Sînziana Iancu: Deciziile care duc la război apar atunci când un actor politic ajunge să creadă că beneficiile așteptate depășesc costurile, iar riscurile pot fi gestionate

Invitată la Interviul săptămânii este Sînziana Iancu, membru corespondent al Academiei de Științe ale Securității, care face o analiză a conflictului de la granița de est a României, Ea a lansat la sfârșitul anului trecut cartea "Analiza conflictului din Ucraina din perspectiva modelului actorului rațional", o lucrare care s-a bucurat de succes în rândul cititorilor, fiind propusă spre premiere în cadrul Academiei Oamenilor de Știință din România pentru anul 2026. Volumul încearcă să explice, prin modelul actorului rațional, maniera în care statele, cât și alianțele, își formulează și dezvoltă interesele în contextul unui conflict multidimensional. Interviul este realizat de Teodora Mazere de la Jurnal Militar Craiova.

Publicat de Gabriel Stan, 30 martie 2026, 12:37

Sînziana Iancu: Am scris „Analiza războiului din Ucraina din perspectiva modelului actorului rațional” dintr-o dublă necesitate: profesională și umană. Profesional – pentru că în mediul de securitate și apărare nu ne mai permitem luxul explicațiilor pe suprafață, atunci când vorbim despre un război care, până la urmă, are desenată agenda strategică a Europei.

Iar uman – mi s-a părut esențial să punem puțină ordine într-un val de emoție publică, indignare, teamă și solidaritate, fără să pierdem din vedere mecanismele reci ale deciziei.

Teodora Mazere (realizator rubrică): La lansarea cărții, ați afirmat că ați pornit de la întrebarea rațională: de ce se iau deciziile care duc la război?

Cum vedeți acum răspunsul la această întrebare, după ce ați studiat și aplicat metode de cercetare pe particularitatea războiului din Ucraina?

Sînziana Iancu: Acum aș formula răspunsul mai nuanțat. Deciziile care duc la război apar atunci când un actor politic ajunge să creadă că beneficiile așteptate depășesc costurile, iar riscurile pot fi gestionate.

În cazul Ucrainei, analiza m-a obligat să privesc simultan trei straturi: stratul percepțiilor, acolo unde liderii nu decid pe realitate pură, ci pe o realitate interpretată și uneori difuzată către ei.

Aici, dintre evaluările despre reacția Occidentului, reziliența Ucrainei, efectul sancțiunilor, toleranța internă vizavi de costuri. Al doilea strat, cel al constrângerilor. Când vorbim despre economie, industrie de apărare, coeziune socială, relații externe, chiar și un plan rațional se izbește de limite.

Și în final, m-am gândit și la cea mai importantă resursă umană, timpul. Deciziile care duc la război sunt adesea raționale, în logica internă şi inițială a decidentului, dar pot fi profund greșite în raport cu realitatea strategică aflată permanent în evoluție.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Spuneți-mi ce presupune teoria actorului rațional?

Sînziana Iancu: Modelul actorului rațional pornește de la ideea că statul sau conducerea lui acționează ca un decident care își definește obiectivele. Aici vorbim despre interese, securitate, influență, supraviețuire politică.

Totodată, identifică opțiuni. Acestea ar putea fi diplomația, războiul, coerciția, negocierea, chiar și escaladarea controlată.

Actorul rațional estimează costuri și beneficii pentru fiecare opțiune, urmărind astfel consecințele și, în final, alege varianta care maximizează rezultatul dorit, în condiții de informație imperfectă și riscuri, evident. Practic, acțiunea rațională este văzută ca fiind compusă din obiective, opțiuni, consecințe și alegere.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Dacă este să cântărim cum au decurs până acum ostilitățile și ce decizii au fost luate, cum vedeți deznodământul acestui conflict pe perioadă scurtă?

Sînziana Iancu: Pornind tot de la modelul actorului rațional, baza acestuia constă în asumarea unui comportament rațional, nu numai a unui comportament inteligent, ci a unui comportament motivat de un calcul conștient al avantajelor, un calcul care se bazează pe un sistem de valori coerent și explicit.

Cu alte cuvinte, la final se ia în considerare varianta maximizatoare de avantaj, așa cum am precizat puțin mai devreme.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Care sunt principalele elemente de gândire strategică pe care lucrarea le explorează? Mă gândesc aici la doctrine, la capabilități, la lecții învățate.

Sînziana Iancu: Lucrarea explorează pe scurt un set de repere strategice care se legă între ele. Aceste repere pornesc de la doctrine diferite, respectiv capabilități și regenerare, și ajunge până la dimensiunea politico-strategică, istorie, reziliență și societate.

Nu în ultimul rând, dimensiunea politico-strategică se referă la alianțele formate și sprijinul extern, iar reziliența societală pune într-o mare măsură accent pe susținerea efortului pe termen lung, prin păstrarea unui nivel optim al moralului și al comunicării. Alte elemente de gândire strategică abordate sunt, firește, dimensiunea psihocognitivă a deciziei strategice, leadership-ul, calitatea actului decizional strategic.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Probabil că e destul de general ceea ce urmează să vă întreb, și anume, care ar fi cele mai importante lecții învățate sau identificate din cadrul conflictelor contemporane?

Sînziana Iancu: Dacă ar fi să extrag câteva lecții care se repetă, Ucraina fiind exemplul cel mai vizibil, aș sublinia următoarele aspecte. Războiul modern este o ecuație sistemică. Aceasta trebuie analizat din toate punctele de vedere. La nivel holistic, luăm în calcul industria, logistica, informația, alianțele și impactul asupra societății.

Dominarea informațională ar fi un alt aspect. Aceasta poate amplifica sau neutraliza succesul tactic prin retorică și chiar legitimare publică, prin narative persuasive și greu de combătut. Ar mai fi tehnologia ieftină scalabilă, care schimbă raportul cost-efect. Aici fac referire la drone și senzori, comunicații și război electronic.

Mai putem vorbi despre apărarea aeriană stratificată, unde luarea eficientă a contramăsurilor împotriva elementelor de război electronic devine coloana vertebrală a supraviețuirii. Și să nu uităm de reziliența națională.

Dacă îmi permiteți o metaforă, este aproape la fel de importantă ca manevra în tâmpul tactic. Iar aici vorbim despre importanța protejării domeniului energetic, importanța protejării infrastructurii critice și importanța absorbţiei sociale.

Ca lecții identificate, vorbind, evident, de la modelul actului rațional, baza acestuia fiind, după cum spuneam, un calcul al avantajelor axate pe un comportament rațional, în carte am evidențiat aspecte, precum faptul că fiecare actor politico-militar de pe scena geopolitică are ca scop influențarea celorlalți actori în vederea îndeplinirii propriilor obiective strategice.

Teodora Mazere (realizator rubrică): Cum reușește volumul scris de dumneavoastră să echilibreze analiza rece a intereselor strategice cu contextul emoțional care domină cadrul public al discuției despre război?

Sînziana Iancu: Am încercat să fac două lucruri în paralel: să nu las emoția să devină metodă, dar nici să o tratez ca pe un zgomot. Emoția publică este un factor de nivel strategic, aș zice, deoarece influențează deciziile.

Se ajunge să legitimizeze, să constrângă, ba chiar să accelereze și să blocheze opțiunile. Acestea constituind un element esențial în acțiunea actorului rațional de a lua o decizie.

De aceea, analiza rece a intereselor, care pot fi transpuse în obiective, constrângeri, costuri, este completată de analiza percepției și a narativului. Nu pun emoția pe un raft separat și o tratezi ca parte din mediul operaţional al deciziei.