Proiectul Nord Stream 2 într-un cadru european
Publicat de Camelia Teodosiu, 11 februarie 2019, 12:14 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:21
„Președinția română a primit, vineri (n.r. 8 febr 2019) în cadrul reuniunii Comitetului Reprezentanților Permanenți al UE (Coreper), mandatul de a începe negocierile privind modificarea Directivei UE privind gazele”, se arată în declarația Președinției Române a Consiliului UE.
Consiliul țărilor UE a ajuns, după aproximativ un an de discuții, la o poziție comună privind amendamentele la Directiva UE privind gazele și este gata să înceapă negocierile cu Parlamentul European pentru a găsi o versiune comună a acestui proiect de lege, propus de Comisia Europeană în noiembrie 2017.
Particularitatea acestor amendamente este că ele pot influența funcționarea gazoductului North Stream-1, deja existent, precum și finalizarea lucrărilor gazoductului North Stream-2.
În noaptea dintre joi și vineri, în cadrul reuniunii ambasadorilor UE de la Bucureşti, francezii și germanii au ajuns la un compromis, susţinut de România care deține președinția Consiliului UE, şi aprobat de toţi ambasadorii, cu excepția Bulgariei.
Dacă Germania ar fi fost în minoritate la Bucureşti, întregul proiect Nord Stream 2 ar fi pus în discuţie, chiar dacă nivelul la care s-a ajuns cu lucrările (370 km din 1.225) nu ar mai permite întreruperea proiectului.
Franţa, cu centralele sale nucleare, depinde mai puţin decât Germania de importul de gaze, în parteneriat cu Gazprom pentru Nord Stream 2 fiind şi societatea Engie, împreună cu companiile germane Uniper şi Wintershall, cu austriaca Omv şi cu anglo-saxona Shell.
Iniţial, Berlinul se opusese noii directive UE, dar după ce Franţa a ameninţat să se folosească de greutatea sa pentru a determina adoptarea ei, a fost de acord cu un compromis prin care oficialităţile din structurile germane de reglementare vor superviza proiecte ca Nord Stream 2, dar autorităţile de reglementare UE vor avea ultimul cuvânt, conform biroului lui Macron.
În linii mari, această directivă introduce o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte tarifele şi impune celor ce gestionează infrasctructurile să permită accesul unor terţe societăţi chiar şi în proiectele offshore. De asemenea, directiva impune separarea activităţilor între furnizorii de gaze şi proprietarii de conducte şi cere societăţilor din țări terțe să aplice normele pieţei unice. Compromisul franco-german le confirmă, dar încredinţează supervizarea Germaniei, şi nu Comisiei, astfel încât Berlinul rămâne negociatorul de referinţă pentru Rusia şi pentru Gazprom, proprietarul gazului şi gazoductului (cu un monopol în Rusia, la export). Modificările convenite limitează domeniul de aplicare a directivei pe ”teritoriul şi apele teritoriale ale statului membru în care se află prima interconectare” între linia de transmisie a gazului provenit din străinătate şi reţeaua europeană. Prin urmare, atribuie Germaniei responsabilitatea de a aplica textul legal, considerând apele traversate anterior de Nord Stream 2 ca fiind ape internaţionale.
Conducta ruso-germană este construită pe sub Marea Baltică pentru a livra gaze direct în Germania spre a fi distribuite în continuare în întreaga Europă, sporind capacitatea acestei rute dincolo de cantitatea de combustibil care curge prin prima conductă Nord Stream.
Ţări est-europene precum Polonia şi Ucraina s-au împotrivit vehement proiectului din cauză că le-ar ocoli teritoriile.
SUA, în sine un mare producător de gaze, a calificat conducta drept o formă de control rusesc asupra Germaniei şi o ameninţare la adresa securităţii energetice europene. De asemenea, a sugerat că firmele implicate în proiectul de gazoduct ar putea fi vulnerabile la sancţiunile care îi sunt impuse Rusiei în sfera energetică.
Experţii spun că după finalizarea noilor reglementări compania rusească Gazprom va fi supusă reglementărilor UE privitor la gazoduct şi nu va putea fi unicul operator al acestuia. Aceasta va însemna mai degrabă o taxare a preţurilor pieţei la gaze, decât acorduri stabilite chiar de Gazprom şi probabil că va duce la o funcţionare mai scumpă a gazoductului la modul general, spune Gustav Gressel, colaborator senior la European Council on Foreign Relations de la Berlin.
„Gazprom va trebui să administreze conducta într-o manieră mult mai comercială şi vor rămâne mult mai puţini bani care să poată fi deturnaţi spre buzunare private ale regimului sau spre alte părţi ale statului rus”, a spus el.
Noul gazoduct se construiește în paralel cu gazoductul North Stream-1, iar oficialităţile de la Moscova au declarat, în repetate rânduri, că acest proiect este unul exclusiv economic şi nu un instrument de influență politică.
