Marian Staș: „Acest Plan Național de Pilotare Curriculară Sistemică oferă posibilitatea liceelor să-și proiecteze propriile planuri cadru”

Publicat de prosavioleta, 22 octombrie 2025, 08:40
Florin Șperlea: Bine ați venit, domnule Staș! Mă bucur că sunteți alături de noi.
Marian Staș: Bine v-am găsit! Mulțumesc și eu pentru invitație și mă bucur să ne revedem. Și am să intru direct în miezul conversației noastre, ca să folosim timpul cât mai eficient. Și aici mă refer la momentul istoric în care ne aflăm acum, repet, momentul istoric în învățământul public din România în care ne aflăm acum, anume al prezenței pe masă, a două alternative de planuri-cadru pentru liceu, aprobate de ministrul educației și cercetării. Pe de-o parte, un plan oficial între ghilimele, amândouă sunt oficiale, dar am să folosesc oficial în sensul de establishment, realizat într-un proces distinct, separat, și pe de altă parte, o alternativă curriculară excepțională, deschisă, care are statut de alternativă egal de puternică, dar în același timp operaționalizabilă, deci de pus în fapt prin Programul Național de Pilotare Curriculară Sistemică. Cu alte cuvinte…
Florin Șperlea: Îmi scosesem și eu aici…
Marian Staș: Da, celor care ne urmăresc, celor care ne văd, celor care ne ascultă, țineți minte mantra: O.M.E.C 4444 din 1 iulie 2025.
Florin Șperlea: Deci cadrul legal pentru implementarea acestui program.
Marian Staș: Cadrul legal pentru punerea în fapt a unui plan-cadru din alt film, care dă viață unui concept pe care l-am creat în urmă cu 15 ani aproximativ, anume Curriculum la decizia elevilor în oferta școlii. Și asta realizează un echilibru sănătos, dinamic, bun, între ceea ce numim trunchi comun, adică ceea ce toți liceenii au a învăța, materiile de bază sau cunoștințele mai degrabă, competențele de bază și ceea ce înseamnă decizia elevilor în oferta școlii. Conceptul scoate din ipocrizie și școala ca sistem. Ea, prezentă ca întotdeauna cum îi stă ei rău, în aceste ipocrizii, pentru că până acum doi ani mantra era Curriculum la decizia școlii, CDŞ, așa numitele CDŞ-uri, care însemnau de fapt încă norme pârâte pentru profesori. De ce spun că era ipocrizie? Pentru că teza era învățământul centrat pe elevi. Tot învățământul era centrat pe elevi de numai-numai.
Florin Sperlea: Dar numai elevul nu era acolo.
Marian Staș: Exact. Conversația se oprea la CDŞ și atunci întrebarea e: „bine, dar elevul unde este?”
Florin Șperlea: Elevul unde este…
Marian Staș: Și acum Curriculum la decizia elevilor în oferta școlii face dreptatea asta, iar acest Plan Național de Pilotare Curriculară Sistemică, foarte puternic, oferă posibilitatea liceelor să-și proiecteze propriile planuri cadru cu următorii parametrii cantitativi din startul conversației noastre. Există trunchi comun, obligatoriu pentru toată lumea, deci liceele care fac așa ceva n-au a-și face grijă cum că elevii ies din universul nostru, nu ies deloc pentru că trunchiul comun e obligatoriu pentru toți copiii, indiferent în ce liceu se află, fie că pilotează, fie că nu pilotează. Iar Curriculum la decizia elevilor în oferta școlii oferă un buget de timp liceelor – țineți-vă bine, legați-vă centurile de siguranță, așa că decolăm vertical – oferă un buget de timp liceelor între 40 și 60% din bugetul de timp dintr-a IX-a până într-a XII-a, cantitativ, așa cum este prezent în Ordinul 4.444 din 1 iulie 2025. Bugetul de trunchi comun e de 1.800 de ore, iar bugetul decizia elevilor în oferta școlii este de până la 2.200 de ore.
Marian Staş: Dle colonel, director de colegiu militar aveți la dispoziție 2.200 de ore, în primul rând, de câte ori ați mai avut la dispoziție 2.200 de ore să faceți ce vreți cu ele și în al doilea rând, ce ați face cu ele? Asta e întrebarea de care, sau astea sunt întrebările de care vorba Cronicarului s-ar spăria gândul. Dar gândul nu are de ce să sparie pentru că sunt oameni minunați, deschiși, curajoși în colegiile militare, naționale, că despre asta este vorba în propoziția noastră, care sunt gata să-și asume această proiectare. Un exercițiu de leadership care are a fi pornit într-un tandem istoric între Ministrul Educației și Cercetării, domnul Daniel David, care a dat drum și lumină verde procesului la nivel național, și distinsul Ministru al apărării, domnul Ionuț Moșteanu, care are a ieși la, cum să zic așa, această pasă minunată, și a dat lumină verde, astfel încât și colegiile militare naționale, să devină din acest tip de proiectare pe care o merită, pentru că sunt școli excepționale. Întotdeauna avem două variante, să facem lucruri mediocre sau să facem lucruri nemediocre. Eh, acest proces de proiectare de planuri cadru este unul nemediocru, excepțional, așa cum colegiile militare naționale merită pentru că și-au câștigat dreptul ăsta. Ele sunt unități de învățământ preuniversitar de elită. Și asta au a face, asta au a pune în fapt, începând cu anul școlar 2026-2027.
Florin Şperlea: Spuneți-mi, cât de complicat este de pildă pentru un liceu, ca elevii, să zicem că e un liceu cu un profil mate-info, iau cu totul întâmplător, dar un profil tehnic sau un profil axat pe știinţe exacte. Cât de complicat este dacă elevii de pildă vor decide, în special în zona științelor umaniste, pe de o parte, și pe de altă parte, noi în aceeași clasă, noi avem preferențe diferite, nu-i așa? Cum va gestiona liceul aceste preferințe, în acest curriculum la dispoziția elevilor?
Marian Staş: Și logistic, dar logistic în a doua instanță. În prima instanță este din punct de vedere al viziunii planului cadru. Așa cum spuneam, procesul ca atare va pune o provocare foarte frumoasă pe ceea ce înseamnă ideea de clasă, așa cum o știm noi acum, pentru că ea, în timp, va dispărea, în următorul sens. Noi nu vom mai fi colegi de clasă, în mod necesar, ci vom fi colegi de trunchi comun și, respectiv, colegi de decizie a elevilor în oferta școlii, astfel încât va fi un proces în care fiecare dintre noi învățăm două lucruri importante, că sunt competențe pe care le avem de însușit și de achiziționat, unitar cu toți ceilalți, pentru că suntem în patria școlii românești, și, în același timp, fiecare dintre noi avem preferințe pe care ni le putem defini, optând pentru arii curriculare pentru discipline, în funcție de preferințele noastre. Bine, de ce ar merita? Încă o dată, 2200 de ore, vorba românului, e multe. Sigur că mizez pe simțul umorului și al dvs., și al celor care ne urmăresc. Un buget colosal de timp, ce-am putea face din alt film? Păi, mă gândesc așa, cu aplicabilitate directă la colegiile militare naționale, de pildă, război hibrid, trecut, prezent, viitor, aspecte tehnice, comunicare, imediat, așa, că m-am gândit la două aspecte aici, poți fi combinate două arii curriculare, una de comunicare, război hibrid, fake sau realitate, și în al doilea rând de impact societal, pentru că asta înseamnă și felul în care societatea este spălată pe creier într-un fel sau altul, de TikTok sau de orice al ceva. Și uitați-vă numai departe ce s-a întâmplat pe 24 noiembrie la noi. Ăla este un efect direct, impactul și rezultatul, al unei școli mediocre, incapabile să-i determine pe cei care trec prin școala asta să gândească cu mințile lor, critic, și să facă diferența între ceea ce este spălare pe creier și manipulare. Asta ar fi un exemplu de pildă. Dar atenție, conceptul este curriculum la decizia elevilor din oferta școlii.
Florin Şperlea: Și în sfârșit cu elevii în mijlocul problemei.
Marian Staş: Fără să facă un curs de teoria deciziei, pentru că în mod firesc, în mod natural, ei își vor decide viețile lor de liceeni, dintr-a 9-a până într-a 12-a, evident lungind lesa. Pentru că obiectivul este ca elevii, liceeni, să învețe să-și asume propriile lor decizii, și de creștere de învățare. Sigur că asta înseamnă și coaching, înseamnă și mentoring, înseamnă și consiliere de carieră, înseamnă și un rol inteligent, deștept și al părinților și al profesorului, e un proces de învățare, dar care cu siguranță poate fi pus în fapt. Acum mai facem așa o mică digresiune, dar perfect rezonantă. Eu am un respect absolut pentru ceea ce înseamnă patria, în primul rând, și uniforma militară care servește patria. Și cu asta am terminat. De aici plecăm, fără discuție.
Florin Şperlea: Ați fost în această uniformă 20 de ani?
Marian Staş: 20 de ani, da, așa. Sunt colonel în rezervă, așa că… Ah, și membru mândru, proud member, al Asociaţiei Ofițerilor în rezervă din România. AORR la domnul general Bălăceanu, da, așa.
Florin Șperlea: Încerc să vă smulg o previziune. Nu e neapărat confortabil pentru un om care este specializat în științe exacte, dar totuși încerc să vă smulg o previziune…
Marian Staș: Există forecasting, există statistică, probabilități.
Florin Șperlea: Încerc să vă smulg această previziune. Ce sperați, cum arată acești copii la capăt unei asemenea oferte extraordinare pe care și-o pot proiecta, și-o pot alege? Cum arată acest cetățean, chiar dacă este el în uniformă sau este un civil, cum arată el la capătul acestui efort de a-și alege din curricula aceasta?
Marian Staș: Foarte, foarte frumoasă întrebarea. Vor fi tineri forme cu fond pentru patria lor.
Florin Șperlea: Ce răspuns precis, exact.
Marian Staș: Forme cu fond, forme cu fond, forme profunde, cu fond profund. Nu vor șmecheri, nu vor eluda, nu vor cosmetiza, își vor asuma propriile destine, pentru că asta se întâmplă organic.
Florin Șperlea: Vor ști să aleagă.
Marian Staș: Vor ști să aleagă, vor ști să discearnă, sigur că da. Și vor vedea de fiecare dată unde este abureală și perdea de fum și unde este conversație consistentă. Vor ști să facă mai bine diferența între percepție și realitate. Vor fi mult mai stăpâni pe ei, vor avea cunoștințe tehnice mai bine focalizate. Vor mai face o chestie, asta pot să dau în scris acum. Vor fi într-o măsură cu peste 80% mai mare integratori de sistem. Vor ști să vadă tabloul de ansamblu, vor învăța să vadă tabloul de ansamblu și să pună în el componentele esențiale.
Florin Șperlea: V-am văzut de fiecare dată entuziast, hotărât, determinat. Cum arată lupta asta teribilă a lui Marian Staș pentru a schimba ceva într-un sistem educațional despre care se spune că e conservator, osificat, învechit în proiect? De unde vă luați toată această energie și dorința de a încerca să schimbați ceva? Pro bono, iată, că subliniez din nou.
Marian Staș: Patria. N-am găsit altă rimă și o spun direct, destins, detașat, neipocrit și fără de alea „bă, mă lași cu patria ta cu tot”. Nu, nu vă lăs cu patria cu tot. În urmă cu 12 ani am publicat un volum cu titlul „Educație, Securitate Națională”. De atunci am prelegeri sistematice la Colegiul Național de Apărare. Convingerea mea profundă este că, în momentul de față, societatea este ca un uriaș cu picioare de lut, iar numele picioarelor de lut este un model educațional profund încremenit în paradigma lui comunistă, adică tarat, mănat, otrăvit de centralizare și birocratizare hiper-excesive. Și mă refer la sistemul preuniversitar. Încă o dată, invitația mea directă și așa apelul meu este de a intra în joc, dragi coechipieri din învățământul militar și din zona de decizie militară, pentru că puteți face un lucru minunat. Puteți învăța România cum să proiecteze planuri cadru deștepte. Puteți da un exemplu de leadership, puteți educa o dată în plus comunitatea educațională și oamenii care sunt în sistem din întreaga țară ca să-și asume un astfel de proiect.
Florin Șperlea: Domnule Staș, vă mulțumesc tare mult! Un dialog efervescent, așa cum sunteți în multe împrejurări.
Marian Staș: Cu multă bucurie și eu mulțumesc.
Florin Șperlea: Vă mulțumesc tare mult pentru prezența dumneavoastră aici. Promiteți-mi un singur lucru: că peste un an veniți în același studio și că vom discuta despre modul în care acest proiect pilot este pus.
Marian Staș: Sunteți martori. Uite, batem palma acum, aici. Gata, avem un deal. Mulțumesc, cu mare bucurie, sigur că da!