Preotul militar George Marinescu: Relația dintre biserică și armată este deosebit de importantă pentru istoria poporului nostru. Cele două instituții au fost de fapt umerii pe care s-a sprijinit țara noastră în momentele grele prin care a trecut
La interviul săptămânii, la o zi înaintea Paștelui, Cristian Dumitrașcu a stat de vorbă, în direct, la emisiunea Jurnal Militar cu preotul militar George Marinescu, de la Secția de Asistență Religioasă despre rolul bisericii în armata română, despre credința militarilor și despre importanța acestei zile.

Publicat de Gabriel Stan, 22 aprilie 2025, 16:03
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Bună dimineața, părinte! Doamne ajută! Bine ați venit la „Jurnal militar”!
George Marinescu: Bună dimineața și Doamne ajută! Vă mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și eu vă mulțumesc pentru că ați acceptat invitația noastră! Este, cred, foarte interesant, chiar în Sâmbăta Mare, să vorbim despre clerul militar, despre această relație – până la urmă, indestructibilă – între preoți și armată, așa cum este și în imnul României: „Preoți cu crucea-n frunte”. Domnule Marinescu, care este istoria recentă? Pentru că vom vorbi și despre ce a fost înainte, la 1870 s-a înființat clerul militar; a fost desființat după Al Doilea Război Mondial și undeva după 1990 preoții militari sunt din nou în armată.
George Marinescu: Legătura dintre biserică și armată este destul de veche, chiar dinainte de acel an 1870. Anul acesta chiar se împlinesc 175 de ani de la prima atestare documentară a asistenței religioase în cadrul oștirilor române.
Însă, dacă ne gândim puțin, încă dinainte de secolul al XIX-lea, în vremea marilor domnitori români, preoții erau o prezență constantă printre oștirile române, având în mână nu arma, ci crucea, și încurajând ostașii să lupte cu curaj și nădejde în ajutorul divin, apărându-și patria. Relația dintre biserică și armată este deosebit de importantă pentru istoria poporului nostru.
De fapt, cele două instituții, cele două entități au fost de fapt umerii pe care s-a sprijinit țara noastră în momentele grele prin care a trecut.
Mai ales în această perioadă este bine să ne gândim la aceste lucruri pentru că îndeosebi sărbătoarea Învierii Domnului – cea mai importantă sărbătoare a creștinătății – ne aduce în prim-plan niște valori precum jerfa, curajul, iubirea, nădejdea sau biruința, valori care sunt deosebit de importante pentru militar.
Ostașul, prin vocația lui, este un om al jertei și al biruinței, iar Hristos ni se prezintă acum, în săptămâna aceasta, ca un jertfitor pentru oameni, arătând iubire supremă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Mă uit într-un articol care vorbește despre instituția clerului militar în Armata României și aici sunt trecute toate datele importante, dar iată și o dată tehnică: clerul militar a fost asimilat gradelor ofițerilor, de la căpitan la general-maior. Așa era atunci, este și acum la fel? Care este organizarea, pentru cei care nu cunosc neapărat aspectele astea tehnice legate de armată și de gradele militare asimilate preoților militari?
George Marinescu: Da, știm că după anul 1989, pentru că în perioada ’48-’89 a fost întreruptă această legătură între biserică și armată, iar după ’89, după căderea comunismului, au urmat niște pași prin care asistența regioasă a fost readusă în cadrul armatei, iar protocoalele dintre Ministerul Apărării Naționale și Patriarhia Română sau legile adoptate, precum legea din 2000, au oficializat statutul preoților militari. Iar acest grad de care ați spus, general de brigadă, da, este prezent astăzi în clerul militar.
Șeful Secției de Asistență Religioasă și șeful clerului militar este asimilat acestui grad. Și ceilalți preoți, preoți militari din țară în activitate, au grade militare asimilate, beneficiind astfel de, să spun așa, drepturi și obligații specifice militarilor.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am înțeles. Drepturi și obligații specifice militarilor, trecând cu această afirmație la misiunile foarte importante, după părerea mea, și nu doar, pe care le-ați avut în ultimii ani dumneavoastră și colegii dumneavoastră, mergând în toate zonele de teatru de război în care militarii români au fost și în Afganistan, și în Irak, și acum în Balcanii de Vest, chiar recent, pentru că înaintea fiecărei sărbători pascale, preoții militari merg în teatrele de operații să slujească chiar în seara de Paște.
George Marinescu: Da, așa este. Chiar în acest moment există preoți militari care săvârșesc slujbe specifice sărbătorilor pascale în teatrele de operații, astăzi fiind cele din Bosnia şi Herţegovina, din Kosovo, din Polonia.
Și trebuie să mărturisesc faptul că toate aceste misiuni de asistenţă religioasă au fost de un real succes, iar acest lucru nu o spun preoții, ci militarii care se întorc, pentru că au simțit că, odată cu preoții care au venit în mijlocul lor, pentru că, în acest moment, nu stau permanent acolo preoţii militari, ci vin la sărbători precum Paștele, Crăciunul sau Adormirea Maicii Domnului, și spuneam că aceste misiuni au fost de un real succes, pentru că militarii au simțit că, odată cu preoții, au primit în mijlocul lor o mângâiere pentru dorul față de țară.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Am înțeles. Acum, mergând către ceea ce urmează, care vedeți dumneavoastră că este viitorul acestei relații armata și biserica împreună și la sfârșit v-aș ruga să le transmiteți tuturor militarilor, în mod particular pe unii pe care îi spovediți în slujbele pe care le faceți și în activitatea curentă?
George Marinescu: Biserica și armata conlucrează în prezent și va conlucra și în viitor. Este o relație trainică, consolidată de veacuri și deosebit de importantă pentru că întărește moralul, încurajează soldații, dar și le sădeşte în inimă aceste sentimente de iubire, de patriotism, de iubire față de țară în primul rând.
În prag de Înviere, aș putea să le spun atât cadrelor militare, dar și tuturor ascultătorilor radioului dumneavoastră, un verset din Sfânta Scriptură, care este deosebit de important pentru noi toți. Hristos a spus: „Să vă iubiți unul pe altul precum v-am iubit Eu.
Mai mare dragoste decât aceasta, nimeni nu are, ca sufletul, adică viața sa, să și-l pună pentru prietenii săi”. Iată că Hristos ne îndeamnă acum, în prag de Înviere, să ne iubim aproapele și să știm să ne jertfim pentru El atunci când are nevoie de acest lucru, așa cum și Hristos s-a jertfit pentru noi, dându-și propria viață.
Și aș vrea să închei prin a încerca să expun o imagine, deși transmitem acest mesaj prin unde radio, să ne gândim la imaginea răstignirii mântuitorului Iisus Hristos, că el stă pe cruce cu brațele întinse și, deși pentru unii această imagine poate fi inițial înfricoşătoare, de fapt este o imagine a îmbrățișării, a faptului că acea răstignire este o dovadă a iubirii, iar Hristos stă cu brațele deschise, așteptând să ne îmbrățișeze.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc foarte mult, părinte! A fost cu noi, în direct, prin telefon, preotul militar George Marinescu, din Secția de Asistență Religioasă în Ministerul Apărării. Vă mulțumesc și Doamne ajută!