițoiu (realizator): De ce are Alianța nevoie de exerciții cu mii de militari și zeci de blindate și aeronave?

Val Vâlcu: Simplu spus, pentru patru direcții: descurajare, pregătire, demonstrație economică și testarea momentului. Nu toate armele au fost folosite pe câmpul de luptă, n-au fost demonstrate capabilitățile lor.

De asemenea, capătă o experiență, e important ca spirit de corp, camaraderie, cunoașterea personală între militarii din România, Polonia, SUA, care, într-o situație pe care nu ne-o dorim, vor lupta în aceeași linie, se vor apăra reciproc pe câmpul de luptă.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, o societate puternică este puțin probabil să fie atacată de către dușmani dacă este pregătită de luptă. Care este rolul exercițiilor militare desfășurate de NATO, aplicații la care participă și Armata României?

Daniel Pop: Este clar că ne aflăm într-un moment critic pentru securitatea noastră și pentru pacea și stabilitate internațională, asta fără doar și poate. Cred că suntem martori la cea mai mare transformare și adaptare a Alianței de la Războiul Rece încoace.

Acest concept de descurajare și apărare este cred că cea mai potrivită măsură, iar una dintre liniile de efort pentru punerea în practică a acestui concept constă tocmai în aceste exerciții pe care Alianța le desfășoară într-un concept de 360 de grade, dar în special în flancul estic.

În primul rând este vorba de coeziune, este ceea ce Alianța își propune să demonstreze prin procesele de proiectare, planificarea executarea și evaluarea acestor exerciţii. În al 2-lea rând, de descurajarea oricărui potențial adversar, având o abordare unitară din partea tuturor membrilor Alianței, prin implementarea unui ritm al activităților așa cum ați menționat dvs. în deschiderea emisiunii, foarte susținut în toate zonele geografice ale Alianței, în toate domeniile operaționale și funcționale, că vorbim de spațiul terestru, maritim, aerian, în cyber, operații speciale sau de susținere. În felul acesta generăm o permanentă și robustă prezenţă credibilă, cu alte cuvinte, suntem activi și vigilenţi.

În al 3-lea rând, ceea ce am încercat noi, Armata Română, mereu este să ne pregătim personalul și structurile pentru a genera acele pachete de care vorbește toată lumea, de forțe necesare pentru un răspuns coerent, întrunit, decisiv, nu numai la amenințările actuale din mediul de securitate, ci chiar şi în sprijinul populației și autorităților locale, pentru că parte din exercițiile pe care dumneavoastră le-ați menționat în deschidere, au și rolul de răspuns la criză sau de sprijin a populației civile.

Cuvântul cheie pentru toate acestea este interoperabilitate și când vorbim de acest lucru, vorbim pe toate palierele ei: tehnic, procedural, uman – şi aicia mă refer la pregătire și terminologie comună, și informațională.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Val Vâlcu, vorbim despre mii de militari implicați în simulări, manevre aliate. Aceste aplicații militare de anvergură programate de NATO pot descuraja Federația Rusă?

Val Vâlcu: Da, fără discuție. S-a văzut că e un colos cu picioare de lut. Armata Roșie nu are tehnologie, zecile, sutele de iahturi pe care miliardarii ruşi le defilează prin Mediterana sunt mai puține nave de luptă, mai puține rachete, mai puțină tehnologie modernă și în felul ăsta oligarhii au săpat devreme la capacitatea armatei ruse de atac şi vedem, de asemenea, că generalii, strategii ruși au eșuat în Ucraina începând din primele zile ale invaziei, când n-au reușit să ocupe Kievul, au fugit de pe aeroportul pe care încercau să-l cucerească, până la acea manevră ciudată, cu o coloană de tancuri extrem de vulnerabilă, care s-a blocat zile în șir în primele luni ale atacului.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Daniel Pop, Armata României participă cu sute de militari la exercițiile NATO. Vă rog să ne aduceți informații despre prezența trupelor românești în cadrul acestor manevre de exercițiu ale Alianței.

Daniel Pop: Da, aşa este. Planul de pregătire este bogat pentru acest an și are un ritm susținut. El este în ton cu nevoile de instruire ale Armatei Române în momentul de față.

Pentru 2022 vorbeam de un număr de 106 exerciții multinaționale, dintre care 45 în România și 61 în afara granițelor țării. Iată că suntem la mai puțin de mijlocul anului și deja ne apropiem de un număr de 38 de exerciții pe care Armata Română le-a executat.

Cred că ar trebui să menționăm aici și exercițiul Forțelor Navale Române, care a avut loc în luna martie, unde vreau să spun că militarii au coagulat în jurul lor 2.600 de militari, între care 800 din 12 state aliate, un număr impensionant pentru această categorie de forțe și, după cum vedeți, amenințările la Marea Neagră sunt în creștere, iar Marea Neagră rămâne un punct fierbinte pe harta lumii.

Mai mult decât atât, vreau să vă spun că centrul de greutate al acestei perioade este, așa cum ați spus dumneavoastră Anaconda. Este un exercițiu de apărare desășurat pe teritoriul Poloniei, de tip joint interinstituțional și multinațional, unde Armata Română are a doua contribuție ca mărime a efectivelor participante la acest eveniment. Vorbim de peste 426 de militari cu 57 de vehicule și trei aeronave Puma.

Element de noutate, aș spune eu, un marș de aproape 1.000 de kilometri, care a început din Craiova și se termină tocmai în poligonul Forțelor Armate Poloneze.

Radu Dobrițoiu (realizator): Invitați au fost profesorul universitar Val Vâlcu, jurnalist și editorialist la DC News, și generalul de brigadă Daniel Pop, șeful Direcției instruire și doctrină din Statul Major al Apărării.

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Florin Jipa: Dacă Rusia iese învingătoare, nu se oprește doar la Ucraina ci vor să facă joncțiunea cu Transnistria. E clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu

Publicat de Gabriel Stan, 30 ianuarie 2023, 16:22

Vă propunem de aceastā datā la Subiectul Sāptāmânii un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi la Radio România Actualități.

Radu Dobrițoiu i-a avut invitați pe analistul militar Radu Tudor și pe colonelul în rezervă Florin Jipa, jurnalist la Monitorul Apărării și Securității. Tema discuției, „De la Ramstein la Kiev” sau, cu alte cuvinte, despre deciziile luate la ultima întâlnire a Grupului de Contact pentru Ucraina.

Radu Dobrițoiu: Domnule Radu Tudor, Rusia încearcă să se regrupeze, să recruteze noi efective și să se reechipeze. Un oficial de la Pentagon a declarat că, în aceste condiții, nu este momentul să se încetinească sprijinul pentru apărarea Ucrainei. De ce este important ca acest ajutor să vină constant și cât mai repede pentru Kiev?

Radu Tudor: Suntem la vârful acestui ajutor, domnule Dobrițoiu. Suntem în momentul în care cu 50 de miliarde de dolari sprijin din partea Occidentului din punct de vedere militar pentru Ucraina, borna furnizării de tancuri, e obligatoriu să sprijinim Ucraina din două puncte de vedere.

Unu – pentru respectarea normelor dreptului internațional, cele care spun că o țară independentă are dreptul să fie protejată, are dreptul să fie apărată, trebuie recunoscută în granițele sale și frontierele tale. Iar doi – războiul acesta extrem de periculos și de sângeros declanșat de Rusia nu privește doar Ucraina.

NATO are o responsabilitate imensă pentru protejarea spațiului euroatlantic și nu vrem să ne trezim cu Rusia războinică și agresivă la frontierele NATO, la gurile Dunării, pe frontiera terestră cu România.

Și din această perspectivă, nu este doar o datorie de onoare a Occidentului și a NATO să sprijine Ucraina, ci vine un interes direct, material, de securitate, al nostru, al membrilor NATO, ca Rusia să fie înfrântă în acest război ne-provocat și ilegal, Ucraina să-și păstreze frontierele și invazia să înceteze cât mai curând cu putinţă.

Radu Dobrițoiu: Acest ajutor, susținerea cu tehnică militară occidentală va permite Ucrainei să lanseze o ofensivă, să atace în mai multe zone, inclusiv să elibereze Crimeea, sau doar va ajuta la frânarea, la stoparea invaziei rusești?

Radu Tudor: Cu actuala dimensiune a ajutorului militar, cred doar că Rusia nu va putea fi decât oprită în ofensiva ei, în special în zona estului. Ca să înfrângi Rusia, ai nevoie de mult mai multe echipamente, de mult mai multe dotări, pe toate tipurile de categorii de forță, și terestre, și aeriene, și navale.

Ucraina a epuizat tot ce avea în cele 11 luni de război în care a luptat eroic și a eliberat deja niște teritorii invadate și ocupate. Mai departe, necesarul făcut de comandantul armatei ucrainene, de generalul Valeri Zalujnî, sunt toate trimise săptămânal, updatate către partenerii euroatlantici și de aici vedem ce putem livra, ce putem furniza cât mai rapid. Aceasta este rațiunea existențe acestui grup de contact pentru Ucraina.

50 de țări democratice și civilizate ale lumii se pun la masă și spun fiecare: eu pot să dau muniţie, eu pot să dau armament, eu pot să dau rachete, eu pot să dau tancuri, în așa fel încât să fie stăvilit valul doi al invaziei rusești, care este planificat acum, pentru februarie-martie și mai departe, să întărească Ucraina pentru a alunga trupele invadatoare de pe teritoriul său.

Radu Dobriţoiu: Domnule Florin Jipa, în ce a costat până acum sprijinul militar primit de Kiev cu ajutorul inițiativei Ramstein?

Florin Jipa: Eu cred că a primit exact ce avea nevoie la fiecare moment al luptei. Să nu uităm că în momentul declanșării războiului Rusiei în Ucraina, cel puțin așa a declarat președintele Biden, ca pentru fiecare tanc rusesc, militarii ucraineni aveau 10 lansatoare portabile antitanc și pe urmă a venit ajutorul.

Când au început luptele de artilerie, Ucraina a primit sisteme de artilerie, de la obuzierele M 777 de 155 de milimetri până la obuzierele autopropulsate din diferite țări. Au venit pe urmă sistemele antiaeriene, când Rusia a început să atace obiective civile, pe urmă au venit sistemele aeriene cu bătaie mare, Patriot, acum vin tancurile.

Cel puțin am văzut că primele tancuri în Ucraina vor fi cele poloneze, pe de o parte, din Polonia, în luna februarie, după care vin Challengerul britanic, în martie, iar în aprilie vor ajunge şi cele din Germania. Iarăși, ca o surpriză frumoasă, foarte multe tancuri, peste 50, vor veni din Spania. E vorba de Leopard 2 în varianta A5. Deci eu cred că Ucraina a primit, exact cum spunea și Radu Tudor, a primit armele pentru a opri ofensiva rusească.

Dacă vorbim ca Ucraina să elibereze toate teritoriile și de departe, Crimeea este cel mai sensibil teritoriu de eliberat, să nu uităm, totuși, că Rusia are în acest moment superioritate când vine vorba de rachete cu rază lungă de acțiune, când vine vorba de aviație, când vine vorba de forțe navale. Ca să duci o luptă de la egal la egal cu Rusia, trebuie să echilibrezi balanța și în aceste domenii.

Radu Dobriţoiu: Polonia anunțat că va ajuta și militarii ucraineni pentru a se instrui, pentru a forma două batalioane de tancuri Leopard. Sunt la graniță, sunt aproape, iată, se mișcă foarte bine Polonia în sprijinul Ucrainei.

Din nou, Statele Unite se implică direct pentru apărarea Europei după cele două războaie mondiale. Iată că prin inițiativa Ramstein, susținerea Ucrainei cu tehnică de luptă, cu instruirea de trupe, reprezintă un sprijin important pentru a stopa dorințele Rusiei de a ocupa noi teritorii și pentru a reduce din capacitatea Moscovei de a lansa o ofensivă împotriva țărilor din NATO.

Vă rog, domnule Radu Tudor, să explicăm pentru ascultătorii Radio România Actualități cum funcționează Grupul de contact pentru Ucraina, coordonat de Statele Unite.

Radu Tudor: E vorba de o coaliție a celor care doresc să sprijine Ucraina, o coaliție benevolă. O coaliție pentru apelul căreia Statele Unite au jucat rolul de integrator. Statele Unite, cel mai important actor din NATO și fără implicarea căreia, probabil, războiul din Ucraina ar fi fost extins până acum dincolo de frontierele Ucrainei, a făcut un apel către aliaţi, către prieteni, către state partenere, cine vrea să ajute Ucraina, cine vrea să oprească războiul brutal și ilegal declanșat de Rusia, cine vrea să păstreze ordinea internațională – pentru că aici trăim o paradigmă extrem de periculoasă.

Pentru prima oară de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, o mare putere vrea să modifice prin forță frontiere pe continentul european. Lucrul acesta este ilegal, este abuziv, este periculos și poate declanșa un al treilea conflict mondial. Ceea ce face Rusia acum este să se joace cu focul pentru securitatea europeană.

Statele Unite au înțeles pericolul cel mare și toate statele participante la Grupul de contact, cele 50, dar în special statele membre NATO, printre care și România, au o responsabilitate, ajută militar, securitar, umanitar, Ucraina.

Sper ca acest Grup de contact să devină o instituție permanentă, până când Rusia va fi înfrântă și alungată de pe teritoriul Ucrainei. Nimeni nu vrea, din NATO, un război cu Rusia. Nu vrem să invadăm această țară, nu vrem să avem un război cu ea.

Vrem o Rusie stabilă, vrem o Rusie echilibrată, care să respecte legile dreptului internațional. Vrem o Rusie care să fie un partener civilizat de dialog, nu o țară care răspândeşte războiul, moartea, spaima şi temerea că mâine o țară poate să fie rasă de pe fața pământului, așa cum își doresc ei să facă cu Ucraina.

Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Florin Jipa, prin inițiativa Ramstein au ajuns și vor fi furnizate Ucrainei sute de blindate, sisteme antiaeriene, tehnică de luptă occidentală. Cum va gestiona armata Ucrainei trei chestiuni importante: instruirea personalului, mentenanța acestor echipamente și aprovizionarea cu muniţii?

Florin Jipa: Da, este coșmarul oricărui comandant; dacă ne gândim doar la tancuri: tancul T-72, T-64, Challenger 2, Abrams, Leopard, dacă vin și francezii cu Leclerc, că oricum au acel tanc pe roţi de 100 de milimetri. Este, într-adevăr, o operațiune cum nu s-a mai întâlnit până acum. Este spre imposibil. Cred că sunt în contact cu foarte mulți militari NATO.

Am văzut grupul acesta Ramstein câteva fotografii și erau aproximativ 100, poate peste 100 de militari NATO care îi sprijină de la distanță, se folosesc softuri, am înțeles că se folosesc videoconferințe pentru reparații, se fac din timp diferite calcule, pentru a vedea ce piese ar putea să cadă.

Oricum, faptul că această mașinărie de război ucraineană, pusă așa, în pripă, pe roți, funcționează și a dat de furcă şi chiar a avut victorii împotriva unei armate numeroase, cum este cea a Rusiei, considerată a doua mare putere a lumii, este ceva, zic eu, greu de imaginat la începutul războiului.

Și am văzut atunci că foarte puțină lume, și mă refer la lume care avea informații, șefi de stat dădeau o victorie a Ucrainei sau că ar fi putut să oprească această invazie rusă, însă, uite că minunea s-a întâmplat, iar, cred că trebuie să vorbim aici, pe lângă valoarea tehnicii din vest, trebuie să vorbim și de valoarea militarului ucrainean, și nu numai a militarului profesionist, dar și ucraineanul care a fost chemat, mobilizat în armată.

E adevărat că acești oameni au luptat și sunt eroi, ei își apără țara, dar, în același timp, apără și Europa. Exact cum spunea și Radu Tudor, dacă Rusia este învingătoare, nu se oprește de la Ucraina și am văzut cel puțin doi generali ruși care sunt la comanda trupelor din Ucraina, că vor să facă joncțiunea cu Transnistria.

Deci e clar că Moldova este în mare pericol să-și piardă, cel puțin bucata aceea de teritoriu, dacă Rusia învinge. Iar ceea ce fac ucrainenii în acest moment și de la începerea războiului, de aproape un an de zile, este ceva ce este greu de închipuit pentru un militar și bănuiesc că se vor schimba inclusiv metodele de predare în academiile militare din vest în baza lecțiilor învățate din Ucraina.

Cel puțin am văzut că la Institutul Naval din Statele Unite se vorbea despre lecțiile învăţate privind folosirea dronelor, când au atacat porturile din Crimeea și zicea că aceste lecții încep să fie deja învățate în Academia Navală Americană. Sunt sigur că și în școlile militare din România, multe lecţii învăţate din război, acestea vor fi implementate în cursuri.

Dumitru Borţun: Unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii este de a dezmembra Uniunea Europenă. Sunt duse campanii de influențare prin intermediul new media și a celor 30.000 de troli

Publicat de Gabriel Stan, 27 decembrie 2022, 14:17

La „Subiectul săptămânii” vă oferim un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, realizată joi seara de Radu Dobrițoiu, cu tema „Fake news în aceste 300 de zile de război în Ucraina”, în care invitații au fost profesorul Dumitru Borțun și generalul de brigadă Constantin Spînu, șeful Direcției Relații Publice din Ministerul Apărării.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borțun, realitatea demonstrează că presa nu este doar a patra putere în stat, dar în secolul XXI a devenit și a patra categorie de forțe în desfășurarea conflictelor, alături de forțele navale, terestre și aeriene.

Schimbă conflictul din Ucraina manualele și cursurile de relații publice și de comunicare strategică?

Dumitru Borțun: Da, chiar mă uitam, astăzi, la discursul ținut de Zelenski în fața Congresului american și mă gândeam că la analiza discursului va trebui să discutăm acest discurs și să-l analizăm, pentru că este o mostră de discurs politic în situații de criză.

Este o nouă paradigmă a comunicării politice și geopolitice, a comunicării internaționale și, în același timp, sunt noi situații, noi cazuri pentru studii de caz în vederea pregătirii specialiștilor pentru ce urmează, pentru că au loc mari schimbări în comunicare.

Vedeți, ați spus foarte bine adineori că informațiile false n-ar putea fi crezute, n-ar putea fi urmate, n-ar avea impact dacă nu ar exista înainte de ele o altfel de comunicare, un altfel de pregătire a terenului, care înseamnă descurajarea unor sentimente, cum ar fi încrederea în statul propriu, în instituțiile statului propriu, descurajarea încrederii în Uniunea Europeană, în alianțele în care ţara ta a intrat și așa mai departe.

În momentul în care este schimbată psihologia, nu mai există încredere, plutește o stare de incertitudine, plutește o stare de anxietate în societate, în momentul ăla pot să vii cu informațiile false, ghidate exact pentru ce vrei să obții, și se întâmplă, opinia publică se duce după ele.

De ce? Pentru că a fost pregătit terenul. Ați sesizat foarte bine că există, pe de o parte, narațiuni, pe de altă parte, informații. Informațiile fără narațiuni nu ar avea efect, narațiunile fără informații nu ar avea efect, fiindcă nu ar fi susținute de lucruri concrete.

Radu Dobriţoiu: Domnule general Constantin Spînu, se confruntă Ministerul Apărării Naționale cu atacuri informaționale ca parte a războiului hibrid, în contextul conflictului din Ucraina?

Constantin Spînu: Aș spune că în momentul de față peisajul media, mediul informațional, nu doar din România, ci din întreaga lume, arată schimbat doar din punct de vedere tehnologic, pentru că din punct de vedere al psihologiei comunicării, și domnul profesor Borțun a prezentat și în alte ocazii faptul că psihologia noastră nu s-a schimbat fundamental în ultimii ani.

Vorbeați de presă ca fiind a patra categorie de forțe, eu aș pune că e a cincea, pentru că noi pe a patra o considerăm forțele speciale, pe lângă forțele aeriene, terestre și navale. Deci, iată, am avea o apropiere de coloana a cincea.

Iar, să spunem, bănuielile că presa ar putea fi folosită pentru manipularea maselor nu sunt de ieri de astăzi, aș aduce în discuție critica extrem de dură pe care Jürgen Habermas a dus-o încă de la mijlocul secolului XX, considerând presa principalul mijloc de pervertire al sferei publice.

Dar revenind la Federația Rusă și la tacticile folosite, ați adus în discuție prima invazie din Ucraina și aș vrea să vă spun că lucrurile erau destul de clare încă de atunci. MIMO arăta în 2015 că manualul de propagandă pe care puterea politică de la Kremlin l-a pus la dispoziția aparatului de propagandă de stat se baza încă de atunci pe metoda celor 4D: demobilizare-negare (dismissing), distorsionare, distragere și descurajare.

A doua invazie, declanșarea războiului de agresiune n-a făcut decât să perfecționeze aceste metode și este evident că nu doar în România, ci în întreg spațiul extern, era să zic al Uniunii Sovietice, dar n-ar fi fost foarte departe, există acțiuni, fie directe, fie prin proxi, finanțate sau încurajate de Federația Rusă.

La nivelul Ministerelor Apărării din Alianța Nord-Atlantică acest fenomen este privit cât se poate de serios. Există și preocupări la nivelul Alianței. Există preocupări de sincronizare a eforturilor, de înțelegere a fenomenului, de împărtășire a lecțiilor învățate și, evident, că la nivelul fiecărei țări există și particularități.

Am putea discuta pe parcursul acestei emisiuni și de exemple concrete și de soluțiile pe care le putem găsi, adaptate, evident, pentru audiența din România.

Radu Dobriţoiu: Domnule profesor Dumitru Borţun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe Flancul estic al NATO să nu intre în spațiul Schengen. Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și a Alianței Nord-Atlantice?

Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene? Dumitru Borţon:  Domnule profesor Dumitru Borțun, avem exemplul recent al votului negativ dat de Austria pentru ca două țări de pe flancul estic al NATO să nu intre în Spațiul Schengen.

Cât de util este pentru Moscova crearea unor falii în interiorul Uniunii Europene și Alianței Nord-Atlantice? Cât de utile sunt astfel de acte și informații pentru a dezvolta, iată, fake news-uri la adresa Uniunii Europene?

Dumitru Borţun: Este unul dintre obiectivele cele mai importante ale Moscovei din ultimele 2-3 decenii. Este un scop divizarea, dezmembrarea Uniunii Europene, este unul dintre obiectivele campaniilor de influențare pe care le duc prin intermediul noilor media, new media și, în primul rând, prin intermediul acelor 30.000 de troli pe care îi folosesc prin intermediul Institutului de Studiere a Opiniei Publice de lângă Sankt Petersburg.

Este o analiză de conținut făcută pe aceste mesaje, făcută de un colectiv condus de domnul Iulian Chifu și care au fost publicate. Și acolo se arată în mod sistematic, pe ordin de mărime, pe priorități, care sunt principalele teme care sunt trimise spre fostele țări socialiste, inclusiv România.

Ar fi așa: Uniunea Europeană este un imperiu nedrept, care ne tratează ca cetățeni, ca pe niște cetățeni de mână a doua; Uniunea Europeană este un proiect eșuat, care se va prăbuși; mândria noastră națională trebuie revigorată, dar nu altfel decât prin opoziție cu Occidentul.

Deci, toate lucrurile astea sunt deja gândite și amplificate prin așa-zișii troli, de fapt, pe românește, se numesc postaci, cei care postează ca și când ar fi persoane autonome, dar ele sunt plătite de guvernul Federației Ruse, pentru a influența opinia publică din anumite țări, și au anumite politici și anumite strategii și tactici specifice pentru Europa de Nord, pentru Europa Occidentală, pentru Europa Centrală, pentru Europa de Est și pentru fostele țări socialiste.

Deci, vreau să vă spun că este de o parșivenie și de o inteligență cinică incredibile. Aceste studii ar merita citite și popularizate mai mult de mass-media, inclusiv de postul public de radio, pentru că este o formă de a contracara această forță de influențare ideologică, cum o numesc ei sau cum o numeau pe vremuri KGB-iștii, avertizând populația, spunându-le ce li se pregătește.

Ovidiu Raețchi: Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, pentru că Alianța e una cu caracter defensiv, iar Marea Neagră e vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele

Publicat de Gabriel Stan, 12 decembrie 2022, 14:03 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:17

La „Subiectul săptămânii” aducem în atenția dumneavoastră concluziile ministerialei NATO desfășurată săptămâna trecută la Bucureşti, primul eveniment de nivel înalt al NATO într-un stat de pe flancul estic, după agresiunea armată a Federației Ruse împotriva Ucrainei.

Vă invităm să ascultați un fragment din emisiunea „Euroatlantica”, difuzată joi seara, la Radio România Actualități.

Invitații lui Radu Dobrițoiu au fost Ovidiu Raețchi, preşedintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență, și Ion Petrescu, colonel în rezervă, analist militar, fost director al trustului de presă al Armatei.

Radu Dobrițoiu (realizator): Ce mesaj transmite alegerea Bucureștiului pentru această reuniune?

Ovidiu Raețchi: Sunt două mesaje. În primul rând, în mod evident, este sprijinul față de partenerii ucraineni, care a fost subliniat și care a fost dezbătut în detaliu de-a lungul zilelor reuniunii ministeriale.

În mod evident, este și un semnal în raport cu importanța României în acest flanc, pentru că, dacă te uiți la linia celor trei mări dinspre estul Europei, adică de la Baltica la Marea Neagră și la Adriatică, vei înțelege imediat de ce e Marea Neagră este o prioritate zero pentru Alianța Nord-Atlantică, astăzi; pentru că Alianța e una cu caracter defensiv și pentru că Marea Neagră e, în acest moment, vizată de un război de agresiune, însoțit de încercări de a modifica granițele.

Iar dacă flancul baltic a fost deplin consolidat, ca efect nescontat, dacă în sud, la Adriatică, există, sigur, încercări de destabilizare hibridă, dar nu se poate vorbi de o agresiune directă din rațiuni geografice, Marea Neagră este direcția care trebuie stabilizată și protejată, iar România a reprezentat promotorul strategic al acestei idei încă după ocuparea și anexarea ilegală a Crimeei.

Noi am pledat pentru o pondere egală a prezenței înaintate NATO la Marea Neagră, în raport cu Baltica. Și iată că istoria ne dă dreptate, în ideea că, dacă Federația Rusă simte o anumită vulnerabilitate într-o zonă, acolo își va concentra eforturile. Or, la Marea Neagră avem Ucraina, avem Moldova cu Transnistria, cu Găgăuzia, avem Georgia.

Toate aceste idei au fost formulate de România, care, politic, a fost, este și va fi actorul de la Marea Neagră cu cel mai puternic discurs pro-NATO și al creșterii prezenței NATO, iar opțiunea pentru București a fost o consecință.

Radu Dobrițoiu (realizator):  Domnule colonel Ion Petrescu, pe palierul militar s-a discutat de Ucraina. Ce concluzii putem trage după reuniunea de la București? Cât de importantă este Ucraina, rezistența Kievului în strategia de securitate a NATO?

Ion Petrescu: Au fost la București voci care au perceput această reuniune de-o manieră, pe care aș caracteriza-o cu eleganță, bazată pe lipsă de informație. Sigur că toți cei care au participat la această reuniune a miniștrilor de externe ai NATO știau că principala problemă rămâne Ucraina.

Ucraina, din perspectiva faptului că și-a propus, anul viitor, așa cum zicea președintele Zelenski, să-și elibereze toate teritoriile, inclusiv Donbasul, Ucraina de Sud și Crimeea, un obiectiv extrem de ambițios, în condițiile în care, așa cum declara președintele Putin, Rusia rămâne cu trupe în Ucraina și își apără interesul național acolo.

La momentul când difuzați emisiunea, sunt 125.000 de mobilizați trimiși de Kremlin în sprijinul forțelor destinate inițial pentru operațiunea militară specială pe teritoriul statului ucrainean și se preconizează ca restul, până la 300.000, să fie trimiși după terminarea perioadei de instruire, probabil înainte de data de 1 martie.

De aceea, această voce unitară a miniștrilor de externe aliați a contat foarte mult, deoarece aici nu e vorba doar de simple declarații, ci de o bifare a unor angajamente anterioare, care încep de la livrarea de armament, cum procedează Statele Unite al Americii, Marea Britanie, până la alte modalități de ajutorare a statului ucrainean, greu încercat în această iarnă de bombardamentele cinice ale Federației Ruse și care va primi, cu recunoștință, toate aceste generatoare pe care o serie de state europene le-au pregătit; le trimit pe calea aerului pentru a ajuta populația ucraineană greu încercată de acest război dus pe frontul de est.

Elveția, țară neutră, dar cu serviciul militar obligatoriu

Publicat de Gabriel Stan, 5 decembrie 2022, 13:30

Sonia Raicu (realizator rubrică): Elveția, țară neutră, dar cu serviciul militar obligatoriu, a încheiat luni cel mai amplu exercițiu militar din ultimele trei decenii. Armata elvețiană dispune de echipamente moderne și întreține o cooperare activă cu NATO.

La exercițiul „PILUM 2022” au participat peste 5.000 de militari cu tehnica din dotare, executând manevre în cinci din cele 26 de cantoane elvețiene, inclusiv Berna, Lucerna și Zürich. Aplicația militară a fost planificată timp de doi ani.

Deși Elveția este o țară neutră, serviciul militar este obligatoriu pentru orice bărbat care a împlinit 18 ani. Acesta durează între patru şi şase luni, în funcție de specializare.

Periodic, bărbații elvețieni sunt rechemați în armată pentru a nu uita cunoștințele și abilitățile militare acumulate. Ne spune mai multe Radu Dobrițoiu.

Radu Dobrițoiu: S-au impus măsuri speciale pentru ca tehnica grea de luptă să nu provoace pagube. A fost înființată o linie telefonică gratuită de urgență, unde locuitorii își pot înregistra îngrijorările.

Armata elvețiană vrea să își evalueze capacitatea de a apăra țara și locuitorii săi în caz de conflict armat, inclusiv pe teren, în cel mai mare exercițiu militar din ultimii 33 de ani.

Acesta va oferi comandamentului militar informații esențiale despre situația actuală a forțelor terestre și despre cum ar trebui să se dezvolte acestea în viitor.

Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre NATO la Bruxelles

Publicat de Gabriel Stan, 23 februarie 2022, 13:10

Camelia Stroiu (realizator rubrică): În 16 și 17 februarie, la Bruxelles a avut loc reuniunea miniștrilor apărării din statele membre NATO. S-au dezbătut: situația de securitate generată de comportamentul agresiv al Rusiei în vecinătatea flancului estic al NATO și implicațiile pentru securitatea euroatlantică, dar și aspectele continuării procesului de adaptare a posturii de descurajare și apărare a Alianței la noile condiții din plan securitate.

Jens Stoltemberg, secretarul general al NATO: Ne-am îmbunătățit deja descurajarea și apărarea cu mai multe trupe, avioane și nave, cu o pregătire mai mare a forței de răspuns a NATO. Acești pași sunt defensivi. NATO nu este o amenințare pentru Rusia.

Nu știu ce se va întâmpla în Ucraina, dar situația a demonstrat deja că ne confruntăm cu o criză a securității europene. Moscova a spus clar că este pregătită să conteste principiile fundamentale care au stat la baza securității noastre de zeci de ani și să facă asta folosind forța.

Camelia Stroiu (realizator rubrică): Cu ocazia reuniunii a avut loc și ceremonia de semnare a scrisorii de aderare a României la proiectul NATO Air Battle Decisive Munitions (ABDM), program dezvoltată de Divizia de investiții pentru apărare a NATO și care permite accesul în condiții mai favorabile la muniția necesară în timpul manevrelor aeriene. Cu detalii Radu Dobrițoiu:

Radu Dobrițoiu: Prin semnarea Memorandumului de înțelegere privind accesul la munițiile strategice pentru aeronavele de luptă Forțele Aeriene ale României pot primi în dotare muniție de tip decisiv Air Battle (ABDM), așa cum este denumită această capacitate de luptă în documentele Alianței, muniții caracterizate ca bombe inteligente, datorită capacității lor de a lovi cu precizie o țintă desemnată, bazându-se pe coordonare sau pe sisteme proprii de ghidare. Pentru a spori acuratețea loviturilor, aceste muniții folosesc GPS, ghidarea cu laser, frecvență radio sau alte metode ce pot fi utilizate pentru a crește precizia.

Fake news-urile și tensiunile generate de o potenţială invadare a Ucrainei de către Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 7 februarie 2022, 12:45

La „Subiectul săptămânii” s-a vorbit despre frontul informaţional, despre care auziţi din ce în ce mai des că este invadat de fake news-uri. Asistăm în ultima perioadă la numeroase ştiri false, corelate cu tensiunile generate de o potenţială invadare a Ucrainei de către Rusia.

Reţelele de socializare au fost invadate cu imagini de arhivă cu coloane de tehnică militară, cu tancuri, cu blindate uşoare în viteză, exerciţii care au avut loc cu luni sau poate chiar cu ani în urmă, dar care în aceste zile au fost utilizate în promovarea unor ştiri false care susţin pregătirea de război a României.

Joi seara, la emisiunea „Euroatlantica” difuzată la Radio România Actualităţi, Radu Dobriţoiu a dezbătut această temă fierbinte împreună cu Dumitru Borţun, profesor universitar la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti, şi cu generalul de brigadă Constantin Spînu, şeful Direcţiei Informare şi Relaţii Publice din Ministerul Apărării Naţionale. Vă invităm să ascultaţi un fragment din această dezbatere de joi seara. Primul interlocutor, profesorul Dumitru Borţun.

Dumitru Borţun: S-au făcut monitorizări, de pildă, pe mesajele online care se difuzează pe reţelele sociale dinspre Rusia spre România.

Este vorba de un volum coordonat de domnul Iulian Chifu şi care a făcut analiză de conținut pe aceste mesaje – e un colectiv întreg acolo de cercetători – și care arată foarte clar care sunt obiectivele declarate şi obiectivele nedeclarate ale acestor mesaje.

Sunt mesaje produse de Institutul de studiere a opiniei publice de la Sankt Petersburg, care are angajați 30.000 de troli, pe românește „postaci”, care nu fac altceva decât să pună, foarte bine coordonaţi şi dirijaţi de către cei care coordonează acțiunile de influențare ideologică, difuzează informații, replici, mesaje, imagini către țările occidentale, țările din Europa Centrală și țările din estul Europei, inclusiv România.

Principalul lor scop este îndepărtarea popoarelor respective de valorile Uniunii Europene, de ceea ce înseamnă rațiune, egalitate în fața legii, ceea ce înseamnă democrație, egalitate în drepturi, transparență, respectul pentru alteritate, pentru diferență, multiculturalism.

Toate lucrurile astea sunt luate peste picior, bagatelizate și se propun în schimb valori cum ar fi: autohtonismul, identitatea definită atemporal, așa, și mitologic, suveranismul într-o epocă plină de interacțiuni care au devenit obligatorii.

Ei vorbesc de autonomie, de suveranitate de-asta de tip autohtonist. De ce? Pentru că în momentul în care ai despărțit un popor de obiectivele Uniunii Europene și de valorile acestui spațiu de civilizație, este mult mai ușor să îl acaparezi și să îl faci prietenul tău, aliatul tău și, la un moment dat, coloana a cincea în țara respectivă, chiar dacă ţara respectivă e membră a NATO.

Observaţi cât de parşiv se lucrează? De aceea, fake news, aceste ştiri contrafăcute, teoriile conspirației, toate filmele astea care par logice, par foarte bine construite, sunt verosimile, au de fapt scopuri militare și geopolitice.

Radu Dobriţoiu (realizator): Să mai adaugăm un obieciv al acestor troli, un obiectiv al propagandei răsăritene, domnule profesor, şi anume, acela de a crea disensiuni între ţările aliate, între statele membre ale Uniunii Europene

Dumitru Borţun: Aţi sesizat foarte bine, mulțumesc frumos! Ei polarizează de fapt o societate, cu aceste mesaje, şi formează două publicuri mari așa-zişii progresişti, cu așa zişii naționalități, aşa-zişii globalişti, cu aşa-zişii patrioți.

Sunt tot felul  de etichete, aşa-zişii neomarxişti, ceea ce o aberație, o inepție pe care o văd folosită de oameni care se pretind cultivați, care au diplome, au facultăți, masterate, doctorate, trag cu  neomarxism, un clișeu care nu are nicio acoperire, nici teoretică, nici ideologică, dar ca să fie ceva care sună urât, e ceea ce numim diabolizarea adversarului, este tactică veche, antică și de demult.

Radu Dobriţoiu (realizator): Domnule general Constantin Spînu, propaganda – și mă gândesc la cea răsăriteană – are ca metodă principală utilizarea unei știri reale pentru a construi un mesaj distorsionat, cu scopul de a manipula publicul în sensul dorit de cel care promovează informația incorectă.

De câte ori ați sesizat acest aspect în subiectul analizat astăzi de noi, şi mă refer în principal din perspectiva MApN, la informații despre pregătirea… o așa-zisă pregătire a Armatei României pentru a participa la un eventual război în Ucraina?

Constantin Spînu: Aş spune că nu este nimic nou sub soare, nu sunt narative care să ne fi luat prin surprindere. Vorbeaţi de tactici vechi.

Aş vrea să introduc în discuţie, şi dl profesor Borţun cu siguranţă, ştie, pentru că am discutat chiar într-un panel despre acest lucru – măsurile active ale KGB-ului din perioada URSS, există acum tratate scrise chiar de foşti ofițeri de informații ai KGB-ului, aveau două direcții principale de acțiune asupra Occidentului: manipularea prin orice mijloace, pe bază de valori, pe bază de percepţii, pentru a crea percepţii exagerate cu privire la puterea URSS și pentru a semăna neîncredere în capacitetea Occidentului şi, cea de-a doua direcţie de acţiune era neîncrederea în stat şi în instituţiile sale, neîncrederea că domeniile esenţiale ale statului sau ale societății occidentale funcţionează, stârnirea urii între diferite grupuri ale societății, polarizarea și chiar disensiuni în rândul organizațiilor politico-militare ale Occidentului.

Mi se pare că definim de fapt realitatea mediului informațional de astăzi. S-au schimbat doar canalele, doar metodele.

Explozia mijloacelor de comunicare în internet, platformele de comunicare socială nu au făcut decât să amplifice posibilităţile de manipulare, posibilităţile de promovare a unor asemenea tactici. Revenind la ce m-aţi întrebat, aş spune că noi observăm şi dezinformare, să spunem, fără intenţie, din nepricepere, din superficialitate, pur şi simplu din comoditate, răspândim, uneori dăm share la informaţii pe care nici nu ne punem problema să le verificăm, dar sunt şi narative care sunt promovate cu intenție.

Vă aduceţi aminte, în perioada stării de urgență, cam aceleași filmulețe, coloane militare care se deplasau pe drumurile ţării erau prezentate ca fiind coloane ale Armatei care se îndreaptă spre Bucureşti. S-au dovedit evident false, sunt reîncălzite acum, sunt refolosite, pentru că dvs, domnule Dobriţoiu, aţi punctat foarte bine, acest domeniu, zona comunicării în online nu este reglementată şi, din păcate, aici ar trebuie găsite soluţii pentru că avem în Constituţie două articole care trebuie citite împreună: libertatea de exprimare, Articolul 30, dar și dreptul la o informare corectă, Articolul 31.

Or, prin vicierea procesului de comunicare, în lipsa unor reglementări aplicabile în zona din online, sunt afectate aceste drepturi fundamentale ale românilor. Şi chiar voiam să vă dau o ştire de ultimă oră. Hotnews, citând Washington Post și CNN, spun că sursele oficiale din Statele Unite susțin că Rusia s-a pregătit să fabrice un pretext pentru o invazie a Ucrainei, folosind un videoclip grafic care ar reprezenta un atac fals împotriva Rusiei. Deci, iată că zona informaţională oferită de social media are resurse cât se poate serioase și posibile efecte cât se poate de grave.

Ştefan Ciochinaru: Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia

Publicat de Gabriel Stan, 18 ianuarie 2022, 14:28

Subiectul săptămânii, care poate fi considerat chiar subiectul central al întregului an 2022, chiar dacă suntem doar la jumătatea lunii ianuarie. După cum știm, ochii întregii comunități internaționale sunt ațintiți pe criza de la granița

Federației Ruse cu Ucraina, iar acum ne găsim într-o situație de echilibru precar după negocieri fără precedent între Rusia și NATO și după întâlnirile miniștrilor apărării de la Brest și ale șefilor apărării de la Comitetul Militar al NATO.

Joi, la emisiunea „Euroatlantica” de la Radio România Actualități, Radu Dobrițoiu a dezbătut acest subiect multiplu cu fostul ministru al apărării și fost vicepreşedinte al Parlamentului European profesorul Ioan Mircea Pașcu și cu analistul de politică externă Ștefan Ciochinaru.

În câteva secunde vă invit să ascultăm un fragment din dezbaterea de joi seara de aici, de la Radio România Actualități.

Domnule profesor Ioan Mircea Pașcu, amenințările lui Vladimir Putin disimulează oare o poziție tot mai slabă, Ucraina reprezentând pentru el o bătălie decisivă în acest moment?

Ioan Mircea Paşcu: Este o bătălie decisivă, pentru că încă de atunci când s-a constituit URSS-ul şi Ucraina a optat să devină o republică în cadrul Uniunii Sovietice, Rusia a făcut un pas uriaș în implicarea ei de putere în Europa. Ucraina, practic, face Rusia o putere europeană în adevăratul înțeles al cuvântului.

Ucraina a fost jucată, ca să spunem aşa. Să nu uităm că după Primul Război Mondial ea a fost cedată, practic, prin Pacea de la Brest-Litovsk, a fost cedată Germaniei. Să nu uităm că Germania a intrat în Al Doilea Război Mondial în primul rând în Ucraina şi a încercat, într-un fel sau altul, să o disocieze de restul Uniunii.

Ucraina independentă imediat a fost contestată şi aţi văzut tot ce s-a întâmplat ulterior acolo. Deci, ea rămâne în continuare contestată şi Rusia, bineînţeles, face tot ce e posibil din punctul ei de vedere să o păstreze în sfera ei de influenţă.

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Paşcu, o uniune, o voce comună am remarcat a Occidentului în fața Rusiei, atât NATO, cât și Uniunea Europeană și OSCE, mai ales în această săptămână, au făcut front comun. Cât de importantă este această unitate exprimată în fața Federației Ruse?

Ioan Mircea Paşcu: Eu cred că este foarte importantă, pentru că în felul acesta acest front comun împiedică Rusia să încerce să dividă și să obțină, să spunem așa, anumite lucruri prin această diviziune.

Frontul acesta comun arată, dacă vrem, că Uniunea Europeană, în subsidiar, dar NATO în primul rând nu acceptă ca politica sa și măsurile pe care le ia să îi fie dictate din afară, după cum nici nu acceptă ca Rusia să fie țara care hotărăște opțiunile de politică externă ale unor ţări care, din păcate, sunt prea aproape de ea. Vedeți că Rusia, în momentul de față, nu e atât de mult supărată pe noi că am intrat în NATO, cât pe NATO că ne-a acceptat. Asta e o filosofie de mare putere.

Adică domnule, de ce i-aţi acceptat? Au cerut, au cerut, treaba lor, dar dumneavoastră de ce i-aţi acceptat? Și supărarea lor pe Occident şi ceea ce încearcă să obţină în momentul de faţă este aici, dar, într-adevăr, ea doreşte să îşi creeze sau să îşi declare teritoriile din jurul ei, fosta Uniune Sovietică, şi poate cine ştie, chiar dincolo de graniţele acestea pe direcţii strategice importante pentru ea, sferă de influenţă şi lucrul ăsta vrea să fie recunoscut oficial de NATO. Iar noi, în momentul de faţă, ceea ce au cerut ei a fost să ne aducă din nou la momentul în care a fost prima extindere şi a doua extindere în care noi am intrat în NATO politic, fără să intrăm, ca să spunem aşa, şi militar.

NATO nici nu a avut planuri de apărare a noastră în perioada respectivă. Noi am crezut, la momentul respectiv, că apartenenţa noastră politica la NATO este suficientă să descurajeze nişte măsuri agresive din partea Rusiei. Ne-am înşelat – o dată cu Georgia şi a doua oară cu Crimeea şi cu Ucraina.

De aceea, NATO a luat nişte măsuri de întărire, de reasigurare şi ulterior de descurajare și apărare a flancului estic. Dacă Rusia nu ar fi făcut aceste lucruri, nici NATO nu ar fi răspuns aşa.

În schimb, Rusia uită ce a făcut ea, sau trece în mod intenţionat cu vederea această chestiune, şi spune că NATO, din proprie iniţiativă, a decis să se apropie, să devină agresivă, să devină ameninţătoare la adresa Rusiei. De ce? Pentru că, dacă vine şi spune lucrul ăsta, ea îşi justifică ceea ce a făcut ea din proprie iniţiativă.

Radu Dobrițoiu: Domnule Ştefan Ciochinaru, este foarte posibil ca un atac împotriva Ucrainei să agraveze, mai degrabă, situaţia de securitate a Rusiei, cât şi poziţia lui Vladimir Putin pe plan intern, iar dacă un eventual război s-ar prelungi, pierderile umane ale Rusiei ar începe să se acumuleze.

În acelaşi timp, un conflict ar afecta economia şi ar mări izolarea ţării. Cum putem anticipa un posibil scenariu, bineînţeles ipotetic, în acest sens?

Ştefan Ciochinaru: Problema adevărată în încercarea de a răspunde întrebării dumneavoastră constă în obscuritatea de la Kremlin: cine conduce, de fapt, astăzi jocul de la Moscova? Dacă sunt maeştri de şah, atunci avem de-a face cu o maskirovka de diplomaţie hibridă, care forţează limitele pentru a obţine totuşi ceva. În această variantă, se va negocia până în ultima clipă, dar va fi pace.

Dar dacă conduce un mare han Putin, tot mai izolat, injectat cu scenarii mesianic dughiniste chiar crede că America e acum vulnerabilă şi că e momentul să o pună cu umerii la pământ? Ei, atunci am putea avea război, s-ar confirma scenariul pe care îl propuneţi dumneavoastră. Problema este ca sunt socoteli foarte greşite, pentru că nu sunt făcute de maeștri de şah, sunt făcute, nu ştiu, emoţional.

Occidentul este ezitant, încearcă să evite războiul, face concesii, discută, înghite prea multe, pentru că vrea pace, are nevoie de linişte, ca afacerile să meargă mai departe, dar, dacă nu are încotro, va face şi război, aşa cum istoria a demonstrat deja; şi, chiar dacă se mobilizează greu democraţiile, atunci când o fac sunt de neoprit şi, atenţie, de neînvins. Vă aduceţi aminte că şi grecii au învins definitiv uriaşul Imperiu Persan.

Deci, întrebarea e dacă Vladimir Vladimirovici Putin e sau nu sinucigaş, pentru că sfârşitul oricărui război cu Occidentul, în ipoteza pe care o propuneţi, oricât de dureros, oricât de catastrofal, Federaţia Rusa nu va mai exista aşa cum o cunoaştem astăzi, şi asta e o certitudine. Pentru că Rusia lui Putin are o economie precară, e în criză, are o populaţie în declin, un deficit uriaş de democraţie şi coeziune internă.

Niciodată până acum Putin nu a fost atât de jos în sondaje cum e astăzi. Un război ar aduce poate victorii în primele trei zile, dar pe termen mediu şi lung ar fi catastrofal pentru Rusia.

Aniversare armele Poliției Militare și CBRN

Publicat de Gabriel Stan, 18 mai 2021, 13:23

Au fost în această săptămână în armată două aniversări importante: arma chimică, așa cum a fost ea înființată acum 98 de ani, actuala CBRN – o să vă spun imediat despre ce e vorba – și Poliția Militară înființată acum 31 de ani.

Avem două interviuri, unul de la Huşi, unul de la București.

Până atunci, vreau să consemnăm apariția cărții colegului nostru Radu Dobrițoiu, o carte despre bătălia de la Nassiriyah, în noaptea de 14 spre 15 mai 2004, alături de brigada italiană din care făceau parte trupele românești din sudul Irakului, participau la cele mai puternice lupte cu milițiile clericul radical Muqtada al-Sadr.

În Nassiriyah, aproximativ 500 de insurgenți din armată Mahdi se confruntau cu Brigada „Ariete”, cu aproximativ 2.500 de militari dintre care două mii de luptători, iar dintre aceștia aproximativ 530 erau români.

Într-o ediție viitoare vom realiza un interviu despre această carte. Este o apariție eveniment, cu un format destul de rar. Este o carte document din teatrul de război și vă promit că în ediţiile viitoare vom avea un interviu exclusiv despre această carte.

Revenind la ce vă spuneam mai devreme. Astăzi, 15 mai, chiar astăzi se împlinesc 98 de ani de la înființarea armei chimice în Armata Română.

Am fost la Huși săptămâna asta, unde am vorbit cu comandantul Batalionului 202 Apărare Chimică Biologică Radiologică și Nucleară Intervenție la Dezastre „Gheorghe Teleman”, așa se numește batalionul, dar eu aici vă explicăm că CBRN înseamnă apărare chimică, biologică, radiologică și nucleară.

Îl ascultăm pe locotenent colonelul inginer Cristinel-Florin Girigan, comandantul batalionului de la Huși.

Locotenent Colonel Cristinel-Florin Girigan: Apărarea CBRN este o armă de sprijin de luptăm, pregătită să asigure sprijinul pe linie de apărare CBRN eșalonul superior și unităților subordonate al cărui scop este să asigure libertatea de acțiune și capacitatea operațională a acestora.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este exact ce se întâmplă chiar în aceste zile în România, în aplicațiile importante internaționale. Aveți oameni chiar în Smârdan. Am ascultat mai devreme în rubrica de actualitate ce se întâmplă în săptămâna asta în Smârdan. Acolo aveți oameni care vin în suportul luptătorilor.

Locotenent Colonel Cristinel-Florin Girigan: Dar așa este. În ultima vreme nici o aplicație nu se desfășoară fără sprijinul celor din domeniul apărării CBRN și doresc pe această cale să le mulțumesc subordonaților mei care sărbătoresc această zi importantă din arma apărare CBRN, 15 mai, așa cum știu ei cel mai bine, în poligoanele patriei.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Înțeleg că au venit în dotare lucruri noi, cum ar fi o mască de gaze specială, care nu este chiar similară cu acea mască de gaze pe care cu toții o știm.

Locotenent Colonel Cristinel-Florin Girigan: Da, așa este. Lucrurile evoluează spre bine. Am primit tehnică nouă, m[şti contra gazelor de ultimă generație complete de protecție și așa cum am citit și din presă urmează să primim tehnică nouă, care să ne ajute să ne îndeplinim misiunile.

Echipamente de apărare CBRN este foarte important să le avem la ultimă generație, pentru că este în joc viața oamenilor. Trebuie să asigure toate condițiile necesare protecție acestora.

În primul rând vreau să le mulțumesc celor care se află la datorie în poligoane și de asemenea să le urez tuturor chimiștilor militari La mulți ani, multă sănătate și numai împliniri atât pe plan profesional, cât și pe planul familial.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Tot în 15 mai, dar în 1990, a fost înființată poliția militară, un interviu pe cale pe care l-a realizat Cornelia Mihăilă cu șeful secției poliție militare din Statul Major al Forțelor Terestre, colonelul Cristinel Ristea.

Șeful secției poliție militare Cristinel Ristea (Statul Major al Forțelor Terestre): În anul 1990, după înlăturarea regimului comunist, Ministerul Apărării Naționale a considerat ca este necesară înființarea structurilor de poliție militară.

Astfel au luat ființă structuri de poliție militară în garnizoana Bucureș Batalionul 265 Poliție Militarti,ă, o structură emblematică a Armatei Române, pe urmă companii de poliție militară în garnizoanele Timișoara, Cluj Napoca, Târgu Mureș, Oradea, Buzău, Craiova și Constanța.

Am participat în toate teatrele de operațiuni în care a participat Armata României după 1990, atât în Bosnia Herțegovina și Kosovo, dacă e să ne referim la teatrele de operații din Balcani, în Irak și în Afganistan.

În acest moment mai avem un detașament de poliție militară în Afganistan în baza militară Bagram. Pe teritoriul național, după cum bine știți, se desfășoară o suită de exerciții integrat într-un exercițiu Dacia 21 LIVEX.

Vreau să mulțumesc participanților la trafic pentru că ne sprijină în desfășurarea în condiții de siguranță a deplasării, probabil au observat atât pe Facebook, cât și la televizor sau la radio detalii privind tranzitul forțelor militare străine care participă la aceste exerciții naționale.

Sunt 31 de ani de la înființarea structurilor de poliție militară, sunt niște ani ai maturității. Le urez La mulți ani, sănătate și toate cele bune alături de cei dragi!

Cristian Dumitrașcu (realizator):  Îi mulțumim colonelului Cristinel Ristea și la mulți ani polițiștilor militari. Închei cu trei aniversări. A fost o săptămână, în istoria noastră a fost o săptămână prolifică, închei cu trei zburători.

Să zicem Tudor Greceanu, mare aviat, unul dintre marii piloți de vânătoare pe care i-am avut în Al Doilea Război. S-a născut în 13 mai 1917, căpitanul aviator Alexandru Șerbănescu s-a născut în 17 mai 1912 la Colonești și, evident, zborul lui Dumitru Prunariu de acum 40 de ani. Sunt Cristian Dumitrașcu.

Vă salut regulamentar, ca de obicei.

Invitaţi de excepţie au onorat corespondenţii de război Radio România

Publicat de Andrei Cretoiu, 24 octombrie 2014, 19:13

Vernisajul expoziţiei România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american a avut loc astăzi, 24 octombrie, la ora 11:30, în foaierul Sălii Radio. Fotografiile sunt realizate de corespondenţii de război ai Radio România.

Pentru a-i onora pe Mario Balint, Radu Dobriţoiu şi Ilie Pintea, dar şi Radio România, care a fost permanent alături de militarii români dislocaţi începând cu 2002 în teatrul de operaţiuni NATO din Afganistan, la eveniment au fost prezenţi Bogdan Aurescu, Secretar de Stat în Ministerul Afacerilor Externe, Dean Thompson, Chargé d’affaires ad-interim al Ambasadei SUA, François Saint-Paul, ambasadorul Franţei la Bucureşti, europarlamentarul Ioan Mircea Paşcu, consilierul prezidenţial Iulian Chifu. ne-a fost şi el alături. Ofiţeri de rang înalt din armatele aliate, dar mai ales cei din MAPN au apreciat iniţiativa Radio România şi a reporterilor de război ai postului public: General Lucian Foca – Comandantul Diviziei 2 Buzău, Colonel Dan Ionescu – Comandantul Batalionului 26 Infanterie Neagoe Basarab / Scorpionii Rosii, Colonel Gabriel Toma – Şef Stat Major Divizia 1 Infanterie.

Timp de 12 ani, Armata Română a luptat alături de marile armate ale lumii, într-un loc în care istoria se scrie în fiecare clipă cu sânge. Timp de 12 ani, militarii români şi-au făcut datoria la peste 5.000 de kilometri de casă, câştigând respectul şi admiraţia partenerilor de coaliţie. Au fost 12 ani de eforturi la care şi Radio România a luat parte, şi suntem mândri să marcăm ziua postului public de radio şi prin această expoziţie cu fotografiile realizate de reporterii de război ai Radio România în acest teatru de operaţiuni. Expoziţia va fi deschisă publicului, în foaierul Sălii Radio, pânăpe 30 octombrie.

Această prezentare necesită JavaScript.

De la imaginile document cu primul câmp românesc din Kandahar, realizate de Mario Balint şi Radu Dobriţoiu, şi până la instantaneele cu ultimul batalion românesc de manevră surprinse de Ilie Pintea, fotografiile care au însoţit relatările, reportajele şi documentarele din zona de conflict ilustrează cooperarea ireproşabilă a Armatei Române cu partenerii de coaliţie, în special cu militarii americani. Dincolo de aspectul documentar al imaginilor surprinse în Afghanistan, expoziţia marchează, la ceas aniversar, paşii hotărâţi făcuţi de cea mai veche corporaţie media din România în direcţia menţinerii pe primul loc în topul audienţei radio la nivel naţional.

Fiecare dintre cele 50 de fotografii expuse are o poveste. Descoperiţi Afganistanul aşa cum l-au văzut corespondenţii de război ai Radio România prin fotografii, dar şi prin documentarele multimedia realizate în teatrul de operaţii, disponibile pe www.romania-actualitati.ro, dar şi pe www.rador.ro secţiunea Povestea noastră.

România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american

Publicat de Andrei Cretoiu, 21 octombrie 2014, 14:24 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:37

Fotografii realizate de corespondenţii de război ai Radio România. Proiect marca Radio România Actualităţi

Timp de 12 ani, Armata Română a luptat alături de marile armate ale lumii, într-un loc în care istoria se scrie în fiecare clipă cu sânge. Timp de 12 ani, militarii români şi-au făcut datoria la peste 5.000 de kilometri de casă, câştigând respectul şi admiraţia partenerilor de coaliţie. Au fost 12 ani de eforturi la care şi Radio România a luat parte, şi suntem mândri să marcăm ziua postului public de Radio printr-o expoziţie cu fotografiile realizate de reporterii de război ai Radio România în acest teatru de operaţii. Vernisajul expoziţiei România în Afganistan – 12 ani de parteneriat strategic româno-american va avea loc vineri, 24 octombrie, la ora 11:30, în foaierul Sălii Radio.

De la imaginile document cu primul câmp românesc din Kandahar, realizate de Radu Dobriţoiu şi Mario Balint, şi până la instantaneele cu ultimul batalion românesc de manevră surprinse de Ilie Pintea, fotografiile care au însoţit relatările, reportajele şi documentarele din zona de conflict ilustrează cooperarea ireproşabilă a Armatei Române cu partenerii de coaliţie, în special cu militarii americani. Dincolo de aspectul documentar al imaginilor surprinse în Afghanistan, expoziţia marchează, la ceas aniversar, paşii hotărâţi făcuţi de cea mai veche corporaţie media din România în era digitală şi dau un plus de vizibilitate postului şi, mai ales, site-ului web al Radio România, care constituie platforma pe care ascultătorii pot vedea ce aud la radio.

Fiecare dintre cele 50 de fotografii expuse aici are o poveste, iar fiecare dintre personajele surprinse de reporterii noştri de război a trecut prin situaţii specifice unui teatru de operaţii. Nu doar oamenii au avut partea lor de ”aventură” în Afganistan, ci şi aparatele colegilor noştri: Radu Dobriţoiu a făcut fotografii cu unul dintre primele aparate foto digitale, care consuma un set de acumulatori pentru câteva cadre, Mario Balint a făcut fotografii pe film, iar Ilie Pintea s-a ales cu un obiectiv foto mai puţin, după ce praful Afganistanului s-a insinuat în lentile.

Vă lăsăm să descoperiţi Afganistanul aşa cum l-au văzut corespondenţii de război ai Radio România. Mai multe fotografii, dar şi documentarele multimedia realizate în teatrul de operaţii sunt disponibile pe www.romania-actualitati.ro