Constantin Spînu: Manipulările apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale

Publicat de prosavioleta, 1 ianuarie 2025, 16:28

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Spînu, bine ați venit.

Constantin Spînu: Vă mulțumesc foarte mult pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: O discuție serioasă, din ce în ce mai serioasă, plecând de la o sintagmă pe care o aveam noi pe un banner aici, „Pe frontul cuvintelor”, este un front al cuvintelor chiar de luat în seamă mai ales în ultima perioadă și nu doar, acest Inforadar, această adresă de internet pe site-ul Ministerului Apărării Naționale, care vine și explică și combate aceste informații false.

Constantin Spînu: Platforma Inforadar. Ea a fost lansată în 2019, Direcția Informare și Relații Publice, al cărei șef eram atunci, împlinea atunci 30 de ani. A fost un produs pe care noi îl gândisem de ceva vreme, era un exemplu pe care îl vedeam de câțiva ani chiar și care a constituit modelul de la care am plecat. Pagina de internet a Alianței Nord-Atlantice are un dosar care se numește „Setting de records straight”- pe românește, noi i-am adaptat traducerea în „Să spunem lucrurilor pe nume”. Am văzut acolo cum a fost construit în timp un dosar tematic pe teme principale de dezinformare răspândite de Rusia în spațiul public în legătură cu Alianţa Nord-Atlantică. Mi s-a părut foarte important ca ele odată să fie transmise ori de câte ori este nevoie și apoi să se constituie într-o bază de date, într-un dosar care să poată fi consultată ulterior ori de câte ori dorești să verifici un anumit tip de informații. Acest dosar există pe pagina de internet a Alianței Nord-Atlantice, el a fost, vă spuneam, modelul nostru după care am dezvoltat platforma Inforadar, acum se numește Detectorul Dezinformării. I-am stabilit ca obiectiv principal acela de a fi un instrument prin care să putem să semnalăm cu promptitudine ori de câte ori detectăm în spațiul public, nu neapărat online, informații incorecte sau informații manipulate, care au potențialul de a crea confuzie cu privire la activitatea și imaginea instituției militare. Am început modest în 2019, dar în timp aceste semnalări s-au acumulat. Metoda de lucru în care am abordat această, să spunem, expunere a dezinformării, a fost cumva aliniată metodei celor de la NATO, de la „Setting de records straight”, în sensul în care nu ne luăm la trântă cu actorii dezinformării, deși în multe situații îi bănuim sau chiar îi putem identifica foarte precis, însă ni s-a părut mult mai important să ne concentrăm pe dezinformare, pe informația…

Cristian Dumitrașcu: Pe conţinut..

Constantin Spînu: Pe conținut, și să ne facem parteneri utilizatorii. Cei care doresc cu adevărat să se lămurească sau să se intereseze, nu trebuie neapărat, nu avem pretenția că putem să convingem pe toată lumea, dar ceea ce propunem noi oricărui utilizator care deschide pagina de internet a Ministerului Apărării Naționale, mapn.ro, și accesează secțiunea Inforadar, propunem argumente. Noi semnalăm dezinformarea, spunem: Informația aceasta este falsă sau este manipulată și iată argumentele. Ori de câte ori putem, și cam toate postările noastre sunt construite așa, oferim și posibilitatea să mergi la o altă sursă, unde să vezi informația reală, de unde a fost manipulată, de unde a fost extrasă sau contextul, pentru că sunt legi care sunt citate și care sunt citate incorect sau sunt informații care au mai fost transmise și care pot să lămurească situația. Nu rugăm pe nimeni să ne creadă pe cuvânt. Chiar dacă Armata este una dintre instituțiile cu un grad mare de încredere în rândul populației, noi nu folosim în mod incorect acest potențial, acest statut. Oferim cititorului sau utilizatorului posibilitatea să se documenteze singur. Mi se pare foarte important, pentru că asta are și o valență de educație. Cei care se simt exasperaţi sau, eu ştiu, se simt afectați, de foarte multe ori am primit întrebări de la persoane care mă cunoșteau și pe care le-am trimis către platforma Inforadar, pentru că mi s-a părut mai important să vadă acolo decât să mă creadă pe mine, cu care ne cunoșteam dinainte. Agenția Media a Armatei, spre exemplu, este un partener foarte important pentru noi, pentru Direcția Informare și Relații Publice și pentru acest efort de combatere a dezinformării, ceea ce facem noi acum la Pro Patria. Ați avut foarte multe poziționări și pe secțiunea de radio, la „Jurnal Militar”, relația „Observatorului Militar”, redactorul-şef  Florin Șperlea și excelenta lui echipă de reporteri au publicat în repetate rânduri studii și articole pe acest subiect, pe care noi l-am preluat în platforma Inforadar, pentru că ne ajutăm, ne potențăm unii pe alții, nu putem să facem lucrurile astea de unii singuri. Și în această ecuație aș adăuga și presa tradițională, bine intenționată, profesionistă, care n-are niciun contract cu noi, dar care a înțeles în timp că suntem o sursă care răspunde solicitărilor, suntem o sursă care se angajează în dialog, că suntem o sursă oficială, care are interesul să explice cei care ne contactează din ce în ce mai des. Iar ultimele săptămâni, pentru că noi așa am început discuția de astăzi, au fost săptămâni care ne-au confirmat că ceea ce am gândit prin lansarea platformei Inforadar și prin lansarea acestui concept, a acestui proiect de combatere a dezinformării, a avut și elemente care s-au confirmat în timp.

Cristian Dumitrașcu: Uitați, sunt pe Inforadar, publicat în 7 decembrie. Noi dezinformări – și aici este un caz special și dumneavoastră și profesioniștii care se ocupă de Inforadar au semnalat aici noi încercări de dezinformare în mediul online, în special pe platforma TikTok, prin diferite înregistrări ale unor deplasări de tehnică militară. Când colo, ele erau din altă zi, în alt loc, dar era foarte, foarte bine jucată să spun, sau bine, bine, comunicată, într-o perioadă complicată, ceva legat de turul de scrutin pentru alegerea președintelui, lumea era foarte tensionată și foarte mulți s-au simțit ca la Revoluție, cum e vorba.

Constantin Spînu: Da, e adevărat, contextul pune totul, contextul face, de fapt, toate conexiunile pe care ulterior le putem descifra. Noi suntem militari, nu avem atribute și nici nu avem competențe și nici nu ne permite statutul să facem aprecieri cu privire la mediul politic și la activitatea politică, dar contextul este important și nu-l putem ocoli. Erau mai multe seturi de imagini care au fost folosite în această campanie, să spun, în acea perioadă, dar principalul videoclip pe care noi l-am semnalat atunci era filmat foarte aproape de noi, aici, pe Calea 13 septembrie, pe traseul de, spunem noi în limbaj militar, de afluire sau defluire – ele sunt în sunt antonime – deci deplasarea tehnicii din bazele militare către Piața Presei Libere, de unde urmau să pornească la ora 10:00 în defilarea către Arcul de Triumf. Evident că trebuie să ajungi pe stradă și vedeți acolo în videoclip o parte din blindatele care au fost văzute la ora 10:00 pe sub Arcul de Triumf. Sunt blindate, chiar tancuri ale Armatei României, dar și ale partenerilor și aliaților noștri. Erau acolo, am văzut mașinile de luptă poloneze, cele ale luxemburghezilor, MRAP-urile, mașinile blindate, cele pe care le-am și comentat după aceea la paradă. Sigur, diferența era de câteva zile. E foarte greu să verifici ca simplu utilizator, să-ți dai seama când au fost filmate și din ce context au fost extrase.

Cristian Dumitrașcu: Dar apoi, foarte interesant – mă iertați că vă întrerup. Foarte interesant, imediat după acest filmuleț au mai fost publicate, la o zi, ați consemnat-o aici, în 8 decembrie, dezinformări virale în mediul online cu tehnică militară, de data asta care nu mai era românească și care nu era din România.

Constantin Spînu: Da, ăsta este un alt subiect predilect pe care noi l-am văzut încă de dinainte de izbucnirea războiului din Ucraina. Suntem o țară de flanc a NATO. Exerciții și dislocări de tehnică sunt în toate țările NATO de pe flancul estic, în general în toate țările NATO, dar noi suntem aici pe flancul estic. Avem la nord Polonia, un pic mai la nord, avem la sud Bulgaria, suntem vecini și cu Ungaria. Există în permanență o mișcare dintr-un sens sau în altul, de la nord către sud, de la sud către nord de tehnică și de trupe. Asta înseamnă să fii parte dintr-o alianță, asta ne și dorim să avem, cât mai multe soluții de mobilitate militară. Şi noi am văzut crescând aceste subiecte. Dacă vă uitați pe Inforadar, există acolo o secțiune, Arhiva temelor, și vedeți că ne apropiem de 80 și ceva de teme. Vedeți că la începuturile platformei Inforadar apar astfel de dezmințiri, astfel de încercări de dezinformare cu tehnică militară, cu trupe, dar care erau puse în contextul care era atunci, acum 4 ani, acum 5 ani. Se spunea fie că sunt în drum către Ucraina pentru a amplifica războiul și a luat parte la război, se spunea chiar despre faptul că România calcă suveranitatea Moldovei și trimite tehnică în Moldova – găsiți astfel de dezmințiri, când, în realitate, erau fie exerciții pe teritoriul național al României, fără nicio legătură cu Republica Moldova, sau exerciții în Republica Moldova, pentru că avem astfel de exerciții în fiecare an, noi și alți aliați și parteneri ai Republicii Moldova, care, chiar dacă este o țară neutră, poate să își desfășoare exerciții pentru pregătirea și instruirea propriei armate și suntem invitați, și noi îi invităm pe ei la astfel de exerciții. Din acest context sunt extrase astfel de filmări, de fotografii, care sunt după aceea montate într-un alt context. Eu nu aş da foarte mare credit celor care se ocupă cu propagarea acestor dezinformări. Să ştiţi că nu sunt foarte sofisticați, nu sunt foarte atenți la detalii, lucrurile sunt ușor de sesizat pentru cine dorește să le sesizeze. Însă, în ceea ce priveşte metoda lor, să ştiţi că şi cantitatea are o calitate a ei: cu cât dezinformezi mai mult, cu cât prezinţi mai mult, oricât de gogonate ar fi minciunile astea, o parte dintre ele vor rămâne. Pentru că nu avem timp, suntem într-un secol al super-vitezei, n-avem timp. Şi, să recunoaștem, să nu fim ipocriți, nici eu, nici dumneavoastră, nici cei care ne urmăresc, toți suntem utilizatori de facebook, de, eu știu, instagram, chiar tik-tok, nu verificăm toate informațiile pe care le dăm mai departe către prietenii noștri. Sau pe whatsapp, pe whatsapp este un festival de distribuiri de ani de zile, glumițe-uri, mm-uri, cum le spune, nu le verifici sau alte articole pe care le consideră interesante prietenii noștri pentru a ni le trimite, le dăm și noi mai departe, nu facem de fiecare dată verificarea lor, pentru că, de fapt, ăsta este ritmul vieții noastre.

Cristian Dumitrașcu: Spuneți că nu pot fi creditați 100% cei care transmit informațiile și le fac într-un fel poate nu atât de complicat, adică mai pe înțelesul oamenilor, însă noi trebuie să ne gândim la cei care stau în spatele lor. Aceia sunt decreditaţi, pentru că, iată, a fost un tir în această perioadă la care facem referire, nu au slăbit deloc.

Constantin Spînu: Nu și nici nu ne așteptăm să slăbească. Ați văzut și din rapoartele desecretizate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, unde se spune cu subiect și predicat că sunt campanii aliniate unor acțiuni desfășurate chiar de actori statali, care au o agendă contrară suveranității României și o agendă contrară coeziunii NATO. Același lucru îl spunem și noi, de la Ministerul Apărării Naționale, şi postările noastre din ultima vreme fac referire la acest context, context denumit de Uniunea Europeană FIMI – Foreign Information Manipulation and Interference. Deci, există, știm cine sunt, vedem ce se întâmplă. Există, evident, master-narativele din spate, adică poveștile majore, subiectele majore…

Cristian Dumitrașcu: Din care se extrag toate…

Constantin Spînu: … pe care au interesul să le propage și să le mențină în dezbaterea publică nu doar din România, așa am început dezbaterea, suntem parte a spațiului occidental. Să știți că astfel de încercări sunt prezente și detectate peste tot.

Cristian Dumitrașcu: Înainte de final, nu pot să nu vă întreb despre, poate, cea mai „periculoasă”, sigur, cu ghilimele de rigoare, știre falsă pe care ați combătut-o, și spun periculoasă pentru că ea a avut tracțiune foarte mare în mediul online. Aveți aici, pe InfoRadar, o ștampilă marcă înregistrată „Fake News”. Chiar îi invit pe cei care ne privesc să intre și să vadă. E, aici este așa: „Alertă” – ați considerat-o dvs.. „În data de 13  decembrie” și aici spune: „Guvernul are azi 12.12.2024, pe ordinea de zi proiecte de lege inițiate de MApN privind: controlul utilizării spațiului aerian național, operațiuni militare pe timp de pace” și în aceste proiecte de lege se prevedea transferul comenzii Armatei României către ofițeri străini. A făcut mare vâlvă această știre. Foarte mulți oameni au fost speriați, precum spuneați că ați fost întrebat de diferiți oameni, așa am fost și noi întrebați, că știu că lucrăm aici, și erau îngrijorați și erau foarte serioși, „Domnule, e adevărat?”.

Constantin Spînu: Vă aduceți aminte de „Nu ne vindem țara” din anii ’90?

Cristian Dumitrașcu: Ceva.

Constantin Spînu: Da, deci nu ne lăsăm armata sub comanda străinilor, noi suntem români. Sunt manipulări într-un context relaxat. Dacă am fi avut această dezbatere acum 15 ani, acum 20 de ani, am fi putut chiar să facem și glumițe pe acest subiect. Din păcate, lucrurile sunt cât se poate de… le-aș spune chiar grave, pentru că manipulările de genul acesta, chiar dacă sunt grosolane, apelează la fricile primare ale noastre, ca ființe sociale. Deci ne e teamă de necunoscut, suntem afectați în mod direct de senzația de nesiguranță. Și atunci evident că te revolți când auzi o astfel de știre: „Cum să ne predăm armata? Să ne punem armata sub comandă străină? Noi ce mai suntem aici?”.

Cristian Dumitrașcu: Și de aici până la decizia altui stat de a intra în război România nu mai e decât un pas.

Constantin Spînu: Evident, da, suntem cu un pas aproape de război. Noi am fost foarte prompți, dar să știți că nu e pentru prima dată când vedem acest narativ. Acum a devenit cu adevărat important, pentru că legea, după ce a parcurs toate etapele de avizare interinstituționale, împreună cu instituțiile coinițiatoare, instituțiile avizatoare, este un proces laborios. Ce înseamnă, pe scurt? Transferul de autoritate este un concept care există de când există armate în istorie. Orice operație, orice acțiune militară care se desfășoară în context internațional, avem două, trei sau patru armate care nu se duc cu toate efectivele armatei unei țări, trimit acolo un pluton, o companie, un batalion. Se constituie o structură multinațională, dar care trebuie să acționeze ca orice structură militară. Și ea trebuie să aibă o linie de comandă, un comandant, care poate să fie unul dintre comandanții țărilor care au trimis acolo efective. Facem asta de 30 de ani, cel puțin după 1990 toate efectivele militare trimise de Armata României, la început în misiuni ONU, apoi în misiuni de coaliție și ulterior și și în prezent misiuni sub egida NATO sau a Uniunii Europene, sunt organizate la fel. Sunt structuri militare de sine stătătoare, care au în componență plutoane, batalioane, brigăzi, diferite eșaloane din diferite țări și care au o structură de comandă. Comandantul este dintr-o țară, locțitorul lui din altă țară, şeful de stat major… Deci se face o structură de comandă militară, altfel nu funcționează nici o operație militară nicăieri în lume. Pentru asta, pentru a avea un comandant unic, țările care își trimit efective acolo trec printr-o procedură care se numește transfer de autoritate. Facem și noi asta de 30 de ani de zile. Avem în legislația internă definit transferul de autoritate pentru situațiile în care trimitem contingente, detașamente de militari în teatrele de operație.

Cristian Dumitrașcu: Chiar acum vom prelua comanda în Bosnia şi Herţegovina.

Constantin Spînu: În Bosnia-Herţegovina, deci, de la 1 ianuarie, generalul maior Barbu va conduce întreaga forță a Uniunii Europene care acționează în Bosnia-Herţegovina ca forță de pace. Şi toate țările care contribuie cu trupe la această forță de pace fac transfer de autoritate către misiunea EUFOR, al cărei comandant este român.

Cristian Dumitrașcu: E de văzut în mediul online de la Sarajevo, din ianuarie încolo…

Constantin Spînu: Absolut.

Cristian Dumitrașcu: … dacă apar astfel de narative.

Constantin Spînu: Nu vor apărea. De ce? Pentru că nu servesc celor care doresc să servească.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc tare mult. Sunt convins că a fost utilă această întâlnire, știind cât de mulți oameni au fost îngrijorați și și vor mai fi. Refacem această dezbatere, pentru că eu cred că dacă apăreți cu pozițiile astea adevărate, oficiale mai des, este o șansă în plus pentru ca oamenii să nu ia de bun chiar orice vine.

Constantin Spînu: Să vă audă Dumnezeu! Noi sperăm că ceea ce facem este relevant și ajută.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc tare mult.

Silviu Gimiga: Noi construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor

Publicat de prosavioleta, 1 octombrie 2024, 11:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gimiga, nu doar pentru că acum, în septembrie, s-au împlinit 50 de ani de la inaugurarea drumului vestit Transfăgărășan, vom vorbi despre arma geniu, sunt destul de puțini oameni care știu că, de fapt, acest drum a fost în mare parte realizat de către geniștii militari. Începem invers. Începem de azi și vom vorbi despre ce a fost acum 50 de ani. Ce înseamnă astăzi arma geniu?
Silviu Gimiga: În general, este o armă greu de accesat de către militari, deoarece nu înseamnă numai ordine și disciplină, ci și inginerie, anumite cunoștințe din toate domeniile chimiei, biologiei și altor materii pe care le facem în colegiile și academiile militare. Militarii geniști sunt o armă de sprijin de luptă și de-a lungul timpului au fost implicați în majoritatea activităților de amploare desfășurate de Armata României pentru țara noastră. Și mă refer aici, după Transfăgărășan, la Canalul Dunăre-Marea Neagră, la Casa Poporului, actualul Palat al Parlamentului, la unul din tronsoanele Autostrăzii Soarelui, la construirea metroului bucureștean și a altor drumuri de importanță deosebită, care erau considerate, și sunt și astăzi, infrastructuri strategice neapărat necesare pentru apărarea colectivă a țării. Arma geniu primește misiuni din ce în ce mai complexe, care poate nu se văd ca acelea din trecut, dar ajută foarte mult la desfășurarea activităților Armatei României pentru obiectivele la care este angrenată, și mă refer aici la pandemia de COVID, unde am construit un spital militar în 2 săptămâni, cu efortul mai multor structuri, am construit o bază militară, să zicem așa, asemănătoare teatrelor de operații Afganistan și Irak, unde majoritatea militarilor implicați în acea lucrare au desfășurat misiuni complexe de-a lungul timpului; crearea unor noi unități militare în care ne antrenăm alături de militarii parteneri din Alianța NATO, și mă refer aici la Poligoanele Cincu, Smârdan de la Galați, Poligonul Babadag.
Cristian Dumitrașcu:  Este un episod pe care ni-l propunem, în care să vorbim și despre prezent, dar și despre trecut, despre tradiție, pentru că la armată, și nu doar, tradiția este cea de care și în care ne ancorăm, ceremonia care a fost acum câteva zile la Poarta Geniștilor și la Poarta Întâlnirii, acolo unde colegul meu colonelul Florin Șperlea, redactorul-șef al ‘Observatorului Militar’, a vorbit cu câțiva dintre artizanii, din păcate, din ce în ce mai puțini, dintre artizanii construirii Transfăgărășanului și revenim.

Vince Deszo: Unitatea noastră, din care am făcut parte, a venit în 19 ianuarie 1971 cu 25 de cadre, din care mai trăim eu şi domnul colonel Coman, care am lucrat direct cu utilajele. Era un comandant de pluton la utilaje. Fiind condiții grele, era necesar ca să fie atacat din două părți – și din partea de sud, și din partea de nord. Utilajele nu se puteau aduce decât prin demontare în partea de jos, iar pe partea de sus cu mecanici și montam la loc și dădeam drumul la producție. Toate au fost numai utilaje românești. Aici ce s-a făcut prototipul buldozere 6500. În ’73 a venit o delegație din Polonia și când a văzut în ce condiții se lucrează, a făcut contract imediat acolo jos, la hotel – 300 de buldozere.
Nicolae Coman: Colonel Coman Nicolae. A fost foarte greu, nicăieri, în tot parcursul Transfăgărășanului, nu găsesc sector așa de greu. În partea cealaltă era efectiv prăpastie și la mijlocul prăpastiei, pe coasta aia trebuia să deschidem drumul. Când au reușit să urce buldozerele să se întâlnească ele, lamă în lamă, atunci am fost bucuroși și am știut că am deschis drumul. Au aflat și cei de jos, pentru că a fost o bucurie și am strigat „Ura” de aici, cred că o jumătate de oră. Am comandat o companie de la Batalionul de Pionieri, plus întăririle cu tehnică de la celelalte subunități. Și aici am rămas 2 ani. I-am spus la nepotul meu, care are acum 20 de ani, i-am spus: „Frăție, nu poți să vii cu mine acum, dar gândește-te la împlinirea a 100 de ani, vei avea 70, și să vii să le povestești celor care participă că bunicul tău a deschis drumul în sectorul Poarta Întâlnirii.
Cristian Dumitrașcu: Am revenit aici, în studioul Agenției Media a Armatei. Domnule colonel Gimiga, Armata României, în ultimii 15 ani, a cunoscut în sfârșit o dezvoltare din punctul ăsta de vedere. Este absolut vizibilă înzestrarea pe care o are armata. Se întâmplă și în arma geniu?
Silviu Gimiga: Sigur că da. O serie de militari îmbrățișează arma geniu pentru complexitatea ei și normal că acești oameni, inteligenți aș spune eu, fac orice este posibil pentru a atrage fonduri financiare pentru a achiziționa tehnică și tehnologie, astfel încât să fim interoperabili cu celelalte armate din cadrul Alianței, în special cu unitățile militare din arma geniu. Avem programe majore la nivelul Statului Major al Forțelor Terestre care funcționează, avem un program de mare vizibilitate la nivelul Alianței NATO, unde avem un reprezentant care negociază posibilitatea achiziționării împreună a tehnologiilor emergente existente pe piața mondială și cred că suntem pe un tren ascendent, astfel încât noua generație de geniști să beneficieze de tehnologii mult mai performante chiar decât cele pe care le avem acum.
Cristian Dumitrașcu:  Este un concept interesant, pentru că arma geniu este una costisitoare și pentru că sunt utilaje care implică mari costuri, ați spus că e un plan de achiziție împreună, la nivel NATO.
Silviu Gimiga: Da.

Cristian Dumitrașcu:  Este și motivul pentru care aveți întâlniri destul de dese la nivelul Alianței, în diferite țări europene, cu specialiștii din NATO. Care a fost ultima întâlnire și cea mai, să zicem, interesantă din punctul dumneavoastră de vedere?
Silviu Gimiga: În fiecare an, reprezentantul armei geniu, și anume comandantul Brigăzii 10 Geniu, participă la un seminar de profil cu geniștii responsabili din fiecare țară membră NATO, unde se discută despre posibilitatea punerii împreună a tehnicii și tehnologiilor de geniu, astfel încât, în cazul unei amenințări asupra granițelor Alianței NATO, împreună să reușim să învingem, să acoperim toate cele patru domenii complexe ale armei geniu, și anume mobilitate, contra-mobilitate, menținerea capacității operaționale a trupelor, precum și sprijinul de geniu general al tuturor forțelor.
Cristian Dumitrașcu: Sprijinul de geniu general al tuturor forțelor – vă rog să dezvoltați!
Silviu Gimiga: Sprijin de geniu general înseamnă construirea unui spital ROL 2, așa cum am discutat mai devreme, înseamnă construirea de drumuri necesare asigurării mișcării forțelor pe câmpul de luptă, înseamnă instalarea unor poduri provizorii pentru trecerea marilor forțe luptătoare pe câmpul de luptă, precum și construirea de platforme, parcări și tot ceea ce este necesar pentru cartiruirea trupelor în caz de nevoie.
Cristian Dumitrașcu:  Ce lecții învățate sunt pentru geniști din războiul din Ucraina?
Silviu Gimiga: Foarte multe. E momentul să le introducem în regulamentele și manualele militare ale armei geniu. Sunt multe probleme pe linie de asigurare a mobilității, de asigurare a contra-mobilității, lucruri pe care nu le-am învățat din regulamente sau de la profesorii din academii sau colegii militare.
Cristian Dumitrașcu:  Sau nici măcar din lecțiile celui de-Al Doilea Război Mondial, de la care au trecut, iată, 80 de ani.
Silviu Gimiga: Îmbinarea acelor lecții identificate cu ceea ce am învățat noi cred că ne va aduce o plusvaloare într-un eventual conflict sau amenințare pe care o vom traversa vreodată.
Cristian Dumitrașcu:  Mie mi se pare, din ce-mi spuneți, că arma geniu e o armă atât de specială și de specializată încât selecția pare a fi, poate, cel mai greu de dus la bun sfârșit. Adică aveți nevoie de oameni specializați în domenii pe care nu le prea mai regăsim în România, pentru că știm că forța de muncă a plecat și ea în zone mai bine plătite.
Silviu Gimiga: În Academia Forțelor Terestre de la Sibiu, militarii de anul trei aleg această armă tocmai pentru complexitatea provocărilor cu care se vor confrunta în viitor și pentru faptul că această unică brigadă de geniu îți oferă niște satisfacții pe care la alte arme poate nu le întâlneşti. Și mă refer aici la infrastructura la care participi ca om care pune umărul la treabă și rămâne ceva în urma lui. Noi suntem una din armele care construim și acele lucruri pe care le construim rămân pentru viitor.
Cristian Dumitrașcu: Pentru că suntem la finalul interviului, nu pot să nu vă întreb despre faptul că sunteți o brigadă unică în Armata României și că aveți subunități, aveți un batalion subordonat în capătul celălalt de țară, de la Brăila, de unde este brigada, până la Satu Mare, la Batalionul Tisa, sunt o mulțime de kilometri.
Silviu Gimiga: Aș zice că suntem mândri pentru faptul că suntem responsabili cu asigurarea sprijinului de geniu în toată România. Avem unități subordonate la Satu Mare, Alba Iulia, București și Brăila. În plus, avem în coordonare și direcționare și batalioane în alte localități, precum Deva, Buzău, pe care le coordonăm și cooperăm astfel încât toate lucrările de infrastructură necesare să se desfășoare în volum complet, la timp și de calitate. Când am ales această armă, am știut că este complexă, am știut că este posibil să lucrăm la lucrări de artă, ca și Transfăgărășanul, Canalul Dunărea-Marea Neagă sau Palatul Parlamentului. Fiecare dintre noi, când am ales, ne-am asumat o anumită responsabilitate. Și eu, personal, până acum nu am întâlnit pe cineva care să se plângă de acest lucru.
Cristian Dumitrașcu:  La final, ce pledoarie ați avea pentru tinerii care să zicem că s-ar putea gândi să bată la porțile Academiei de la Sibiu, Academiei Forțelor Terestre, sau la porțile altor instituții care pregătesc geniști?
Silviu Gimiga: Un tânăr militar ar trebui să aleagă arma geniu pentru că poate fi repartizat oriunde pe teritoriul național și poate că va primi repartiția acolo unde își dorește, are posibilitatea să-și dezvolte viața personală prin beneficiile pe care le câștigă. Cred că te simți împlinit atunci când poți să-ţi sprijini colegii din forțele luptătoare. Aș vrea să închei cu mottoul „Luptăm acolo unde ni se cere și învingem acolo unde luptăm”.

23 iulie 2024-Ziua presei militare și 165 de ani de la apariția Observatorului Militar

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:45

Florin Șperlea (redactor-șef al Observatorului Militar): Domnule general, cum spune poetul, „la trecutu-ţi mare, mare viitor”. Cum arată viitorul presei militare, în opinia unuia care chiar a muncit în domeniul ăsta – cât? – 40 de ani aproape.
Răduț Bâlbâie: Păi vreau să vă spun că de presă sigur o să fie nevoie permanent.
Florin Șperlea:  De presă în general?
Răduț Bâlbâie: De presă o să fie nevoie permanent. Oamenii o să aibă nevoie de informație, fiindcă viața lor în general depinde enorm de mult de informație și de calitatea informației. Asta e altă poveste. Nu neapărat de cantitate, cantitatea e peste măsură. Calitatea e o mare problemă.
Florin Șperlea:  Bătălia va fi totuși în zona calităţii.
Răduț Bâlbâie: În zona calității. Sigur, presa militară va rămâne în continuare un element distinctiv al activității de comunicare. De ce? Fiindcă trăim într-o perioadă în care s-au întâmplat două lucruri. Unu, niciodată n-a fost lumea mai ideologizată ca în momentul de față și niciodată n-a fost lumea mai ideologizată, nu pe două blocuri ideologice mari…
Florin Șperlea:  Precum secolul al XX-lea…
Răduț Bâlbâie: Precum în secolul al XX-lea, ci pe fel de fel de mărunțișuri, pe fel de fel de frame-uri, pe fel de fel de bucățele de…, adică precursori. Închipuiți-vă o chestie care se sparge și rezultă cioburi multe, multe, multe, un puzzle, tot felul de bucățele și fiecare bucățică de-aia are ideologia ei. Şi e o nenorocire.
Florin Șperlea:  Lumea nu mai înțelege nimic.
Răduț Bâlbâie: Plus că mai e o chestie importantă – lumea a început să trăiască tot mai mult în bule, iar social media ne-a dus la chestia asta și lumea a început să trăiască mai mult în bule, agregând în mod natural, adică nu, nu, să nu credeți că în epoca Imperiului Roman era altfel. Mijloacele de comunicare erau diferite, dar tendința era aceeași. Tendința dacă noi avem aceleași valori, sigur avem atitudini comune. Dacă avem atitudini comune, ne simțim bine împreună și agregăm, adică mergem mai departe.
Florin Șperlea:  Da, adică în afară de statutul de cetățean roman, totul era diferit.
Răduț Bâlbâie: Exact. Aia e o cu totul și cu totul altă poveste, exact. Deci aia e o chestie care ne distinge și care ne apropie. Numai că acuma închipuiți-vă chestia asta nu numai la nivel de bloc, cetățeanul roman, acuma este la nivel de pasiuni de astea mărunte. Am pisică, n-am pisică. Deci, dacă am pisică, sunt în grupul celor care iubesc pisicile și se întâmplă o mulțime de nenorociri. Gândiți-vă că noi nu mai suntem Aristotelii de niciun fel. Adică chestia aia cu principiul ăla al căii de mijloc a fost pur și simplu șters cu buretele la modul radical. Adică în momentul de față ori cu mine, ori împotriva mea. Adică cine nu-i cu noi e împotriva noastră.
Florin Șperlea:  Am mai trăit asta, dar la o scară…
Răduț Bâlbâie: Am trăit la o scară foarte mare și a început, domnule, să-mi fie frică. Sunt unii care contestă atât de vehement, și de-o parte și de alta, în social media, de pildă, încât efectiv a început să-ți fie frică. Mă simt exact ca aia în ’38, când lătrau legionarii, că dacă nu nu știu ce, la zid, la omor, la nu știu ce, la nu știu cum, la la, la… Mă simt ca în ’50, când lătrau comuniștii sau ăia care fuseseră lătrați de legionari – „uite așa, uite așa, uite așa, nu ești cu noi, ești împotriva noastră”…
Florin Șperlea: Și dacă spuneai bancuri cu Stalin, direct la închisoare…
Răduț Bâlbâie: Bine, dacă n-aveai altceva mai bun de făcut și pierdeai timpul cu chestii de astea, da, ți se întâmplau și treburi de astea. Deci, despre asta e vorba, de calitate, de calitatea informației. Să vă spun ce se întâmplă în viitor. Deci, pe de o parte, polarizarea asta ideologică; în al doilea rând, fragmentarea asta a atitudinilor indivizilor și multitudinea de informații de care ești înconjurat, pe care nu poți să le contabilizezi, nici nu poți să le cuprinzi ca lumea, nici nu poți să le digeri ca lumea și nici nu poți să le înțelegi. Fiindcă vreau să vă spun, uite, vorbeam de Aristotel și de calea de mijloc. Domnule, eu sunt de acord că e o nenorocire să omori toate animalele, dar putem să mâncăm numai grâu și numai legume?
Florin Șperlea:  Nu prea, cred eu.
Răduț Bâlbâie: Nu prea. Deci calea de mijloc, deci calea de mijloc. În momentul de față nu există decât gruparea ălora care spun „vegani, vegani, vegani” sau ăia care mănâncă poc, porc, porc. Deci nu mai există o cale de mijloc. Încă o chestie pe care a mai putea-o adăuga, pentru care trebuie neapărat presă – domnule, noi nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă, efectiv nu înțelegem nimic din ce ni se întâmplă.
Florin Șperlea:  Nici măcar informat fiind?
Răduț Bâlbâie: Eu nu înțeleg. Eu, om în toată firea, nu înțeleg nimic din ce mi se întâmplă. Și vă dau două exemple: încălzirea globală, dar noi știm că a fost glaciațiune și înaintea glaciaținii a fost o încălzire globală și după aia glaciațiune, asta e ciclică în istoria pământului și nu era industrie pe vremea aia, nu era de niciun fel; e activitate solară, sunt chestiile alea fizice, de fizică generală. Domnule, să pui botniță vacii, să scoți centrala de apartament. Ce să pui în loc? Că noi nu suntem Marea Britanie, să avem bani ghiotură. Eu nu sunt o civilizație tehnologică ca Statelor Unite care pot să inventeze apa caldă în 20 de ani. Ce să pui în loc, ce aduci în loc la chestia asta?
Florin Șperlea: Și presa asta își asumă dezbaterea și încearcă să…
Răduț Bâlbâie: Aia e, că nu își asumă dezbaterea. Aia e problema, că nu-și asumă dezbaterea. Deci, presa asta civilă despre care vorbim, mie asta trebuie să-mi spună, să-mi spună care sunt consecințele, să-mi spună…. Bine, sunt multe acum, toată lumea e vinovată în treaba asta. Că ne trezim în sondaje cu un scor uluitor de mare de inși care n-au încredere, din Ucraina, care n-au încredere în România și nu consideră România o țară ok…
Florin Șperlea:  Nici din România în Ucraina.
Răduț Bâlbâie: Și nici din România, în condițiile în care noi avem un efort constant pentru Ucraina. Mi se pare normal așa, că să ajuți un tovarăș în suferință mi se pare nu numai o chestie creștinească, mi se pare o chestie de bun-simț din privința valorilor pe care le avem.
Florin Șperlea:  Mă așteptam să-mi oferiți o rezervă de optimism.
Răduț Bâlbâie: Și ajung ușor-ușor, deci am ajuns și la chestia asta – faptul că nu mai știm să interpretăm realitatea, domnule. Deci presa pe vremuri avea funcția asta de interpretare, adică venea și spunea: Domnule, uite așa trebuie să se întâmple, fiindcă aşa… Veneau experții ăia. Nu mai sunt experţi. Eu n-am mai văzut la televizor un profesor universitar de la Politehnică, n-am mai văzut un geolog, n-am mai văzut un fizician, n-am mai văzut pe nimeni la televizor.
Florin Șperlea:  Un istoric autentic…
Răduț Bâlbâie: Sunt fel de fel de strâmbi care își dau cu părerea, fel de fel de fonfi care îşi dau cu părerea. N-am mai văzut o chestie de genul ăsta, nu mai zic de calitatea jurnaliștilor, care acum se pricep de la chiloţi până la știu ce Dumnezeu, sateliţi…
Florin Șperlea: Patriot.
Răduț Bâlbâie: …artificiali. Şi-atunci, din punctul ăsta de vedere, toate chestiile astea îl fac pe individ mult mai fragil, îl fac fragil la dezinformare, îl fac fragil la zvonuri, îl fac fragil la toate prostiile astea. De-aia presa militară e importantă, de-aia presa militară trebuie să vină și să-i spună subofițerului, să-i spună soldatului, să-i spună domnului locotenent, colonelului, de ce nu, colonelului în rezervă, trebuie să vină și să le spună: măi, oameni buni, uite ce se întâmplă, uite care sunt marile tendințe europene, uite care e politica noastră, uite care e nu știu ce. E lucru complicat, e lucru complicat, fiindcă niciodată n-a fost uşor să faci presa militară, darmite acuma în condițiile actualei presiuni. Dar sigur este îngrozitor de necesară, fiindcă războiul informațional va continua. Noi vom intra într-o perspectivă de război rece. Probabil conflictul cu Ucraina se va termina, se va îngheța sau se va termina, dar, indiferent cum va fi, războiul rece va continua și războiul ăsta rece va însemna influențare, acțiune psihologică, manipulare, dezinformare. Şi ai nevoie de presă militară măcar pentru bucățica asta, segmentul ăsta de militari, de care tu ești responsabil. Responsabilitatea unui manager…; în cele nu știu câte responsabilități ale managerului intră și informarea, comunicarea. E una din responsabilitățile managerului. Deci, ca atare, ministrul, șeful Statului Major al Apărării au și această obligație de a asigura informarea armatei, de a asigura informație de calitate armatei, iar presa militară este instrumentul prin care se poate întâmpla acest lucru.
Florin Șperlea: Domnule general, vă mulțumesc foarte mult pentru discuția aceasta. Am mai fi putut sta de vorbă în mod cert încă pe atât. Să urăm presei militare la mulți ani și sper să ne revedem cu bine la următorul interviu.
Răduț Bâlbâie: Cu mare bucurie. Vă mulțumesc mult de tot. Mă bucur că am revenit acasă.
Florin Șperlea: Am onoarea să vă salut!

80 de ani de la intrarea României în cel de-Al doilea Război Mondial

Publicat de Gabriel Stan, 28 iunie 2021, 10:40

Pe 22 iunie s-au împlinit 80 de ani de la intrarea României în cel de-Al doilea Război Mondial, iar această intrare în război a fost marcată de vestitul ordin: “Ostași, vă ordon: Treceți Prutul!”.

Cristian Dumitrașcu a realizat un interviu cu istoricul militar, colonelul doctor Florin Șperlea în care au dezbătut pe larg acest subiect extrem de important din istoria României.

“E o discuție faptul că un tribunal al poporului, pentru că trebuie să demontăm și acest mit care circulă, că Tribunalul Poporului controlat de ocupantul sovietic a luat o decizie și l-a trimis la moartea pe Antonescu.

Încă o dată: avem un exemplu în Franța, dacă vrei în oglindă, o țară democratică, unde sovieticii nu au ajuns și unde practic avem o situație similară cu mareșalul Philippe Pétain, care fusese aureolat în Primul Război Mondial, nu precum Antonescu, care era doar un ofițer de Stat Major, Pétain fusese comandant, deci un personaj foarte important pentru francezi și care este judecat și condamnat la moarte pentru perioada colaborării cu regimul nazist, ca lider al regimului de la Vichy.

Faptul că de Gaulle îi fusese comandant, îl știa, îi comută această pedeapsă din condamnare la moarte în închisoare pe viață, asta nu înseamnă că nu ar fi sfârșit în cele din urmă într-un ștreang precum cei de la Nuremberg, adică ce vreau să spun cu asta? În oglindă avem un stat democratic care decide că șeful guvernul de la Vichy trebuie condamnat la moarte pe crimele săvârșite în timpul mandatului lui”. Florin Șperlea