Iulian Chifu: Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 09:17

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu se împlinesc 1.000 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, un război în proximitatea României. Ucraina pierde teritorii, Rusia aruncă în luptă mii de militari într-o adevărată mașină de măcinat vieți umane. Cât va mai reuși Moscova să susțină această ofensivă militară?
Iulian Chifu: În primul rând, e vorba de resursa financiară, e vorba de resursă de personal, e vorba de ritm. În ceea ce privește războiul de uzură în care s-a transformat actuala mișcare, în măsura în care nu există forcinguri, ca cele din ultima perioadă, e un război pe termen lung și trebuie să ne așteptăm, chiar și în condițiile unei încetări a focului pe o anumită perioadă de timp, că suntem în fața unei formule stop and go, că avem în față un război pe termen lung, cel puțin până la dispariția naturală a lui Putin sau și a grupării de putiniști în jurul său. Deci, este un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat. Ne-o spune şi Olaf Scholz, ne-o spune și Emmanuel Macron, recent. Şi lucrurile acestea le și știm, pentru că ni le afirmă în fiecare moment chiar Federația Rusă, chiar Vladmir Putin, iată, la ultima sa intervenție de la Clubul Valdai. Deci obiectivele nu s-au schimbat. Rusia își dorește să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev și să aibă o Ucraină fără ieșire la mare. Evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi. Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, Banca Centrală deja a ridicat la 21% dobânda fără precedent în ultimii 20 și ceva de ani. Sunt probleme majore cu inflația, sunt probleme majore cu producția. Lucrurile astea îi afectează și frontul. Dacă luăm consumul, adică distrugerile de tancuri, de exemplu, și vehicule blindate și comparăm cu nivelul producției, vedem că, în cursul anului viitor, Federația Rusă nu va mai avea ţevi de tun, de exemplu, pentru nimic, nici pentru tancuri, nici pentru alte categorii, pentru artilerie. Va avea un deficit major de mașini blindate ale infanteriei ș.a.m.d. Însă, pe de altă parte, acest lucru este calculat la ritmul actual.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, astăzi, Parlamentul European a organizat o sesiune plenară extraordinară cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, marcând 1.000 de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei. Zelenski a declarat, în alocuțiunea sa: „trebuie să punem capăt acestui război în mod corect și just”. Ce ar însemna asta?
Iulian Chifu: Lucrul acesta înseamnă nimic altceva decât aceea ca Ucraina să-și poată atinge obiectivele de țară, respectiv ca dreptul internațional să nu fie atins de această agresiune și respectiv agresorul să plătească. Sunt lucruri care definesc victoria din punctul de vedere al Ucrainei. O avem definită și în planul de pace, și în „planul victoriei”, recent anunțat, platforma de pace susținută de 90 și vreo patru de state. Deci lucrurile acestea sunt cumva stabilite și convenite. Punctul în care, însă, vizează cum se va atinge acest element, sigur că e discutabil. Iată, accesul la utilizarea armamentelor cu rază mare era unul din punctele de pe scara aceea a victoriei, dar există multe altele care sunt implicate și ele presupun, sigur, și o reziliență a Occidentului, capabil să furnizeze ajutor financiar, ajutor material și sigur militar către Ucraina, la cantitățile necesare. Înseamnă însă și reziliența Ucrainei, care să aibă la rândul său și forța internă, reziliența societală și susținerea efortului de război. Sigur și resursele care vin în Occident pentru ca să poată continua, inclusiv punând mai departe resursa umană pentru a-și recupera teritoriul. Aici există, după cum bine știm, rezerve majore în multiple evaluări, că un asemenea pas este posibil și de fiecare dată când există schimbări, când se manifestă falii, când, iată, la Casa Albă vine un alt lider politic, cu totul și cu totul alte opinii, de fiecare dată există un semn de întrebare și o incertitudine în perspectiva acestei ecuații care ar duce la victoria reală și deplină a Ucrainei, care să fie și una justă și durabilă, pentru că lucrul acesta presupune nu aceea numai de a impune prin forță o pace, ci ca acea pace să fie interiorizată și acceptabilă de către părțile implicate.
Radu Dobrițoiu: Administrația Biden a autorizat Ucraina să folosească arme și muniții americane cu rază lungă în Rusia. Deocamdată, armele sunt destinate să fie folosite în principal în Kursk, a declarat un oficial american, citat de CNN. Domnule Chifu, va influența această decizie desfășurarea războiului, cum s-a întâmplat de exemplu cu intrarea în lupte a sistemelor Himars?
Iulian Chifu: Sigur că va exista un anumit impact, dar să nu uităm asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, deci nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancțiune, e o retorsiune față de angajarea ca și cobeligerant a Coreei de Nord de către Federația Rusă și o retorsiune față de atacurile recente în urmă cu trei-patru zile, atacuri masive la structura de producție a energiei electrică din Ucraina, după un acord tacit, undeva în aprilie anul trecut, după precedenta distrugere a circa 30% din producția de energie electrică și energie a Ucrainei, când, sigur, Ucraina a retaliat cu propriile sale drone la adresa acestei producții de energie în Rusia și acordul a vizat încetarea acestor atacuri, care sunt și prime de război, pentru că ele vizează civili, nimic din zona militară. Ei bine, reluarea acestor atacuri din nou, a fost o escaladare din partea Federației Ruse. Cele două elemente de escaladare aveau nevoie, pentru reechilibrare și descurajare credibilă, de un element, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune. Și iată, de data aceasta Occidentul a găsit o cale, în primul rând SUA, să ridice această interdicție. Sigur că ea se aplică și pe rachetele Storm Shadow și SCALP britanice, respectiv franceze, care au componente americane și aceasta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina. Știți foarte bine că ambii lideri politici au anunțat această deschidere deja în faza anterioară a dezbaterii pe această temă.
Radu Dobrițoiu: Azi-noapte, încă șapte civili au fost uciși în Ucraina. Rusia a continuat atacarea Ucrainei pentru a distruge ținte civile și mai ales infrastructura, pentru a diminua posibilitățile de aprovizionare pe perioada iernii. Va reuși Rusia să descurajeze populația civilă din Ucraina cu aceste bombardamente permanente?
Iulian Chifu: În mod direct nu. Nivelul de reziliență societală este important, dar, pe de altă parte, oboseala războiului se manifestă. Au trecut 1.000 de zile deja de la începutul războiului. E un meci în care fiecare dintre părți încearcă să vadă cine clipește primul. Pe de o parte, Vladimir Putin își sleiește toată economia și-și amanetează viitorul propriului său popor, făcând aceste presiuni și aruncând cu trupe, nu uitați, cinci divizii distruse. E vorba de echipamente și oameni pentru 40km² e adevărat, în ultimele săptămâni, cu viteză, într-o formă mult mai accelerată. Dar, pe de altă parte, de partea cealaltă, este și reziliența Ucrainei, capacitatea de a ține linia frontului, de a nu ne situa într-o spargere de front și o degringoladă de tip domino care să aducă linia de contact undeva pe Nipru și, respectiv, cu presiune pe schimbare de putere la Kiev. Deci, lucrurile acestea se joacă, se joacă la risc maxim, în mod neașteptat, din partea lui Putin, care, e adevărat, căuta surpriza, dar în egală măsură era mult mai prudent în calculele sale. Este și septuagenar, ca și cei din jurul său, și atunci opțiunile sale sunt mai conservatoare. Ei bine, iată, de data aceasta înseamnă că e o chestiune existențială pentru Putin și putiniștii din jurul său, motiv pentru care a recurs la a accepta acest risc major de a trimite oameni în diferite forme de pregătire, în mașina aceasta de tocat a liniei întâi, cu atac în valuri, cu distrugeri masive și pierderi de vieți omenești și, în egală măsură, cu, cum spuneam, amanetarea situației economice a Rusiei însăși. Deci e dificil, ca să spunem în mod direct, care din cele două principii va fi primul, cine va clipi primul.
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, vă mulțumesc foarte mult pentru aceste analize.
Iulian Chifu: Mulțumesc și eu.

Academia Navală „Mircea cel Bătrân” a găzduit conferința doctrinară a Forțelor Navale Române

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 08:50

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Academia Navală „Mircea cel Bătrân” a găzduit, miercuri și joi, conferința doctrinară a Forțelor Navale Române. Ediția din acest an a fost dedicată proiectării unei strategii maritime pentru Marea Neagră și definirii rolului sistem fără pilot în conflictele moderne. Cu detalii vine de la Constanța Olivia Bucioacă.
Olivia Bucioacă: Conferința internațională anuală pe tema securității la Marea Neagră a fost organizată de Forțele Navale Române, iar la Constanța au venit pentru a lua parte la dezbateri și reprezentanți ai forțelor navale din statele aliate. După începerea războiului din Ucraina, mediul de securitate regional a suferit numeroase schimbări, care au impus o adaptare rapidă a strategiilor de apărare pentru a răspunde eficient la amenințările din spațiul maritim. Conferința din acest an a oferit un cadru de discuții pe subiecte de interes, cum ar fi protecția infrastructurii critice, pericolele de navigație din Marea Neagră, utilizarea sistemelor fără pilot și dotarea cu echipamente moderne. Șeful Forțelor Navale Române, viceamiralul Mihai Panait.
Mihai Panait: Este cea de-a treia ediție de desfășurare a Conferinței Doctrinare, în încercarea de a găsi cel mai bun curs de acțiune pentru adaptarea doctrinei maritime la realitățile prezente. Am încercat să găsim cele mai bune instrumente în dezvoltarea noilor tehnologii și noilor concepte pentru a adapta această doctrină.

Escadrilă completă de F-16 pentru pregătirea piloților militari

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 08:40

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ultimele două aeronave F-16 ale Forțelor Regale Olandeze puse la dispoziție pentru dotarea Centrului European de Instruire F-16 din România, au ajuns miercuri în Baza 86 Aeriană de la Fetești. 18 avioane de acest tip se află acum în țara noastră și formează o escadrilă completă care va fi folosită pentru pregătirea piloților români, aliați și parteneri, inclusiv ucraineni. Anul trecut, la Summitul NATO de la Vilnius, România a semnat, alături de alte 10 state, o declarație comună privind înființarea unei coaliții pentru pregătirea forțelor aeriene ale Ucrainei în operarea aeronavelor de luptă F-16. Ulterior, Ministerele Apărării din România și din Regatul Țărilor de Jos și compania americană Lockheed Martin au convenit formarea Centrului de Instruire de la Fetești. Prima serie de piloți români a finalizat programul de pregătire F-16 în luna iulie a acestui an, iar patru piloți ucraineni desfășoară în prezent activități de instruire în cadrul Centrului.

Reuniune a Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 08:20

Adrian Gîtman (realizator rubrică): O nouă reuniune a Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene în formatul miniștrilor apărării a avut loc marți, la Bruxelles. Oficialii europeni au purtat discuții privind nivelul de pregătire al Uniunii în domeniul apărării și despre suportul pentru Ucraina, unde au fost analizate progresele realizate prin intermediul misiunii de asistență militară a Uniunii Europene în sprijinul Ucrainei și prin utilizarea facilității Europene pentru pace. În capitala Belgiei, ministrul român al apărării, Angel Tâlvăr, a participat și la întrunirea Comitetului Director al Agenției Europene de Apărare, în a cărei marjă au fost semnate scrisori de intenție pentru colaborarea cu statele membre ale Uniunii Europene în domeniul dezvoltării capabilităților de apărare. România și-a exprimat interesul pentru două domenii strategice sistemele integrate de apărare aeriană și antirachetă și munițiile cu capacitate de supraveghere, survolare, identificare și lovire ținte.

Parlamentul European va organiza în 19 noiembrie, o sesiune plenară extraordinară ce va marca 1.000 de zile de la începutul războiului din Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 18 noiembrie 2024, 16:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Parlamentul European va ține pe 19 noiembrie o sesiune plenară extraordinară pentru a marca împlinirea a 1.000 de zile de rezistență a poporului ucrainean de la declanșarea agresiunii ruse asupra țării lor.

Președintaa legislativului european, Roberta Metsola, a anunțat că Uniunea Europeană va ajuta Ucraina atât timp cât este necesar și că la ședința plenară va participa și președintele ucrainean Volodimir Zelenski, prin intermediul unui discurs special din Ucraina.

Uniunea Europeană sprijină în mod activ Ucraina, antrenând militarii acestei țări, trimite arme, dar și ajutor financiar încă de la începutul declanșării războiului.

Volodimir Zelenski a prezentat acum o lună un așa-numit Plan de victorie, în care a cerut aliaților echipamente militare și decizii politice pentru a se putea apăra eficient împotriva Federației Ruse.

Conferința internațională „Gândirea militară românească” – ediția a VI-a

Publicat de Gabriel Stan, 18 noiembrie 2024, 16:11

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Statul Major al Apărării a organizat, miercuri și joi, la Palatul Cercului Militar Național din Capitală, a VI-a ediție a Conferinței internaționale „Gândirea militară românească”.

Tema din acest an s-a referit la strategiile de apărare și cooperare militară pentru asigurarea securității în regiunea Mării Negre.

La eveniment au participat specialiștii din domeniul securității din țară și din străinătate, reprezentanți ai categoriilor de forțe, comandamentelor aliate și ai instituțiilor de învățământ militar și civil.

Potrivit organizatorilor, seria de conferințe oferă o platformă pentru dezbateri privitoare la provocările actuale din regiunea Mării Negre, în condițiile în care modelul de securitate globală și regională s-a schimbat dramatic după 24 februarie 2022, atunci când Federația Rusă a invadat Ucraina.

Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Armand Goșu: O înfrângere a Occidentului presupune niște costuri foarte mari şi riscul ca agresiunea Rusiei să continue

La Interviul Săptămânii invitat este istoricul și profesorul Armand Goșu, expert în spațiul ex-sovietic și analist de politică externă, o discuție despre dinamica geopolitică în Europa de Est, despre situația de pe frontul ucrainean și perspectivele democratice în această parte a Europei. Interviu a fost realizat de Larisa Vasile, redacția Jurnal Militar Timișoara.

Publicat de Gabriel Stan, 4 noiembrie 2024, 13:15

Larisa Vasile (realizator rubrică): Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal Militar”, la ‘Interviul Săptămânii’.

Armand Goșu: Mulțumesc de invitație! Este o premieră pentru mine.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vorbim astăzi despre Ucraina, despre rezistență, despre luptă, despre miză. Și m-aș opri la miză. Să vedem care este miza în regiune, miza pentru Rusia, poate la nivel extins.

Armand Goșu: Miza este enormă. Este enormă pentru Rusia, dar, în același timp, foarte mare și pentru Occident și este uriașă pentru o țară ca România, care se află pe marginea de est a faliei geopolitice a Occidentului.

Este enormă pentru Rusia, pentru că de felul în care se va sfârși acest război depinde viitorul de putere, de mare putere sau de putere regională a Rusiei, depinde chiar viitorul Rusiei în actuala formulă de republică federală, depinde viitorul democrației din Rusia, pentru că o înfrângere a Rusiei presupune intrarea într-un ciclu de democratizare al Rusiei și de reintegrare a ei în spațiul occidental.

În același timp, pentru Occident, o înfrângere a Occidentului în Ucraina, pentru că Rusia așa interpretează acest război, războiul purtat de ea împotriva Occidentului – şi acum Occidentul sigur că nu se poate sustrage, pentru că s-a situat încă din primele ore de război de partea Ucrainei – va fi o înfrângere.

O înfrângere a Occidentului, oricum ai da-o, presupune niște costuri foarte mari. Nu doar costuri de imagine, ci și alt tip de costuri şi sigur că este riscul ca agresiunea Rusiei să continue.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Spuneam la început despre luptă și rezistență. Care este starea pe front acum?

Armand Goşu: În ultimele luni, armata ucraineană a fost pusă în dificultate, mai ales în zona Donbas-ului, dar și în regiunea Kursk, acolo unde s-a declanșat la 6 august o operațiune de succes: s-au ocupat vreo 100 de localități, găsind o breșă în apărarea Rusiei și demonstrând Occidentului că e capabilă de nou acest tip de ofensivă.

În ultimele şase săptămâni, Rusia a declanșat operațiuni ample acolo, a dislocat trupe noi, inclusiv dacă vă uitați la coreeni, sunt tot în zona Kursk-ului și până în acest moment Rusia a reușit să recupereze cam jumătate din teritoriul ocupat inițial de ucraineni în acele câteva zile din luna august.

Acum în sud, ultimele informații nici ele nu sunt foarte pozitive. Punctele mari de rezistență ale Rusiei, în Vuhledar – dar vedeți că, după ce a picat Vuhledar acum două săptămâni, ucrainenii n-au reușit să stabilizeze frontul și rușii au mai avansat încă câțiva kilometri, ocupând încă două sate după Vuhledar spre nord – iar în zona de est, în regiunea Doneţk-ului, acolo practic asistăm la strângerea cercului în jurul Pokrovsk-ului, Pokrovsk-ul urmând să fie în următoarele săptămâni, deja să asistăm la începutul asediului, un asediu care nu știm cât va dura, dar din câte am văzut de la operațiune ucrainenii, mai puțin la Bahmut, unde a fost o rezistență foarte lungă, ucrainenii au o altă filosofie de a aborda războiul, ei își protejează soldații.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Deci o situație destul de dificilă în prezent. Și că ați amintit și de trupele nord-coreene, și în spațiul public se vorbește că războiul ar fi în cea mai grea etapă acum.

Armad Goşu: Cea mai grea etapă a fost în primele zile de război. Aia a fost cea mai grea etapă, ca să fie clar! Cea mai grea etapă, să spunem, după mai-iunie 2022.

În primele zile de război, când s-a pus problema intrării trupelor, unităţilor speciale rusești în Kiev, aia a fost de departe cea mai grea etapă și au rezistat. Acum, întrebarea eu aș interpreta-o puțin mai extins. Se pune problema spargerii frontului ucrainean?

E Ucraina într-o situație disperată? Această ofensivă rusească duce la disiparea unităților și îi permite Rusiei să atingă obiective majore strategice, adică să penetreze frontul și să avanseze atât de mult încât să obțină, să atingă puncte strategice? Nu văd!

Armata ucraineană nu e în derută, armata ucraineană nu fuge în dezordine. Nu este situația armatei ruse din Primul Război Mondial, când pur și simplu se destrămau liniile frontului și oamenii fugeau. Deloc nu e așa!

Larisa Vasile (realizator rubrică): Europa de Est, fragilă în acest moment. Vedem alegerile în fiecare țară din zona aceasta. Vedem Georgia. Care sunt perspectivele democrației în această parte de Europă?

Armad Goşu: Democrația nu trăieşte vârsta de aur, din păcate, dar asta nu înseamnă moarte. Ciclic, Occidentul e îngropat, se scriu mari cărţi – Nietzsche şi aşa – cu moartea Occidentului și al naibii Occident tot nu mai mare! Așa și cu democrația!

Toată lumea spune: gata, democrației i-a sunat ceasul, a venit vremea liberalismului… Sunt ciclurile istorice. Asta nu înseamnă că democrația moare, că liberalismul o să dispară, pentru că, nu?, decretează Viktor Orban de la Budapesta!

Acum, în cazul pe care l-aţi invocat dumneavoastră cu Georgia, să fii sub presiunea Rusiei, acum e și greu să dezvolți democrația, că Rusia urmărește orice, dar numai dezvoltarea democrației.

În acelaşi timp, uite văd că Georgia, așa cum e, rezistă. Sigur că Visul Georgian păcălească populaţia, a reușit să câștige, poate nu cu 53%, au ținut doar 40% cum indică exit-polurile opoziției. Dar, tot e un partid foarte puternic.

Asta înseamnă că e reculul democrației, dar nu că a murit și nu cred că se pregătește să moară. Eu am încredere în capacitatea Occidentului de a se reinventa. Capitalismul și democrația oferă aceste resurse, mai ales oferă resurse de bunăstare și economii viabile.

Dacă regimurile autoritare, dictaturile ar fi reușit să asigure un nivel de trai suficient de înalt, sigur că acestea ar fi supraviețuit mai mult şi s-ar fi impus în toată lumea. Din fericire, nu se întâmplă așa.

Din fericire pentru noi, cei care credem în democrația liberală, nu? Asta ce înseamnă? Asta înseamnă că aceste regimuri, ca să se mențină la putere, instaurează regimuri polițienești, apelează la represiune.

Și asta e diferența până la urmă între noi aici la Timișoara și rușii de la Briansk sau de la Saratov. Noi putem da like-uri unui articol postat pe o rețea de socializare care critică un ministru. Ei, dacă dau un astfel de like, ar putea să ajungă la închisoare.

Larisa Vasile (realizator rubrică): Vă mulțumesc pentru prezența în emisiune. Vă mulțumesc pentru prezență la ‘Jurnal Militar’.

Armand Goşu: Eu vă mulțumesc pentru acest dialog!

Schimbări la vârful ierarhiei NATO

Publicat de prosavioleta, 8 octombrie 2024, 15:43

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Olandezul Mark Rutte a devenit marți, în mod oficial, noul secretar general Alianței Nord-Atlantice. El a preluat cea mai înaltă poziție în ierarhia NATO de la norvegianul Jens Stoltenberg, cel care a condus Alianța în ultimii 10 ani. De la Mark Rutte, fost prim-ministru al Olandei, se așteaptă un interes deosebit pentru coordonarea dintre NATO şi Uniunea Europeană, într-un moment în care aceasta din urmă este din ce în ce mai implicată în probleme de securitate. Noul secretar general și-a anunțat la Bruxelles prioritățile mandatului său.
Mark Rutte: Ucraina este, bineînţeles, în fruntea listei, dar trebuie să facem mai mult în ceea ce privește apărarea colectivă și descurajarea. Trebuie să investim mai mult în apărare, să reducem decajele între capabilități și să atingem obiectivele pe care NATO și le-a propus. Trebuie facem mai mult pentru a construi cu adevărat parteneriatele pe care NATO le-a stabilit de-a lungul anilor.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): O altă schimbare la vârful ierarhiei NATO este și preluarea comenzii Comandamentului Aliat pentru Transformare de la Norfolk, Statele Unite, de către generalul francez Pierre Vandier de la conaționalul său, generalul Philippe Lavigne.

Silviu Gimiga: Noi construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor

Publicat de prosavioleta, 1 octombrie 2024, 11:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gimiga, nu doar pentru că acum, în septembrie, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea drumului vestit Transfăgărășan, vom vorbi despre arma geniu, sunt destul de puțini oameni care știu că, de fapt, acest drum a fost în mare parte realizat de către geniștii militari. Începem invers. Începem de azi și vom vorbi despre ce a fost acum 50 de ani. Ce înseamnă astăzi arma geniu?
Silviu Gimiga: În general, este o armă greu de accesat de către militari, deoarece nu înseamnă numai ordine și disciplină, ci și inginerie, anumite cunoștințe din toate domeniile chimiei, biologiei și altor materii pe care le facem în colegiile și academiile militare. Militarii geniști sunt o armă de sprijin de luptă și de-a lungul timpului au fost implicați în majoritatea activităților de amploare desfășurate de Armata României pentru țara noastră. Și mă refer aici, după Transfăgărășan, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului, la unul din tronsoanele Autostrăzii Soarelui, la construirea metroului bucureștean și a altor drumuri de importanță deosebită, care erau considerate, și sunt și astăzi, infrastructuri strategice neapărat necesare pentru apărarea colectivă a țării. Arma geniu primește misiuni din ce în ce mai complexe, care poate nu se văd ca acelea din trecut, dar ajută foarte mult la desfășurarea activităților Armatei României pentru obiectivele la care este angrenată, și mă refer aici la pandemia de COVID, unde am construit un spital militar în 2 săptămâni, cu efortul mai multor structuri, am construit o bază militară, să zicem așa, asemănătoare teatrelor de operații Afganistan și Irak, unde majoritatea militarilor implicați în acea lucrare au desfășurat misiuni complexe de-a lungul timpului; crearea unor noi unități militare în care ne antrenăm alături de militarii parteneri din Alianța NATO, și mă refer aici la Poligoanele Cincu, Smârdan de la Galați, Poligonul Babadag.
Cristian Dumitrașcu:  Este un episod pe care ni-l propunem, în care să vorbim și despre prezent, dar și despre trecut, despre tradiție, pentru că la armată, și nu doar, tradiția este cea de care și în care ne ancorăm, ceremonia care a fost acum câteva zile la Poarta Geniștilor și la Poarta Întâlnirii, acolo unde colegul meu colonelul Florin Șperlea, redactorul-șef al ‘Observatorului Militar’, a vorbit cu câțiva dintre artizanii, din păcate, din ce în ce mai puțini, dintre artizanii construirii Transfăgărășanului și revenim.

Vince Deszo: Unitatea noastră, din care am făcut parte, a venit în 19 ianuarie 1971 cu 25 de cadre, din care mai trăim eu şi domnul colonel Coman, care am lucrat direct cu utilajele. Era un comandant de pluton la utilaje. Fiind condiții grele, era necesar ca să fie atacat din două părți – și din partea de sud, și din partea de nord. Utilajele nu se puteau aduce decât prin demontare în partea de jos, iar pe partea de sus cu mecanici și montam la loc și dădeam drumul la producție. Toate au fost numai utilaje românești. Aici ce s-a făcut prototipul buldozere 6500. În ’73 a venit o delegație din Polonia și când a văzut în ce condiții se lucrează, a făcut contract imediat acolo jos, la hotel – 300 de buldozere.
Nicolae Coman: Colonel Coman Nicolae. A fost foarte greu, nicăieri, în tot parcursul Transfăgărășanului, nu găsesc sector așa de greu. În partea cealaltă era efectiv prăpastie și la mijlocul prăpastiei, pe coasta aia trebuia să deschidem drumul. Când au reușit să urce buldozerele să se întâlnească ele, lamă în lamă, atunci am fost bucuroși și am știut că am deschis drumul. Au aflat și cei de jos, pentru că a fost o bucurie și am strigat „Ura” de aici, cred că o jumătate de oră. Am comandat o companie de la Batalionul de Pionieri, plus întăririle cu tehnică de la celelalte subunități. Și aici am rămas 2 ani. I-am spus la nepotul meu, care are acum 20 de ani, i-am spus: „Frăție, nu poți să vii cu mine acum, dar gândește-te la împlinirea a 100 de ani, vei avea 70, și să vii să le povestești celor care participă că bunicul tău a deschis drumul în sectorul Poarta Întâlnirii.
Cristian Dumitrașcu: Am revenit aici, în studioul Agenției Media a Armatei. Domnule colonel Gimiga, Armata României, în ultimii 15 ani, a cunoscut în sfârșit o dezvoltare din punctul ăsta de vedere. Este absolut vizibilă înzestrarea pe care o are armata. Se întâmplă și în arma geniu?
Silviu Gimiga: Sigur că da. O serie de militari îmbrățișează arma geniu pentru complexitatea ei și normal că acești oameni, inteligenți aș spune eu, fac orice este posibil pentru a atrage fonduri financiare pentru a achiziționa tehnică și tehnologie, astfel încât să fim interoperabili cu celelalte armate din cadrul Alianței, în special cu unitățile militare din arma geniu. Avem programe majore la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre care funcționează, avem un program de mare vizibilitate la nivelul Alianței NATO, unde avem un reprezentant care negociază posibilitatea achiziționării împreună a tehnologiilor emergente existente pe piața mondială și cred că suntem pe un tren ascendent, astfel încât noua generație de geniști să beneficieze de tehnologii mult mai performante chiar decât cele pe care le avem acum.
Cristian Dumitrașcu:  Este un concept interesant, pentru că arma geniu este una costisitoare și pentru că sunt utilaje care implică mari costuri, ați spus că e un plan de achiziție împreună, la nivel NATO.
Silviu Gimiga: Da.

Cristian Dumitrașcu:  Este și motivul pentru care aveți întâlniri destul de dese la nivelul Alianței, în diferite țări europene, cu specialiștii din NATO. Care a fost ultima întâlnire și cea mai, să zicem, interesantă din punctul dumneavoastră de vedere?
Silviu Gimiga: În fiecare an, reprezentantul armei geniu, și anume comandantul Brigăzii 10 Geniu, participă la un seminar de profil cu geniștii responsabili din fiecare țară membră NATO, unde se discută despre posibilitatea punerii împreună a tehnicii și tehnologiilor de geniu, astfel încât, în cazul unei amenințări asupra granițelor Alianței NATO, împreună să reușim să învingem, să acoperim toate cele patru domenii complexe ale armei geniu, și anume mobilitate, contra-mobilitate, menținerea capacității operaționale a trupelor, precum și sprijinul de geniu general al tuturor forțelor.
Cristian Dumitrașcu: Sprijinul de geniu general al tuturor forțelor – vă rog să dezvoltați!
Silviu Gimiga: Sprijin de geniu general înseamnă construirea unui spital ROL 2, așa cum am discutat mai devreme, înseamnă construirea de drumuri necesare asigurării mișcării forțelor pe câmpul de luptă, înseamnă instalarea unor poduri provizorii pentru trecerea marilor forțe luptătoare pe câmpul de luptă, precum și construirea de platforme, parcări și tot ceea ce este necesar pentru cartiruirea trupelor în caz de nevoie.
Cristian Dumitrașcu:  Ce lecții învățate sunt pentru geniști din războiul din Ucraina?
Silviu Gimiga: Foarte multe. E momentul să le introducem în regulamentele și manualele militare ale armei geniu. Sunt multe probleme pe linie de asigurare a mobilității, de asigurare a contra-mobilității, lucruri pe care nu le-am învățat din regulamente sau de la profesorii din academii sau colegii militare.
Cristian Dumitrașcu:  Sau nici măcar din lecțiile celui de-Al Doilea Război Mondial, de la care au trecut, iată, 80 de ani.
Silviu Gimiga: Îmbinarea acelor lecții identificate cu ceea ce am învățat noi cred că ne va aduce o plusvaloare într-un eventual conflict sau amenințare pe care o vom traversa vreodată.
Cristian Dumitrașcu:  Mie mi se pare, din ce-mi spuneți, că arma geniu e o armă atât de specială și de specializată încât selecția pare a fi, poate, cel mai greu de dus la bun sfârșit. Adică aveți nevoie de oameni specializați în domenii pe care nu le prea mai regăsim în România, pentru că știm că forța de muncă a plecat și ea în zone mai bine plătite.
Silviu Gimiga: În Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, militarii de anul trei aleg această armă tocmai pentru complexitatea provocărilor cu care se vor confrunta în viitor și pentru faptul că această unică brigadă de geniu îți oferă niște satisfacții pe care la alte arme poate nu le întâlneşti. Și mă refer aici la infrastructura la care participi ca om care pune umărul la treabă și rămâne ceva în urma lui. Noi suntem una din armele care construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor.
Cristian Dumitrașcu: Pentru că suntem la finalul interviului, nu pot să nu vă întreb despre faptul că sunteți o brigadă unică în Armata României și că aveți subunități, aveți un batalion subordonat în capătul celălalt de țară, de la Brăila, de unde este brigada, până la Satu Mare, la Batalionul Tisa, sunt o mulțime de kilometri.
Silviu Gimiga: Aș zice că suntem mândri pentru faptul că suntem responsabili cu asigurarea sprijinului de geniu în toată România. Avem unități subordonate la Satu Mare, Alba Iulia, București și Brăila. În plus, avem în coordonare și direcționare și batalioane în alte localități, precum Deva, Buzău, pe care le coordonăm și cooperăm astfel încât toate lucrările de infrastructură necesare să se desfășoare în volum complet, la timp și de calitate. Când am ales această armă, am știut că este complexă, am știut că este posibil să lucrăm la lucrări de artă, ca și Transfăgărășanul, Canalul Dunărea-Marea Neagă sau Palatul Parlamentului. Fiecare dintre noi, când am ales, ne-am asumat o anumită responsabilitate. Și eu, personal, până acum nu am întâlnit pe cineva care să se plângă de acest lucru.
Cristian Dumitrașcu:  La final, ce pledoarie ați avea pentru tinerii care să zicem că s-ar putea gândi să bată la porțile Academiei de la Sibiu, Academiei Forțelor Terestre, sau la porțile altor instituții care pregătesc geniști?
Silviu Gimiga: Un tânăr militar ar trebui să aleagă arma geniu pentru că poate fi repartizat oriunde pe teritoriul național și poate că va primi repartiția acolo unde își dorește, are posibilitatea să-și dezvolte viața personală prin beneficiile pe care le câștigă. Cred că te simți împlinit atunci când poți să-ţi sprijini colegii din forțele luptătoare. Aș vrea să închei cu mottoul „Luptăm acolo unde ni se cere și învingem acolo unde luptăm”.

Reuniunea B9

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 14:18

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Miniștrii apărării din țările participante la inițiativa B9 s-au întâlnit miercuri în capitală, unde au discutat despre măsurile aliate de consolidare a posturii de descurajare și apărare.

Cu privire la situația de securitate din regiunea Mării Negre și a flancului estic al NATO, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a subliniat că Federația Rusă rămâne cea mai importantă amenințare la adresa securității aliaților: Statele B9 sunt profund îngrijorate cu privire la incursiunile repetate ale dronelor și rachetelor Federației Ruse în spațiul aerian al NATO, în Polonia, România, Letonia, cât și la escaladarea tensiunilor de-a lungul frontierelor NATO.

De aceea, este necesar un răspuns robust și coordonat la nivel aliat, precum și punerea în aplicare cât mai repede a modelului rotațional al apărării aeriene și antirachetă integrată a NATO.

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Formatul București 9 a fost lansat în anul 2015 de România și de Polonia ca o platformă de dialog și cooperare între aliații din estul NATO.

Din inițiativă mai fac parte Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Ungaria.

Reuniunile în acest format se desfășoară periodic la nivelul șefilor de stat, miniștrilor de externe și ai apărării.

Decizia CSAT

Publicat de Gabriel Stan, 23 septembrie 2024, 14:14

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a reunit joi și a analizat evoluțiile recente ale războiului din Ucraina și impactul acestuia asupra securității la Marea Neagră.

Pe ordinea de zi a ședinței s-a aflat și Planul de înzestrare a Armatei pentru perioada 2025-2034, care corelează nevoile operaționale de tehnică și echipamente militare cu resursele financiare alocate pentru achiziția acestora.

Schimbarea situației regionale de securitate a determinat reconfigurarea programelor de înzestrare, iar achiziția de muniții și constituirea stocurilor au devenit o prioritate.

Membrii Consiliului au arătat că este important ca țara noastră să dispună de capacități industriale pentru producerea de tehnică militară modernă, dar și pentru mentenanța echipamentelor deja achiziționate.

Tot în această săptămână, președintele Klaus Iohannis a informat parlamentul, conform procedurilor, faptul că a aprobat staționarea pe teritoriul României, pentru o perioadă de până la doi ani, a unui contingent american de forțe navale pentru operații speciale.

Șeful statului a mai propus legislativului înființarea pe teritoriul național a unei facilități de instruire în domeniul maritim pentru pregătirea personalului ucrainean.

Anatolie Nosatîi: Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 08:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, este un fel de a spune bine ați venit, că de fapt noi am venit de la București și vă mulțumim pentru această premieră, este prima ediție a „Interviului săptămânii” realizată la Chișinău, aici, în sediul Ministerului Apărării.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: Sunteți într-o funcție care nu-i ușoară deloc, într-o perioadă care nu este deloc una care să relaxeze cumva nici opinia publică, nici ceea ce aveți dumneavoastră de făcut. Pentru că suntem chiar de Ziua Armatei Moldovei, care e starea de spirit a militarilor și a opiniei publice față de siguranța pe care o furnizează armata, până la urmă, pentru ei?

Anatolie Nosatîi: Această situație pe care o trăim acum cu toții ne face să fim mai mobilizați și mai dedicați profesiei pe care o avem, să luăm lucrurile în serios și să lucrăm în interesul cetățeanului, să lucrăm în interesul dezvoltării acelor capabilități care ar asigura pacea, securitatea și stabilitatea.

Cristian Dumitrașcu: Este ceea ce am remarcat la ceremonia de mai devreme, unde a fost invitată și doamna președinte Maia Sandu, în care am auzit de mai multe ori: „suntem pregătiți să ne instruim pentru a asigura securitatea cetățeanului” și sintagma asta este una mult mai adevărată aici, în Moldova, pentru că sunt provocările pe care le știm cu toții. V-aș întreba despre felul în care este percepută armata de către civili, Armata Moldovei?

Anatolie Nosatîi: Pregătirea militarilor este o preocupare permanentă. Reieșind din circumstanțele de securitate și dispoziția geografică, aflându-ne în vecinătatea unui război nejustificat lansat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, ne face ca lucrul care ni-l facem, să-l concentrăm pe o activitate concretă și mai rapidă pentru a consolida acea capacitate de apărare de care avem nevoie. Cu regret, paradigma de securitate s-a schimbat radical. Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări. Aceasta ne-a făcut ca să lucrăm împreună cu partenerii, să ne consolidăm capacitatea noastră națională pentru a atrage o atenție mai sporită la modernizarea și transformarea Armatei Naționale. Lecțiile învățate, analiza schimbărilor din ultima perioadă ne face ca să orientăm acele resurse care le avem și care ni le oferă partenerii pentru a atinge obiectivele de interoperabilitate și standardizare, pentru a fi capabili să ne instruim și să activăm în comun. În primul rând pentru a da acel spirit de încredere de care cetățenii au nevoie în această perioadă, cum ați menționat, și reieșind din celelalte provocări.

Cristian Dumitrașcu: Am vorbit cu câțiva militari și mi-au spus care este ritmul de instruire, care este implicarea lor în această reformă accelerată. M-am uitat la ei și am văzut Armata Română în urmă cu câțiva ani, în care și noi am fost implicați într-o reformă, dar parcă, și o să vă rog să-mi spuneți dacă eu greșesc, mi se pare că altă șansă nu este acum decât să concentrați această reformă la două-trei viteze mai mult decât am făcut-o noi, România, având în vedere contextul, având în vedere perioada.

Anatolie Nosatîi: Aceasta am și făcut-o, am revizuit documentele de planificare strategice. După câte cunoașteți, chiar și avem o nouă strategie națională de apărare. Am elaborat strategia securității naționale și suntem la finalizarea strategiei militare.

Documentele acestea strategice ne permit să ajustăm structura armatei și capabilitățile de care avem nevoie, precum corelarea cu planul de modernizare și dezvoltare. Am grăbit timpul de instruiri, o facem folosind resursele disponibile, dar la fel și colaborarea cu partenerii. Și aici aș remarca o bună cooperare cu Armata Română. Avem un număr sporit de activități, instruiri, antrenamente care sunt în beneficiul ambelor armate. Avem o bună cooperare a Statelor Unite. Aș vrea să menționez și alți parteneri care ne sunt alături în cadrul instruirilor, precum Lituania, Marea Britanie, Germania, Franța, ceea ce ne permite într-adevăr să atingem acel nivel de interoperabilitate pe care ni-l dorim în conformitate cu standardele occidentale și aceasta ne permite pentru a ne dezvolta, a ne instrui și a ne pregăti pentru activități în cadrul chiar și misiunilor internaționale. Chiar actualmente, militari noștri au finalizat instruirea comună în România pentru a fi detașați în misiunea Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina, Althea.

Cristian Dumitrașcu: Și mai sunt și cele din Africa.  Sunt lucruri care vin și care pun cărămidă cu cărămidă, presupun, la instruirea și mai bună de mai târziu.

Anatolie Nosatîi: Este corect că acest schimb de informații și instruire comună este o valoare foarte importantă pentru a grăbi aceste procese. Și având în vedere că nu este bariera de limbă pe care o vorbim, putem să implicăm mai mulți militari în aceste activități folosind poligoanele și centrele de instruire din România.

Cristian Dumitrașcu: N-am cum să ocolesc un subiect foarte drag nouă, celor din România, Ziua Limbii Române, care a fost acum câteva zile, înaintea Zilei Armatei Moldovei.

Anatolie Nosatîi: Limba de comunicare în armata națională este limba română. Toți militarii folosesc pentru activitate doar limba română. Într-adevăr, avem și militari care de origine sunt de alte naționalități și au vorbit în familie sau din comunitățile din care vin alte limbi, dar avem o unică limbă de comunicare pentru comandă și control: limba română.

Cristian Dumitrașcu: Considerați că sistemul pe care mergeți în Republica Moldova, cu stagiul militar obligatoriu, este un capitolul important și real pentru că noi nu mai avem stagiu militar obligatoriu și pe lângă armata profesionistă este poporul însuși?

Anatolie Nosatîi: Este o formă de pregătire a rezervei active. Unele țări au modificat și nu mai au această posibilitate și, din câte am înțeles, regretă, iar alte țări reintroduc serviciu militar obligatoriu. Pentru armata profesionistă, completată doar prin militari pe contract, dumneavoastră cunoașteți, este nevoie de resurse, resurse considerabile și, totodată, o abordare, să spunem, la nivel politic, corespunzătoare. Noi suntem în proces de transformare și am analizat mai multe metode de care ar avea nevoie armata națională. E clar că numărul militarilor profesioniști trebuie să fie în creștere, fiindcă doar acel militar care are o experiență bazată pe un termen mai lung de aflare în serviciu, mergând prin diferite instruiri, aplicații, misiuni, e clar că el poate contribui mai mult la îndeplinirea și mai calitativă a îndeplinirii misiunilor. Dar, totodată, având acești tineri care vin de pe băncile școlii sau după școlile profesionale, tehnice sau alt fel de instruire, este posibilitatea de a le da o instruire primară militară, dar, totodată, poate și a-i îndrepta pentru viitorul acestora, pentru a le arăta valoarea profesiei militare, care este o profesie nobilă, în interesul țării. Și, într-adevăr, dintre acești tineri, peste un timp, avem un număr care doresc să devină și ei militari pe contract.

Cristian Dumitrașcu: Ziua Armatei Moldovei, 33 de ani. Am vorbit acum la Chișinău cu colegi ai dumneavoastră care mi-au spus un lucru foarte interesant: pentru noi, 1859, pentru noi românii, și eu aș spune că și pentru moldoveni, este un an cu o simbolistică extraordinară. Atunci, Alexandru Ioan Cuza a unit cele două provincii românești și a apărut, chiar dacă mai târziu, la 1862, România – şi mi-au spus ceva ce n-am știut, că 1859 pentru oamenii din Republica Moldova a reprezentat altceva: de atunci au început opresiunile cu privire la limba română, la calitatea de român din partea, sigur, a imperiului ţarist de atunci, lucruri care s-au perpetuat până acum. Voiam să vă întreb: cum o vedeți dumneavoastră acum, că ați făcut și sunteți într-o reformă în care aveți nevoie de oameni care să vadă limba română, armata națională, Republica Moldova, să le vadă corect, având în vedere că în urmă au fost sute de ani de manipulări și de trimis într-o zonă de derizoriu, calitatea de români sau de limbă română?

Anatolie Nosatîi: Amprenta aceasta de schimbări istorice prin care a trăit Republica Moldova și dominanţa imperiului rusist pentru a distruge identitatea națională a poporului din meleagul acesta pe care îl numim Republica Moldova definitiv a avut un impact negativ și îl are şi acum, şi îl resimțim îndeosebi în această perioadă ca element al războiului hibrid, care vine cu o campanie foarte bine țintită pentru dezbinarea societății, pentru a readuce acele narative false de pe timpul fostei Uniunii Sovietice și a face ca cetățenii Republicii Moldova să se orienteze la diferite valori. Și aceasta vine ca rezultat al unei campanii bine organizate care are ca scop readucerea dominanţei Federației Ruse în Republica Moldova. O vedem, o simțim și avem de lucrat zilnic în acest domeniu. Campania de dezinformare și ştiri false care vine împotriva instituției de apărare este una dintre cele mai mari după Oficiul președintei, fiindcă armata națională este pilonul statalităţii, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova și de aici pornește identitatea noastră. Distrugând aceasta, ei urmăresc scopul lor principal, pentru a atinge obiectivele strategice într-un mod mai rapid și mai ales în această perioadă care este destul de importantă, când suntem în ajunul alegerilor și, cel mai principal, referendumului pentru obiectivul nostru strategic de integrare în Uniunea Europeană.

Cristian Dumitrașcu: Vreau să știți că aveți în România un prieten, în Armata Română un partener și spuneați despre știrile false care abundă și vin să atace imaginea armatei, imaginea statalității, aveți nevoie și de o presă militară puternică, și aici vom lucra împreună atât cât vom putea pentru ca aceste știri false să nu aibă nici un rezultat.

Anatolie Nosatîi: Într-adevăr, comunicarea strategică și aducerea la cunoștința cetățenilor informație corectă este o prioritate pentru noi, pentru a nu crea acel spațiu care este manipulat de către cei care își doresc să atingă obiectivele sale prin folosirea numeroaselor resurse pe care le au la dispoziție pentru a duce în eroare, pentru a dezinforma cetățenii. Apreciez foarte mult conlucrarea dumneavoastră și a colegilor de la Centrul de comunicare, de la mass-media, pentru a deveni mai buni, pentru a nu doar contracara, dar a preveni și a veni cu cele mai bune mesaje de explicare corectă a situației şi a nu permite ducerea în eroare a cetățenilor.

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult. La mulți ani de Ziua Armatei Moldovei și să ne vedem cu bine, sănătoși, împreună.

Anatolie Nosatîi: Vă mulțumesc mult și apreciez extrem de mult prezența dumneavoastră aici și buna cooperare pe care o aveți cu colegii. Vă rog să continuați în aceasta acum, aici, așa și în România. La fel, doresc să vă văd în cadrul mai multor activități și să ne ajutați să devenim mai buni, să devenim mai pregătiți, colegii să-și facă misiunea la nivelul la care îl faceți dumneavoastră. Vă felicit și pe dumneavoastră pentru rezultatele obținute și pentru deschiderea pentru cooperare și împărtăşirea bunelor cunoștințe și practici pe care le aveți.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc foarte mult!

Anatolie Nosatîi: Cu mare drag!

Parlamentul a adoptat proiectul de lege pentru donarea unui Patriot Ucrainei

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 07:42

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Parlamentul a adoptat, marți proiectul de lege privind donarea unui sistem de rachete sol-aer Patriot către Ucraina. Potrivit documentului, Ministerul Apărării este abilitat să reconstituie capacitatea de apărare aeriană prin achiziționarea unui sistem similar din fonduri nerambursabile. Anunțul cedării unui sistem Patriot către Ucraina fusese făcut încă din luna iunie, în urma deciziei Consiliului Suprem de Apărare a Țării. România a comandat, în 2017, șapte astfel de sisteme, cu un total de 28 de lansatoare, într-un contract de 4 miliarde de euro. Patru sisteme au ajuns în țara noastră, dintre care două au fost deja operaționalizate, iar al treilea urmează să fie certificat până la finalul acestui an.

Țara noastră a achiziționat și 224 de rachete aferente, iar în derulare se află în contract pentru cumpărarea altor 200.

Rusia își retrage o parte din forțele aflate în estul Ucrainei

Publicat de Gabriel Stan, 19 august 2024, 13:05

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Rusia își retrage o parte din forțele aflate în estul Ucrainei, pentru a bloca incursiunea trupelor ucrainene în regiunea Kursk.

Potrivit Wall Street Journal, operațiunea ucraineană pare să fi luat prin surprindere Federația Rusă. Kievul a afirmat că forțele sale au preluat controlul a 74 de localități și a peste 1.000km² de teritoriu rusesc.

Aceeași sursă arată că trupele ucrainene ar fi intrat și în regiunea vecină Belgorod, unde autoritățile au declarat stare de urgență și au început deja să evacueze populația și să trimită întăriri.

Un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe a declarat că incursiunea urmărește să împiedice Moscova să trimită întăriri pe frontul din regiunea Doneţk și are menirea să întrerupă logistica rusă și să oprească atacurile transfrontaliere ale Rusiei. Kievul a precizat că nu are de gând să păstreze acest teritoriu.

SUA au anunțat un nou pachet de ajutor pentru Ucraina

Publicat de gabrielasaksa, 5 august 2024, 11:59

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii au anunțat luni un nou pachet de asistență de securitate pentru Ucraina, în valoare de până la 200 de milioane de dolari. Acesta include echipamente de apărare antiaeriană și arme antitanc, conform declarațiilor lui John Kirby, purtătorul de cuvânt al Casei Albe pentru securitate națională. Pachetul conține interceptoare de apărare antiaeriană, muniții pentru Himars, proiectile de artilerie și mortiere, rachete antitanc Javelin și alte arme antitanc. Departamentul american al Apărării anunță și fonduri semnificative pentru sprijinirea capacității de apărare pe termen lung a Ucrainei.

Foto: Profimedia

Gl. mr. Leonard Baraboi: Întotdeauna am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 09:31

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Leonard Baraboi, la mulți ani și vă mulțumim că ne-ați primit la sediul Forțelor Aeriene Române!
Gl. mr. Leonard Baraboi: Bine ați venit!
Cristian Dumitrașcu: Aviația română, cu nume fabuloase în urmă, iar acum aveți, iată, șansa să duceți mai departe această tradiție într-o epocă nu foarte liniștită. Cum o simțiți în acest an 2024?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Tradiția ne obligă, ne onorează. Suntem conștienți că această onoare ne obligă la mai multe lucruri și implicare mult mai mare, dar, conform pregătirii noastre și a echipei pe care am format-o și o continuăm să o dezvoltăm, avem convingerea că la sfârșitul fiecărei zile putem să raportăm șefului apărării „Cer senin” din partea forțelor aeriene.
Cristian Dumitrașcu: Dincolo de ceea ce raportaţi șefului apărării, este foarte important și felul în care vă simt oamenii de acasă. Aviația dă senzația, așa cum a fost și în Piața Aviatorilor, este un moment așteptat de toată lumea, și de copii, și de cei mari. Dar, dincolo de asta, nedeclarat, oamenii au mare încredere în dumneavoastră, pentru că, nu-i așa, țineți sus steagul României și apărați cerul României, şi asta nu-i un lucru ușor și nici lipsit de importanță.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Într-adevăr, nicio zi fără provocări. Ne situăm pe primele două locuri în preferințele populației din România și le mulțumim și pe această cale – armata și biserica. Presiunile conflictului neprovocat din Ucraina se resimt. Am avut incidente la graniță, dar împreună cu colegii din poliția aeriană, piloții care execută serviciul de poliție aeriană, colegii internaționali care execută poliția aeriană extinsă, împreună, „Stronger together” – mottoul NATO. Bineînțeles că nu doar piloții, ci și colegii de la radiolocație, de la rachete, de la forțele terestre cu Gepardul, este, să spunem așa, un contingent de forțe întrunite, care stăm de pavăză la granițele țării.
Cristian Dumitrașcu: Uitându-vă un pic în urmă, să zicem, nu mai mult de 20 de ani, nu știu dacă mulți realizează ce progrese s-au făcut și faptul că acest F-16, macheta lui, care este lângă dumneavoastră, este avionul de luptă al al României, de vânătoare și de apărare a cerului României, 20 de ani – atât aș vrea să vă întoarceți și să vă amintiți cum era, în ce poziție erați dumneavoastră și cum vă raportați, așa, la prezentul de atunci și la viitor. Vă puteați închipui că vom ajunge în epoca asta în care Armata Română, Aviația, Forțele Aeriene au Patriot, F-16, Spartan?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Acum 20 de ani eram un tânăr locotenent, proaspăt întors din prima misiune externă. Am avut onoarea să fiu cel mai tânăr participant la o activitate internațională din Bulgaria, cu MiG-ul 21. Într-adevăr, visam, ca tineri piloți, să zburăm într-o zi pe un avion de o generație mai nouă şi bineînțeles că factorii de decizie au avut grijă ca în viitorul apropiat, adică în cei 15 ani, să ne bucurăm de avioane F-16. După cum bine știți, prima escadrilă achiziționată din Portugalia este deja operațională și este la Fetești. Urmează celelalte două escadrile cumpărate din Norvegia, care vor ajunge pe Câmpia Turzii. Momentan avem nouă aeronave pe Câmpia Turzii. Sistemele Patriot sunt ultimă generație și nu sunt singurele programe. Îndrăznim să visăm în continuare. Așa cum ați menționat, într-adevăr, macheta F-16 în dreapta mea, foarte frumoasă. Așteptăm în acest an cât de curând și în partea stângă să apară macheta de F-35. Visăm astfel încât în 2030 să reușim să avem F-urile, primurile F-35, care vor ieși de pe poarta fabricii din Statele Unite și vor rămâne pentru un an, un an jumătate în America pentru a instrui piloții și instructorii pe care îi vom trimite acolo.
Cristian Dumitrașcu: Mergând un pic mai departe, ați fost pilot de mig. Cred că vă simțeați într-un fel ciudat văzând propaganda, aruncând mereu cu noroi pe faptul că MiG-ul era ‘sicriul zburător’… ?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Fiind pe această funcție, nu poți decât să fii vârful de lance al echipei din spate. Întotdeauna, în funcție de comanda pe care am ocupat-o, am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor. Ce merge rău este vina comandantului și nu voi schimba această filosofie. În ce privește MiG-ul 21, mi-ați atins o coardă sensibilă. Este prima mea dragoste. Este avionul pe care m-am format ca pilot militar, instructor de zbor, participant la diferite misiuni atât în țară, cât și în străinătate. Am zburat cu el în Norvegia, aproape de Cercul Polar. Am executat trageri cu bombe ghidate laser,  vârful de gamă. Deci vreau să spun că MiG-ul 21, pentru mine personal, încă o dată subliniez, a fost prima dragoste. Într-adevăr, a venit timpul să trecem la avioane de generație mai nouă, datorită faptului că aerodinamica MiG-ului 21 nu mai corespundea necesităților zilelor de astăzi. Modernizarea MiG-ului 21 a fost un punct important și avionica de pe MiG 21 putem spune că a fost echivalentă F-16 Block 52. Vă menționam anterior că am fost la diferite exerciții atât în țară, cât și în afară, nu doar eu, cât și alți colegi, și am fost mândri să rezolvăm situațiile create în cadrul exercițiului cu MiG-21 LanceR, upgradat la nivelul la care colegii din NATO erau cu F-16, cu Tornado, cu Eurofighter. N-am fost cu nimic mai prejos și acest lucru ne-a întărit pe noi ca piloți, ne-a dat încredere și am îndrăznit să visăm. Repet, a venit timpul să punem MiG-ul 21 la conservare, așa cum știți, pe 15 mai anul trecut, și,  începând de la acel moment, ne bazăm pe F-16 și visăm la F-35.
Cristian Dumitrașcu: Ăsta a fost un pas inteligent, această punte de trecere către F-35 și v-aș invita să le spuneți acum, după experiența deja vastă cu F-16, cum este acest avion, comparându-l, evident, cu MiG 21 și trecerea asta către F-35 este una normală pe F.
Gl. mr. Leonard Baraboi: A fost cea mai bună alegere, deoarece trecerea de la un MiG 21 LanceR direct pe F-35 mi-ar fi fost aproape imposibil. Este o schimbare de mentalitate, dacă doriți. Este o altă filosofie de a zbura. Dacă la MiG 21 cam 80% din timp pilotul îl dedica pilotajul în sine, la F-16 situația s-a schimbat dramatic, în sensul în care gestionarea câmpului de luptă a informațiilor este primordială, pilotajul picând în partea a doua. Este un avion mult mai ușor de zburat decât MiG 21. Să nu uităm că MiG 21 avea cea mai mare viteză de venire la aterizare din lume și era o vorbă între piloții de MiG 21 că „Cine poate zbura MiG-ul 21 poate zbura orice fel de avion”. Consider că este un pas normal, un pas în față, F-16 fiind un pas intermediar. Bineînțeles că ne dorim, pe măsura introducerii, F-35. Avioanele F-16 disponibile vor rămâne în serviciu în continuare, pentru că e bine să fim acoperiți din ambele perspective, atât F-16 cât și F-35.
Cristian Dumitrașcu: De ce credeți că sunt românii atât de talentați în ale aviației?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Îmi place să cred că „Așii de vânătoare”, cartea scrisă de domnul general Strâmbeanu, escadrila de aur – şi aşteptăm cu nerăbdare și escadrila de argint – au lăsat ceva în ADN-ul nostru, al românilor, o pasiune pentru zbor, o dedicare și doar Vlaicu, Coandă, Vuia, Obert sunt niște nume cu rezonanță mondială…
Cristian Dumitrașcu: Prunariu…
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu mai vorbesc de domnul general-locotenent Prunariu, primul cosmonaut și singurul deocamdată. Avem un trecut care ne obligă, dar de la care am avut și de învățat și, repet, consider că e ceva în ADN-ul nostru. Piloții români, la toate aplicațiile, la toate exercițiile la care au participat, s-au întors doar cu laude și cu cuvinte frumoase.
Cristian Dumitrașcu: „Aşii aviației de vânătoare”, de generalul Victor Strâmbeanu, mai este această carte extraordinară, o întâmplare absolut unică în istoria aviației mondiale. „În zbor spre Marea Unire”, Vasile Niculescu, împreună cu al său coleg Precup, care, iată, au dus documentele importante ale Unirii. Cât de mult ați știut și ați învățat dumneavoastră în școala de aviație, în școala militară, și cât de mult învață cei de acum – că voiam să ajungem și la învățământul de astăzi?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Este o întrebare destul de delicată. Pe vremea mea, e o vorbă la noi, în armată, consider că fiind ultima promoţie de la Boboc, deci, ultima promoţie de institut de aviaţie, având pregătirea şi de ingineri, programa a fost un pic mai încărcată, cererile au fost un pic mai mari. Dar asta nu înseamnă că a fost o soluţie de succes, într-adevăr toţi cei 14 din promoţie am activat în aviaţie bineînţeles, parte dintre ei au părăsit sistemul ieşind la pensie sau au ales o carieră în aviaţia civilă. Consider că acea pregătire nouă ne-a fost foarte utilă, dar, pe de altă parte, consider că învăţământul din zilele noaste trebuie să îl adaptăm noii generaţii, pentru că ei sunt un alt aluat, să spunem. Trebuie adaptat nevoilor de cunoaştere şi pasiunilor tinerilor care doresc să urmeze o carieră în foţele aeriene. Acest lucru s-a întâmplat. După cum bine ştiţi, programa nu se poate schimba peste noapte. Este un lucru care cere timp, dar putem spune cu mândrie că Academia Forțelor Aeriene este o instituție de elită. Vă pot împărtăși faptul că începând de anul trecut în program am avut inclusiv elemente de spațiu. După cum bine știți, spațiu, domeniul spațial ne-a fost încredințat Forțelor Aeriene și, atunci, trebuie să ne pregătim generația de mâine.
Cristian Dumitrașcu: Două întrebări, de final, când v-ați hotărât, când v-a fost clar că veți fi aviator? Şi pe următoarea am să v-o adresez după ce îmi răspundeți.
Gl. mr. Leonard Baraboi: E foarte simplu răspunsul, de când am amintiri, de la începuturile vieții, am fost mereu cu capul în sos, cu capul în nori, cum glumesc unii colegi. Am simțit o chemare pentru aviație. Nu am avut pe nimeni în familie care să fi urmat o carieră militară. Pur și simplu, asta am simțit că trebuie să fac și drept pentru care la vârsta de 14 ani am ales să urmez cursurile unui liceu militar, actualmente colegiu, am urmat Colegiul Militar, Liceul Militar, la acea vreme „Dimitrie Cantemir” Breaza, unul dintre cele mai bune în opinia mea.
Cristian Dumitrașcu: Deși erați din Iași.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Deși eram din Iași, da. Așa am simțit, știți cum este, Dumnezeu le aranjează pe toate. După care după liceu mi-am desăvârşit pregătirea în ştiințele exacte, lucruri care erau necesare pentru a deveni pilot. Am urmat vizita medicală și de acolo totul a fost ca pe sârmă, să spunem, a mers liniar. Deci, e o pasiune din tinerețe, cultivată și din lectura cărților în materie de aviație, și nu neapărat de autori români, dar și de autori străini. Pierre Clostermann este un model cred că pentru mulți dintre piloții existenți.
Cristian Dumitrașcu: Și întrebarea pe care v-am promis-o la sfârșit. Acum vreo câțiva ani, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, am difuzat un interviu cu dumneavoastră în care povesteați despre un episod foarte serios: ați fentat moartea așa la mustață, vi s-a oprit motorul în zbor cu „Şoimul”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa este.
Cristian Dumitrașcu: Ați mai face aceeași alegere de a nu părăsi avionul și de a încerca să îl salvați?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Aţi atins o coardă sensibilă, anul acesta am sărbătorit 10 ani din noua viață, să spunem, meseriile noastre sunt meserii vocaționale și nu mă refer aici doar la piloți, pentru că Forțele Aeriene sunt compuse atât din piloți, din ingineri, maiştri militari, meteorologi, artileriști, radiolocatoriști, toate armele și specialitățile sunt extrem de importante, sunt niște rotițe în angrenajul mare al forțelor aeriene. Referitor la întrebarea dumneavoastră punctuală, da, aș alege aceeași soluție. De ce? Pentru că, așa cum vă povesteam la radio, motorul s-a oprit brusc, nesemnalizând niciun simptom, și pentru mine a fost foarte ciudat. Eram în cabina a 2-a ca instructor, în față era un tânăr student, care va finaliza în prima promoție de la cursul de trecere pe F16 și e un lucru de care sunt foarte mândru.
Cristian Dumitrașcu: La 10 ani de la…
Gl. mr. Leonard Baraboi: La 10 ani utilizare.
Cristian Dumitrașcu:… aterizarea forţată.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e. Oprindu-se motorul, nedându-ne seama de ce s-a oprit, am zis: trebuie să aflăm ce s-a întâmplat. Decizia n-a fost ușor de luat. Dar având experiența acumulată pe MIG 21, având încredere în Dumnezeu și în cunoștințele dobândite, am considerat că este soluția optimă, cu toate că directorul de zbor mi-a ordonat să catapultezi, pilotul în comandă este cel care ia ultima decizie şi, atunci, după ce l-am anunțat pe pilotul-elev dacă vrei să catapultezi, te rog să te catapultezi, m-a impresionat răspunsul și nu o să îl uit toată viața, răspunsul a fost așa: dacă dumneavoastră, care aveți familie acasă, ați decis să rămâneți, eu care, sunt singur, bineînțeles, se referea la familie, soție, copii, a spus că atunci rămân și eu. Am aterizat forţat, pe burtă. Ne mai trebuiau probabil 300 metri de înălțime, dar nu a fost să fie. Am aterizat, totul în regulă, suntem amândoi sănătoși. Avionul la mai puțin de un an de zile a fost remediat și a reînceput zborul.
Cristian Dumitrașcu: Da? Ştiți care este?
Gl. mr. Leonard Baraboi: 716 – de fiecare dată când merg la Boboc mă duc și vorbesc cu el, pentru că binomul om-mașină funcționează și noi comunicăm.
Cristian Dumitrașcu: Dumneavoastră ați avut o mare responsabilitate.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e.
Cristian Dumitrașcu: N-a fost doar viața dumneavoastră în joc.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu, cu atât mai mult când e viața unui student. Dar nu sunt un om deosebit, așa sunt toți piloții din forțele aeriene, pentru că e o meserie pe care o facem din pasiune, punem tot sufletul în ea și atunci n-avem cum să nu performăm. Așa îmi place să cred, că vom continua să performăm la aceleași standarde înalte de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Și astăzi, ca șef al Forțelor Aeriene Române, un mesaj de final pentru cei care ne ascultă la radio, un mesaj de încredere.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Noi suntem, să spunem asa, primii grăniceri. Nu pot decât să le transmit cu încredere că suntem 24/7 prezenţi la graniţele şi hotarele României, apărăm cerul senin al României și ne vom face datoria cu prisosinţă de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general maior Leonard Baraboi vă mulțumesc mult și mă mai așteptam la „Interviul săptămânii”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Şi eu vă mulțumesc și să aveți o zi frumoasă!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

În Germania se va constitui un comandament NATO pentru coordonarea sprijinului pentru Ucraina

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 09:00

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Un comandament NATO pentru coordonarea sprijinului pentru Ucraina va fi constituit în Germania – a declarat secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. Comandamentul va fi operațional în luna septembrie, va avea 700 de persoane și va coordona eforturile aliaților – a mai precizat Stoltenberg. Potrivit declarației finale a Summitului NATO de la Washington, Alianța a numit și un înalt reprezentant al NATO în Ucraina: Patrick Turner își va începe mandatul la Kiev în luna septembrie. Acesta a ocupat anterior funcțiile de secretar general adjunct al NATO pentru operațiuni și de secretar general adjunct pentru politica de apărare și planificare. La Summitul NATO de la Washington, aliații au convenit să înființeze și programul de asistență și instruire în domeniul securității pentru Ucraina, pentru a coordona mai bine furnizarea de echipamente militare și de instruire.

23 iulie 2024-Ziua presei militare și 165 de ani de la apariția Observatorului Militar

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:45

Florin Șperlea (redactor-șef al Observatorului Militar): Domnule general, cum spune poetul, „la trecutu-ţi mare, mare viitor”. Cum arată viitorul presei militare, în opinia unuia care chiar a muncit în domeniul ăsta – cât? – 40 de ani aproape.
Răduț Bâlbâie: Păi vreau să vă spun că de presă sigur o să fie nevoie permanent.
Florin Șperlea:  De presă în general?
Răduț Bâlbâie: De presă o să fie nevoie permanent. Oamenii o să aibă nevoie de informație, fiindcă viața lor în general depinde enorm de mult de informație și de calitatea informației. Asta e altă poveste. Nu neapărat de cantitate, cantitatea e peste măsură. Calitatea e o mare problemă.
Florin Șperlea:  Bătălia va fi totuși în zona calităţii.
Răduț Bâlbâie: În zona calității. Sigur, presa militară va rămâne în continuare un element distinctiv al activității de comunicare. De ce? Fiindcă trăim într-o perioadă în care s-au întâmplat două lucruri. Unu, niciodată n-a fost lumea mai ideologizată ca în momentul de față și niciodată n-a fost lumea mai ideologizată, nu pe două blocuri ideologice mari…
Florin Șperlea:  Precum secolul al XX-lea…
Răduț Bâlbâie: Precum în secolul al XX-lea, ci pe fel de fel de mărunțișuri, pe fel de fel de frame-uri, pe fel de fel de bucățele de…, adică precursori. Închipuiți-vă o chestie care se sparge și rezultă cioburi multe, multe, multe, un puzzle, tot felul de bucățele și fiecare bucățică de-aia are ideologia ei. Şi e o nenorocire.
Florin Șperlea:  Lumea nu mai înțelege nimic.
Răduț Bâlbâie: Plus că mai e o chestie importantă – lumea a început să trăiască tot mai mult în bule, iar social media ne-a dus la chestia asta și lumea a început să trăiască mai mult în bule, agregând în mod natural, adică nu, nu, să nu credeți că în epoca Imperiului Roman era altfel. Mijloacele de comunicare erau diferite, dar tendința era aceeași. Tendința dacă noi avem aceleași valori, sigur avem atitudini comune. Dacă avem atitudini comune, ne simțim bine împreună și agregăm, adică mergem mai departe.
Florin Șperlea:  Da, adică în afară de statutul de cetățean roman, totul era diferit.
Răduț Bâlbâie: Exact. Aia e o cu totul și cu totul altă poveste, exact. Deci aia e o chestie care ne distinge și care ne apropie. Numai că acuma închipuiți-vă chestia asta nu numai la nivel de bloc, cetățeanul roman, acuma este la nivel de pasiuni de astea mărunte. Am pisică, n-am pisică. Deci, dacă am pisică, sunt în grupul celor care iubesc pisicile și se întâmplă o mulțime de nenorociri. Gândiți-vă că noi nu mai suntem Aristotelii de niciun fel. Adică chestia aia cu principiul ăla al căii de mijloc a fost pur și simplu șters cu buretele la modul radical. Adică în momentul de față ori cu mine, ori împotriva mea. Adică cine nu-i cu noi e împotriva noastră.
Florin Șperlea:  Am mai trăit asta, dar la o scară…
Răduț Bâlbâie: Am trăit la o scară foarte mare și a început, domnule, să-mi fie frică. Sunt unii care contestă atât de vehement, și de-o parte și de alta, în social media, de pildă, încât efectiv a început să-ți fie frică. Mă simt exact ca aia în ’38, când lătrau legionarii, că dacă nu nu știu ce, la zid, la omor, la nu știu ce, la nu știu cum, la la, la… Mă simt ca în ’50, când lătrau comuniștii sau ăia care fuseseră lătrați de legionari – „uite așa, uite așa, uite așa, nu ești cu noi, ești împotriva noastră”…
Florin Șperlea: Și dacă spuneai bancuri cu Stalin, direct la închisoare…
Răduț Bâlbâie: Bine, dacă n-aveai altceva mai bun de făcut și pierdeai timpul cu chestii de astea, da, ți se întâmplau și treburi de astea. Deci, despre asta e vorba, de calitate, de calitatea informației. Să vă spun ce se întâmplă în viitor. Deci, pe de o parte, polarizarea asta ideologică; în al doilea rând, fragmentarea asta a atitudinilor indivizilor și multitudinea de informații de care ești înconjurat, pe care nu poți să le contabilizezi, nici nu poți să le cuprinzi ca lumea, nici nu poți să le digeri ca lumea și nici nu poți să le înțelegi. Fiindcă vreau să vă spun, uite, vorbeam de Aristotel și de calea de mijloc. Domnule, eu sunt de acord că e o nenorocire să omori toate animalele, dar putem să mâncăm numai grâu și numai legume?
Florin Șperlea:  Nu prea, cred eu.
Răduț Bâlbâie: Nu prea. Deci calea de mijloc, deci calea de mijloc. În momentul de față nu există decât gruparea ălora care spun „vegani, vegani, vegani” sau ăia care mănâncă poc, porc, porc. Deci nu mai există o cale de mijloc. Încă o chestie pe care a mai putea-o adăuga, pentru care trebuie neapărat presă – domnule, noi nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă, efectiv nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă.
Florin Șperlea:  Nici măcar informat fiind?
Răduț Bâlbâie: Eu nu înțeleg. Eu, om în toată firea, nu înțeleg nimic din ce mi se întâmplă. Și vă dau două exemple: încălzirea globală, dar noi știm că a fost glaciațiune și înaintea glaciaținii a fost o încălzire globală și după aia glaciațiune, asta e ciclică în istoria pământului și nu era industrie pe vremea aia, nu era de niciun fel; e activitate solară, sunt chestiile alea fizice, de fizică generală. Domnule, să pui botniță vacii, să scoți centrala de apartament. Ce să pui în loc? Că noi nu suntem Marea Britanie, să avem bani ghiotură. Eu nu sunt o civilizație tehnologică ca Statelor Unite care pot să inventeze apa caldă în 20 de ani. Ce să pui în loc, ce aduci în loc la chestia asta?
Florin Șperlea: Și presa asta își asumă dezbaterea și încearcă să…
Răduț Bâlbâie: Aia e, că nu își asumă dezbaterea. Aia e problema, că nu-și asumă dezbaterea. Deci, presa asta civilă despre care vorbim, mie asta trebuie să-mi spună, să-mi spună care sunt consecințele, să-mi spună…. Bine, sunt multe acum, toată lumea e vinovată în treaba asta. Că ne trezim în sondaje cu un scor uluitor de mare de inși care n-au încredere, din Ucraina, care n-au încredere în România și nu consideră România o țară ok…
Florin Șperlea:  Nici din România în Ucraina.
Răduț Bâlbâie: Și nici din România, în condițiile în care noi avem un efort constant pentru Ucraina. Mi se pare normal așa, că să ajuți un tovarăș în suferință mi se pare nu numai o chestie creștinească, mi se pare o chestie de bun-simț din privința valorilor pe care le avem.
Florin Șperlea:  Mă așteptam să-mi oferiți o rezervă de optimism.
Răduț Bâlbâie: Și ajung ușor-ușor, deci am ajuns și la chestia asta – faptul că nu mai știm să interpretăm realitatea, domnule. Deci presa pe vremuri avea funcția asta de interpretare, adică venea și spunea: Domnule, uite așa trebuie să se întâmple, fiindcă aşa… Veneau experții ăia. Nu mai sunt experţi. Eu n-am mai văzut la televizor un profesor universitar de la Politehnică, n-am mai văzut un geolog, n-am mai văzut un fizician, n-am mai văzut pe nimeni la televizor.
Florin Șperlea:  Un istoric autentic…
Răduț Bâlbâie: Sunt fel de fel de strâmbi care își dau cu părerea, fel de fel de fonfi care îşi dau cu părerea. N-am mai văzut o chestie de genul ăsta, nu mai zic de calitatea jurnaliștilor, care acum se pricep de la chiloţi până la știu ce Dumnezeu, sateliţi…
Florin Șperlea: Patriot.
Răduț Bâlbâie: …artificiali. Şi-atunci, din punctul ăsta de vedere, toate chestiile astea îl fac pe individ mult mai fragil, îl fac fragil la dezinformare, îl fac fragil la zvonuri, îl fac fragil la toate prostiile astea. De-aia presa militară e importantă, de-aia presa militară trebuie să vină și să-i spună subofițerului, să-i spună soldatului, să-i spună domnului locotenent, colonelului, de ce nu, colonelului în rezervă, trebuie să vină și să le spună: măi, oameni buni, uite ce se întâmplă, uite care sunt marile tendințe europene, uite care e politica noastră, uite care e nu știu ce. E lucru complicat, e lucru complicat, fiindcă niciodată n-a fost uşor să faci presa militară, darmite acuma în condițiile actualei presiuni. Dar sigur este îngrozitor de necesară, fiindcă războiul informațional va continua. Noi vom intra într-o perspectivă de război rece. Probabil conflictul cu Ucraina se va termina, se va îngheța sau se va termina, dar, indiferent cum va fi, războiul rece va continua și războiul ăsta rece va însemna influențare, acțiune psihologică, manipulare, dezinformare. Şi ai nevoie de presă militară măcar pentru bucățica asta, segmentul ăsta de militari, de care tu ești responsabil. Responsabilitatea unui manager…; în cele nu știu câte responsabilități ale managerului intră și informarea, comunicarea. E una din responsabilitățile managerului. Deci, ca atare, ministrul, șeful Statului Major al Apărării au și această obligație de a asigura informarea armatei, de a asigura informație de calitate armatei, iar presa militară este instrumentul prin care se poate întâmpla acest lucru.
Florin Șperlea: Domnule general, vă mulțumesc foarte mult pentru discuția aceasta. Am mai fi putut sta de vorbă în mod cert încă pe atât. Să urăm presei militare la mulți ani și sper să ne revedem cu bine la următorul interviu.
Răduț Bâlbâie: Cu mare bucurie. Vă mulțumesc mult de tot. Mă bucur că am revenit acasă.
Florin Șperlea: Am onoarea să vă salut!

Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:26

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Statele Unite ale Americii vor acorda României un împrumut de două miliarde de dolari. Fondurile vor fi direcționate către modernizarea și înzestrarea armatei, pentru consolidarea capacității de apărare a țării. Decizia vine în contextul semnării unei declarații comune la summitul NATO de la Washington, prin care aliații acordă sprijin Ucrainei în fața Federației Ruse. România a fost de acord să trimită un sistem de rachete Patriot în Ucraina, într-un efort de consolidare a securităţii regionale. Ţara noastră a semnat săptămâna trecută un acord bilateral de securitate cu Ucraina, care cuprinde facilitarea proiectelor de infrastructură şi logistică, esenţiale pentru redresarea pe temen scurt, mediu şi lung a ţării vecine. Acordul prevede şi susţinerea industriei de apărare a Ucrainei, pentru a întări capacităţile forţelor de securitate şi apărare.

Ștefan Ciochinaru: “Nato e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun”

Publicat de gabrielasaksa, 15 iulie 2024, 10:25

Constantin Herțanu (reporter): Domnule profesor, desigur, summitul NATO de la Washington este subiectul cel mai important al acestei săptămâni. Totodată, după cum bine se cunoaște, NATO a împlinit 75 de ani. Antropologic, atitudinile față de îmbătrânire variază considerabil de la o cultură la alta. În multe societăți tradiționale, vârsta înaintată reprezintă un factor social important, spunem noi, fiindu-i atribuite anumite valori, precum înțelepciunea. Domnule profesor, a ajuns NATO la cei 75 de ani împliniți la vârsta înțelepciunii?
Ștefan Ciochinaru: NATO e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun. La 75 de ani e mai puternic decât oricând în trecut. Cred că a ajuns și la vârsta înțelepciunii, văzând ce s-a discutat și ce s-a decis la Washington, în aceste zile când s-au aniversat 75 de ani de Alianță, de la crearea Alianței. Dar când au mai cel puțin trei paliere foarte importante de discuții și de luare a deciziilor privind provocările Rusiei și ale Chinei, ale Iranului, ale Coreei de Nord, apărarea și descurajarea în fața acestor provocări, de asemenea, asistența pentru Ucraina și, nu în ultimul rând, parteneriatul NATO cu alte țări, în special din zona indo-pacificului, dar nu numai, pentru că au fost evocați Și Balcanii de Vest. Așa că, da, cred că putem răspunde afirmativ la întrebarea dumneavoastră: NATO pare să fie la înțelepctiune, la vârsta înțelepciunii.
Constantin Herțanu (reporter): Voiam să vă rog ca în minutele următoare să trecem un pic prin fiecare din subiectele atinse. Vă propun să începem cu Ucraina. NATO a decis continuarea procesului de integrare și, totodată, a promis un sprijin de 40 de miliarde de euro pentru anul următor.
Ștefan Ciochinaru: 40 de miliarde minim, așa este formularea. Deci discutăm de 40 de miliarde garantați, asigurați, aș folosi chiar un cuvânt – bugetați. Secretarul general al NATO spunea că intenționăm să asigurăm un pachet de bază de cel puțin 40 de miliarde de euro pentru anul viitor și apoi să menținem asistența de securitate la un nivel sustenabil. Foarte interesantă această formulare, un nivel sustenabil pentru ca Ucraina să câștige. Asta înseamnă că cei 40 de miliarde sunt garantați, dar finanțarea va fi asigurată la nivelul necesar Ucrainei ca să câștige acest război. Am citit printre rânduri pentru ascultătorii dumneavoastră. Sigur, s-ar putea discuta foarte mult dacă este suficient. Eu cred că NATO și-a luat rezervele necesare pentru a asigura tot ce este necesar Ucrainei ca să se apere în fața agresiunii Imperiului Rus. Acum, important a fost aici și că tot acest sprijin pentru Ucraina este privit de către Organizația Nord-Atlantică și ca o pregătire a condițiilor necesare pentru ca, atunci când acest război se va termina, Ucraina să fie practic pregătită pentru a adera imediat la Alianță.
Constantin Herțanu (reporter): În același timp, tot referitor la Ucraina, s-a anunțat că este în curs transferul de avioane de luptă F-16 din Danemarca, Olanda, și iată că îndelung solicitatele avioane de către Kiev sunt în curs de transfer către această țară greu încercată.
Ștefan Ciochinaru: Da, aici e foarte interesant, pentru că nu discutăm doar despre aceste avioane din Danemarca. În paranteză fie spus, la Kiev au existat unele nemulțumiri față de aparatele care ar urma să vină din Danemarca. Ei au spus că românii au luat tot ce era mai bun din Danemarca și acum trebuie o pregătire foarte serioasă a aparatelor care ar trebui livrate Ucrainei, pentru că sunt cam ieșite din parametri. Nu mă îndoiesc însă că odată ce avionica, ceea ce se va pune pe aceste aparate va fi suficient ca să le facă foarte bune. Ce e însă important în subiectul pe care îl propuneți dumneavoastră este faptul că Biden în discursul lui – apropo, un discurs foarte coerent și răspicat în comparație cu dezbaterea de la televiziune cu Donald Trump – ei bine, Biden acolo a vorbit de un ajutor mai mare care se va da Ucrainei, evocând și România. E vorba de mai multe sisteme Patriot. Este vorba de mai multe sisteme de apărare antiaeriană, care vor fi livrate de mai multe țări, între care și România. Și aici trebuie amintit lucrul acesta, pentru că știm foarte bine ce discuții au fost în spațiul românesc față de această asigurare cu Patriot a Ucrainei de către România. Știți, Stoltenberg spunea așa, că nu există opțiuni fără costuri atunci când ai de-a face cu o Rusie agresivă și costurile acestea trebuie făcute de toată lumea, pentru că aici avea dreptate și președintele Iohannis, o înfrângere a Ucrainei ar însemna de fapt o înfrângere a întregului NATO, a întregii Europe și a întregii lumi libere; este de neacceptat așa ceva. De aceea cred că lucrurile sunt în momentul de față foarte bine așezate și acest ajutor antiaerian pe care-l primește Ucraina din partea Statelor Unite, Germaniei, Olandei, României și Italiei, ajutor care va consta, cum am spus, în zeci de sisteme tactice suplimentare de apărare antiaeriană, care probabil că până la sfârșitul verii vor ajunge în Ucraina, vor fi de natură nu să schimbe cursul războiului, dar în orice caz să asigure o protecție superioară civililor și infrastructurii critice din Ucraina, pentru că aici este o foarte mare problemă. Ați văzut ce scandal uriaș fac rușii atunci când le este bombardat un depozit, în vreme ce ei au făcut terci spitale, baraje, centrale energetice, infrastructuri de transport și alte asemenea facilități din Ucraina. Și atunci este nevoie ca ele să fie protejate. Dacă ucrainienii nu atacă asemenea obiective în Rusia, măcar să și le poată apăra pe ale lor.
Constantin Herțanu (reporter): Exact! Mai mult decât atât, faptul că România va dona acest sistem de apărare Patriot către Ucraina, președintele Iohannis a declarat că sunt negocieri în curs pentru înlocuirea acestui sistem pe care îl donăm. Și rămânând la președintele României, astăzi președinții Ucrainei și respectiv cel al României semnează un acord de securitate cu ocazia summit-ului NATO de la Washington.
Ștefan Ciochinaru: Exact, este foarte important! Acest lucru îl fac rând pe rând toate țările NATO, și nu numai, pentru că vom vedea astfel de acorduri bilaterale strategice și între țări din indo-pacific și Ucraina, dar România, într-adevăr, semnează astăzi. Și acest lucru este foarte corect, așa cum este foarte corect să trimiți unul din cele șapte grupuri de luptă Patriot în Ucraina, pentru că în Ucraina are loc acum războiul, și nu în România. România, pe de altă parte, să știți că eu cred că a fost exploatată politic, propagandistic și chiar electoral această temă a trimiterii unui grup Patriot, a unei baterii Patriot în Ucraina, pentru că s-a știut de la început – în mediile informate sau pentru oamenii care au vrut să fie bine informați – că se va primi ceva în schimb și se va primi apărarea antiaeriană de către România și sigur, se discută inclusiv de un sistem Patriot care să vină mai târziu.
Noi deja l-am operaționalizat pe al doilea, mai avem încă unul în curs de operaționalizare și încă patru în curs de sosire. Deci, nu se pune problema nicio clipă a unei slăbire a apărării României, cu atât mai mult cu cât aliații noștri și-au asumat apărarea aeriană a României.
Constantin Herțanu (reporter): Exact vorbim despre aceste inițiative. Aș vrea, domnule profesor, să trecem foarte repede în revistă și faptul că la acest summit, ministrul apărării a participat în trei rânduri la trei inițiative concrete la care România este parte, cea referitoare la Centrul de Excelență NATO în domeniul schimbărilor climatice și securității, cel referitor la supraveghere persistentă din spațiu la nivel aliat și, totodată, la proiectul multinațional de dezvoltare a infrastructurii digitale a NATO.
Ștefan Ciochinaru: Aș zice unul mai important decât celălalt. Nici nu știi dacă ai putea face o ierarhizare între aceste proiecte. Este semnalul integrării noastre depline în NATO și, pe de altă parte, eu cred că e și un semnal al, cum să vă spun, al seriozității cu care este privită România, la aprecieri de care se bucură militarii români în cadrul Alianței, pentru că nu oricine este invitat să se alăture acestor inițiative. Vedeți dumneavoastră, supravegherea continuă din spațiu la nivel aliat, în care, iată, intră și România prin semnarea unui memorandum de înțelegere, împreună cu alte 16 state aliate, după părerea mea, duce Armata Română la cel mai înalt nivel, la nivel cosmic, aș zice spațial. Este un lucru absolut extraordinar. Așa cum, la fel, ați amintit despre acea magistrală de mobilitate militară care să plece din Mediterana, din Grecia și care să treacă prin Bulgaria până la Marea Neagră. Și aici vorbim de o serie de patru porturi ale acestor trei țări aliate, care culminează cu portul Constanța. Nu poți să vorbești despre Constanța fără să amintești că la mică distanță de Constanța, va fi cea mai mare bază a Statelor Unite din Europa, o bază care este, în același timp, un factor critic de schimbare al jocului la Marea Neagră. Deci, nu vom mai vorbi niciodată de acum încolo de Marea Neagră ca un lac rusesc, așa cum se discuta nu cu multă vreme în urmă, amintiți-vă.
Constantin Herțanu (reporter): De altfel, declarația finală a summitului NATO menționează importanța strategică a regiunii Mării Negre.
Ștefan Ciochinaru: Da, aici aș vrea, în continuarea celor spuse de dumneavoastră și vă mulțumesc că ați amintit, pentru că Marea Neagră, iată, a devenit un obiectiv central în strategiile NATO, aş vrea să spun că în comunicatul final, în declarația finală, se amintește și de Republica Moldova și e un merit al României, aliații făcând apel ca Rusia să-și retragă toate forțele militare din Republica Moldova staționate acolo fără consimțământul Moldovei. Iar sprijinul pentru Moldova este menționat, cum să vă spun eu, la un punct referitor la importanța parteneriatelor NATO în asigurarea unei abordări „de securitate la 360 de grade”. Deci, pentru noi, românii, asta este o chestiune extraordinară. În sfârșit, am reușit să punem Marea Neagră acolo unde trebuie din punct de vedere strategic pe hărțile NATO și să aducem în centrul atenției sprijinul pentru Republica Moldova.
Constantin Herțanu (reporter): Aţi spus că NATO privește problematica securității la 360 de grade. Domnule profesor, o ultimă întrebare. Arată declarațiile finale ale acestui summit NATO 75 de la Washington faptul că Alianța se pregătește pentru o lungă perioadă de criză și poate chiar de un viitor conflict?
Ștefan Ciochinaru: Aș zice că arată că se pregătește pentru o criză îndelungată. Arată că lumea liberă, înfrunte cu NATO, este decisă să-și apere valorile, să apere democrația, să apere libertatea, drepturile omului. Dar aș zice că NATO încă încearcă să descurajeze începerea unui război, încă încearcă să evite un război cu aceste forțe fundamentaliste, iredentiste, revanșiste, care sunt grupate în jurul Moscovei și Beijingului./rpatulea/ilapadat
Pentru că să știți că este o iluzie pe care doar propaganda o vehiculează intens că Beijingul își urmărește doar propriile interese și nu va merge până la capăt alături de Rusia. Câtă vreme acolo conduce Xi Jinping împreună cu grupul său, China va sta până la capăt alături de Rusia și este pregătită să destabilizeze scena globală, pentru că vor să schimbe ordinea internațională bazată pe legi, bazată pe reguli, bazată pe tratate și pe dreptul internațional.
Constantin Herțanu (reporter): Vă mulțumesc foarte mult pentru toate aceste informații. Vă reamintesc că invitat la Subiectul săptămânii a fost profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru. Domnule profesor, vă mulțumim foarte mult și vă mai așteptăm cu multe informații la Jurnal militar, așa cum deja ne-ați obișnuit..
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc și eu. O zi bună vă doresc!

Anatolie Nosatîi: Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:50

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea acestui dialog. De la venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Apărării al Republicii Moldova, am observat, ca unul care am mai poposit și în alte împrejurări la Chişinău, că aţi introdus o notă de eleganţă și de echilibru în relațiile existente între civilii și militarii care activează în această structură importantă a statalității dintre Prut şi Nistru, și de aceea vă întreb care e principiul dumneavoastră de interacțiune profesională cu colaboratorii?

Anatolie Nosatîi: Principalul consider că este profesionalismul angajatului. Apreciez mult dedicația și implicarea fiecăruia și rezultatele obținute.

Ion Petrescu: S-a observat în Găgăuzia o serie de activități care arată o radicalizare a unora dintre liderii de acolo, o dorință a lor de a fi stat în stat, și la propriu, și la figurat, în condițiile în care în Transnistria, unde mai sunt așa-numiții pacificatori ruși, n-au fost semnale publice care să genereze dureri de cap celor care conduc la Chișinău.

Anatolie Nosatîi: Schimbările geopolitice și războiul din Ucraina au amplificat procesele politice în Republica Moldova. Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere. Elementele războiului hibrid acuma au trecut și în alt domeniu și nu se mai axează doar la partea economică, dar este axată și pe partea de creare a tensiunilor în societate. Vedem că o nouă posibilitate de destabilizare a situației este axată pe regiunea din sudul Republicii Moldova, pe Autonomia Găgăuză, care este încercată pentru a aduce o tensiune bazată pe problemele etnice. Este creată artificial, nu există în Republica Moldova discriminare. Toți cetățenii au aceleași drepturi, chiar în unele cazuri cei din Autonomia Găgăuză au mai multe privilegii ca alţii, având în vedere accesul la fonduri și asistență economică. Cei care doresc această divizare în societate folosesc cetățenii din regiune pentru a compromite guvernul, structurile de ordine și pentru a aduce narativele Federației Ruse în interiorul țării.

Ion Petrescu: Cum evaluați la Ministerul Apărării, din dialogurile profesionale cu colaboratorii, pericolul unei ipotetice invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă? Este o ipoteză absurdă?

Anatolie Nosatîi: Actualmente este o ipoteză absurdă. Acum nu există o amenințare directă, cu caracter militar, la securitatea Republicii Moldova. Și aceasta se datorează faptului că acțiunile de luptă datorită curajului și sacrificiului forțelor armate ucrainene, a cetățenilor ucraineni, războiul este ținut mai departe de hotarele Republicii Moldova și nu mai auzim acele explozii și sirene de alarmă cum a fost în 2022. Suportul extern, solidaritatea internațională vor ajuta poporul ucrainean să-și elibereze teritoriile ocupate de Federația Rusă.

Ion Petrescu: Am aflat la București, de la domnul general Gheorghiţă Vlad, șeful Statului Major al Apărării României, un lucru care m-a bucurat și l-ați reiterat și dumneavoastră la întâlnirea cu delegația de formatori de opinie din România: existența brigăzilor înfrățite, brigăzi din Armata Națională a Republicii Moldova, brigăzi din Armata României. Care este sensul acestor înfrățiri, cum îl vedeți dumneavoastră?

Anatolie Nosatîi: Este o practică destul de reușită și frumoasă, care are mai multe plusuri și beneficii pentru ambele țări. În primul rând, ne permite ca să învățăm standardele și procedurile pe care Armata Română le-a obținut fiind țară membră NATO și experiența pe care a dobândit-o prin participarea în multiplele misiuni internaționale. Ne permite ca să avem o apropiere cu acele unități care se află doar la câțiva kilometri una de alta, ceea ce ne permite ca să folosim eficient baza tehnico-materială pentru desfășurarea diferitelor activități, cum pe teritoriul Republicii Moldova, așa și în România. Personal, consider că este o foarte bună abordare, ceea ce într-adevăr permite, chiar și simplu, să se cunoască militarii și am observat că în ultimul timp, în timpul liber preferă să meargă în vizite chiar și cu familia, ceea ce arată încă o dată acest spirit, nu doar de înfrățire, dar și de prietenie.

Ion Petrescu: Cum evaluați relația bilaterală dintre Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României? Ce perspective sunt?

Anatolie Nosatîi: Avem o cooperare foarte frumoasă. Pe parcursul anilor, mulți militari s-au format în școlile, instituțiile de învățământ, la toate nivelele în România. Au preluat cele mai bune practici pe care le implementează în activitatea cotidiană, în Armată Națională. Cu 2 ani în urmă am semnat un acord de cooperare în domeniul învățământului și instruirii militare, ceea ce ne-a permis ca să avansăm în acest domeniu și anual desfășurăm circa 200 de activități comune, ceea ce permite atingerea acestui obiectiv de profesionalizare a Armatei Naționale. Doresc ca această cooperare frumoasă să continue și să atingem rezultate noi mult mai bune.

Ion Petrescu: Sunteți cetățean al Republicii Moldova și, ca atare, bănuiesc că veți vota la referendumul privind drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și veți participa și la alegerea președintelui Republicii Moldova. Dar pentru că trăiți aici, aș vrea să spuneți celor care urmăresc acest interviu, care este starea de spirit actuală, cu câteva luni înainte de aceste momente, din momentul votului pentru viitorul președinte și pentru referendumul care să valideze determinarea europenilor dintre Prut și Nistru de a fi în Uniunea Europeană? Cum evaluați?

Anatolie Nosatîi: În primul rând, definitiv personal voi participa și alegerea am făcut-o, fiindcă cred că drumul european este o direcție strategică pentru dezvoltarea Republicii Moldova, ce ține de spiritul în Republica Moldova. Ultimele sondaje arată că majoritatea cetățenilor susțin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și rezultatele, dacă nu greșesc, conform ultimelor sondaje, sunt circa 60, aproape 70 de procente.

Anatolie Nosatîi: Evident este că acest parcurs deranjează Federaţia Rusă. În următoarea perioadă războiul hibrid se va intensifica în domeniul de a compromite acest exercițiu democratic care a fost inițiat de doamna președinte. Dar, totuși, am ferma convingere că cetățenii Republicii Moldova vor face cea mai bună alegere.

Ion Petrescu: Deci, ca ministru al apărării simţiţi un război hibrid continuu în Republica Moldova, generat de un anumit stat răsăritean. Am înțeles bine?

Anatolie Nosatîi: Ați înțeles corect. Şi vorbim direct, este războiul hibrid inițiat și condus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Chiar și în strategia securității naționale, care a fost aprobată la finele anului trecut, Federația Rusă este menționată ca principala amenințare la securitatea națională a Republicii Moldova.

Ion Petrescu: Din perspectiva dezvoltării economice a Republicii Moldova, care este percepția cetățeanului din această statalitate despre avantajele intrării în Uniunea Europeană? Ce va câștiga concret un cetățean al Republicii Moldova din momentul în care Republica Moldova va deveni parte a Uniunii Europene?

Anatolie Nosatîi: Pe acest subiect putem discuta mult, dar cel mai simplu este să analizăm experiența țărilor care au trecut prin această experiență, și exemplul României, exemplul Bulgariei, exemplul altor țări care au devenit state membre ale Uniunii Europene sunt foarte pozitive pentru a aduce la cunoștință cetățenilor beneficiile pe care putem să le avem și noi. Republica Moldova merită un viitor mai bun, merită condiții mai bune de trai și o economie dezvoltată, ceea ce ar permite dezvoltarea țării.

Ion Petrescu: Am văzut zilele acestea cât am fost în Chișinău ofițeri din poliția germană, ofițeri din arma italiană, am simțit așa un spirit european în capitala Republicii Moldova și m-a bucurat în sensul că au înțeles și alte state europene relevanța unor conexiuni necesare și create pe teritoriul Republicii Moldova, nu numai de către Armata națională a Republicii Moldova, ci și de alte structuri care țin de întărirea statului de drept. Cum comentați această realitate?

Anatolie Nosatîi: Toate structurile statului interacționează activ cu partenerii strategici care doresc să contribuie la menținerea stabilității, securității în Republica Moldova, precum și dezvoltarea acestor instituții. Avem obiective clar definite pentru atingerea nivelului de interoperabilitate și aceste activități comune ne permit ca să devenim mai bine pregătiți, să învățăm cele mai bune practici și să le aplicăm în activitatea cotidiană pentru a asigura mediul de securitate și de apărare dorit pentru Republica Moldova.

Ion Petrescu: O să vă rog respectuos să adresați un mesaj.

Anatolie Nosatîi: În primul rând, vreau să vin cu o apreciere pentru toată susținerea și ajutorul acordat Republicii Moldova pe parcursul independenței noastre. Avem multe lucruri în comun și doresc și în viitor ca prietenia și colaborarea noastră să ne permită să avansăm în direcțiile strategice pentru interesul ambelor state.

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru interviul acordat.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos.

Conferința sefilor apărării din Europa Centrală

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:16

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a luat parte la Conferința șefilor Apărării din Europa Centrală, organizată la Split, în Croația. Agenda discuțiilor a inclus analiza situației regionale de securitate, sprijinul pentru Ucraina, mobilitatea, logistica militară și prepoziționarea stocurilor armatelor aliate. Generalul Vlad a susținut că prin amplasarea strategică a echipamentelor militare esențiale crește capacitatea statelor de a răspunde la amenințări. Conferințele șefilor Apărării din Europa Centrală se desfășoară anual sub egida Comandamentului Armatei Statelor Unite ale Americii în Europa.

David Patraeus: Ucraina trebuie să rezolve o problemă foarte provocatoare pentru ei, generarea de forte, însă depinde și de țările occidentale dacă pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale

Publicat de Gabriel Stan, 10 iunie 2024, 15:30

David Patraeus: Ucraina trebuie să rezolve o problemă foarte provocatoare pentru ei, generarea de forte, însă depinde și de țările occidentale dacă pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale

Recent a fost lansat de către New Strategy Center, în aula Universității Naționale de Apărare din București, volumul „Conflict: Evoluția războiului de la 1945 până la invazia rusească a Ucrainei”, semnat de Andrew Roberts și David Petraeus.

Evenimentul a inclus și o dezbatere moderată de generalul în rezervă Daniel Petrescu, fostul șef al Statului Major al Apărării, în care generalul în rezervă Petraeus a arătat pentru publicul din România cum ar defini victoria în Ucraina, dar și cum vede viitorul descurajării în regiunea țării noastre. Un comentariu de Bogdan Dinu.

Bogdan Dinu (reporter): New Strategy Center a organizat recent lansarea cărții „Conflict: The Evolution of Warfare from 1945 to the Russian invasion of Ukraine”, scrisă de generalul David Petraeus, fostul șef CIA, și istoricul Andrew Roberts.

Evenimentul a avut loc în aula Universității Naționale de Apărare „Carol I”. Pentru cei care nu știu, David Petraeus este un general american foarte cunoscut, care s-a aflat la comanda unor misiuni importante din Irak și Afganistan, care a trecut în rezervă acum mai bine de un deceniu, în 2011 mai exact, și imediat a fost numit șeful CIA – Agenția Centrală de Investigații din Statele Unite ale Americii.

Lordul Andrew Roberts este un istoric și biograf renumit, cu lucrări recunoscute la nivel mondial, cum ar fi cele dedicate lui Churchill sau Napoleon, ca să le cităm doar pe cele mai cunoscute.

Doar alăturarea celor doi autori și-ar fi garantat soluția de marketing și succesul de public. Totuși, de ce este deosebit acest nou volum, în condițiile în care subiectul evoluției războiului a fost abordat de-a lungul timpului de foarte mulți autori?

În opinia noastră, poate pentru că examinează modul în care tehnologia, politica și tacticile au influențat războiul modern, culminând cu conflictul din Ucraina./asalar/ Cartea oferă, de altfel, o privire detaliată asupra războaielor din Vietnam, Coreea, Orientul Mijlociu și Afganistan, evidențiind lecțiile învățate și greșelile comise.

Patraeus și Roberts discută, de asemenea, despre impactul geopolitic al fiecărui conflict și rolul puterilor globale, iar analiza lor include perspective asupra războiului cibernetic și asimetriei în luptele contemporane.

Nu mai insist, cartea chiar merită citită. A stârnit interesul și al opiniei publice, dar și al mediului militar, pentru că a remarcat prezența la eveniment a președintelui Senatului, Nicolae Ciucă, și reprezentanților Universității Naționale de Apărare „Carol I” și, de asemenea, a generalului-locotenent Dragoș Iacob, locțiitor al șefului Statului Major al Apărării.

Interesante pentru noi, românii, ca popor, și pentru România, ca țară cu un conflict la graniță, sunt ultimele două capitole ale cărții – „Ucraina și viitorul războiului”, subiecte abordate, de altfel, frecvent și aici, la „Jurnal militar”, în ultimii doi ani.

În dezbaterea care a urmat lansării, generalul în rezervă Daniel Petrescu, fostul șef al Statului Major al Apărării și unul dintre moderatorii discuțiilor, l-a întrebat pe David Patraeus cum ar defini victoria în Ucraina. Iată răspunsul generalului, care a fost în Ucraina de trei ori doar în ultimul an.

David Patraeus: Singurul mod în care poți defini victoria este să spui că Ucraina își recapătă controlul asupra întregului său teritoriu, revenind la situația de dinainte de 2014. Marea întrebare este: oare e posibil acest lucru?

Și cred că singurul răspuns este să spunem că depinde. În primul rând, depinde de continuarea asistenței Statelor Unite. A durat prea mult timp să fie aprobată, dar a fost aprobată. 61 de miliarde de dolari sunt, evident, mai mult decât cele 44 de miliarde pe care America le-a furnizat deja.

Depinde şi de Ucraina să rezolve o problemă foarte, foarte provocatoare pentru ei, și anume generarea de forțe. Vârsta medie a unui soldat în linia întâi în Ucraina este de peste 40 de ani. Vârsta medie a soldaților pe care eu și alții am avut privilegiul să-i comandăm era de obicei între 19 și 22 de ani. Acum, în Ucraina, media a scăzut la 25 de ani, după o dezbatere foarte emoționantă. Acest lucru a fost întreprins de Rada din Ucraina.

Acum trebuie să fie pusă în funcțiune, pentru că este o perioadă periculoasă pentru ei. Depinde și de continuarea asistenței Uniunii Europene și a fiecărei țări europene în parte, care pare să fie foarte, foarte solidă. Depinde de cursa tehnologică ce se desfășoară acolo. Ucraina produce zeci de mii de drone în fiecare lună acum, așa cum vedeți exemple zilnice de utilizare a unei varietăți de drone fabricate în Ucraina, care sunt foarte, foarte eficiente, dar există o competiție acolo cu sistemele rusești de război electronic.

Depinde, de asemenea, dacă țările occidentale pot să ajungă la un acord pentru a da Ucrainei cele 300 de miliarde de dolari din activele rusești înghețate în țările occidentale, ceea ce cred că este absolut vital. De asemenea, cred că este și legal.

Bogdan Dinu (reporter): Desigur, termenul folosit de general depinde, și ați ascultat factorii respectivi, poate fi confuz și speculativ pentru analiști și publicul larg deopotrivă, dar nu face decât să devoaleze complexitatea conflictului din Ucraina.

Simona Cojocaru, secretar de stat în Ministerul Apărării, care a participat la eveniment, a apreciat lucrarea drept o analiză profundă și inteligentă a războiului modern, evidențiind relevanța sa pentru conflictele recente și actuale.

Incitant este și răspunsul lui Patraeus la viitorul descurajării în zonă și viitorul războiului din Ucraina, un fel de nimic nou pe frontul de vest, cum l-a caracterizat jurnalistul Max Boot de la Washington Post, un război de tranșee și baraje de artilerie din Primul Război Mondial, combinate cu tehnologia de ultimă oră a dronelor.

Max Boot: Viitorul descurajării este viitorul războiului. Descurajarea este o funcție cu două elemente, este evaluarea potențialului adversar cu privire la capacitățile tale, pe de o parte, și disponibilitatea ta de a le folosi, pe de altă parte. Și trebuie să te asiguri că nu există nicio îndoială cu privire la niciuna dintre acestea.

Pentru cei din Senatul Statelor Unite, care au spus că nu ne putem permite să sprijinim Ucraina și, de asemenea, să asigurăm descurajarea în Indo-Pacific, sunt de acord că  Indo-Pacificul, ca teatru strategic pentru Statele Unite, este cel mai important.

Dar, uite, dacă nu arăți că vei sprijini un partener care luptă împotriva unui inamic comun aici, în Europa, un inamic care a întreprins prima invazie a unui vecin de la Al Doilea Război Mondial și subminează dramatic ordinea internațională bazată pe reguli, dacă nu vei sprijini asta, de ce ar crede chinezii că vom sprijini Taiwanul?

Deci, din nou, ceea ce se întâmplă într-o parte a lumii influențează percepțiile în alte părți. Dar ce zici despre capabilităţi? Este ceea pe ce ar trebui să ne concentrăm. Iată un aspect foarte simplist, dar ne vom transforma forțele din ceea ce ar trebui să fie descris ca un număr mic de platforme mari, fie că sunt combatanți maritimi majori, tancuri, avioane, care sunt incredibil de capabile, adesea puternic echipate, exorbitant de scumpe și, de asemenea, din ce în ce mai vulnerabile.

Și astfel trebuie să ne transformăm, de la acest număr mic de platforme mari la un număr masiv de sisteme mici fără pilot, care tot mai mult nu vor mai fi pilotate de la distanță, ci vor fi pilotate algoritmic. Vedem deja începuturi ale acestui lucru în Ucraina. Adică există implicații uriașe dacă te gândești la Marea Neagră. Unde ar trebui să investești dolarul?

Probabil în sistemele pe care le-am văzut că Ucraina le folosește atât de eficient împotriva rușilor, poate chiar mai mult decât flota propriu-zisă. Iar inamicul știe că ai aceste capabilități. Doar asta în sine cred că poate adăuga enorm la descurajarea anumitor acțiuni, să zicem, în partea de vest a Mării Negre.

Bogdan Dinu (reporter): Aici suntem pe aceeași lungime de undă; investirea banilor în sisteme de drone la Marea Neagră de care amintea generalul ca factor în sine de descurajare în vestul Mării Negre, pentru că recent s-a încheiat și exercițiul „OPEX” organizat de Forțele Navale Române și rezervat exclusiv utilizării sistemelor fără pilot.

Și nu e lipsit de importanță să mai amintim o dată că dronele au fost cele care au permis Ucrainei să scufunde peste o treime din flota Mării Negre, a forțat retragerea majorității flotei din portul Sevastopol din vestul Crimeei și a deschis partea de vest a Mării Negre, care este crucială pentru securitatea alimentară a Egiptului, de exemplu.

Este vorba de 25% din exporturile mondiale de cereale și este crucială și pentru situația fiscală din Ucraina, de asemenea. Acesta este un exemplu a ceea ce poate face tehnologia – mai subliniază încă odată generalul Petraeus.

La finalul comentariului, să precizăm că acum a fost lansată în România ediția în limba engleză a cărții, publicată prima oară în toamna anului trecut în Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, iar în septembrie urmează să apară o nouă ediție, tot în limba engleză, actualizată cu ultimele evoluții ale războiului din Ucraina și mai ales dintre Israel și Hamas.

Nu putem decât să sperăm că va fi tradusă repede și în limba română pentru că, în opinia mea, o astfel de carte ar trebui să fie lectură obligatorie.

A 5-a reuniune a Grupului de Contact pentru Ucraina

Publicat de prosavioleta, 28 mai 2024, 10:12

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Ministrul Apărării Naționale, Angel Tîlvăr, împreună cu șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, au participat pe 20 mai, prin videoconferință, la cea de-a 5-a reuniune din acest an a Grupului de Contact pentru Ucraina. Scopul reuniunii a fost de a analiza, coordona și intensifica eforturile de sprijinire a Ucrainei în contextul ultimelor evoluții ale războiului de agresiune al Federației Ruse. România a reafirmat angajamentul ferm de a susține suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, precum și de a participa la diferite misiuni de instruire. În cadrul aceleași întâlniri a fost subliniată determinarea de a contribui la inițiativele internaționale de asistență și reconstrucție a Ucrainei și de a continua sprijinul multidimensional oferit.

Vizita Șefului Statului Major al Apărării la Comitetul Militar al Uniunii Europene

Publicat de Gabriel Stan, 20 mai 2024, 13:45

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, a participat miercuri, la Bruxelles, la ședința Comitetului Militar al Uniunii Europene. Reuniunea s-a axat pe situația curentă de securitate și planurile de menținere a stabilității pe continent.

Discuțiile șefilor europeni ai apărării au vizat asigurarea sprijinului militar pentru Ucraina, desfășurarea operațiilor maritime Eunavfor Aspides și Eunavfor Atalanta și continuarea operaționalizării capacității Uniunii Europene de dizlocare rapidă.

Generalul Vlad a subliniat importanța operațiilor și misiunilor executate, sub egida politicii de securitate și apărare comună, pentru menținerea relevanței Uniunii Europene ca actor de securitate în plan global.

Armata României contribuie în prezent la toate operațiile și misiunile militare ale Uniunii. Șefii apărării au ales în acest cadru următorul președinte al Comitetului Militat, generalul-locotenent Seán Clancy din Irlanda, al cărui mandat va începe în 2025.

Volodimir Zelenski a fost invitat să asiste la summit-ul Alianței de la Washington

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:25

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, l-a invitat pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski să asiste la summit-ul Alianței care va avea loc în luna iulie la Washington, dar a arătat că nu se așteaptă la un acord între statele membre care să permită adresarea unei invitații de aderare Ucrainei. Aflat la Kiev, Stoltenberg s-a declarat în schimb încrezător că summit-ul din 9-11 iulie va ajuta Ucraina să avanseze pe drumul aderării la NATO, proces pe care l-a calificat drept ireversibil. El a amintit că în cadrul NATO a fost convenită consolidarea rolului Alianței în coordonarea asistenței militare destinate Ucrainei și a programelor de instrucție pentru armata ucraineană oferite de statele membre pentru a o susține în războiul cu Rusia. La reuniunea miniștrilor de externe din statele membre ale NATO, Jens Stoltenberg a prezentat o propunere de constituire a unui fond de 100 de miliarde de euro în cadrul unei finanțări pe cinci ani pentru Ucraina, inițiativă primită cu reacții diferite de cele 32 de state membre ale Alianței.

Schimbarea comenzii trupelor americane aflate la Deveselu

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:15

Adrian Gîtman (realizator rubrică):Schimbare de comandă la facilitatea navală de sprijin de la Deveselu a armatei americane. În cadrul unei ceremonii desfășurată marți, căpitanul de marină Bruce Golden a înlocuit-o pe căpitanul de marină Elizabeth Clifton, care a comandat structura din luna februarie a anului trecut. Prezent la festivitate, ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a arătat că măsurile de consolidare a posturii de apărare și descurajare adoptate de NATO în regiune capătă un rol din ce în ce mai important în actualul context de securitate.
Angel Tîlvăr: Descurajarea capătă un rol din ce în ce mai important, iar în tandem cu o apărare întărită, inclusiv pe dimensiunea antirachetă, creează premisele pentru creșterea securității, aspect esențial în această zonă de frontieră a NATO și a Uniunii Europene, în care Rusia a readus războiul prin agresiunea nejustificată și ilegală împotriva Ucrainei.
Adrian Gîtman (realizator rubrică):Facilitatea americană de la Deveselu este esențială pentru sistemul Statelor Unite de apărare antirachetă Aegis Ashore din România, folosit împotriva amenințărilor la adresa Alianței venite din afara zonei euroatlantice.

Senatul American a aprobat ajutorul militar pentru Ucraina, Israel și Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 29 aprilie 2024, 13:47

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): După lungi dezbateri, Congresul american a aprobat pachetul de legi care deblochează ajutorul militar al Statelor Unite pentru Ucraina, Israel și Taiwan.

Din cele peste 90 de miliarde de dolari, două treimi sunt destinate frontului ucrainean, 26 de miliarde pentru Orientul Mijlociu, iar opt pentru regiunea Indo-Pacifică. Armata americană a început deja livrarea către Ucraina a primelor elemente din noul pachet – rachete antiaeriene și anti-tanc, repoziționate în stocuri din Europa.

Între timp, premierul Marii Britanii, Rishi Sunak, a anunțat cel mai mare pachet de ajutor militar britanic acordat vreodată Ucrainei.

Acesta include rachete Storm Shadow, cu rază lungă de acțiune, muniție și vehicule blindate. Pe lângă echipamente, pachetul de sprijin are în vedere și 500 de milioane de lire sterline în fonduri militare suplimentare.

Cătălin Tomescu: Militarii cu asta se ocupă, să apăre țara, pentru ca dumneavoastră să vă desfășurați viața de zi cu zi în pace și liniște. Pentru asta avem nevoie de condiții de securitate asigurate

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 19:42

La interviul săptămânii invitatul lui Cristian Dumitrașcu a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, cel care a analizat în toată această perioadă de la începutul războiului, situația din Ucraina și intervențiile militare ale Rusiei.

De această dată subiectul discuției a fost cei 20 de ani de la aderarea României la NATO și cu ocazia zilei NATO – 75 de ani de la înființare.

Generalul-locotenent în rezervă Cătălin Tomescu este unul dintre cei mai reprezentativi comandanți ai perioadei de preaderare și aderare la NATO, cu stagii de comandă completă de la nivel batalion la comandant de divizie în țară, până la funcțiile de locţiitor al Corpului NATO de reacție rapidă de la Istanbul și comandant al Corpului multinațional de Sud-Est de la Sibiu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Acea perioadă de parteneriat, acea perioadă de optimism și de efervescență, așa cum a fost ea înainte de 2004, este una pe nedrept atât de puțin cunoscută. Eforturile care s-au făcut atunci au avut o importanță chiar mai mare decât ne putem noi închipui.

Cătălin Tomescu: La vremea respectiv erau 19, că au fost 16 până în ’89, după aia cei trei intraţi, 19 și urmam noi. Am venit șapte atunci, dacă aduceți aminte, șapte țări şi ne-am făcut 26. Păi, 26 de țări, când vorbim să trecem la ofensivă, trebuie să înțelegem toți un lucru; când vorbim că trecem la apărare trebuie să înțelegem toţi un lucru; când vorbim că facem un raid pentru toți trebuie să fie la fel.

Deci înseamnă că arta militară o aplicăm toți consecvent şi o înțelegem și ne înțelegem între noi ca să știm, nu unul să o ia la dreapta și unul la stânga din cauza faptului că nu avem aceeași concepție despre acel procedeu, formă de luptă sau procedeu de luptă sau acțiune militară în sine. Spuneam că după ’97, s-au luat la nivel politic, la DPAPRI, s-au luat elementele civile și politico-militare, că trebuia să le rezolve ei, iar noi, cu trupa, am început să le rezolvăm pe ale noastre.

Nu numai eu, toți care am fost puși. Generația aia care am luptat fiecare comandant de batalion, batalion de căști albastre, ulterior a apărut batalionul româno-ungar, unde chiar eu am fost ofiţerul planificator pentru primul și al doilea exercițiu, după aia a fost batalionul TISA de la geniu, unde n-am fost implicat, după care am luat SEEBRIG, care a trebuit să-l operaționalizez și am avut un an jumate să-l operaționez şi cu acel batalion am condus o aplicație în 2002, uriașă la vremea respectivă, JOINT, condusă de JFC NAPLES, Comandamentul de la Napoli, i-a zis Cooperative Partner 2002, deci ani nebuni, ce să vă spun? Dormeam puțin, veneam și sâmbăta și duminică la serviciu…voiam să demonstrăm că putem.

Se crease un entuziasm și o atmosferă în toate structurile care eram conexate la programele de parteneriat pentru pace și la Membership Action Plan care ne făcea să nu stăm cuminți până nu ne atingem obiectivul și până ce nu îndeplinim toate criteriile alea care veneau la evaluare. Al doilea element important care trebuie subliniat au fost misiunile din 2001 în Afganistan, 2003 în Irak.

Una din deciziile majore care au contribuit la accelerarea și la convingere aliaților că România nu e numai un consumator de securitate, ce și un generator de securitate a fost că ne-am implicat de la început în aceste două misiuni și ne-am implicat cu calitate. Bineînțeles, am și pierderi, că la război se întâmplă, Dumnezeu să-i odihnească pe cei duși, dar ideea e că a fost o treabă nemaipomenită, o dată că am dovedit că putem.

Să nu uităm că în ambele teatre de operație în afară de desfășurarea în teatru efectiv, adică prima etapă, ulterior noi ne-am autosusținut acolo. Cele trei-patru Hercules-uri care au rămas, trei, care ulterior două, până să vină Spartanurile, dar ne-am susținut.

Bine, am mai apelat și la forța de transportat strategic a NATO de la baza de la Papa, unde plăteam ore, dar nu contează, ideea e că am reușit.

Eu personal am fost în Angola la rotirea din 98 cu C-130, 23 de ore la adus și 24 la întors, că am avut vând în față, cum mi-a zis mie pilotul. Revenind, asta a contribuit mult la imagine, mult și stați, că știa chiar pot, au luat-o în serios. Şi al treilea lucru important care am lucrat trei ani la Bruxelles, între 2009-2012, la vârful piramediei, ăla e nivel strategic, într-adevăr, ca locţiitor al reprezentantului militar, plus trei ani în Turcia, la Istanbul, ca locţiitor al comandamentului Corpului de reacție rapidă.

Plus acuma, înainte de pensie, doi ani am fost comandantul Comandamentului acestui corp, unde i-am dat drumul, practic. Mai sunt de făcut, dar i-am dat startul, ca să spun, a fost continuitatea; de regulă, noi uneori ne lăsăm pe tânjală, știți, hai, mă, că se poate și așa.

Încă mai avem în anumite elemente, dar numai că și în domeniul ăsta decizia politico-militară și determinarea leadership-ului la nivelul ministerului, atât civilă, ministru, și militari, cei care au condus armata, a rămas, în sensul că nu ne-am oprit numai la nivelul ce am făcut până în 2007. Păi, vă spun eu, în 2007 am avut doar Brigada 282 Infanterie Mecanizată, certificată NATO.

Vă spun că eu am fost comandant. A fost singura din centrul și estul Europei. Încă o dată, munca e a oamenilor, că aici, să se înțeleagă, nu vorbim despre mine, doamnelor și domnilor, aici vorbim de oameni. În spatele unor comandanţi sunt niște sute de oameni, mii de oameni care muncesc.

Numai că tu ești fața, că nu poate să ia interviu la 4000 de oameni, 3628 aveam în vreme aia. Cam asta e treaba. Eu am muncit. Toată armata a muncit, că unii trebuiau să dea bani, unii trebuiau să achiziționeze tehnică ș.a.m.d. După 2007 au fost niște succese și la aviaţie și succese și la marină. În 2012, în afară de ‘Active Endeavour, Marina a trimis un vapor la operițiunea „Ocean Shield”, pentru ascultători, cea care s-a desfăşurat în Somalia, unde atacau pirații nave. Mare lucru să trimiți.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Era comandant de nave actualul șef al Statului Major al Forţelor Navale.

Cătălin Tomescu: Da, da. Adică, în toate domeniile, să nu se înțeleagă că numai uscatul, după care am venit, s-au continuat misiunile din Irak și Afganistan. În 2014, vă aduceți aminte, s-a oprit prima etapă Afganistan, Irakul în 2009, iar vin la mine, dar asta mi-a fost soarta. Am fost ultimul general român, au fost cinci generali români în Irak, ca directori ai forțelor coaliției, și eu, ulterior, după ce s-a destrămat coaliția, am devenit locţiitorul șeful Direcției planificare strategică în Irak și am închis misiunea în Irak, în anul 2009.

Vă și spun ce, România a fost pe 4 iunie și am fost înlocuit la vremea respectivă, care a rămas cu trupele pentru readucerea în țară, redeployment, cum i se spune în tehnologia NATO, până la 1 septembrie, așa a fost planul. Şi s-a închis după aia; în 2014 s-a închis primul Afganistan, care ulterior s-a închis în 2021. Deci altă continuitate. Am rămas cu aliații, n-am zis, bă, mulțumim, am intrat gata, acum vă descurcați fără noi, că puteți. O altă treabă de continuitate după evenimentele din 2014, România a fost unul dintre promotorii activi la nivel politico-militar al implementării unor măsuri de reasigurare, cum i-au spus ‘reassurance measures’.

Pentru cei care știu și vor să știe mai mult, a fost summitul dn Țara Galilor din 2014, summitul NATO, și summitul de la Varşovia din 2016, unde s-a stabilit crearea battle grupurilor numai în flancul nordic. Ulterior, după 2022 și la noi. S-a stabilit implementarea conceptului de NFIU – NATO Force Integration Unit, adică forțele de integrare NATO în țările de pe flancul estic, unde noi l-am operaționalizat în 2015.

Cătălin Ticulescu, D-zeu să-i ierte, a fost primul comandant. Tot în anul ăla, România a declarat că își oferă capabilități militare și prin efort național combinat cu suport, sprijinul NATO, să creăm o divizie multinațională, un comandament de divizie multinațională. A fost comandamentul Diviziei 1. Când am terminat cu divizia multinațională, ne-am dat seama că suntem în măsură și avem curaj, şi ce s-a întâmplat în 2018-2019 a zis, până la război, a zis ‘domnule, suntem în măsură să creăm și un comandament de corp multinaţional de trei stele. De ce? Pentru că structura de forțe a NATO nu are divizii, are corpuri de armată. Erau 9 până atunci și noi suntem al 10-lea, și s-a aprobat. Ei, cam astea sunt argumentele mele ca să spun că, continuitatea a rămas o constantă și de-aia România are o poziție serioasă acolo. Să vă spun, tot la fel pentru ascultători, poate pare puțin. Păi da, dar în comitetul militar al NATO sau când primeam sarcini de la România, la un moment dat, prin 2010, devenisem a doua contributoare, că eram, am fost și pe locul opt și pe șapte, la un moment dat, șase, la un moment dat, patru.

Ulterior, când a început retragerea, 2011, ceva de genul ăsta, îmi cer scuze, nu știu exact anul, dar, atunci, în perioada aia, și la un moment dat noi aveam trei batalioane cu un comandament de brigadă și aveam 1.900 și ceva de oameni. Păi, aveai altă greutate. Păi, mai mare determinare decât asta și demonstrare a deciziei politice a României, de a rămâne și un contributor de securitate, nu numai un beneficiar al securității, nu ți-l dă decât trupa care și-a făcut treaba, nu mai vorbim și în alte misiuni care continuă și acum. Deci, cam astea ar fi argumentele mele vizavi de comentariul dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule general Tomescu, ne apropiem de final, nu înainte de a-i îndrepta pe ascultători către un punct care mie mi se pare, chiar dacă n-a fost cea mai înaltă funcție pe care ați ocupat-o în structuri NATO, este vorba despre Istanbul și voiam să vă întreb: cât de greu a fost drumul de la Topraisar la Istanbul? Și cât de mult v-au folosit experiențele, oamenii cu care ați lucrat, tenacitatea?

Cătălin Tomescu: Domnul colonel, eu am spus-o și o s-o spun atâta timp cât cineva mai e interesat de opinia mea. Le spun la tineri „nu mai săriți treptele”. Bineînțeles că fiecare dintre noi avem o bază genetică și așa mai departe, suntem dotați cu o anumită capabilitate de a conduce, o anumită capabilitate de a învăța, de a te adapta, anumite abilități și așa mai departe. Dar peste toate astea, și vorbesc pentru cei care vor direct să ajungă la ministere, direct să ajungă șefi de direcții, e valabil și la tineret.

Am întâlnit situații, 27 de ani, două doctorate, trei masterate, vrea să aplice director de serviciu la UE și am întrebat: „Uite, eu sunt angajator și te întreb ce știi să faci, ce spui? Păi, cum să mă întrebi? Păi te întreabă ăla. Bine, vrei pe funcția asta, dar ce știi să faci, ce te recomandă?” Știți cum era la B.D. la munte și la mare – „vocea și talentul”. Păi nu-ți contestă nimeni școala. Școala nu e suficientă, mai ales la armată. Armata e o structură piramidală. unul din elementele care îți asigură respectul e background-ul și experiența și capacitatea ta de comandă și control, lumea pe asta te urmează. Nu interesează pe nimeni câte diplome ai, vă spunem eu. Și acum, revenind, spuneam că fiecare avem un dat, problema e că ăsta trebuie cultivat și experiența asta, că treci prin toate, e ca la cărămizi la zid.

Dacă pui cărămizile așa cum trebuie, una după alta, potrivit tehnologiei respective sau procedurii respective, habar n-am, că nu mă pricep la astea, dar nu sari nicio etapă, zidul ăla va fi trainic și stă și îți dă putere până sus, să ții casa sau acoperișul. Dacă lași găuri în el, undeva, cândva se va dărâma. SMFT, 6 ani unde am învățat cum se învârte armata și de ce merge la stânga și nu merge la dreapta și cum se cheltuie banii și cum să capacitezi oameni și de unde se… erau bani care veneau pe fondurile, „force goals” se numeau, obiectivele forței, trebuia să știi să-i cheltui. Am învățat, că eram acolo, la vârf, și de aia am dezvoltat Topraisarul și așa mai departe. Nu neapărat… Bine, prin munca oamenior, dar am avut resursa necesară cu care să te dezvolți.

În fine, revenind, plecând de acolo, de la nivel de batalion multinațional în cadrul unei brigăzi multinaționale, după care trecând la Focșani, șef de stat major, locțiitor comandă brigadă, 6 ani de zile am muncit la Focșani să ducem acolo oamenii, tehnică venea nouă, am implementat tehnică. Îmi spuneați de proceduri, primul SOP din forțele terestre a fost făcut pe vremea când eram la Focșani. Am răspuns personal de ele, eram locţiitor pe vremea aia. Unul din oameni în echipă e actualul- la vremea respectivă maior – actualul șef al Forțelor Terestre, domnul general Ciprian Marin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … Ciprian Marin.

Cătălin Tomescu: Eram peste toată echipa, numai că procesul de elaborare… era Marin și încă doi ofițeri cu care lucram în mod direct și ei își conduceau alte subechipe, cu care a reieșit acel document de procedură, după care de acolo am plecat Irak-Bruxelles, am văzut cum să învârte lumea la Bruxelles și de ce e așa și nu-i așa și cum se iau deciziile politico-militare la Bruxelles, că ăsta e rolul  de la cartierului general de la Bruxelles, după care am venit în România, am fost la J7, locţiitorul șefului Direcției instrucție și doctrină din armată și ulterior comandantul diviziei 1. Am închis și am trecut la Divizia multinațională și apoi am plecat la turci. Eh, normal că baza asta, tot ce am povestit eu până acuma, acei 15 ani de carieră m-au ajutat extraordinar, din 2000 până în 2015, când am plecat acolo. Acolo am n o perioadă extrem de grea… să nu creadă, mulţi s-ar putea să creadă…

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): … floare la ureche…

Cătălin Tomescu: Distracţie, floare la ureche, trai pe vătrai. Nu, nu e chiar așa. Am prins o perioadă destul de de grea,  de complicată din multe puncte de vedere și extrem de ambițioasă pentru acel corp care el a fost evaluat ca stat major de acțiune rapidă în operații care nu sunt Articol 5, specifice pentru forțele terestre, deci una peste alta susțin întrebarea dumneavoastră cu ideea pentru cei care ne privesc și sunt sau vor să îmbrățișeze cariera militară sau sunt deja pe anumite trepte: nu evitați, asumați-vă răspunderi cu curaj, să vă dea Dumneze și puțin noroc, că-ți trebuie puțin noroc.

Eu am avut să n-am evenimente majore, negative, care se pot întâmpla uneori, indiferent de poziția ta și de cât de mult te-ai pregătit, asumați-vă, fiți entuziaşti și nu săriți trepte. Plus că trebuie să fim pregătiți pentru ce ne așteaptă, pentru că viitorul așa cum îl vedeți- nu vreau să sperii pe nimeni-este situația la granița noastră nu e roz deloc. Războiul continuă. Şi războiul din Israel încă nu are o luminiță la capătul tunelului pe care să o vedem.

Elementele crizei economico-financiare sunt anunțate aici, nu e domeniul meu, nu mă pricep dar sunt anunțate și elemente de genul ăsta. Prin urmare amenințările viitorului nu se diminuează, ori se întăresc, ca să nu spunem că se și multiplică.

Deci competențele și profesionalismul cadrelor militare sunt esențiale în pregătirea armatei pentru război. Cum a spus generalul Gheorghiţă: nu speriem pe nimeni, dar acesta e rolul armatei, pe timp de pace trebuie să te pregătești de război, ăsta e rolul nostru, ăsta e scopul, nu înseamnă că . Ştiţi ce a spus Sun Tzu, de exemplu acum 5000 de ani? Nu acum. A zis: o armată nu să construiește neapărat ca să câștigi un război, ci ca mai mult să-l previi. Deci ce a zis omul ăla atunci, acum se numește la noi ”deterrence” (n.r. descurajare) la NATO, tot NATO se pregătește. Eu am fost implicat în niște situații majore anul ăsta și în carieră la fel, dar ne pregătim numai ca să arătăm că avem capabilitate ca să-l facem pe eventualul inamic, în speță Federația Rusă, să nu-i treacă prin gând să atace o țară NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Descurajare.

Cătălin Tomescu: Asta-i toată problema, dar nu înseamnă că pregătirea trebuie să sperie pe cineva. Nu. Ne putem pregătit pentru cutremur, dar ce! își dorește cineva să vină un cutremur? Nu, dar trebuie să te pregătești că suntem într-o zonă unde poate să apară un cutremur major – mă rog, să vorbească specialiștii, că nu știu eu, n-am cunoștințele necesare să dau o dată estimativă – dar tu te pregătești ca să n-ai pierderi mari. Aici ne pregătim ca să ne apărăm țara și nu văd nimic rău în treaba asta.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Şi acum chiar că este ultima întrebare, ultima propunere, dacă vreți. Socotind tot ce ați spus dumneavoastră în interviu, tot ce s-a putut vedea în aceste zile la aniversarea a 20 de ani de NATO, pentru cei care se uită la noi de acasă, pentru așteptările pe care le au, pentru faptul că sunt bani de la buget care intră în armată – exact cum aţi spus trebuie să ne pregătim și nu trebuie să sperie pe nimeni – din punctul dumneavoastră de vedere puteți să îi asigurați pe oamenii care se uită de acasă că s-a făcut tot ce era și ce este cu putință ca noi, armata, să fim pregătiți să apărăm România?

Cătălin Tomescu: Ce pot să garantez este că sistemul militar al celor care purtăm uniformă, în proporție de 99,9% perioadă, toți am dori să fim cât mai buni. Dumneavoastră ca să vă desfășurați viața de zi cu zi în pace și liniște, să faceţi afaceri, să vă vedeți de bătrânețe, pensionarii, tineretul să poate să învețe și așa mai departe, toate să fac numai când ai condițiile de securitate, apărare și independență a României asigurate.

Noi suntem ăia care cu asta ne ocupăm: ne pregătim ca să ne apărăm țara, să îl facem pe ăla să nu ne atace și să încercăm să asigurăm aceste condiții. Asta e cariera noastră! Nu trebuie să priviți numai partea goală a paharului, că multe nu se pot rezolva numai dacă dai la noi de la 2,5 la 1,5 și trebuie să înțelegem că numai așa se poate.

Achiziționezi și noi sisteme de care armata are nevoie pentru a asigura apărarea națională, o apărare națională eficientă și competitivă și efectivă. Războiul hibrid e peste noi și sunt mecanismele lui de informare și de manipulare care sunt efective și se văd. Păi, lasă-i pe ăia, ăia deja sunt plătiți să ne facă rău. Ne mai facem și noi rău singuri? Încă o dată, fără să speriem lumea, să vă răspund la întrebare, dar, mă rog, aţi pus-o pentru că e asaltul ăsta informativ din care văd că armata… luați aia cu pensiile nesimțite și așa mai departe? Păi, bine mă. dacă e 4.900 de lei media și s-a spus, asta e nesimțită? După 40 de ani de carieră? Eu m-am îmbrăcat în uniformă acum 44 de ani, dar nu m-am gândit niciodată la pensie, domne, decât în ultimele șase luni, când mi-a spus calculatorul: vezi că ieşi! Eu n-am muncit în armată pentru pensie! Dar m-aș bucura să am o pensie civilizată. Bine, eu am ajuns ce am ajuns, nu sunt eu cel mai reprezentativ, că am ajuns totuși general locotenent, am avut o carieră deosebită, dar cei ăla normalul? Păi, 4.900 e nesimțită? Păi despre ce vorbim aici? Păi, da’ eu am lucrat și la NATO și nicio țară nu are prevăzut așa ceva. La ei nici nu sunt discuțiile astea! În ce țară occidentală ați auzit că militarii au pensii nesimțite? NATO sau UE?

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Deși sunt pensii militare și acolo!

Cătălin Tomescu: Păi asta e, că noi avem soldă de grad și funcție și noi cu asta ne-am ocupat! Dar cam asta e situația! Să blamezi e ușor. La distrus se pricepe tot prostul, cu construcția e mai greu! Dacă se gândește cineva că ceea ce vor să facă militarii nu e bazat și nu e angrenat în spiritul asigurării condițiilor cele mai bune de pregătire a forțelor, tuturor categoriilor de forțe pentru apărarea țării, greșește!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Dle general locotenent, vă mulțumesc mult și vă mai așteptăm la „Interviul săptămânii”.

Cătălin Tomescu: Vă mulțumesc și eu. Mulțumesc de invitație. Să dea Dumnezeu numai bine la toată lumea!

NATO propune crearea unui fond de contribuții pentru Ucraina

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 17:06

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a propus înființarea unui fond de contribuții aliate în valoare de 100 de miliarde de dolari pe o perioadă de 5 ani pentru Ucraina.

Pachetul ar urma să fie aprobat de liderii statelor NATO la summitul de la Washington, care va avea loc în luna iulie a acestui an.

Ca parte a pachetului, NATO ar putea prelua atribuțiile operaționale ale Grupului de Contact pentru Ucraina, condus în prezent de Statele Unite ale Americii și care coordonează sprijinul, inclusiv cu echipamente militare, al circa 50 de țări.

O astfel de decizie ar putea proteja structura de orice schimbare la nivel politic care ar putea rezulta după alegerile din noiembrie din Statele Unite.

În prezent, există îngrijorări în rândul oficialilor europeni că o eventuală revenire a lui Donald Trump la Casa Albă ar putea duce la retragerea ajutorului american pentru Ucraina.