Anatolie Nosatîi: Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 08:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, este un fel de a spune bine ați venit, că de fapt noi am venit de la București și vă mulțumim pentru această premieră, este prima ediție a „Interviului săptămânii” realizată la Chișinău, aici, în sediul Ministerului Apărării.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos pentru invitație.

Cristian Dumitrașcu: Sunteți într-o funcție care nu-i ușoară deloc, într-o perioadă care nu este deloc una care să relaxeze cumva nici opinia publică, nici ceea ce aveți dumneavoastră de făcut. Pentru că suntem chiar de Ziua Armatei Moldovei, care e starea de spirit a militarilor și a opiniei publice față de siguranța pe care o furnizează armata, până la urmă, pentru ei?

Anatolie Nosatîi: Această situație pe care o trăim acum cu toții ne face să fim mai mobilizați și mai dedicați profesiei pe care o avem, să luăm lucrurile în serios și să lucrăm în interesul cetățeanului, să lucrăm în interesul dezvoltării acelor capabilități care ar asigura pacea, securitatea și stabilitatea.

Cristian Dumitrașcu: Este ceea ce am remarcat la ceremonia de mai devreme, unde a fost invitată și doamna președinte Maia Sandu, în care am auzit de mai multe ori: „suntem pregătiți să ne instruim pentru a asigura securitatea cetățeanului” și sintagma asta este una mult mai adevărată aici, în Moldova, pentru că sunt provocările pe care le știm cu toții. V-aș întreba despre felul în care este percepută armata de către civili, Armata Moldovei?

Anatolie Nosatîi: Pregătirea militarilor este o preocupare permanentă. Reieșind din circumstanțele de securitate și dispoziția geografică, aflându-ne în vecinătatea unui război nejustificat lansat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, ne face ca lucrul care ni-l facem, să-l concentrăm pe o activitate concretă și mai rapidă pentru a consolida acea capacitate de apărare de care avem nevoie. Cu regret, paradigma de securitate s-a schimbat radical. Nu mai trăim acel lux de pace, stabilitate și o încredere că nu poate fi zguduită Europa de războaie sau alte provocări. Aceasta ne-a făcut ca să lucrăm împreună cu partenerii, să ne consolidăm capacitatea noastră națională pentru a atrage o atenție mai sporită la modernizarea și transformarea Armatei Naționale. Lecțiile învățate, analiza schimbărilor din ultima perioadă ne face ca să orientăm acele resurse care le avem și care ni le oferă partenerii pentru a atinge obiectivele de interoperabilitate și standardizare, pentru a fi capabili să ne instruim și să activăm în comun. În primul rând pentru a da acel spirit de încredere de care cetățenii au nevoie în această perioadă, cum ați menționat, și reieșind din celelalte provocări.

Cristian Dumitrașcu: Am vorbit cu câțiva militari și mi-au spus care este ritmul de instruire, care este implicarea lor în această reformă accelerată. M-am uitat la ei și am văzut Armata Română în urmă cu câțiva ani, în care și noi am fost implicați într-o reformă, dar parcă, și o să vă rog să-mi spuneți dacă eu greșesc, mi se pare că altă șansă nu este acum decât să concentrați această reformă la două-trei viteze mai mult decât am făcut-o noi, România, având în vedere contextul, având în vedere perioada.

Anatolie Nosatîi: Aceasta am și făcut-o, am revizuit documentele de planificare strategice. După câte cunoașteți, chiar și avem o nouă strategie națională de apărare. Am elaborat strategia securității naționale și suntem la finalizarea strategiei militare.

Documentele acestea strategice ne permit să ajustăm structura armatei și capabilitățile de care avem nevoie, precum corelarea cu planul de modernizare și dezvoltare. Am grăbit timpul de instruiri, o facem folosind resursele disponibile, dar la fel și colaborarea cu partenerii. Și aici aș remarca o bună cooperare cu Armata Română. Avem un număr sporit de activități, instruiri, antrenamente care sunt în beneficiul ambelor armate. Avem o bună cooperare a Statelor Unite. Aș vrea să menționez și alți parteneri care ne sunt alături în cadrul instruirilor, precum Lituania, Marea Britanie, Germania, Franța, ceea ce ne permite într-adevăr să atingem acel nivel de interoperabilitate pe care ni-l dorim în conformitate cu standardele occidentale și aceasta ne permite pentru a ne dezvolta, a ne instrui și a ne pregăti pentru activități în cadrul chiar și misiunilor internaționale. Chiar actualmente, militari noștri au finalizat instruirea comună în România pentru a fi detașați în misiunea Uniunii Europene din Bosnia și Herțegovina, Althea.

Cristian Dumitrașcu: Și mai sunt și cele din Africa.  Sunt lucruri care vin și care pun cărămidă cu cărămidă, presupun, la instruirea și mai bună de mai târziu.

Anatolie Nosatîi: Este corect că acest schimb de informații și instruire comună este o valoare foarte importantă pentru a grăbi aceste procese. Și având în vedere că nu este bariera de limbă pe care o vorbim, putem să implicăm mai mulți militari în aceste activități folosind poligoanele și centrele de instruire din România.

Cristian Dumitrașcu: N-am cum să ocolesc un subiect foarte drag nouă, celor din România, Ziua Limbii Române, care a fost acum câteva zile, înaintea Zilei Armatei Moldovei.

Anatolie Nosatîi: Limba de comunicare în armata națională este limba română. Toți militarii folosesc pentru activitate doar limba română. Într-adevăr, avem și militari care de origine sunt de alte naționalități și au vorbit în familie sau din comunitățile din care vin alte limbi, dar avem o unică limbă de comunicare pentru comandă și control: limba română.

Cristian Dumitrașcu: Considerați că sistemul pe care mergeți în Republica Moldova, cu stagiul militar obligatoriu, este un capitolul important și real pentru că noi nu mai avem stagiu militar obligatoriu și pe lângă armata profesionistă este poporul însuși?

Anatolie Nosatîi: Este o formă de pregătire a rezervei active. Unele țări au modificat și nu mai au această posibilitate și, din câte am înțeles, regretă, iar alte țări reintroduc serviciu militar obligatoriu. Pentru armata profesionistă, completată doar prin militari pe contract, dumneavoastră cunoașteți, este nevoie de resurse, resurse considerabile și, totodată, o abordare, să spunem, la nivel politic, corespunzătoare. Noi suntem în proces de transformare și am analizat mai multe metode de care ar avea nevoie armata națională. E clar că numărul militarilor profesioniști trebuie să fie în creștere, fiindcă doar acel militar care are o experiență bazată pe un termen mai lung de aflare în serviciu, mergând prin diferite instruiri, aplicații, misiuni, e clar că el poate contribui mai mult la îndeplinirea și mai calitativă a îndeplinirii misiunilor. Dar, totodată, având acești tineri care vin de pe băncile școlii sau după școlile profesionale, tehnice sau alt fel de instruire, este posibilitatea de a le da o instruire primară militară, dar, totodată, poate și a-i îndrepta pentru viitorul acestora, pentru a le arăta valoarea profesiei militare, care este o profesie nobilă, în interesul țării. Și, într-adevăr, dintre acești tineri, peste un timp, avem un număr care doresc să devină și ei militari pe contract.

Cristian Dumitrașcu: Ziua Armatei Moldovei, 33 de ani. Am vorbit acum la Chișinău cu colegi ai dumneavoastră care mi-au spus un lucru foarte interesant: pentru noi, 1859, pentru noi românii, și eu aș spune că și pentru moldoveni, este un an cu o simbolistică extraordinară. Atunci, Alexandru Ioan Cuza a unit cele două provincii românești și a apărut, chiar dacă mai târziu, la 1862, România – şi mi-au spus ceva ce n-am știut, că 1859 pentru oamenii din Republica Moldova a reprezentat altceva: de atunci au început opresiunile cu privire la limba română, la calitatea de român din partea, sigur, a imperiului ţarist de atunci, lucruri care s-au perpetuat până acum. Voiam să vă întreb: cum o vedeți dumneavoastră acum, că ați făcut și sunteți într-o reformă în care aveți nevoie de oameni care să vadă limba română, armata națională, Republica Moldova, să le vadă corect, având în vedere că în urmă au fost sute de ani de manipulări și de trimis într-o zonă de derizoriu, calitatea de români sau de limbă română?

Anatolie Nosatîi: Amprenta aceasta de schimbări istorice prin care a trăit Republica Moldova și dominanţa imperiului rusist pentru a distruge identitatea națională a poporului din meleagul acesta pe care îl numim Republica Moldova definitiv a avut un impact negativ și îl are şi acum, şi îl resimțim îndeosebi în această perioadă ca element al războiului hibrid, care vine cu o campanie foarte bine țintită pentru dezbinarea societății, pentru a readuce acele narative false de pe timpul fostei Uniunii Sovietice și a face ca cetățenii Republicii Moldova să se orienteze la diferite valori. Și aceasta vine ca rezultat al unei campanii bine organizate care are ca scop readucerea dominanţei Federației Ruse în Republica Moldova. O vedem, o simțim și avem de lucrat zilnic în acest domeniu. Campania de dezinformare și ştiri false care vine împotriva instituției de apărare este una dintre cele mai mari după Oficiul președintei, fiindcă armata națională este pilonul statalităţii, integrităţii teritoriale a Republicii Moldova și de aici pornește identitatea noastră. Distrugând aceasta, ei urmăresc scopul lor principal, pentru a atinge obiectivele strategice într-un mod mai rapid și mai ales în această perioadă care este destul de importantă, când suntem în ajunul alegerilor și, cel mai principal, referendumului pentru obiectivul nostru strategic de integrare în Uniunea Europeană.

Cristian Dumitrașcu: Vreau să știți că aveți în România un prieten, în Armata Română un partener și spuneați despre știrile false care abundă și vin să atace imaginea armatei, imaginea statalității, aveți nevoie și de o presă militară puternică, și aici vom lucra împreună atât cât vom putea pentru ca aceste știri false să nu aibă nici un rezultat.

Anatolie Nosatîi: Într-adevăr, comunicarea strategică și aducerea la cunoștința cetățenilor informație corectă este o prioritate pentru noi, pentru a nu crea acel spațiu care este manipulat de către cei care își doresc să atingă obiectivele sale prin folosirea numeroaselor resurse pe care le au la dispoziție pentru a duce în eroare, pentru a dezinforma cetățenii. Apreciez foarte mult conlucrarea dumneavoastră și a colegilor de la Centrul de comunicare, de la mass-media, pentru a deveni mai buni, pentru a nu doar contracara, dar a preveni și a veni cu cele mai bune mesaje de explicare corectă a situației şi a nu permite ducerea în eroare a cetățenilor.

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru, vă mulțumesc foarte mult. La mulți ani de Ziua Armatei Moldovei și să ne vedem cu bine, sănătoși, împreună.

Anatolie Nosatîi: Vă mulțumesc mult și apreciez extrem de mult prezența dumneavoastră aici și buna cooperare pe care o aveți cu colegii. Vă rog să continuați în aceasta acum, aici, așa și în România. La fel, doresc să vă văd în cadrul mai multor activități și să ne ajutați să devenim mai buni, să devenim mai pregătiți, colegii să-și facă misiunea la nivelul la care îl faceți dumneavoastră. Vă felicit și pe dumneavoastră pentru rezultatele obținute și pentru deschiderea pentru cooperare și împărtăşirea bunelor cunoștințe și practici pe care le aveți.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc foarte mult!

Anatolie Nosatîi: Cu mare drag!

Se împlinesc 80 ani de la eliberarea orașului Sfântul Gheorghe

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 07:58

Adrian Gîtman (realizator rubrică): O ceremonie militară va avea loc duminică la Sfântul Gheorghe, în județul Covasna, pentru a marca 80 de ani de la eliberarea orașului de către Armata Română, în anul 1944. Tot acolo va fi comemorat și generalul erou Grigore Bălan, rănit grav în luptele pentru eliberarea municipiului Sfântul Gheorghe și care se stingea apoi din viață într-un spital de campanie din Sinaia. Festivitățile vor începe la ora 12:00 la sediul Inspectoratului Județean de Poliție Covasna, unde se află o statuie a generalului Bălan și vor continua de la ora 13:30 cu o ceremonie organizată de militarii Batalionului 22 Vânători de Munte în piața centrală a orașului.

Forțele Aeriene Române participă la exerciții internaționale

Publicat de prosavioleta, 10 septembrie 2024, 07:53

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Un detașament format din 25 de militari și două aeronave IAR-330 SOCAT din cadrul Escadrilei 713 Elicoptere de la Câmpia Turzii participă până pe 20 septembrie la exercițiul internațional  ”Ample Strike” desfășurat în Republica Cehă. Exercițiul a ajuns la ediția cu numărul 11, iar în acest an 500 de militari din 14 țări iau parte la antrenamente. Este prima participare a elicopterelor Armatei Române la acest exercițiu. Militarii români vor executa misiunii de sprijin aerian apropiat și cercetare aeriană.

Un alt exercițiu unde au fost prezente Forțele Aeriene Române este Cross-Landing 2024. În perioada 2 – 5 septembrie, militari din Escadrila 712 Elicoptere Transport de la Giarmata s-au instruit împreună cu forțele armate ungare pentru aplicarea tacticilor, tehnicilor și procedurilor specifice misiunilor de căutare-salvare și evacuare medicală.

Angel Tîlvăr: Vreau să mulțumesc celor care găsesc de cuviință să aleagă cariera militară ca fiind o carieră de viitor. Presupune responsabilitate și enorm de mult patriotism

Publicat de Gabriel Stan, 12 august 2024, 17:32

La Interviul Săptămânii invitatul lui Cristian Dumitrașcu este ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, care a vorbit despre deciziile luate și puse în aplicare la nivelul ministerului din punct de vedere al securității,.

Aceste decizii vin pe fondul evenimentelor care au loc la granița României și care sunt menite să ofere un sentiment de siguranță atât nouă cât și celorlalte țări aflate pe flancul estic al alianței.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Domnule ministru, bun venit la interviul săptămânii în studioul de televiziune al agenției Media Armatei.

Angel Tîlvăr: Bun găsit și vă mulțumesc pentru invitație.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Multe subiecte strânse în ultima perioadă. Oamenii sunt foarte atenți la ceea ce face armata, ceea ce face Ministerul Apărării cu privire la securitate. Înainte de a aborda cele câteva subiecte pe care mi le-am propus, ați venit de la ceremonia de întoarcere a navei-școală „Mircea” din vestitul, de acum, marş anual.

Angel Tîlvăr: Da, a fost o ceremonie emoționantă și mă bucur că un număr mare de oameni au participat la ea, inclusiv părinți ai celor care au servit pe Bricul Mircea. A fost foarte emoționant.

Am fost onorat și de prezența prim-ministrului României și vreau să-i mulțumesc domnului Panait, șeful Forțelor Navale, pentru felul în care a organizat această ceremonie, pe cât de emoționantă, pe atât de simbolică, pentru că una din navele cele mai frumoase aflate în dotarea unei flote parcurge, iată, un nou tur și după aproape 50 de zile, s-au întors, având la bord inclusiv studenți și participanți din alte opt țări, inclusiv 10% din echipaj fiind format din femei și fără incidente și fără probleme de sănătate sau de alt gen. Lucrul acesta ne bucură și, repet, a fost o ceremonie emoționantă și mă bucur că am putut participa.

Cristian Dumitraşcu (realizator): A fost un marș de instrucție cu o conotație, sigur, importantă la nivel de simbol, însă mai este un parteneriat foarte important care a fost semnat în ultima perioadă, acel Black Sea Partner, cum se desfășoară, iată, după semnare.

El a fost semnat de mai multă vreme, dar a devenit operațional chiar în preajma summit-ului NATO de la Washington și una din navele care au însoțit și au protejat Bricul de la Strâmtori până acasă, până în portul din Constanța, a fost o navă pe care noi am achiziționat-o anul trecut, și anume un vânător de mine.

Acest vânător de mine, ca și celălalt, care trebuie să intre în dotarea noastră, vor face parte din această inițiativă, o inițiativă care își propune să asigure pe Marea Neagră protecția împotriva minelor, știut fiind faptul – și dumneavoastră ați relatat în mai multe rânduri – că de la începerea agresiunii neprovocate și nejustificate pe care Rusia a făcut-o împotriva Ucrainei, un număr mare de mine, aproximativ 107, au fost semnalate pe Marea Neagră.

O parte din ele au ajuns și în apele teritoriale ale României. Din fericire, până acum, și aici cred că trebuie să avem un cuvânt de apreciere pentru efortul făcut de militarii români, ca și alte structuri din arhitectura de securitate a statului, nu au existat victime sau pagube semnificative și de fiecare dată am reușit să ne îndeplinim misiunea pe care Constituția și cetățenii ne-au încredinţat-o.

Acest program, care este făcut împreună cu Turcia și cu Bulgaria, este o inițiativă unică din acest punct de vedere și cred că această inițiativă va continua multă vreme de aici încolo, pentru că, în afară de minele care provin din agresiunea Rusiei, există și un număr de mine așa-numite istorice, care provin din al Doilea Război Mondial și care încep sau au început să se desprindă de locul în care fuseseră fixate.

Cristian Dumitraşcu (realizator): De la marină către aviație propun să mergem cu discuția. Centrul F-16, permanentizarea acestui centru. Prima promoție de români și antrenamentele piloților ucraineni. Foarte importantă.

Angel Tîlvăr: Prima promoţie de români și-a încheiat pregătirea. Avem un număr de piloți români care nu numai că au dobândit cunoștințe legate de exploatarea acestui avion, care reprezintă o capabilitate importantă și eficientă pe care o avem, dar au avut posibilitatea, cei care deja zburau pe F-16, să treacă la un alt nivel de pregătire și de utilizare eficientă a acestor capabilități militare.

Nu în ultimul rând, așa cum am spus, atunci când am semnat memorandumul împreună cu Țările de Jos și cu reprezentanții companiei Lockheed Martin, există posibilitatea ca și piloți ucraineni să se pregătească la noi, în acest centru, care este un centru unic în Europa, un centru pe care dumneavoastră ați anticipat, ceea ce voiam să spun și celor care ne urmăresc.

Îmi doresc să fie un centru permanent, pentru că avem nevoie și vor veni 32 de noi aparate F-16 care să se alăture celor existente deja în România şi, evident, pentru exploatarea acestor avioane în cele mai bune condiții și cu cel mai mare impact din punct de vedere al apărării și al asigurării securității spațiului românesc este nevoie de piloți foarte bine pregătiți.

Există o cerere de pregătire a piloților mare la nivel mondial, pentru că aparatul de F-16 este un aparat care va mai fi prezent multă vreme în dotarea diferitelor armate, motiv pentru care această pregătire se făcea de cele mai multe ori în străinătate.

Iată că avem posibilitatea să ne pregătim proprii piloți la noi. Mai mult decât atât, putem pregăti în acest centru și piloți care servesc în alte armate.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Pentru că vom merge cu discuția către serviciul de poliție aeriană. A fost o întâlnire simbolică, întâlnirea deasupra României, ministrul olandez al apărării într-un F16 și dumneavoastră în alt F16.

Angel Tîlvăr: În primul rând, cred că simbolic, așa cum ați spus și dumneavoastră, această întâlnire a fost marcată pentru că aparatele destinate instruirii piloților provin din Țările de Jos, iar ministrul olandez a vrut să fie prezent la una dintre etapele în care pregătirea piloților se desfășoară.

Ni s-a părut potrivit la momentul acela să procedăm asemănător și să avem această întâlnire și apoi să formăm un grup de avioane care au aterizat împreună la baza militară care găzduiește centrul și din punct de vedere personal, a fost o experiență absolut impresionantă, experiență care mi-a mărit și mai mult stima și prețuirea pe care o am pentru militarii români și pentru piloții români.

Pentru că am înțeles o dată în plus cât de dificilă este misiunea lor și cât de importantă este pentru noi, cei care nu putem, să avem o impresie directă în ceea ce privește dificultatea pe care o au de depășit, dat fiind faptul că ei de multe ori își depășesc propriile limite biologice.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Poliție aeriană, spuneam, ați fost acum câteva zile la schimbarea detașamentului. Sunt ciclic la noi…

Angel Tîlvăr: Rotațional.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Rotațional, pe lângă forțele noastre.

Angel Tîlvăr: Sigur, și aș vrea aici să menționez că se pomenește foarte des despre faptul că România beneficiază de rotație în ceea ce privește asigurarea poliției aeriene, dar cred că se cuvine să menționăm faptul că și România, la rândul ei, contribuie în alte regiuni, conform planurilor pe care noi și aliații le elaborăm împreună, contribuie la servicii de poliție aeriană, deci, mă bucur că piloții români sunt apreciați și au avut misiuni importante, care s-au terminat cu bine, așa cum mă bucur că partenerii noștri cu care pregătim aceste misiuni au fost întotdeauna dispuși să contribuie la un element care asigură apărarea pe flancul estic și protejarea spațiului aferent Mării Negre, așa cum ne dorim și așa cum statul român de mai multă vreme propune spre dezbatere și spre atenție tuturor partenerilor regiunea în care trăim.

Deci, acest sistem erogațional a cuprins prezența piloților din mai multe țări.

Ultima echipă care a fost certificată acum două zile, cred sau trei zile, a fost din Spania și mă bucur că ceea ce am stabilit cu ministrul apărării, Margaret Robles, s-a întâmplat exact cum am stabilit, exact când am stabilit și le doresc succes celor care contribuie la apărarea flancului este al NATO și a României.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Ar mai fi fost câteva subiecte, însă am să mă limitez la ultimul, anume la situația intrărilor și ieșirilor din sistem, pentru că oricât de bună și oricât de performantă și scumpă ar fi tehnica militară pe care Armata României și nu doar ea o achiziționează, este foarte importantă resursa. Cum stăm aici? E o balanță despre care se vorbește că ies mai mulți, că intră mai puțini sau invers.

Angel Tîlvăr: Nu, au fost perioade în care acest lucru s-a întâmplat exact așa cum l-ați menționat. În momentul de față, din punctul de vedere al intrărilor, pot să vă spun că avem 2.260 de cadre, dintre care și aici o să-mi permit, cu îngăduința dumneavoastră, să vă dau cifre exacte pe care le-am notate.

Este vorba de 750 de ofițeri, de 210 maiștri militari și 1.300 de subofițeri. Din punct de vedere al ieșirilor, am avut 510, dintre care 155 ofițeri, 65 maiștri militari și 290 de subofițeri. Deci este evident că numărul de intrări este mai mare, lucru care ne bucură, asta în condițiile în care trecem printr-o perioadă când provocările la adresa securității europene, a securității statelor NATO și a regiunii sunt evidente.

Eu mă bucur foarte mult și vreau să mulțumesc celor care găsesc de cuviință să aleagă cariera militară ca fiind o și să o califice ca fiind o carieră de viitor și care presupune responsabilitate și enorm de mult patriotism și cred că au luat o decizie bună atunci când au făcut această alegere.

Vreau să vă spun că resursa noastră o acoperim și prin planurile noastre de învățământ, întrucât avem cinci colegii naționale de specialitate și avem și posibilitatea să pregătim din punct de vedere universitar pe cei care doresc să urmeze o carieră militară și cred că oferta noastră educațională a cuprins anul acesta 818 locuri la cele cinci colegii și 1.222 pentru studii universitare cu licență.

Nu în ultimul rând, din punct de vedere al soldaților profesioniști, pe care îi respect deopotrivă și de care avem nevoie deopotrivă cu ofițerii, maștrii militari și subofițerii, am avut un număr de 3800 de intrări și 1750 de ieșiri, dacă cifrele pe care eu le am de câteva zile sunt absolut corecte.

Dar este un proces în dinamică, să nu uităm că anul nu s-a încheiat, dar pot să vă spun cu certitudine că numărul de intrări este mai mare decât numărul de ieșiri și cred că acest lucru este justificat și cauzat, cred că se explică și prin faptul că au existat creșteri salariale atât la nivelul rezerviștilor, cât și la nivelul cadrelor active, care se pare că au contribuția lor atunci când oamenii iau decizii care, până la urmă, sunt decizii cu un nivel de subiectivism destul de mare.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Mesajul dumneavoastră de final, unul tradițional, aici, la „Interviul săptămânii” și la Radio, la „Jurnal militar” și la „Pro Patria”.

Angel Tîlvăr: Mesajul meu este – și vă mulțumesc că îmi dați această posibilitate – să îi invit pe cei care doresc, pe 15 august, când vom sărbători Ziua Marinei. Anul trecut, ceremoniile și demonstrațiile care s-au făcut s-au bucurat de un interes extraordinar din partea românilor.

Sper ca și anul acesta să nu-i dezamăgim, pentru că eu am fost foarte mândru de felul în care Armata României a organizat aceste ceremonii, care sunt tradiționale și care întotdeauna am sesizat că umplu de mândrie pe toți cei care participă. Deci, acesta ar fi mesajul meu, în emisiunea pe care o realizăm împreună astăzi, să invit un număr cât mai mare să participe și să îi și urmărim, dar să-i și onorăm pe militarii români care, nu de foarte puține ori, au plătit prețul suprem pentru a-și servi țara.

Cristian Dumitraşcu (realizator): Domnule ministru Tîlvăr, vă mulțumesc pentru prezența la „Interviul săptămânii” și vă mai așteptăm.

Angel Tîlvăr: Şi eu vă mulțumesc foarte mult și vă doresc mult succes.

Gl. mr. Leonard Baraboi: Întotdeauna am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor

Publicat de prosavioleta, 30 iulie 2024, 09:31

Cristian Dumitrașcu: Domnule general-maior Leonard Baraboi, la mulți ani și vă mulțumim că ne-ați primit la sediul Forțelor Aeriene Române!
Gl. mr. Leonard Baraboi: Bine ați venit!
Cristian Dumitrașcu: Aviația română, cu nume fabuloase în urmă, iar acum aveți, iată, șansa să duceți mai departe această tradiție într-o epocă nu foarte liniștită. Cum o simțiți în acest an 2024?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Tradiția ne obligă, ne onorează. Suntem conștienți că această onoare ne obligă la mai multe lucruri și implicare mult mai mare, dar, conform pregătirii noastre și a echipei pe care am format-o și o continuăm să o dezvoltăm, avem convingerea că la sfârșitul fiecărei zile putem să raportăm șefului apărării „Cer senin” din partea forțelor aeriene.
Cristian Dumitrașcu: Dincolo de ceea ce raportaţi șefului apărării, este foarte important și felul în care vă simt oamenii de acasă. Aviația dă senzația, așa cum a fost și în Piața Aviatorilor, este un moment așteptat de toată lumea, și de copii, și de cei mari. Dar, dincolo de asta, nedeclarat, oamenii au mare încredere în dumneavoastră, pentru că, nu-i așa, țineți sus steagul României și apărați cerul României, şi asta nu-i un lucru ușor și nici lipsit de importanță.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Într-adevăr, nicio zi fără provocări. Ne situăm pe primele două locuri în preferințele populației din România și le mulțumim și pe această cale – armata și biserica. Presiunile conflictului neprovocat din Ucraina se resimt. Am avut incidente la graniță, dar împreună cu colegii din poliția aeriană, piloții care execută serviciul de poliție aeriană, colegii internaționali care execută poliția aeriană extinsă, împreună, „Stronger together” – mottoul NATO. Bineînțeles că nu doar piloții, ci și colegii de la radiolocație, de la rachete, de la forțele terestre cu Gepardul, este, să spunem așa, un contingent de forțe întrunite, care stăm de pavăză la granițele țării.
Cristian Dumitrașcu: Uitându-vă un pic în urmă, să zicem, nu mai mult de 20 de ani, nu știu dacă mulți realizează ce progrese s-au făcut și faptul că acest F-16, macheta lui, care este lângă dumneavoastră, este avionul de luptă al al României, de vânătoare și de apărare a cerului României, 20 de ani – atât aș vrea să vă întoarceți și să vă amintiți cum era, în ce poziție erați dumneavoastră și cum vă raportați, așa, la prezentul de atunci și la viitor. Vă puteați închipui că vom ajunge în epoca asta în care Armata Română, Aviația, Forțele Aeriene au Patriot, F-16, Spartan?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Acum 20 de ani eram un tânăr locotenent, proaspăt întors din prima misiune externă. Am avut onoarea să fiu cel mai tânăr participant la o activitate internațională din Bulgaria, cu MiG-ul 21. Într-adevăr, visam, ca tineri piloți, să zburăm într-o zi pe un avion de o generație mai nouă şi bineînțeles că factorii de decizie au avut grijă ca în viitorul apropiat, adică în cei 15 ani, să ne bucurăm de avioane F-16. După cum bine știți, prima escadrilă achiziționată din Portugalia este deja operațională și este la Fetești. Urmează celelalte două escadrile cumpărate din Norvegia, care vor ajunge pe Câmpia Turzii. Momentan avem nouă aeronave pe Câmpia Turzii. Sistemele Patriot sunt ultimă generație și nu sunt singurele programe. Îndrăznim să visăm în continuare. Așa cum ați menționat, într-adevăr, macheta F-16 în dreapta mea, foarte frumoasă. Așteptăm în acest an cât de curând și în partea stângă să apară macheta de F-35. Visăm astfel încât în 2030 să reușim să avem F-urile, primurile F-35, care vor ieși de pe poarta fabricii din Statele Unite și vor rămâne pentru un an, un an jumătate în America pentru a instrui piloții și instructorii pe care îi vom trimite acolo.
Cristian Dumitrașcu: Mergând un pic mai departe, ați fost pilot de mig. Cred că vă simțeați într-un fel ciudat văzând propaganda, aruncând mereu cu noroi pe faptul că MiG-ul era ‘sicriul zburător’… ?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Fiind pe această funcție, nu poți decât să fii vârful de lance al echipei din spate. Întotdeauna, în funcție de comanda pe care am ocupat-o, am considerat că toate lucrurile bune sunt datorate colegilor. Ce merge rău este vina comandantului și nu voi schimba această filosofie. În ce privește MiG-ul 21, mi-ați atins o coardă sensibilă. Este prima mea dragoste. Este avionul pe care m-am format ca pilot militar, instructor de zbor, participant la diferite misiuni atât în țară, cât și în străinătate. Am zburat cu el în Norvegia, aproape de Cercul Polar. Am executat trageri cu bombe ghidate laser,  vârful de gamă. Deci vreau să spun că MiG-ul 21, pentru mine personal, încă o dată subliniez, a fost prima dragoste. Într-adevăr, a venit timpul să trecem la avioane de generație mai nouă, datorită faptului că aerodinamica MiG-ului 21 nu mai corespundea necesităților zilelor de astăzi. Modernizarea MiG-ului 21 a fost un punct important și avionica de pe MiG 21 putem spune că a fost echivalentă F-16 Block 52. Vă menționam anterior că am fost la diferite exerciții atât în țară, cât și în afară, nu doar eu, cât și alți colegi, și am fost mândri să rezolvăm situațiile create în cadrul exercițiului cu MiG-21 LanceR, upgradat la nivelul la care colegii din NATO erau cu F-16, cu Tornado, cu Eurofighter. N-am fost cu nimic mai prejos și acest lucru ne-a întărit pe noi ca piloți, ne-a dat încredere și am îndrăznit să visăm. Repet, a venit timpul să punem MiG-ul 21 la conservare, așa cum știți, pe 15 mai anul trecut, și,  începând de la acel moment, ne bazăm pe F-16 și visăm la F-35.
Cristian Dumitrașcu: Ăsta a fost un pas inteligent, această punte de trecere către F-35 și v-aș invita să le spuneți acum, după experiența deja vastă cu F-16, cum este acest avion, comparându-l, evident, cu MiG 21 și trecerea asta către F-35 este una normală pe F.
Gl. mr. Leonard Baraboi: A fost cea mai bună alegere, deoarece trecerea de la un MiG 21 LanceR direct pe F-35 mi-ar fi fost aproape imposibil. Este o schimbare de mentalitate, dacă doriți. Este o altă filosofie de a zbura. Dacă la MiG 21 cam 80% din timp pilotul îl dedica pilotajul în sine, la F-16 situația s-a schimbat dramatic, în sensul în care gestionarea câmpului de luptă a informațiilor este primordială, pilotajul picând în partea a doua. Este un avion mult mai ușor de zburat decât MiG 21. Să nu uităm că MiG 21 avea cea mai mare viteză de venire la aterizare din lume și era o vorbă între piloții de MiG 21 că „Cine poate zbura MiG-ul 21 poate zbura orice fel de avion”. Consider că este un pas normal, un pas în față, F-16 fiind un pas intermediar. Bineînțeles că ne dorim, pe măsura introducerii, F-35. Avioanele F-16 disponibile vor rămâne în serviciu în continuare, pentru că e bine să fim acoperiți din ambele perspective, atât F-16 cât și F-35.
Cristian Dumitrașcu: De ce credeți că sunt românii atât de talentați în ale aviației?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Îmi place să cred că „Așii de vânătoare”, cartea scrisă de domnul general Strâmbeanu, escadrila de aur – şi aşteptăm cu nerăbdare și escadrila de argint – au lăsat ceva în ADN-ul nostru, al românilor, o pasiune pentru zbor, o dedicare și doar Vlaicu, Coandă, Vuia, Obert sunt niște nume cu rezonanță mondială…
Cristian Dumitrașcu: Prunariu…
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu mai vorbesc de domnul general-locotenent Prunariu, primul cosmonaut și singurul deocamdată. Avem un trecut care ne obligă, dar de la care am avut și de învățat și, repet, consider că e ceva în ADN-ul nostru. Piloții români, la toate aplicațiile, la toate exercițiile la care au participat, s-au întors doar cu laude și cu cuvinte frumoase.
Cristian Dumitrașcu: „Aşii aviației de vânătoare”, de generalul Victor Strâmbeanu, mai este această carte extraordinară, o întâmplare absolut unică în istoria aviației mondiale. „În zbor spre Marea Unire”, Vasile Niculescu, împreună cu al său coleg Precup, care, iată, au dus documentele importante ale Unirii. Cât de mult ați știut și ați învățat dumneavoastră în școala de aviație, în școala militară, și cât de mult învață cei de acum – că voiam să ajungem și la învățământul de astăzi?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Este o întrebare destul de delicată. Pe vremea mea, e o vorbă la noi, în armată, consider că fiind ultima promoţie de la Boboc, deci, ultima promoţie de institut de aviaţie, având pregătirea şi de ingineri, programa a fost un pic mai încărcată, cererile au fost un pic mai mari. Dar asta nu înseamnă că a fost o soluţie de succes, într-adevăr toţi cei 14 din promoţie am activat în aviaţie bineînţeles, parte dintre ei au părăsit sistemul ieşind la pensie sau au ales o carieră în aviaţia civilă. Consider că acea pregătire nouă ne-a fost foarte utilă, dar, pe de altă parte, consider că învăţământul din zilele noaste trebuie să îl adaptăm noii generaţii, pentru că ei sunt un alt aluat, să spunem. Trebuie adaptat nevoilor de cunoaştere şi pasiunilor tinerilor care doresc să urmeze o carieră în foţele aeriene. Acest lucru s-a întâmplat. După cum bine ştiţi, programa nu se poate schimba peste noapte. Este un lucru care cere timp, dar putem spune cu mândrie că Academia Forțelor Aeriene este o instituție de elită. Vă pot împărtăși faptul că începând de anul trecut în program am avut inclusiv elemente de spațiu. După cum bine știți, spațiu, domeniul spațial ne-a fost încredințat Forțelor Aeriene și, atunci, trebuie să ne pregătim generația de mâine.
Cristian Dumitrașcu: Două întrebări, de final, când v-ați hotărât, când v-a fost clar că veți fi aviator? Şi pe următoarea am să v-o adresez după ce îmi răspundeți.
Gl. mr. Leonard Baraboi: E foarte simplu răspunsul, de când am amintiri, de la începuturile vieții, am fost mereu cu capul în sos, cu capul în nori, cum glumesc unii colegi. Am simțit o chemare pentru aviație. Nu am avut pe nimeni în familie care să fi urmat o carieră militară. Pur și simplu, asta am simțit că trebuie să fac și drept pentru care la vârsta de 14 ani am ales să urmez cursurile unui liceu militar, actualmente colegiu, am urmat Colegiul Militar, Liceul Militar, la acea vreme „Dimitrie Cantemir” Breaza, unul dintre cele mai bune în opinia mea.
Cristian Dumitrașcu: Deși erați din Iași.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Deși eram din Iași, da. Așa am simțit, știți cum este, Dumnezeu le aranjează pe toate. După care după liceu mi-am desăvârşit pregătirea în ştiințele exacte, lucruri care erau necesare pentru a deveni pilot. Am urmat vizita medicală și de acolo totul a fost ca pe sârmă, să spunem, a mers liniar. Deci, e o pasiune din tinerețe, cultivată și din lectura cărților în materie de aviație, și nu neapărat de autori români, dar și de autori străini. Pierre Clostermann este un model cred că pentru mulți dintre piloții existenți.
Cristian Dumitrașcu: Și întrebarea pe care v-am promis-o la sfârșit. Acum vreo câțiva ani, la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, am difuzat un interviu cu dumneavoastră în care povesteați despre un episod foarte serios: ați fentat moartea așa la mustață, vi s-a oprit motorul în zbor cu „Şoimul”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa este.
Cristian Dumitrașcu: Ați mai face aceeași alegere de a nu părăsi avionul și de a încerca să îl salvați?
Gl. mr. Leonard Baraboi: Aţi atins o coardă sensibilă, anul acesta am sărbătorit 10 ani din noua viață, să spunem, meseriile noastre sunt meserii vocaționale și nu mă refer aici doar la piloți, pentru că Forțele Aeriene sunt compuse atât din piloți, din ingineri, maiştri militari, meteorologi, artileriști, radiolocatoriști, toate armele și specialitățile sunt extrem de importante, sunt niște rotițe în angrenajul mare al forțelor aeriene. Referitor la întrebarea dumneavoastră punctuală, da, aș alege aceeași soluție. De ce? Pentru că, așa cum vă povesteam la radio, motorul s-a oprit brusc, nesemnalizând niciun simptom, și pentru mine a fost foarte ciudat. Eram în cabina a 2-a ca instructor, în față era un tânăr student, care va finaliza în prima promoție de la cursul de trecere pe F16 și e un lucru de care sunt foarte mândru.
Cristian Dumitrașcu: La 10 ani de la…
Gl. mr. Leonard Baraboi: La 10 ani utilizare.
Cristian Dumitrașcu:… aterizarea forţată.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e. Oprindu-se motorul, nedându-ne seama de ce s-a oprit, am zis: trebuie să aflăm ce s-a întâmplat. Decizia n-a fost ușor de luat. Dar având experiența acumulată pe MIG 21, având încredere în Dumnezeu și în cunoștințele dobândite, am considerat că este soluția optimă, cu toate că directorul de zbor mi-a ordonat să catapultezi, pilotul în comandă este cel care ia ultima decizie şi, atunci, după ce l-am anunțat pe pilotul-elev dacă vrei să catapultezi, te rog să te catapultezi, m-a impresionat răspunsul și nu o să îl uit toată viața, răspunsul a fost așa: dacă dumneavoastră, care aveți familie acasă, ați decis să rămâneți, eu care, sunt singur, bineînțeles, se referea la familie, soție, copii, a spus că atunci rămân și eu. Am aterizat forţat, pe burtă. Ne mai trebuiau probabil 300 metri de înălțime, dar nu a fost să fie. Am aterizat, totul în regulă, suntem amândoi sănătoși. Avionul la mai puțin de un an de zile a fost remediat și a reînceput zborul.
Cristian Dumitrașcu: Da? Ştiți care este?
Gl. mr. Leonard Baraboi: 716 – de fiecare dată când merg la Boboc mă duc și vorbesc cu el, pentru că binomul om-mașină funcționează și noi comunicăm.
Cristian Dumitrașcu: Dumneavoastră ați avut o mare responsabilitate.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Așa e.
Cristian Dumitrașcu: N-a fost doar viața dumneavoastră în joc.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Nu, cu atât mai mult când e viața unui student. Dar nu sunt un om deosebit, așa sunt toți piloții din forțele aeriene, pentru că e o meserie pe care o facem din pasiune, punem tot sufletul în ea și atunci n-avem cum să nu performăm. Așa îmi place să cred, că vom continua să performăm la aceleași standarde înalte de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Și astăzi, ca șef al Forțelor Aeriene Române, un mesaj de final pentru cei care ne ascultă la radio, un mesaj de încredere.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Noi suntem, să spunem asa, primii grăniceri. Nu pot decât să le transmit cu încredere că suntem 24/7 prezenţi la graniţele şi hotarele României, apărăm cerul senin al României și ne vom face datoria cu prisosinţă de fiecare dată.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general maior Leonard Baraboi vă mulțumesc mult și mă mai așteptam la „Interviul săptămânii”.
Gl. mr. Leonard Baraboi: Şi eu vă mulțumesc și să aveți o zi frumoasă!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Tabara de vara pentru cercetasi, editia a XVI-a

Publicat de Gabriel Stan, 1 iulie 2024, 11:58

Olivia Bucioacă (realizator rubrică): Tabăra de vară pentru cercetași organizată de Ministerul Apărării Naționale a ajuns în acest an la ediția a XVI-a.

Participanți sunt 30 de copii proveniți din medii sociale defavorizate, cu rezultate foarte bune la învățătură.

Timp de 7 zile, sub îndrumarea instructorilor militari, aceștia participă la diferite activități interactive, cum ar fi ședințe de alpinism, tehnici de adaptare în natură, orientare în teren folosind harta și busola.

Tinerii cercetași deprind astfel cunoștințe de bază despre Armata Română și profesia militară. Ediția din acest an a taberei este găzduită de Batalionul 21 Vânători de Munte de la Predeal, cu sprijinul Clubului Sportiv al Armatei ‘Steaua’ și în parteneriat cu Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse și cu asociațiile Onor și Camarazii.

Anatolie Nosatîi: Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:50

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru posibilitatea acestui dialog. De la venirea dumneavoastră în fruntea Ministerului Apărării al Republicii Moldova, am observat, ca unul care am mai poposit și în alte împrejurări la Chişinău, că aţi introdus o notă de eleganţă și de echilibru în relațiile existente între civilii și militarii care activează în această structură importantă a statalității dintre Prut şi Nistru, și de aceea vă întreb care e principiul dumneavoastră de interacțiune profesională cu colaboratorii?

Anatolie Nosatîi: Principalul consider că este profesionalismul angajatului. Apreciez mult dedicația și implicarea fiecăruia și rezultatele obținute.

Ion Petrescu: S-a observat în Găgăuzia o serie de activități care arată o radicalizare a unora dintre liderii de acolo, o dorință a lor de a fi stat în stat, și la propriu, și la figurat, în condițiile în care în Transnistria, unde mai sunt așa-numiții pacificatori ruși, n-au fost semnale publice care să genereze dureri de cap celor care conduc la Chișinău.

Anatolie Nosatîi: Schimbările geopolitice și războiul din Ucraina au amplificat procesele politice în Republica Moldova. Implicarea Federației Ruse în problemele interne este permanent în creștere. Elementele războiului hibrid acuma au trecut și în alt domeniu și nu se mai axează doar la partea economică, dar este axată și pe partea de creare a tensiunilor în societate. Vedem că o nouă posibilitate de destabilizare a situației este axată pe regiunea din sudul Republicii Moldova, pe Autonomia Găgăuză, care este încercată pentru a aduce o tensiune bazată pe problemele etnice. Este creată artificial, nu există în Republica Moldova discriminare. Toți cetățenii au aceleași drepturi, chiar în unele cazuri cei din Autonomia Găgăuză au mai multe privilegii ca alţii, având în vedere accesul la fonduri și asistență economică. Cei care doresc această divizare în societate folosesc cetățenii din regiune pentru a compromite guvernul, structurile de ordine și pentru a aduce narativele Federației Ruse în interiorul țării.

Ion Petrescu: Cum evaluați la Ministerul Apărării, din dialogurile profesionale cu colaboratorii, pericolul unei ipotetice invazie a Republicii Moldova de către Federația Rusă? Este o ipoteză absurdă?

Anatolie Nosatîi: Actualmente este o ipoteză absurdă. Acum nu există o amenințare directă, cu caracter militar, la securitatea Republicii Moldova. Și aceasta se datorează faptului că acțiunile de luptă datorită curajului și sacrificiului forțelor armate ucrainene, a cetățenilor ucraineni, războiul este ținut mai departe de hotarele Republicii Moldova și nu mai auzim acele explozii și sirene de alarmă cum a fost în 2022. Suportul extern, solidaritatea internațională vor ajuta poporul ucrainean să-și elibereze teritoriile ocupate de Federația Rusă.

Ion Petrescu: Am aflat la București, de la domnul general Gheorghiţă Vlad, șeful Statului Major al Apărării României, un lucru care m-a bucurat și l-ați reiterat și dumneavoastră la întâlnirea cu delegația de formatori de opinie din România: existența brigăzilor înfrățite, brigăzi din Armata Națională a Republicii Moldova, brigăzi din Armata României. Care este sensul acestor înfrățiri, cum îl vedeți dumneavoastră?

Anatolie Nosatîi: Este o practică destul de reușită și frumoasă, care are mai multe plusuri și beneficii pentru ambele țări. În primul rând, ne permite ca să învățăm standardele și procedurile pe care Armata Română le-a obținut fiind țară membră NATO și experiența pe care a dobândit-o prin participarea în multiplele misiuni internaționale. Ne permite ca să avem o apropiere cu acele unități care se află doar la câțiva kilometri una de alta, ceea ce ne permite ca să folosim eficient baza tehnico-materială pentru desfășurarea diferitelor activități, cum pe teritoriul Republicii Moldova, așa și în România. Personal, consider că este o foarte bună abordare, ceea ce într-adevăr permite, chiar și simplu, să se cunoască militarii și am observat că în ultimul timp, în timpul liber preferă să meargă în vizite chiar și cu familia, ceea ce arată încă o dată acest spirit, nu doar de înfrățire, dar și de prietenie.

Ion Petrescu: Cum evaluați relația bilaterală dintre Armata Națională a Republicii Moldova și Armata României? Ce perspective sunt?

Anatolie Nosatîi: Avem o cooperare foarte frumoasă. Pe parcursul anilor, mulți militari s-au format în școlile, instituțiile de învățământ, la toate nivelele în România. Au preluat cele mai bune practici pe care le implementează în activitatea cotidiană, în Armată Națională. Cu 2 ani în urmă am semnat un acord de cooperare în domeniul învățământului și instruirii militare, ceea ce ne-a permis ca să avansăm în acest domeniu și anual desfășurăm circa 200 de activități comune, ceea ce permite atingerea acestui obiectiv de profesionalizare a Armatei Naționale. Doresc ca această cooperare frumoasă să continue și să atingem rezultate noi mult mai bune.

Ion Petrescu: Sunteți cetățean al Republicii Moldova și, ca atare, bănuiesc că veți vota la referendumul privind drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană și veți participa și la alegerea președintelui Republicii Moldova. Dar pentru că trăiți aici, aș vrea să spuneți celor care urmăresc acest interviu, care este starea de spirit actuală, cu câteva luni înainte de aceste momente, din momentul votului pentru viitorul președinte și pentru referendumul care să valideze determinarea europenilor dintre Prut și Nistru de a fi în Uniunea Europeană? Cum evaluați?

Anatolie Nosatîi: În primul rând, definitiv personal voi participa și alegerea am făcut-o, fiindcă cred că drumul european este o direcție strategică pentru dezvoltarea Republicii Moldova, ce ține de spiritul în Republica Moldova. Ultimele sondaje arată că majoritatea cetățenilor susțin integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și rezultatele, dacă nu greșesc, conform ultimelor sondaje, sunt circa 60, aproape 70 de procente.

Anatolie Nosatîi: Evident este că acest parcurs deranjează Federaţia Rusă. În următoarea perioadă războiul hibrid se va intensifica în domeniul de a compromite acest exercițiu democratic care a fost inițiat de doamna președinte. Dar, totuși, am ferma convingere că cetățenii Republicii Moldova vor face cea mai bună alegere.

Ion Petrescu: Deci, ca ministru al apărării simţiţi un război hibrid continuu în Republica Moldova, generat de un anumit stat răsăritean. Am înțeles bine?

Anatolie Nosatîi: Ați înțeles corect. Şi vorbim direct, este războiul hibrid inițiat și condus de Federația Rusă împotriva Republicii Moldova. Chiar și în strategia securității naționale, care a fost aprobată la finele anului trecut, Federația Rusă este menționată ca principala amenințare la securitatea națională a Republicii Moldova.

Ion Petrescu: Din perspectiva dezvoltării economice a Republicii Moldova, care este percepția cetățeanului din această statalitate despre avantajele intrării în Uniunea Europeană? Ce va câștiga concret un cetățean al Republicii Moldova din momentul în care Republica Moldova va deveni parte a Uniunii Europene?

Anatolie Nosatîi: Pe acest subiect putem discuta mult, dar cel mai simplu este să analizăm experiența țărilor care au trecut prin această experiență, și exemplul României, exemplul Bulgariei, exemplul altor țări care au devenit state membre ale Uniunii Europene sunt foarte pozitive pentru a aduce la cunoștință cetățenilor beneficiile pe care putem să le avem și noi. Republica Moldova merită un viitor mai bun, merită condiții mai bune de trai și o economie dezvoltată, ceea ce ar permite dezvoltarea țării.

Ion Petrescu: Am văzut zilele acestea cât am fost în Chișinău ofițeri din poliția germană, ofițeri din arma italiană, am simțit așa un spirit european în capitala Republicii Moldova și m-a bucurat în sensul că au înțeles și alte state europene relevanța unor conexiuni necesare și create pe teritoriul Republicii Moldova, nu numai de către Armata națională a Republicii Moldova, ci și de alte structuri care țin de întărirea statului de drept. Cum comentați această realitate?

Anatolie Nosatîi: Toate structurile statului interacționează activ cu partenerii strategici care doresc să contribuie la menținerea stabilității, securității în Republica Moldova, precum și dezvoltarea acestor instituții. Avem obiective clar definite pentru atingerea nivelului de interoperabilitate și aceste activități comune ne permit ca să devenim mai bine pregătiți, să învățăm cele mai bune practici și să le aplicăm în activitatea cotidiană pentru a asigura mediul de securitate și de apărare dorit pentru Republica Moldova.

Ion Petrescu: O să vă rog respectuos să adresați un mesaj.

Anatolie Nosatîi: În primul rând, vreau să vin cu o apreciere pentru toată susținerea și ajutorul acordat Republicii Moldova pe parcursul independenței noastre. Avem multe lucruri în comun și doresc și în viitor ca prietenia și colaborarea noastră să ne permită să avansăm în direcțiile strategice pentru interesul ambelor state.

Ion Petrescu: Domnule ministru, vă mulțumesc frumos pentru interviul acordat.

Anatolie Nosatîi: Mulțumesc frumos.

Scorpions Legacy în desfășurare

Publicat de prosavioleta, 18 iunie 2024, 07:30

Adrian Gîtman (realizator rubrică): În poligul Cincu din județul Brașov continuă până pe 25 iunie exercițiul Scorpions Legacy, organizat de Brigada Multinațională Sud-Est de la Craiova. La execiţiu iau parte aproximativ 1600 de militari român și străini, iar obiectivul lui este creșterea coeziunii structurilor multinaționale prin antrenamente tactice în teren cu trageri de luptă. Exerciţiul Ramstein Legacy şi Scorpions Legacy sunt integrate în seria națională de instruire multi-domeniu de nivel operativ-tactic Dacia 24, organizată de Armata Română.

O nouă campanie de recrutare de soldați şi gradați profesioniști în Ministerul Apărării Naționale

Publicat de Gabriel Stan, 20 mai 2024, 14:08

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale a reluat campania de recrutare pentru posturile de soldați şi gradați profesioniști. Sunt disponibile peste 3.800 de locuri în 32 de județe și în municipiul București.

Înscrierea candidaților se poate face până pe 3 iunie, iar toate informațiile privind oferta prodesională și condițiile de selecție pot fi obținute la unitățile militare pentru care se optează sau la Birourile Informare-Recrutare din centrele militare de pe raza localității de domiciliu.

Printre beneficiile unui angajat în armată sunt norma de echipare, indemnizații de transport, de chirie, de misiune, decontarea transportului în concediul de odihnă, a voucherului de vacanță și a serviciilor medicale, iar odată cu aplicarea noilor valori ale soldelor de grad, retribuția unui soldat sau a unui gradat profesionist este între 4.400 și 5.100 lei, ne-a declarat colonelul Corneliu Pavel de la Biroul de Presă al Ministerului Apărării: Avem cuprinse acolo atât măsuri de ori salarial, cât și măsuri non-salariale.

De exemplu, un soldat profesionist la baza carierei, conform acestui plan, va avea un salariu de aproximativ 5.000 lei net bani în mână, 4.000 lei salariu și 1.000 lei aproximativ norma de hrană. Desigur, salariile diferă de la unitate la unitate.

Misiuni internaționale

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 14:35

Ciprian Panga (realizator rubrică): Conducerea Ministerului Apărării Naționale a organizat zilele trecute o videoconferință la care au participat reprezentanții echipelor de comandă ale structurilor dislocate în teatrele de operații din Kosovo, Bosnia și Herțegovina, precum și ai detașamentelor aflate în misiune în Bulgaria și Polonia. Șeful statului major al apărării, generalul Vlad Gheorghiță, a ținut să sublinieze faptul că apreciază modul în care militarii dislocați peste hotare își îndeplinesc sarcinile și reprezintă România și Armata României în fața partenerilor și aliaților.
Vlad Gheorghiță: Sunteți ambasadori ai României și vă rog să nu uitați acest lucru nici un moment. Vă desfășurați activitatea într-un mediu de securitate destul de complex. Și eu, personal, sunt mai mult decât convins că o să vă ridicați la nivelul așteptărilor noastre, pentru că aveți un nivel de pregătire foarte ridicat. Vă aflați, marea majoritate dintre dumneavoastră, într-o perioadă de rotații ale contingentelor. Drept urmare, vă invit să vă mențineți un nivel ridicat de vigilență și să vă creșteți capacitatea de reacție, astfel încât să vă puteți îndeplini misiunile oportun.
Ciprian Panga (realizator rubrică):  În Bosnia și Herțegovina, România contribuie cu cei mai mulți militari în cadrul misiunii de menținere a păcii EUFOR ALTHEA, atât cu cei dislocați în teatru, cât și cu cei din cadrul rezervelor operației, iar principalul obiectiv al trupelor românești prezente acolo este menținerea unui climat de securitate cât mai stabil pentru toți locuitorii din zonă. Rotirea detașamentelor românești tocmai s-a încheiat. Mai multe informații am aflat în cadrul videoconferinței de la șeful de stat major al misiunii EUFOR ALTEHA, generalul de brigadă Ovidiu Lungu.
Ovidiu Lungu: Din perspectiva activităților desfășurate de contigentul național care a terminat rotația, atât comandatul EUFOR, cât și comandantul operației, generalul Cottereau, au apreciat pozitiv modul de executare a misiunilor încredințate companiei de stat major din batalionul multinațional, precum și performanța personalului de stat major din cadrul Comandamentului EUFOR. Pentru contigentul care doar a intrat în teatrul de operații, în prezent execută instruirea pentru realizarea capacității operaționale finale.
Ciprian Panga (realizator rubrică): Videoconferința a continuat cu informări legate de situația de securitate din zona Balcanilor de Vest, mai precis Kosovo, unde România este reprezentată de o structură compusă din 50 de militari. Noutățile au fost aduse de maiorul Cristian Leopa.
Cristian Leopa: Situația generală de securitate din provincia Kosovo se menține relativ stabilă, ușor tensionată în nordul Kosovo. Nivelul de amenințare la adresa securității și libertății de mișcare se menține în general scăzut, dar mediu în nord, cu potențial de deteriorare în cazul apariției unor factori destabilizatori care ar putea conduce la deteriorarea rapidă a situației de securitate.
Ciprian Panga (realizator rubrică): Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, le-a mulțumit militarilor pentru efortul depus în vederea îndeplinirii misiunilor ce le revin în cadrul diferitelor structuri în care acționează, îndemnându-i, ca și de acum înainte, să demonstreze prin profesionalismul lor că sunt o forță pe care aliații se pot baza.
Angel Tîlvăr: Mă bucur că aveți lucrurile în atenție și că aveți o înțelegere a situației care să ne permită și nouă, dar și dumneavoastră, să luați cele mai bune decizii în funcție de evoluție. Mă bucur că toată lumea e sănătoasă și că vă îndepliniți cu onoare și cu competență misiunea. Vă doresc sărbători pascale cât se poate de bune! Vă rog să transmiteți și familiilor dumneavoastră de acasă că se bucură de aprecierea și de respectul nostru.

Exercițiul multinațional Swift Response se află în plină desfășurare

Publicat de prosavioleta, 6 mai 2024, 11:43

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Armata Română participă cu 2.300 de militari la exercițiul multinațional Swift Response, organizat până pe 24 mai de Comandamentul Forțelor Terestre ale Statelor Unite ale Americii în Europa și Africa. Exercițiul cuprinde misiuni de desant aerian, într-un scenariu care presupune recuperarea unei baze militare ocupate prin intervenția prin paraşutare a unei forțe aliate. În cadrul antrenamentelor va avea loc una dintre cele mai mari operațiuni de desant aerian din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial, cu implicarea a aproximativ 2.000 de parașutiști din Franța, Germania, România, Spania, Statele Unite ale Americii și Țările de Jos. În țara noastră, principalele secvențe ale exercițiului se vor desfășura în Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii, Poligonul Bogata din județul Cluj și Centrul Național de Instruire pentru Luptă din Cincu. Se vor folosi și facilitățile Bazei 90 Transport Otopeni, Bazei Aeriene de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic Boboc și Aeroportul Banat din Caransebeș. Swift Response face parte dintr-o serie mai largă de exerciții parte a Defender 24, cel mai mare exercițiu din acest an al armatei americane în Europa, la care participă peste 40.000 de militari din 20 de țări aliate și partenere.

Costin Scurtu: Ceea ce se petrece astăzi, aici, în zona aceasta, numită Mihail Kogălniceanu, nu a venit peste noapte

Publicat de prosavioleta, 15 aprilie 2024, 14:20

Cristian Dumitrașcu: Domnule Scurtu, bine ați venit!

Costin Scurtu: Bună ziua și mulțumesc pentru invitație. Sunt onorat să fiu într-un spațiu deosebit și, mai ales, cu prietenii care iubesc istoria, arta militară și, mai ales, instituția Armatei Române.

Cristian Dumitrașcu: De aici pornim interviul despre această perspectivă istorică, pentru că s-a vorbit în ultima vreme despre o prezență substanțială, militară, aici, la Kogălniceanu. Sigur, cu toate controversele de rigoare, cu toate fake-news-urile care apar, nu de astăzi, cred că ar fi foarte interesant pentru ascultătorii „Jurnalului militar”, de la Radio România Actualități, să facem această paralelă despre tradițiile marinei, dar și  aviației. Împreună vom vorbi și despre „Operațiunea 60.000”. Se împlinesc, iată, 80 de ani, acum, în aprilie, de la marea debarcare dinspre Crimeea a trupelor române și germane și a altor trupe din acea vreme. Dar aș vrea, domnule Scurtu, să începeți să ne spuneți despre tradiția aviației și despre tradiția acestui loc, pentru că el vine pe locul unde a fost o bază de hidroavioane.

Costin Scurtu: Ceea ce se petrece astăzi, aici, în zona aceasta, numită „Mihail Kogălniceanu”, nu a venit peste noapte, nu a venit pentru că e un factor extern la care facem, acum, referire și în permanență avem o atentă organizare, pentru a putea să nu fim surprinși vreodată într-o situație nepotrivită, o situație cum în istorie s-a întâmplat, cum în istorie am avut de suferit. Pentru că ați amintit de „Operațiunea 60.000” din Peninsula Crimeei, când au fost nevoiți să fie retrași din zona de front pentru a putea să reorganizăm sistemul defensiv româno-german, la vremea aceea o contribuție importantă avea să aibă Marina. Atenție, Marina Militară, dar și Marina Civilă – cei care erau activi, dar cei care erau rezerviști. Pe lângă aceasta, ca să poți să-i aduci în viață pe tărâmul românesc, la Constanța, în portul Constanța, aveai nevoie de aviația care să fie, dacă se putea, zi și noapte în aer pentru a putea să protejeze acest flux. Pentru că nu a fost deloc ușor, era contratimp. Inamicul era superior din punct de vedere al capacităților de lovire și la nivel aerian, încât aviația noastră, și vorbim, aici, de Escadrilele 53-56 de Vânătoare, erau cele care aveau să înregistreze vestitele pagini de glorie, pentru că erau în situația în care luptau cu mai multe aeronave inamice. Aici, avem vestita poveste a locotenentului Bâzu Cantacuzino, care a fost în situația în care să fie și lovit, și să ajungă liniile inamicului și chiar să reușească și să scape de acolo. Dar avem povestea – care, uite, iar se împlinește un an… în anul acesta se face un secol – în care marinarii ofițeri au fost solicitați pentru a putea să se urce la bordul aeronavelor românești în Primul Război Mondial. Și îi găsim, în primul rând, în 1916, la Turtucaia, unde susțineau prin observarea directă a celor două maluri, pentru a putea să ajute trupele terestre române, sârbe și rusești care luptau împotriva inamicului format din Puterile Centrale. Vorbim, aici, de bulgari, de germani, de otomani, în care războiul avea să capete o altă valență. Aici, în Dobrogea, avea să fie prima provincie care să cadă sub ocupația inamică. Ei bine, acești dobrogeni aveau să se retragă în spațiul Moldovei libere, cât mai rămăsese, din România, la Primul Război Mondial. Iar acești dobrogeni, fie pe cale aeriană, fie pe cale terestră, aveau să înregistreze victoriile de la Mărășești, de la Mărăști. Aveam să-i găsim la granița cu Bucovina istorică. Aveam să-i găsim între 1918-1920 în partea de nord a Basarabiei, luptând împotriva bolșevicilor. Iar în 1919, cei care au plecat la luptă, din Dobrogea, aveau să ajungă chiar în Transilvania, unde în luptele duse, în primăvara anului 1919, să elibereze pe frații români, care erau sub presiunea și, mai ales, sub amenințarea bolșevicilor maghiari, la timpul respectiv. Ei, acest fenomen avea să ducă la o complexitate și o dezvoltare a armei Aviației Militare, după 1920. Dar, atenție, nu a început de undeva de sus; „Gata, s-a terminat Primul Război Mondial, avem foarte multe aeronave!” Da, erau, numai că nu mai puteau să fie ridicate de la sol. Chiar a început dramatic povestea Aviației Militare românești în perioada interbelică, pentru că s-au înregistrat foarte multe incidente. Au fost multe dintre ele soldate și cu morți în rândul piloților. De aici s-a plecat, de jos.

Cristian Dumitrașcu: Așa este.

Costin Scurtu: Din dificultatea aceasta. Din criza economică a României, în care, strategii noștri – cum, astăzi, suntem la alt nivel, aici, la Mihail Kogălniceanu – perspectiva de organizare defensivă a teritoriului național, așa s-a discutat și în perioada interbelică. „De câte escadrile ar fi nevoie, aici?” Dar acestea nu se puteau constitui peste noapte. Și pentru că ați amintit de prima structură aeriană, în Dobrogea este cea de hidroaviație. Cu ce am capturat din…. și am primit recompensa pentru despăgubirile de război de la inamic, așa s-a constituit prima escadrilă de hidroavioane. Am avut ingineri foarte buni la Constanța, care au venit să le îmbunătățească. Vorbim de vestitul model „Getta 1 și 2”, realizate de inginerii constănțeni. Din păcate, nu aveau să intre în acea competiție în care să devină producție de serie. Și cu toate acestea, statul român va ajunge din 1920, de când vorbim de prima structură de hidroavioane la Constanța, județul Constanța, vom ajunge în 1930, deja, să avem, aici, piloți de elită în hidroaviație – piloți care vor ajunge chiar la Istanbul, vor face Marea Mediteraneană, într-un mod în care onora această elită a piloților de aviație din Armata Română. Iar al Doilea Război Mondial avea să devină o necesitate strategică. În 1939 s-a pus în discuție foarte clar cum să fie apărat acest teritoriu. Dobrogea are întotdeauna – și a avut întotdeauna, din punct de vedere istoric, în cele mai vechi timpuri – necesitatea de a putea să fie apărată din aer, de pe apă și de pe uscat. Toți strategii, din punct de vedere istoric, au trebuit să țină cont de acest aspect. Gurile Dunării, nu mai discutăm despre ele. Podul de la Cernavodă avea să devină elementul strategic prioritar, încât în timpul celui de-al Doilea război Mondial, piloții… una dintre misiunile continue pe care le-au avut, a fost aceea să protejeze sectorul de cale ferată și Podul de la Cernavodă. Nu avea să fie chiar simplu. Dacă mai am un minut să-ți spun despre Al Doilea Război Mondial, ajungem exact la „Operațiunea 60.000” pentru că în prima fază, aici, unde aveam Escadrila 53, după aceea și 57 avea să vină. Ele se schimbau între ele în funcție de solicitările de pe front. La timpul respectiv puteau să fie la Constanța, în Mamaia. Puteau să fie la Buzău, puteau să fie la Ianca, unde era nevoie să participe la susținerea efortului terestru de luptă. Lucru care se petrece, și de aici a intrat în legendă povestea locotenentul lui Horia Agarici.

Cristian Dumitrașcu: Horia Agarici, sigur.

Costin Scurtu: Da, pentru că, aici, avem povestea în care o situație de luptă cu o întâmplare, cu un element neprevăzut, avea să transforme o situație de risc major pentru destinul Constanței, a județului Constanța, al Dobrogei, să fie întoarsă într-o victorie de înalt nivel, încât a rămas în conștiința neamului românesc, a rămas în analele istoriei aeriene, luptelor aeriene.

Cristian Dumitrașcu: Vestitul Horia Agarici care i-a bătut pe bolșevici. Erau și cântece.

Costin Scurtu: Erau și cântece. Și cântecul acesta a venit pe fondul în care presa a realizat valoarea simbolică a acestei victorii. De abia începuse, intrasem în război, România de-abia intrase în al Doilea Război Mondial. Se dăduse vestitul ordin de a se trece Prutul pentru a elibera pe frații din Basarabia și Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Și acțiunile militare, deja, intrau într-o dată componență… componentă a timpului specific. Iar, aici, această aeronavă n-a putut să decoleze odată cu celelalte, cu toată escadrila, dar avea să fie șansa pentru a putea să doboare bombardierele sovietice care aveau sarcini precise de a distruge toate punctele strategice din Dobrogea. Odată distruse atunci e clar că frontul românesc ar fi fost dat peste cap. Ei, tocmai acest gest al lui Horia Agarici avea să doboare, chiar trei bombardiere. Bineînțeles că a fost și o subestimare și lipsa de informație completă din partea inamicului, care era convins că nu mai e niciun avion de vânătoare, aici.

Cristian Dumitrașcu: În mod normal n-ar mai fi trebuit să fie.

Costin Scurtu: În mod normal, numai că acesta aflându-se în hangar, n-au putut să-l vadă la timpul respectiv de către aparatele de observare dinamică.

Sondaj IRES – Importanța prezenței României în NATO

Publicat de Gabriel Stan, 8 aprilie 2024, 16:49

Adrian Gîtman (realizator rubrică): 81% dintre români cred că intrarea țării noastre în NATO a fost un lucru bun și în același procent sunt de părere că aliații ar apăra România în caz de agresiune sunt datele unui sondaj IRES realizat în luna martie, care a urmărit să identifice percepțiile românilor față de NATO și a analizat atitudinile acestora cu privire la climatul general din România și din regiune, în contextul războiului din Ucraina.

Ciprian Panga vine cu detalii: Prezența României NATO este percepută de către români ca fiind o decizie corectă și benefică pentru țara noastră, care este văzută acum ca fiind mai bine apărată.

47% dintre români cred în posibilitatea ca NATO să intre într-un conflict militar cu Rusia în viitorul apropiat, iar în acest caz mai mult de jumătate apreciază că România ar trebui să se implice.

În eventualitatea escaladării conflictului din Ucraina și a implicării NATO, aproape patru din 10 respondenți bărbați spun că s-ar înrola ca voluntari sau rezervist, 44% ar alege să rămână în țară, dar să nu se înroleze în armată, iar 9% dintre intervievați spun că ar pleca din România în acest caz.

Sondaj INSCOP despre impactul războiului din Ucraina asupra României

Publicat de Gabriel Stan, 18 martie 2024, 12:37

Olivia Bucioacă (Realizator rubrică): Mai mult de trei sferturi dintre români consideră că războiul din Ucraina este periculos pentru România și peste jumătate sunt de acord ca țara noastră să aloce mai mulți bani pentru Armată, arată un sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro.

76% dintre români consideră că războiul din țara vecină poate avea implicații negative pentru România, în timp ce aproape 22% sunt de părere contrarie.

60% declară că, în contextul conflictului din Ucraina, sunt de acord ca România să aloce mai mulți bani pentru Armată, în timp ce puțin peste 36% își exprimă dezacordul.

Datele sondajului au fost culese în perioada 22-29 februarie, pe un eșantion de 1100 de persoane cu vârsta de peste 18 ani. Eroarea maximă admisă este de plus/minus 2,95%.

Ioan Mircea Pașcu: Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici

Publicat de prosavioleta, 5 martie 2024, 12:14

Cristian Dumitrașcu: Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, bine ați revenit la această, iată, a doua ediție în programul nostru de promovare a acestor 20 de ani de la intrarea în NATO.
Ioan Mircea Pașcu: Mulțumesc pentru invitație!
Cristian Dumitrașcu: Acum 20 de ani, România câștiga una dintre cele mai mari bătălii din istorie și am să-i spun „Bătălia pentru NATO”. Așa se numește și cartea dvs., o carte de memorii în care ați surprins cele mai importante momente ale acelei bătălii, precum i-ați spus.
Ioan Mircea Pașcu: Am ales titlul ăsta pentru că realmente a fost o bătălie să intrăm în NATO, a fost o competiție. Noi a trebuit să îi convingem pe occidentali că suntem demni să fim primiți în NATO, pot conta pe noi atunci când e nevoie și nu așa de, cum spun unii, că practic am fost luați cu forța, ca să spunem așa, cum susțin rușii. De fapt, rușii sunt nervoși, reproșează Statelor Unite că au acceptat să ne ia în NATO, să dea curs solicitării noastre. Or, noi am intrat în condițiile în care a fost o decizie națională sprijinită de toate partidele politice, sprijinită de popor, de populație în măsură foarte mare și, ca atare, a trebui să parcurgem toți acești pași. Cheia acestui succes, ca să spunem așa, a fost reforma organismului militar. Apăruseră câteva studii înainte care susțineau exact lucrul acesta. De pildă, Chef Smyth’s de la Universitatea Națională de Apărare din Statele Unite a fost cel care a scris că testul României va fi reforma militară. Deci, asta a fost chestiunea și atunci când am venit ministru, am urgentat rapid această reformă militară. Vă aduceți aminte că era un map tixit cu obiective, pentru că am crezut că, dacă ne asumăm mai multe obiective, asta o să facă o impresie mai bună. Bulgarii au avut numai o şesime din obiectivele noastre, și au îndeplinit mai multe din ele și procentajul lor de îndeplinire era mai bun ca al nostru. Când am ajuns la NATO, atunci, imediat în primele zile după ce am preluat funcția, întrebarea a fost: bă, voi sunteți serioși, mai vreți să intraţi în NATO? Deci de aici am plecat și cu o echipă foarte bună, cu generalul Mihail Popescu și cu ceilalți, cu Mircea Mureșan, cu alții care au fost în echipă atunci, am reușit să demarăm acest proces, să facem operaționalizarea, care a însemnat pe de o parte, diminuarea numărului de unități militare, ceea ce a însemnat că armamentul lor a intrat pe stoc și în același timp, operaționalizarea celor care au rămas, adică capacitatea de luptă dovedită. Ne-a ajutat foarte mult și participarea în Afganistan, ulterior și în Irak, pentru că în felul acesta cea mai mare parte a Armatei Române a căpătat experiență de luptă efectivă pe câmpul de luptă și în felul acesta am căpătat o armată pe care toată lumea a lăudat-o ca fiind foarte bună, așa că vă spun încă o dată în ansamblu, esența a fost succesul reformei militare.
Cristian Dumitrașcu: Este important că spuneți și dvs. treaba asta, că armata a avut un rol important, pentru că cu cât se îndepărtează această dată de la aderare și iată, se vor împlini 20 de ani de atunci…
Ioan Mircea Paşcu: Mulți viteji se arată.
Cristian Dumitrașcu: Exact. Sunt mai mulți invitați care afirmă asta, au spus-o înainte, că armata este una importantă, putând fi bănuiți de parti priuri. Pare că vrem să ne lăudăm, însă dvs. ați fost ministrul apărării atunci, a fost în stafful… e o informație de la sursă și a fost cu sacrificii această reuşită.
Ioan Mircea Paşcu: Sigur că da.
Cristian Dumitrașcu: Militari care au plecat în disponibilizare. Și foarte, foarte multe alte eforturi.
Ioan Mircea Paşcu: Exista această formulă că să se dea salarii compensatorii. A fost ordonanța aceea 7,  s-au dat salarii compensatorii, însă acestea erau plătite într-o lungă perioadă de timp. Omul nu simțea nimic și atuncea una dintre măsuri în guvern a fost să urgentăm acest lucru și banii să fie dați cât mai repede, astfel încât oamenii să simtă lucrul ăsta, dacă voiam realmente ca ei să aleagă această opțiune. N-a fost nimeni dat afară, ca să spunem așa, a fost opțiunea lor. Au fost și cazuri în care unii au luat acești bani și după aceea s-au întors în justiție împotriva noastră, susținând că au fost forțați să facă acest lucru. Și a trebuit să lămurim și aceste lucruri, dar în ansamblu, așa s-a făcut.
Cristian Dumitrașcu: Care au fost acei colegi, acei oameni la conducere atunci care au avut această viziune pe care alții n-au avut-o? Era o perioadă în care Rusia, după cum spunea și un invitat aici, la interviul săptămânii, era în genunchi, între ghilimele, sigur, a fost o metaforă. Nimeni nu se aștepta atunci că Rusia și-ar putea reveni în sensul acesta rău, în care noi știm în istorie ce s-a întâmplat cu invaziile şi toate lucrurile pe care noi le-am avut negative de acolo, de la est. Dvs ați declarat într-un interviu că v-ați așteptat și că eraţi convins că Rusia va reveni la aceste practici.
Ioan Mircea Paşcu: Asta a fost rațiunea pentru care am și optat pentru intrarea în NATO. Noi am perceput această trecere de la fosta URSS la Rusia și republicile componente ca o fereastră de oportunitate. Știam că ea se va închide și din punctul ăsta de vedere trebuia să o valorificăm cât timp era deschisă, respectiv până când Rusia nu-și va fi revenit. Și iată că până la urmă această judecată s-a dovedit corectă, pentru că Rusia și a revenit și a început să resolicite tot ceea ce a pierdut. Și vreau să vă spun că în 1995 am participat cu dl general Cioflină, care era șeful Statului Major General, la o vizită în Statele Unite ale Americii, prilejuită de participarea la un exercițiu PFP, mare, care se ținea în Statele Unite. Și acolo am ajuns mai întâi la Washington și am fost, pentru că era o delegație totuși de nivel, preluați de Departamentul Apărării, am fost cazați într-un compound care ținea de marina militară. Era amiralul Borda încă, înainte să se sinucidă – amiralul Borda era comandantul marinei militare – generalul Shalikashvili era șeful Comitetului mixt al șefilor de Stat Major și vreau să vă spun că într-o seară au oferit ei o plimbare pe Potomac cu iahtul Departamentului Apărării – aveau și orchestră, era totul la ștaif așa și am avut o discuție personală cu Shalikashvili şi Shalikashvili mi-a confirmat atuncea ce simțeam noi instinctiv și a spus: domnule, nu o să fie deschisă mult timp fereastra asta de oportunitate. Sfatul meu este să faceți tot ce e posibil să o valorificați și să intrați în NATO. A spus el. Și deci, din punctul ăsta de vedere cred că lucrurile se leagă. A fost clar. De altfel, să știți că Rusia este o țară, ca și Statele Unite ale Americii, sunt țări despre care profesorul Postolache, îmi aduc aminte, spunea: domnule, sunt țări care sunt destinate să câștige. Sunt prea mari ca să piardă – ‘too big to fail’ și aceste lucruri, ‘ups and downs’, la un moment dat se corectează. Şi să ne aducem aminte că Rusia Sovietică a pierdut jumătate din teritoriul european, la pacea de la Brest-Litovsk, numai ca să obțină pace acolo, să se poată ocupa de treburile interne, de revoluție ș.a.m.d. Bineînțeles că la al doilea război mondial a cucerit tot și mai mult decât atâta. Deci, bazați pe aceste experiențe, ne-am așteptat că va veni un moment în care Rusia va redeveni puternică și va solicita ce a pierdut, ceea ce s-a și întâmplat. Și, ca atare, am zis, domnule, să fim pe partea sigură a străzii când lucrul ăsta se întâmplă și asta a fost chestiunea care ne-a împins de la spate. Nici nu erau alte opțiuni. România avea nevoie de o garanție de securitate și singura garanție cea mai puternică existentă la momentul acela a fost tratatul NATO.
Cristian Dumitrașcu: Avem 20 de ani fără aproximativ o lună de când suntem pe partea sigură.
Ioan Mircea Paşcu: Da, 29 martie.
Cristian Dumitrașcu: De când suntem pe partea sigură a străzii. Venind către studenții dvs. și către această activitate didactică, felul în care ați reacționat dvs. în momentul în care Putin înaintea războiului din Ucraina a început să ceară să revină la zona de influență dinainte de 1997, putem lesne bănui care a fost reacția dvs. Ați avut discuții cu studenții dvs.? Aveți o idee despre cât de grav li s-a părut lor, ca oameni care sunt tineri și care n-au trăit vremurile trecute?
Ioan Mircea Paşcu: Vedeți dvs., această chestiune ține de o anumită educație anterioară pe care studenții au avut-o. Am făcut un mic test ieri la curs și am întrebat câți dintre ei au făcut istorie serios; și cineva mi-a spus, o fată zice ‘eu am avut și la bacalaureat istorie’ și lucrul ăsta e bun, pentru că te poți baza. Cursul meu privește politica de securitate a României și primul curs a fost până la primul război mondial și referirile istorice sunt fundamentale în acest … Nu poți să înțelegi unde ești astăzi dacă nu știi de unde ai plecat ca să ajungi aici. Și depinde de această conștientizare, înțelegeţi? Unii conștientizează mai mult, alții mai puțin. Din punctul ăsta de vedere nu există același nivel. Toată chestiunea este să reușești să-i conștientizezi tu, adică să-i trezești la realitate, să le trezești interesul și în același timp să le răspunzi la întrebările pe care inevitabil le au. Și îi încurajezi să pună întrebări inclusiv în timpul cursului, adică întrerupeți, întrebați. Şi ieri mi-a plăcut că la cursul al doilea pe care îl fac online, este un curs în limba engleză, un masterat în limba engleză privind NATO, în care am niște studenți din Turcia, din Nigeria, din Kenya, am fost întrerupt frecvent cu tot felul de întrebări și am răspuns la acele întrebări. Însă, vedeți, întrebările lor sunt inevitabil legate, cantonate în prezent, în momentul actual, nu au o persectivă, nu poţi să judeci, să spunem aşa, printr-o acumulare, și de aici să vadă ce tendințe există, în ce direcție ne îndreptăm. Asta este o chestiune care se formează cu timpul, ține și de calitățile individuale ale studenților. În ansamblu, nu mă pot plânge. Am cursuri și cu oameni de la dvs. din minister și pot să spun că există un mare interes. Dar oamenii aceștia sunt mai copți, ca să spun așa, comparativ cu studenții, care abia acum mai intră pe băncile facultății.
Cristian Dumitrașcu: V-am întrebat pentru că este și o întrebare personală. M-am tot gândit la miracolul pe care l-am trăit la puțini ani după ’89, în care noi ieșisem din blocul comunist, am fi avut foarte, foarte ușor șansa de a nu intra NATO și de a păstra o neutralitate mincinoasă, așa cum se tot spune acum: „hai să fim neutri, hai să…”. Unde a fost declicul ăsta în care noi am pornit-o către direcția vest?
Ioan Mircea Pașcu: Nu exista altă soluție. Vedeți, am avut o situație specială pe undeva, întrucât România a fost singurul interlocutor valabil al Uniunii Sovietice în cadrul Tratatului de la Varșovia, nimeni n-avea curajul să ridice problemele cu Uniunea Sovietică, cum avea România. Și noi aveam problemele noastre, dar erau mulți dintre ceilalți aliați care veneau la noi și ne rugau, zice: „Domnule, când vorbiți cu rușii, întrebați-i și de chestia asta, că asta ne interesează pe noi” – și noi făceam asemenea servicii. Și, deci, noi, în momentul în care s-a prăbușit Tratatul de la Varșovia și am participat la ultima ședință a Tratatului de la Varșovia, nu pentru că am știut că e ultima și de aia m-am dus, ci pentru că așa a fost viața, am avut ocazia să spun la NATO că eram singurul ministru al apărării dintre cei NATO care am participat la ultima ședință a Tratatului de la Vașovia, adică și la celălalt pact.
Cristian Dumitrașcu: Și nu era puțin lucru.
Ioan Mircea Pașcu: Nu era puțin lucru. Puteai să faci diferența de… Mă rog, nu știam eu prea multe că am participat numai la două întâlniri, ultimele două, au mai fost și unele militare, la alea n-am avut ce să caut, dar noi am simțit atunci și am susținut toți, că a fost și o discuție în CSAT în care am sprijinit punctul de vedere să milităm pentru desființarea Tratatului de la Varșovia. Dar, în felul ăsta, noi am rămas suspendați, pentru că am fost și cei mai clonțoși din Tratatul de la Varșovia, am rămas fără acoperirea Tratatului de la Varșovia, în bătaia vântului. Aveam nevoie ca de aer de o garanție de securitate. Și atunci, singura garanție de securitate a fost aderarea la NATO și ulterior la Uniunea Europeană, pentru că amândouă sunt tot o garanție de securitate, două fețe ale aceleiași monede. Dar vreau să vă spun următorul lucru: surpriza mea a fost să constat că toți acești aliați vajnici ai Uniunii Sovietice, care nu ieșeau din cuvântul Uniunii Sovietice, ne puneau anumite obstacole și spuneau „Bă, nu credeți în români, că ăștia sunt trădători. Ați văzut? Nici Pactul de la Varșovia nu l-au onorat, luptau împotriva pactului și încercau să facă și să dreagă. Pe când noi, noi am fost loiali Tratatului de la Varșovia, vom fi loiali Tratatului NATO”.
Cristian Dumitrașcu: Cu alte cuvinte, nu au venit cu noi când ne-am dus peste cehi la Praga.
Ioan Mircea Paşcu: Apropo de asta există o chestiune, o să v-o povestesc… dar când mi-au spus lucrul ăsta și cei de la NATO, au văzut că știam care e sursa unei asemenea întrebări. Am răspuns: zic, domnule, nu vă supărați, tratatul de la Varșovia era un tratat în care trebuia să te lupți, să-ți aperi interesele naționale și să ți le impui. NATO ţi le apără, pentru că e organizat democratic, ai regula consensului. Deci nu va fi nevoie ca România să fie la fel de vocală în NATO, cum a fost în tratatul de la Varşovia, sau nu e NATO așa? Și atunci cu chestia asta s-a terminat. Dar apropo de cealaltă chestiune cu Cehoslovacia, vreau să vă spun că la ultima reuniune a Tratatului de la Varșovia, când s-a dat cuvântul la delegații… toată lumea, au început cehii, a fost o dispută acolo, că polonezii au vrut… Wałęsa a vrut să se facă Varşovia -Varşovia și a câștigat Václav Havel, până la urmă, că era vorba de noi valori ș.a.m.d. Și până la urmă, delegația poloneză a venit în ultimul moment, ne-a lăsat în suspans- participă sau nu participă. Până la urmă a participat și-mi aduc aminte că am stat, s-a anunțat că vine delegația poloneză și m-am dus și eu în capul scărilor, Palatul Cernin, care al Ministerului de Externe ceh. Acesta a fost locul unde s-a desfășurat această reuniune. Și m-am dus în capul scărilor și am văzut o delegație de mustăcioși, polonezi, așa, foarte marțiali, au venit așa și când au urcat la nivelul meu, toți ne ajungeau până aici, mă rog, au intrat în sală, s-au dus acolo, a fost Wałęsa cu ceilalți, așa, s-au așezat. Petre Roman s-a dus să-l  salute pe Wałęsa și au stat de vorbă nu știu ce, înainte să înceapă ședința și a început toată lumea să spună: ”cât am așteptat acest moment, cât am sperat în inima noastră ca să vină momentul ăsta, să scăpăm o dată de jugul ăsta al Tratatului de la Varșovia”. Băi, ai naibii, ia uite, și atunci am introdus și noi o frază în discursul domnului președinte Iliescu și eu am spus așa: dacă în 1968 am declinat invitația de a veni la Praga, acum am acceptat-o cu plăcere și am introdus și noi o chestiune așa în treaba asta și vreau să vă spun că șeful delegației sovietice era Ghenadi Ianaev, care peste o lună de zile era unul dintre puciști și acest Ghenadi Ianaev a spus: fraților, zice, eu sunt în momentul de față total debusolat, pentru că până la această ședință eu nu știam decât de cererile voastre să vă dăm ajutor, să vă sprijinim, să vă nu știu ce… Și acuma aflu că de fapt abia așteptaţi să scăpați de noi ș.a.m.d. Deci omul… Dar vreau să vă spun următorul lucru: după părerea mea, Uniunea Sovietică a tratat România mai bine decât tratează Rusia, România.
Cristian Dumitrașcu: Asta e o afirmație foarte importantă.
Ioan Mircea Paşcu: Da, din experiență proprie pot să spun că așa stau lucrurile. Tot ce am auzit eu personal de la ruși în momentul de față au fost miștourile și glumițele domnului președinte Putin la adresa României.
Cristian Dumitrașcu: Şi o retorică foarte agresivă.
Ioan Mircea Paşcu: Şi amenințări, ameninţările domnului Medvedev, Zaharova și toți ăștia care sunt trâmbiţele războiului în Ucraina.

Cristian Dumitrașcu: Nici în Războiul Rece nu se folosea atât de des cuvântul război, război nuclear.
Ioan Mircea Paşcu: Nu. Dl. Medvedev, singura chestiune așa, eu stau și mă întreb: Medvedev a fost cel pentru care Statele Unite, pe vremea lui Obama, cu dl. Biden vicepreședinte, a oferit resetarea relațiilor cu Uniunea Sovietică, cu Rusia. Resetarea! Adică: domnule, ștergem și punem totul de la zero, deși Georgia avusese loc. Dar s-a sperat că, cu chestia asta, îi vor da suficientă autoritate lui Medvedev să vrea în continuare să rămână el și să nu vină Putin înapoi. A venit Putin, s-a terminat, domnul Medvedev a dispărut urgent și iată-l astăzi ce-a ajuns.
Cristian Dumitrașcu: Dacă nu cumva a fost de la început asta.
Ioan Mircea Paşcu: Probabil că da. Și atunci problema este pentru cine ați oferit acest lucru.
Cristian Dumitrașcu: Exact! Domnule ministru Ioan Mircea Pașcu, vă mulțumesc foarte mult pentru că ați fost cu noi și în această a doua ediție. Vă mai așteptăm!
Ioan Mircea Paşcu: Mulțumesc! Voi reveni dacă mă chemați.
Cristian Dumitrașcu: Mulțumim!

Ioan Stanomir: Aș opta pentru un sistem în care să încurajăm deocamdată voluntariatul, dar să încercăm, treptat, să introducem cursuri de familiarizare cu tehnica și strategia militară pentru cei care au depășit vârsta majoratului

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 15:00

La Interviul Săptămânii, Cristian Dumitrașcu l-a avut ca invitat pe Ioan Stanomir, publicist și politolog, profesor universitar la Facultatea de Ştiințe Politice a Universității din București. Subiectul principal a fost războiul din Ucraina și dorința de expansiune a Rusiei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă spuneam la început că va fi un interviu prin telefon cu Ioan Stanomir, publicist și politolog, profesor universitar la Facultatea de Ştiințe Politice a Universității din București, autor al mai multor volume, printre care „Rusia 1917”, „Soarele însângerat”, „Autocrație, revoluție și autoritarism”, dar și eseul „Umbra Rusiei”, în volumul colectiv „Vin rușii!”.

Domnule Stanomir, bună dimineața și bun venit la „Jurnal militar”!

Ioan Stanomir: Bună dimineața și vă mulțumesc pentru invitaţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, aveți poate una dintre cele mai mari expertize în ceea ce privește pericolul de la est. Aveți studii de ani de zile care analizează și comportamentul și, sigur, pornind de la istoria zbuciumată a Federației Ruse, a Uniunii Sovietice, care, iată, acum inflamează spiritele nu doar în România, ci în toată Europa – şi aici au fost declarații recente care au spus că ne-am putea aștepta la un atac, probabil, împotriva unei țări NATO în următorii ani. Cum cum analizați? Cum o simțiți dvs., având în vedere și declarațiile și tot ce se întâmplă dincolo de noi, în est?

Ioan Stanomir: Sigur, acești doi ani care se împlinesc de la izbucnirea războiului din Ucraina au creat în Europa Centrală și de Est o nouă realitate. O realitate care înseamnă existența unei invazii terestre a unei puteri nucleare împotriva unui stat suveran în scopul de a-l dezmembra şi de a-i răpi independenţa.

Iată, cred, o definiție foarte clară, pe înțelesul tuturor, a ceea ce se întâmplă în Ucraina: o agresiune neprovocată a Federației Ruse împotriva unui stat membru ONU, ale cărui granițe erau recunoscute de Federația Rusă însăși.

Pentru noi, cei din Europa Centrală și de Est, acest moment a semnat cu siguranță revenirea în memorie a unor amintiri traumatice legate de deceniile în care noi am fost cu toții supuși opresiunii sovietice.

Pentru Europa de Vest, pe de altă parte, acești doi ani au însemnat revelația faptului că multe națiuni vest-europene s-au dezarmat unilateral, şi-au lichidat practic industria de armament și nu au în stocuri armament decât ca să reziste câteva zile unei invazii ruseşti.

Pentru Statele Unite și Marea Britanie, doi dintre aliații noștri foarte importanţi acești doi ani au reprezentat un test. În cazul Statelor Unite, situația este complicată, pentru că anul 2024 este un an electoral.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Și este important și pentru noi acest an, și pentru toată lumea.

Ioan Stanomir: Da. E foarte important pentru noi. Este un an electoral în care mizele de politică internă se întrepătrund cu cele de politică externă și trebuie să avem foarte multă răbdare și înțelepciune pentru a ne promova punctul de vedere, un punct de vedere euroatlantic, bazat pe solidaritatea cu Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Au fost declarații, iată, după cele din Europa, din Marea Britanie, din Germania, care au atras atenția asupra pericolului posibil care poate veni de la est. Au fost făcute recent declarații și la noi.

O declarație a primului ministru, apoi o declarație a șefului Statului Major al Apărării, a generalului Vlad, asupra căreia, iată, ieri, președintele Senatului, Nicolae Ciucă, a venit cu explicație, cu o remarcă pe care vă propun s-o ascultăm împreună și apoi să comentăm această declarație.

Nicolae Ciucă: Există o lege pentru pregătirea teritoriului pentru astfel de situații. Ceea ce cred că a vrut să transmită domnul general este legat de updatarea, de actualizarea legii, astfel încât să putem să venim cu măsuri concrete, pentru că evoluția de la anul în care a fost aprobată legea până acum este una semnificativă și este nevoie să avem măsuri legale concrete pentru tot ceea ce înseamnă pregătirea teritoriului și a populației pentru apărarea ţării.

România nu a beneficiat niciodată de garanții de securitate mai puternice, mai consolidate decât o avem astăzi, dar dincolo de aceste garanții este nevoia fiecărei țări în parte – și aici vorbim de țara noastră – pentru a-și actualiza și a-și ridica toate problemele și a analiza toate ipotezele, astfel încât să putem să fim pregătiți în orice situație.

În ceea ce privește riscurile, suntem totuși o țară la granița unui conflict, nu putem să stăm nepăsători, iar în acest context trebuie să luăm toate măsurile.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, aceasta este declarația președintelui Senatului, Nicolae Ciucă. Este o declarație care, din punctul de vedere al profesioniștilor, al militarilor și al istoricilor – cum sunteți dvs., care ați studiat foarte bine lucrurile astea -, este o declarație corectă.

Am mai avut un 1940 în care știm cu toții ce s-a întâmplat. Și aș vrea, dacă doriți, să comentăm puțin această… nu această declarație, ci ce ar trebui să înțeleagă românii față de o astfel de măsură, pentru că e normal. Chiar dacă nu ne dorim… sigur, nimeni nu-și dorește un război, dar nici să ne prindă nepregătiți.

Ioan Stanomir: Dumneavoastră ați evocat anul 1940. Trebuie spus că nu suntem în anul 1940. Europa nu este în 1940, pentru că Europa, cu excepția Federației Ruse şi a Belarusului, şi poate cu excepția vecinilor noștri unguri, care duc o politică duplicitară, nu este o Europă totalitară.

A doua observație: președintele Senatului are dreptate să atragă atenția că nu putem trăi ca și cum lucrurile din Ucraina nu ar avea loc.

Este nevoie ca cetățenii acestei țări să sprijine armata pe două căi: în primul rând, prin consolidarea bugetar-financiară şi, în al doilea rând, prin creșterea capacității de luptă – în tehnică și în oameni.

Punctul trei: foarte multe națiuni europene își pun problema regândirii sistemului de consolidare a rezervelor și se pune problema unei reveniri eventuale la serviciul militar obligatoriu. Eu cred că aici trebuie să fim prudenți și atenți și să explicăm cetățenilor României exact ce se înțelege într-o țară modernă prin serviciul militar obligatoriu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Foarte corect.

Ioan Stanomir: Nu mai este ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, ca soldații, bieții de ei, să fie trimiși să culeagă știuleți de pe câmp. Serviciul militar obligatoriu nu ar mai însemna o stare de șerbie, ca pe vremea comunismului. El ar însemna, în lectura mea, o pregătire elementară a celor care au depășit o anumită vârstă pentru a face față provocărilor militare.

Dacă vrem să înțelegem utilitatea serviciului militar obligatoriu pentru o națiune amenințată zilnic, să ne gândim la cazul Israelului. Israelul, cu o populație mult mai redusă decât a vecinilor săi arabi și musulmani – mă gândesc la Iran -, reușește să se pună pe picior de luptă folosind ce: rezerviștii. Eu cred că trebuie înțeles foarte limpede, pornind și de la exemplul Ucrainei. Nu poți să ai o armată pe care să o lași să lupte ani de zile în tranșee fără să existe o rotație.

Eu, dacă mă întrebați pe mine personal, aș opta pentru un sistem în care să încurajăm deocamdată voluntariatul, dar să încercăm, treptat, să introducem cursuri de familiarizare cu tehnica și strategia militară pentru cei care au depășit vârsta majoratului. Pentru că este foarte important să înțelegem că e nevoie de cariere militare, că armatele au un rost, armatele noastre nu sunt adunături de oameni plătiți să lupte, sunt parte din națiune și rolul lor este să ne apere.

Deci, recapitulând, este clar că noi avem nevoie în primul și în primul rând să ne echipăm – să ne echipăm în aer, terestru și marin. Este foarte important să avem și o marină pe măsură, este important să avem apărare antiaeriană, este important să avem aviație și este important în primul rând, cum a spus și președintele Senatului, să putem să ne apărăm, fiindcă NATO este atât de puternică pe cât sunt națiunile componente ale sale. Atunci când, în trecut, președintele Trump, acuzat de europeni că are o politică agresivă, îi acuza că nu-și ridică bugetul la 2% din PIB, într-un fel avea dreptate. Și se vede astăzi că, sub presiunea războiului, o țară precum Germania face enorm pentru reînarmarea ei.

Și aș încheia spunând următorul lucru: propaganda în favoarea păcii este, uneori, o propagandă în favoarea războiului.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Exact.

Ioan Stanomir: Cei care spun: „Să dăm rușilor ceea ce doresc acum” omit să explice ascultătorilor lor că, dacă rușii primesc acum ceea ce doresc, vor reveni mai târziu pentru a cere mai mult. Orice pace cu Federația Rusă trebuie să se bazeze pe acceptarea integrității teritoriale a Ucrainei şi pe reconstituirea statului ucrainean astfel cum a fost el recunoscut. Dacă începem să discutăm despre compromisuri teritoriale, vă amintesc că a mai fost un caz în 1938, la München, unde dezmembrarea Cehoslovaciei nu a reușit să aducă pacea în Europa. Și vă amintesc – că tot suntem, spunem noi, urmașii romanilor – că romanii aveau un dicton celebru: „Si vis pacem para bellum”(Pregătește-te de pace pregătindu-te de război).

Este obligatoriu pentru o națiune să fie bine înarmată, pentru că doar înarmată ea poate să-și construiască pacea.

Pacea nu trece prin dezarmări unilaterale și doar ecologiștii radicali și nebunii de profesie pot recomanda unei țări să-și dezarmeze armata sau poliția sau jandarmeria. Este ca și cum ai spune: „Dragi cetățeni, luați-vă viața în mâini; puteți să vă dați în cap cât doriți unii altora, iar cei din exterior să ne invadeze, pentru că noi nu mai existăm”. Așa ceva este inacceptabil.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Așa este. La final, domnule Stanomir, o… Nu vă cer și nici nu cred, și nici dvs. cred că nu credeți în predicții. Însă dvs. sunteți un fin cunoscător al spațiului estic. A fost cumva această atacare a Ucrainei o parte a unui plan bine stabilit, o parte mai mică a unui plan mai mare?

Ioan Stanomir: Este cert că Federația Rusă, prin Vladimir Putin, nu s-a împăcat niciodată cu ieșirea Ucrainei din sfera ei de influență. Și aș vrea să vă amintesc că totul a început în 2014, prin anexarea Ucrainei de Est și a peninsulei Crimeea, anexare la care Statele Unite au răspuns, prin președintele Barack Obama, foarte ezitant.

Deci trebuie să notăm clar diferența de atitudine dintre președinții Biden și Obama, ca să fie limpede pentru toată lumea. Pe de altă parte, atacul împotriva Ucrainei reprezintă o parte dintr-un plan mai larg de afirmare a identității ruse. Şeful CIA nota într-un articol recent că Rusia deja este de facto un vasal al Chinei, din perspectiva relațiilor asimetrice care s-au constituit. Da, este adevărat, dar asta nu o face mai puțin periculoasă.

Pentru că vă rog frumos să vă uitați, ca militar de data aceasta, la cifre. Reziliența rusă este remarcabilă. Este o țară care a fost supusă sancțiunilor internaționale și totuși, de doi ani, luptă fără ca sfârșitul războiului să se poată întrevedea. Deci, noi, ca să răspundem aceste amenințări, trebuie, ca și în vremea Războiului Rece, să avem multă răbdare și să ne organizăm.

Şi aș spune la final următorul lucru: România de astăzi are o șansă extraordinară. Noi nu mai suntem de partea cealaltă a Cortinei de Fier, nu mai suntem în tratatul de la Varșovia, ca să fie limpede pentru toată lumea.

Nu mai primim ordine de la Moscova, nu mai avem armata antrenată de sovietici şi dotată de sovietici. Astăzi, armata noastră servește poporul român. România este o democrație, România este membră UE și NATO și interesele noastre sunt interesele euroatlantice.

Cei care recomandă altceva servesc interesele unei singure puteri – singura putere care în zonă are interesul să scape de americani, să scape de alianțele noastre și să ne bage din nou capul în jug. Aceasta este Federația Rusă.

Îi las pe ascultătorii dvs. să-și dea seama la cine fac referire. Deci, discursuri despre neutralitate, pacifism, dezarmare sunt în termeni foarte clari discursuri trădătoare, discursuri care demobilizează națiunea noastră, îi afectează moralul și o îndeamnă să abandoneze cursul care ne-a dat nouă 30 de ani de libertate și de relativă prosperitate. Lucrul acesta este de o gravitate extraordinară, și dvs., ca militari, nu puteți face politică, dar trebuie să atenționați zi de zi cetățenii că alte alianțe, alte formule de securitate nu există pentru noi.

Că dacă noi suntem liberi astăzi să vorbim pe radioul național cum vorbim este tocmai pentru că în 1989 Nicolae Ceaușescu a dispărut. Iar câțiva ani mai târziu a dispărut și Tratatul de la Varșovia.

Lucrurile acestea trebuie reamintite până unii dintre compatrioții noștri vor înțelege că nu avem nevoie să ne închinăm la Nicolae Ceaușescu; că poate nu ne plac conducătorii noștri de astăzi, dar ei sunt aleși și, lucru foarte important, ei pot fi înlăturaţi prin vot, ceea ce nu era cazul cu Nicolae Ceauşescu.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Da. Mulțumesc tare mult pentru toate lucrurile adevărate pe care le-ați spus aici.

Ioan Stanomir: Cu mare plăcere!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Stanomir, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la RRA și la „Jurnal Militar”.

Angel Tîlvăr: Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic

Publicat de Gabriel Stan, 15 ianuarie 2024, 14:34

Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a fost invitatul lui Cristian Dumitrașcu la Interviul Săptămânii, într-un dialog despre oamenii din armată, programele de înzestrare dar și despre rolul și locul României în ceea ce privește relațiile militare internaționale în regiune, dar și în lume.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit în studioul Agenției Media a Armatei! Bună ziua și La Mulți Ani!

Angel Tîlvăr:  La Mulți Ani! Bun găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2024, un început de an cu particularități pentru că avem un război la graniță și pentru că oamenii care sunt acasă și ne ascultă sunt foarte interesați de domeniul acesta de securitate. Care sunt principalele planuri de acțiune ale armatei in 2024?

Angel Tîlvăr:  Cel mai mult ne interesează situația celor care lucrează în cadrul Armatei României. Pe lângă faptul că suntem interesați de achiziționarea echipamentelor necesare îndeplinirii obiectivelor pe care le avem, aceste echipamente au nevoie de un personal calificat și un personal care să aibă un nivel de trai bun, care să le permită să se concentreze asupra misiunilor pe care le au de îndeplinit.

Anul trecut, în ciuda faptului că s-a vorbit mult despre plecările din sistem, care sunt o realitate, am avut totuși o ușoară creștere, de 400 de persoane. Diferența între cei care au ieșit din sistem și cei care au intrat, au intrat 3100 de oameni, dintre care 1100 ofițeri, 400 maiști militari, 1600 subofițeri.

Au ieșit 2700 de persoane, 800 de ofițeri, 300 maiștri si 1500 subofițeri. Nu stăm bine în ceea ce privește soldații gradați, și anume avem 2300 de intrări și 2400 de ieșiri. Am acordat o mare atenție și învățământului militar. Este un proces continuu. Prezența noastră în multe locuri în care aveam ocazia să prezentăm cariera militară și să vorbim despre ea a fost una crescută.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): O măsură importantă a fost aceea de mutare a selecției în orașele de reședință, descentralizarea, care a avut rezultate imediate.

Angel Tîlvăr: Da. Descentralizarea. Inclusiv la Ziua națională a României. prezența a fost foarte mare la ceremonie și interesul tinerilor a fost unul extraordinar.

Au existat foarte multe discuții, chiar lângă tehnica pe care Armata României a prezentat-o, cu ofițerii noștri care au fost acolo, au interacționat cu publicul și din acest punct de vedere avem semnale relativ bune.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ne așteptăm la o serie pozitivă în ceea ce privește înzestrarea?

Angel Tîlvăr:  Înzestrarea este un proces care ține de felul în care Armata României, categoriile de forțe se poziționează față de nevoile pe care le au. Înzestrarea nu este un proces ad-hoc, este un proces care are la bază mecanisme interne serioase, validate, omologate, care duc în final la decizia de a achiziționa un echipament sau altul. Sunt echipamente care nu pot fi obținute de pe un an pe altul sau în același an.

Este vorba de intervale de timp destul de mari pentru echipamentele de înaltă tehnologie și, din acest punct de vedere, subliniez încă o dată cât de important a fost faptul că un număr de ani, alocarea din PIB a 2% s-a văzut și iată acum avem echipamente care fac diferența aici, pe flancul estic, în context aliat, și mă refer aici la Patriot, la Himars.

Am avut suportul Parlamentului României pentru a ni se aproba achiziționarea unor echipamente de care avem nevoie și pot să dau aici exemplul celor 32 de aparate F-16 care urmează să ne fie livrate. Primele trei au venit pe 29 noiembrie.

Sunt optimist în ceea ce privește faptul că de la an la an, Armata României va avea echipamente de mai bună calitate și de înalt nivel tehnologic. Tancurile Abrams reprezintă un mijloc militar care este așteptat și dorit de către categoria Forțelor Terestre.

Ne aflăm în plin proces de stabilire și a detaliilor și a lucrurilor care țin de nivelul discuțiilor tehnice. Același lucru e valabil și pentru Piranha 5, 224 de unități, care vor implica și industria națională, pentru că o parte din componentele și din ansamblul care formează acest echipament va fi fabricat în România.

De fapt, este o dorință a noastră de a implica cât mai mult industria națională. Menționând încă o dată, pentru cei care ne ascultă, că industria de apărare nu este în portofoliul Ministerului Apărării, este în portofoliul Ministerului Economiei, noi fiind beneficiari și lucrând foarte îndeaproape cu colegii noștri.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecem la un subiect de mare interes, acela al securității în zona Mării Negre. Relațiile internaționale, relația foarte bună pe care o avem cu țările NATO.

Angel Tîlvăr: Vreau să interpretăm relațiile bune pe care România le are în cadrul NATO, citindu-le în cheia faptului că militarii români, de-a lungul vremii, și-au dovedit buna pregătire și faptul că sunt militari de nădejde în diferitele situații în care au fost puși.

Reputația pe care militarii români și-au câștigat-o se bazează în primul rând pe munca și pe pregătirea lor, pe pregătirea pe care au primit-o atunci când se instruiau pentru misiunile viitoare, dar și pe calitățile personale pe care aceștia le au. Deci, recunoașterea de care ne bucurăm și care mă face și pe mine să fiu mândru, este o recunoaștere bazată pe eforturile pe care aceștia le depun.

Se discută foarte mult despre prezența militară pe flancul estic și în România. Avem în jur de 1400 de militari la Cincu, în cadrul grupului de luptă unde națiune cadru este Franța, avem la Mihail Kogălniceanu, avem și în alte părți din țară, la Craiova. În același timp, și militari români participă în diferite alte locuri pe glob în misiuni care țin fie de NATO, fie de ONU.

Deci suntem și o țară care primește, pe lângă garanțiile de securitate consfințite de tratate și de Alianța Nord-Atlantică, suntem și donatori de securitate, iar în regiunea Mării Negre, România s-a profilat ca fiind una din țările importante și stabile și care are ingredientele unui aliat de nădejde.

Acesta este și motivul pentru care avem acces la tehnologii de vârf în ceea ce privește echipamentele militare. Suntem prinși în funcții de comandă în cadrul Alianței și cred eu că suntem pe un drum bun.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La viitoarele ministeriale NATO veți discuta despre măsuri speciale în ce privește granița de est a NATO.

Angel Tîlvăr: Întotdeauna granița de est a NATO, mai ales în contextul în care ne aflăm, a reprezentat unul din subiectele clar asumate la astfel de ministeriale. Dar acest format nu exclude importanța pe care o dăm și altor formate în care ne întâlnim.

Nu foarte târziu ne vom vedea din nou la Ramstein, unde vom discuta despre Ucraina și despre ce se poate face pentru a-i ajuta. Vom discuta din nou despre regiunea Mării Negre și vreau să salut și prin intermediu dvs. că un document important, Black Security Act, a fost susținut și a fost trecut de Parlamentul Statelor Unite, de Congres și el va contribui, zic eu, substanțial, mai ales că este un document care integrează, pe lângă componenta militară, și componentă economică, componentă strategică, un lucru foarte bun pentru noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Oamenii care ne ascultă se pot simți în 2024 măcar în aceeași stare de siguranță pe care au avut-o în 2023?

Angel Tîlvăr: Eu cred că anul 2023 a fost un an în care românii și-au putut desfășura activitatea în pace și în ceea ce îmi place mie să spun într-o stare de normalitate. Cred că aceasta este și misiunea principală pe care o armată o are și anume generarea și garantarea unei stări de normalitate în care oamenii să poată să se bucure, să poată munci, să poată avea evenimente de familie, să-și poată petrece concediul, lucru care îmi place să cred că în România s-a întâmplat în 2023.

Nu e mai puțin adevărat că evenimente, incidente care au fost și mă refer aici la prezența minelor pe Marea Neagră, au fost evenimente care erau stârnit îngrijorare, resturile de drone care au căzut pe teritoriul României și chiar dacă nu au produs niciun fel de pagubă materială sau umană, Doamne ferește, ele au generat îngrijorare și reacția noastră în raport cu situația. Mă refer la reacția armatei, care și-a mărit prezența din punct de vedere al felului în care putem depista mai repede o astfel de situație, în care putem reacționa, în care putem prealerta ș.a.m.d.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ultimul subiect pe care vă rog să îl abordăm este legat de personalul Armatei. Vorbeați despre o îmbunătățire a condițiilor de viață și de lucru.

Angel Tîlvăr: Depinde foarte mult de noi, depinde de legislație, depinde de posibilitățile pe care un stat le are, pentru că vă dați seama că suntem și noi limitați de buget.

Bugetul, oricum pentru armată a fost unul generos și vreau să mulțumesc cetățenilor acestei țări pentru faptul că au înțeles nevoia de înzestrare și nevoia de a avea un corp profesional atât de aplicat. La Vilnius s-a decis ca plafonul minim să fie 2% noi îndeplinind acest criteriu de vreo 7 ani. Anul trecut am avut 2,5%, anul acesta sperăm ca la jumătatea verii să atingem din nou 2,5%. Ieșim din buget acum 2,28%.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): 2% 2,5% sigur, e un buget generos, precum spuneați, însă în mare parte el vine către înzestrare.

Angel Tîlvăr: Înzestrarea este importantă, dar funcționarea instituției este importantă pentru că nu vreau să reducem Armata sau Ministerul Apărării doar la înzestrare.

Ministerul Apărării înseamnă foarte multe domenii. Înseamnă învățământ, înseamnă sănătate, înseamnă cultul eroilor.

Armata României reprezintă un element complex pe care noi trebuie să-l gestionăm într-o manieră care să satisfacă toate nevoile și să păstrăm și echilibrul necesar.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, vă mulțumesc pentru interviu.

Angel Tîlvăr: Și eu vă mulțumesc și, prin intermediul dvs. urez tuturor un An Bun și gânduri bune! Vă mulțumesc.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc.

Mereu în slujba cetățenilor și a țării!

Publicat de Gabriel Stan, 15 decembrie 2023, 18:07

Dacă ar fi să-l caracterizăm printr-un motto acesta consider că s-ar potrivi intervievatului acestei ediții a rubricii noastre, Inedit, realizat de Gabriel Stan, de la redacția Jurnal Militar, Radio România Actualități.

Este vorba despre colonelul în rezervă Gheorghe Munteanu, fostul Șef al Agenției Militare pentru Managementul Frecvențelor Radio din Statul Major General al Armatei.

Acesta a decis ca după pensionare să activeze în mediul civil, tot în slujba oamenilor, însă de această dată a ales să fie ghid de turism. Această meserie i-a adus multe satisfacții, așa cum ne-a împărtășit și dumnealui, printre care poezii scrise de oamenii alături de care a călătorit, care i-au dedicat chiar și o carte.

Acesta a activat în gradul de colonel timp de 6 ani la unitatea menționată anterior, iar la finalul carierei a ales să lucreze la fel, înconjurat de oameni, fiind ghid de turism la una dintre cele mai prestigioase agenții din Capitală.

Despre ce l-a motivat să aleagă cariera militară și cum a ajuns ghid de turism ne va povesti în prima parte, ca apoi să aflăm câteva impresii și din noua meserie.

Ultimele două părți sunt dedicate familiei de care este extrem de mândru, fiind susținut în tot ce a întreprins până acum, dar și despre planurile de viitor, dorințele puse la final de an și adresate lui Moș Crăciun…

Ziua Națională a României – 105 ani de la Marea Unire

Publicat de Gabriel Stan, 4 decembrie 2023, 12:12

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ziua Națională a României a fost marcată în toată țara prin ceremonii militare, cu depuneri de coroane de flori și defilări de trupe și tehnică militară. În Capitală, Ministerul Apărării Naționale a organizat la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol, o ceremonie în memoria eroilor români care au căzut pe câmpurile de luptă.

Cel mai așteptat moment al zilei a fost Parada Militară Națională din Piața Arcului de Triumf, unde au defilat peste 2.400 de militari și personal din Ministerele Apărării Naționale și Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Administrația Națională a Penitenciarelor.

În blocul de paradă au fost și circa 250 de militari străini, din cadrul detașamentelor dislocate în țara noastră, precum și din țările aliate contributoare la structurile NATO de pe teritoriul României.

Dispozitivul de tehnică militară a cuprins 130 de mijloace terestre și 40 de aeronave militare. Publicul prezent la Arcul de Triumf a putut vizita și standurile expoziționale organizate de structurile Sistemului Național de Apărare.

Naționala României a adus trofeul suprem acasă!

Publicat de Gabriel Stan, 10 noiembrie 2023, 18:30

Luna noiembrie a acestui an aduce un subiect cu adevărat inedit, demn de rubrica noastră…România este Campioană Mondială la fotbal…este adevărat că este minifotbal, dar cu toate acestea tricolorii au obținut trofeul suprem într-o competiția care a aliniat la start 32 de echipe și care s-a desfășurat în Emiratele Arabe Unite, în cel mai nordic dintre cele 7 emirate, la Ras Al Khaimah, între între 26 octombrie și 4 noiembrie.

Dacă la alte sporturi de echipă nu mai excelăm de câțiva zeci de ani, la minifotbal România a bifat primul titlu mondial din istorie.

Tricolorii au făcut parte dintr-o grupă cu Sudan, Spania și Statele Unite ale Americii și au încheiat primii după ce au obținut două victorii și un egal. (10-1 cu Sudan, 3-2 cu Spania și 0-0 cu SUA).

Rând pe rând au trecut de Thailanda (7-0), de gazdele Emiratele Arabe Unite (2-0) și în semifinale de Ungaria, cu scorul de 3-0.

Finala au disputat-o împotriva Kazahstanului fiind una extrem de dramatică. Tricolorii au fost conduși cu 2-0, au revenit în meci și s-au impus la penalty-uri cu scorul de 12-11.

Penalty-ul decisiv a fost executat de Bogdan Covaci, cel care greșise la golul 2 marcat de către adversari.

Echipa noastră a fost pregătită de către antrenorul principal Virgil Bejenaru, iar printre jucătorii selecționați s-a aflat și fostul jucător al Stelei, Alexandru Bourceanu, actualmente component al formației de minifotbal Ajax Dulcisimo Galați.

Bogdan Covaci este militar și face parte din Batalionul 54 Sprijin Logistic Horea, Cloșca și Crișan, din Forțele pentru Operații Speciale Române, iar în timpul liber evoluează la o echipă de minifotbal din Bistrița, Sam Vig CCM.

Anul 2023 poate fi considerat unul special pentru Bogdan: a intrat în Armata României și a debutat în echipa națională în cel mai bun moment posibil.

Despre viața de militar și despre cum a trăit jocurile din teren la acest turneu final ne povestește chiar el în interviul realizat de Gabriel Stan, de la redacția Jurnal Militar Radio România Actualități.

Echipa Națională a României stă extrem de bine la capitolul trofee obținute la minifotbal, fiind de 6 ori consecutiv Campioni Europeni, din 2010 până în 2015, de două ori au fost vice-campioni europeni (2018, 2022) iar în 2023 au devenit Campioni Mondiali, după ce în palmares bifaseră două medalii de bronz la precedentele jocuri.

La turneele europene, România este lider cu 8 medalii obținute, fiind urmată de Cehia cu 7 și Kazahstan cu două. La mondiale suntem egalii Mexicului în clasament cu câte 3 medalii, fiind urmați de Cehia și SUA cu câte o medalie.

Bogdan Covaci ne vorbește în a doua parte a interviului despre emoțiile trăite la loviturile de departajare, despre aportul fanilor români aflați în tribunele stadionului, dar și despre planurile de viitor.

Cupa Mondială de Minifotbal se desfășoară din doi în doi an fiind jucată în categoria „6-a-side”. Prima Cupă Mondială de Minifotbal a avut loc în 2015 în SUA, iar de atunci turneul a crescut în popularitate și dimensiuni, având reprezentante în aproximativ 100 de țări de pe 5 continente (America, Europa, Africa, Asia și Australia).

Prima câștigătoare a acestui competiții a fost țara gazdă, SUA, după o finală cu Mexic. La acest prim turneu final, locurile 3 și 4 au revenit Braziliei, respectiv României.

La turneul final din 2017, Cehia a fost campioană, tot după o finală cu Mexic, în timp ce Senegal și Spania au încheiat careul final de ași.

În 2019 s-a impus Mexicul în finala contra Braziliei, în timp ce tricolorii noștri au bifat bronzul, iar Ungaria doar locul 4.

Exerciţiul de mobilizare pentru verificarea stadiului pregătirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apărare

Publicat de Gabriel Stan, 9 octombrie 2023, 14:04

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Ministerul Apărării Naționale a organizat în perioada 2-6 octombrie un exercițiu de mobilizare pentru verificarea stadiului pregătirii populației, economiei și teritoriului pentru apărare, în cooperare cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Rezerviștii cu domiciliul în județele Vrancea și Vaslui cuprinși în planurile de mobilizare au fost chemați la unitățile militare, unde au desfășurat o serie de activități specifice de pregătire, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Exercițiile de mobilizare se planifică și se organizează periodic în toate județele, în baza unui plan aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Țării, în anul premergător desfășurării acestora – am aflat de la șeful Direcției personal și mobilizare a Ministerului Apărării Naționale, generalul de brigadă Iulian Daniliuc: Exercițiul e interinstituțional; scopul lui este de a verifica modul de pregătire al populației, teritoriului și economiei pentru apărare.

În baza unei legislații naționale pe care o avem, acest tip de exerciții sunt un tip de exerciții care se execută periodic, pe tot cuprinsul țării.

În general două la patru exerciții pe an, nu mai mult de două județe la fiecare exercițiu. Așa că, la un număr de ani, opt la zece ani, fiecare județ va trece printr-un astfel de exercițiu.

România va deține, timp de un an, președinția Conferinței statelor părți ale tratatului privind comerțul cu arme.

Publicat de gabrielasaksa, 11 septembrie 2023, 14:30

Adrian Gâtman (realizator rubrică): România va deține, timp de un an, președinția Conferinței statelor părți ale tratatului privind comerțul cu arme, primul instrument juridic internațional care reglementează comerțul cu arme convenționale și care urmărește prevenirea și combaterea traficului ilegal. Tratatul conține un pachet amplu de obligații, inclusiv interdicții pentru transferurile de arme care ar încălca emargourile și obligațiile internaționale sau care ar putea fi utilizate în comiterea actelor de genocid, crimelor împotriva umanității și crimelor de război. Înțelegerea reglementează operațiunile de export-import, intermediere, tranzit și transbordare cu tancuri, vehicule blindate, sisteme de artilerie, avioane, elicoptere și nave de război, rachete și lansatoare de rachete, dar și cu arme de calibru mic sau muniții. În prezent, tratatul reunește 113 state părți și alte 28 de state semnatare. Tratatul prevede obligația transmiterii periodice de rapoarte naționale cu privire la operațiunile de export și import.

Întâlnire la București între șefii apărării român și olandez

Publicat de gabrielasaksa, 29 august 2023, 11:34

Adrian Gâtman (realizator rubrică): Șeful Statului Major al Apărării, generalul Daniel Petrescu s-a întâlnit la București cu omologul său din Regatul Țărilor de Jos, generalul Onno Eichelsheim, cu care a discutat despre situația de securitate în regiunea Mării Negre și despre proiectul privind realizarea centrului de pregătire a piloților de F-16 în România. Generalul Petrescu a evidențiat relațiile bune de cooperare cu militarii francezi, belgieni, olandezi și luxemburghezi din Grupul de Luptă NATO găzduit de țara noastră și relevanța acestuia pentru capacitatea aliată de descurajare și apărare în contextul crizei din regiune. Generalul Petrescu a declarat că militarii olandezi au avut o remarcabilă prestație profesională atât în cadrul grupului de luptă, cât și pe timpul exercițiilor multinaționale întrunite și a apreciat sprijinul aliaților olandezi în pregătirea piloților de F-16 și pentru operarea sistemelor de rachete Patriot.

Echipa Invictus România pregatită pentru Invictus Games Düsseldorf 2023

Publicat de gabrielasaksa, 29 august 2023, 11:30

Adrian Gâtman (realizator rubrică):  Echipa României a desfășurat în această săptămână ultimul antrenament întrunit înaintea Jocurilor Invictus, care vor avea loc la Düsseldorf, în Germania, între 9 și 16 septembrie. Competiția este rezervată militarilor din toată lumea, răniți în timpul misiunilor din teatrele de operații. Echipa țării noastre este formată din 20 de militari clasați cu gradul unu, doi și trei de invaliditate sau apt limitat. Ei vor concura la opt discipline sportive, dintre care șapte individuale (tir cu arcul, atletism, canotaj la ergometru, powerlifting, ciclism, tenis de masă și înot) și una de echipă (volei din poziția șezând). La antrenamentul lotului a asistat și ministrul apărării, Angel Tîlvăr, care i-a încurajat pe militari.

Angel Tîlvăr, ministrul apărării: Ne interesează la nivelul Ministerului Apărării Naționale ceea ce fac. Îi sprijinim cât putem de mult pentru că sunt oameni care au plătit un preț mare pentru faptul că și-au servit țara, iar genul acesta de activitate, pe de o parte, îi ajută să se recupereze cât mai bine, pe de altă parte, reprezintă un model pentru noi toți din societate, pentru că și atunci când ai o problemă de sănătate poți să demonstrezi că poți forța limite, poți să performezi și poți să duci o viață absolut normală. 
Adrian Gâtman (realizator rubrică): România se află la a patra participare la Invictus Games, după edițiile de la Toronto – 2017, Sidney – 2018 și Haga – 2022, unde a obținut în total 26 de medalii, dintre care 11 de aur, 11 de argint și patru de bronz.

Ministerul Apărării Naționale a anulat licitația pentru corvetele multifuncționale

Publicat de gabrielasaksa, 14 august 2023, 11:36

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică):  Autoritate contractantă din Ministerul Apărării Naționale a aprobat luni, 7 august, anularea procedurii specifice aferente programului de înzestrare esențial „Corvetă multifuncțională”. Decizia de anulare a procedurii specifice a fost luată întrucât ofertantul declarat câștigător nu a semnat acordul-cadru în termenele solicitate de autoritatea contractantă și nu au fost identificate fondurile necesare declarării ca fiind câștigător a operatorului economic de pe locul următor.

Ștefan Ciochinaru: „Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova.”

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 14:42

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am revenit aici, la ‘Jurnal militar’, la Radio România Actualități. Mai mult decât în zilele de război de până acum, de la granița noastră, opinia publică din România a fost speriată de atacurile cu drone ale rușilor din porturile de la granița noastră cu Ucraina. De altfel, Ministerul Apărării a dat imediat un comunicat prin care a declarat că situația este foarte serios monitorizată și că suntem pregătiți pentru orice scenariu, atât Armata Română, cât și aliații din NATO. Vă invit să îl ascultați pe cunoscutul analist Ștefan Ciochinaru, doctor în drept internațional și profesor de științe politice. În câteva secunde, interviul.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule profesor, bine ați revenit, după mai multă vreme aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale Radio România.
Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu (realizator): Ne era dor de analizele dumneavoastră, cu atât mai mult cu cât, de fiecare dată, pe lângă lucrurile foarte reci și realist analizate, ne-ați dat și speranțe. Peste 500 și ceva de zile de război, iată că se apropie de noi, în premieră, aceste atacuri de la granița României și, sigur că da, o întreagă încadrare și comercială, dar și geopolitică. De unde sunteți de acord să începem această analiză?

Ştefan Ciochinaru: Eu cred că e foarte bine cum aţi pus dvs. problema, numai că este pentru prima oară această apropiere de noi, dar nu este pentru prima oară în cazul Republicii Moldova și în cazul Poloniei. Aduceți-vă aminte de rachetele căzute în aceste două țări aliate și care se află de asemenea pe linia de diviziune între NATO și Ucraina și include aici şi Republica Moldova, datorită umbrelei românești. Însă ceea ce s-a petrecut cu bombardarea orașelor Reni și Ismail nu trebuie să ne surprindă. Sunt două puncte foarte importante pentru comerțul pe Dunăre, care este o arteră economică extrem de importantă în Europa și, mai devreme sau mai târziu, rușii era de așteptat să le bombardeze. Trebuie spus însă foarte clar că asta nu are nimic de-a face cu România și tocmai de aceea cred că nici nu au fost folosite rachete, ca nu cumva să se întâmple vreun pocinog, un incident. Au fost folosite drone. Dronele, știți bine, sunt pilotate și astfel s-au asigurat că nu cade nimic pe teritoriul României. Oricum, anticipând o întrebare a ascultătorilor noștri, chiar dacă s-ar întâmpla un astfel de incident, asta nu înseamnă activarea automată a articolului 5 din tratatul NATO, acel principiu al mușchetarilor, ci ar presupune o analiză foarte serioasă, pentru că dacă e vorba de un incident, nu începe un război.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Au fost niște atacuri, sigur că da, interpretate emoțional, pentru prima dată când românii de la granița cu Ucraina să vadă atacurile, să simtă…
Ştefan Ciochinaru: Da, dar era de așteptat, domnule Dumitrașcu. Noi în emisiunea dvs. de la România Actualități am mai discutat acest lucru, așa cum acuma trebuie spus foarte limpede că un incident se poate întâmpla oricând. Atunci când ai un război la frontieră, se poate întâmpla să cadă ceva din cer, așa cum s-a întâmplat în Polonia, așa cum s-a întâmplat în Republica Moldova. Sigur că nu e de dorit așa ceva, dar trebuie să fim calmi și trebuie să avem încredere în forțele noastre armate, care au dat niște comunicate de data aceasta foarte rapide și foarte lămuritoare, astfel încât lumea să nu intre în panică degeaba. Ceea ce este însă foarte clar și trebuie spus, observ așa o nerăbdare crescândă în mass-media și de aici și în marele public, trebuie spus foarte clar sau reamintit ceea ce noi am mai spus, că această ofensivă ucraineană nu va fi o ofensivă după modelul rusesc, cu concentrări mari de trupe care se reped la atac indiferent de pierderi.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Cu orice preţ şi cu orice risc, așa e.
Ştefan Ciochinaru: Exact. Nu, nici vorbă de așa ceva. Va fi o acțiune militară de durată. Va dura undeva până spre mijlocul iernii, cel puțin. Va fi o acțiune de durată. Va fi o acțiune foarte laborioasă. E foarte complicat. Vedeți ce spune Mark Ryan, unul din generalii australieni, care este considerat un mare specialist al luptelor terestre și care spune că, pe lângă tranșeele și pozițiile fortificate, în momentul de față în Ucraina, ucrainienii se confruntă cu o combinație letală care constă din milioane de mine anti-blindate și antipersonal, drone de supraveghere, drone canicave, sisteme de război electronic, toate pe niște linii defensive construite de ruși, cu o adâncime în unele cazuri chiar de zeci de kilometri. Vă dați seama că asta nu se poate desface în atacuri de operetă, așa cum se așteaptă unii. Nu, războiul e o treabă serioasă și va dura. Deci această a douaa fază a războiul din Ucraina va dura cel puțin tot atât de mult ca prima fază, care a durat un an de zile.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că tot l-ați amintit pe generalul australian, am difuzat și noi la Actualitatea militară de mai devreme despre exercițiul Talisman din Australia. Este acesta un atu al Alianței, că aduce în față, evident, inteligența militară oriunde s-ar afla pe planetă, din Indo-Pacific până în Statele Unite și în Europa?
Ştefan Ciochinaru: Bun, acuma, într-un fel, mă obligaţi să spun un lucru asupra căruia nu insist în luările de poziții publice, pentru că e bine așa cum e acuma. În Ucraina și e foarte bun exemplu dvs. cu exercițiile din Australia, în Ucraina și peste tot de altfel, forțele militare occidentale folosesc inteligenţa ă la niveluri pe care nici nu le bănuim. Noi încă judecăm războiul cu instrumentele de analiză ale – hai să nu zic, celui de-al Doilea Război Mondial, hai să zic, ale războaielor israeliano-arabe sau ale războaielor de la începutul anilor 1990 din Golf. Deci nici vorbă, s-a progresat enorm, în momentul de față, războiul se duce în primul rând în spațiu, se duce în zona aceasta de algoritmi ai inteligenței artificiale. Și sigur că da, ca să nu-i supărăm pe infanteriști, și acolo, la firul ierbii, saltul calitativ care se petrece în momentul de față în software, în know-how-ul de război, creează o distanță astronomică între capacitatea de gândire militară occidentală și alte astfel de gândiri. Sigur, Rusia a învățat foarte mult în anul de război. Se vede și cu ce se întâmplă în momentul de față în Ucraina. Ați văzut că au reușit să neutralizeze unele drone ucrainene într-o oarecare măsură, dar asta este de așteptat. Așa se întâmplă în război, de aceea se testează armament, de aceea se inventează noi arme, de aceea au loc toate lucrurile acestea. Războiul politic din Ucraina este pierdut de Rusia. Războiul militar va urma soarta războiului politic. Se va întâmpla același lucru. Numai că, așa cum avertizam și în trecut, în discuțiile noastre, e un proces, e un proces care va dura, nu este o chestiune care să se termine foarte repede, în pofida nerăbdării noastre, va dura și va presupune în continuare costuri foarte serioase, inclusiv pentru țările europene care nu sunt angrenate direct în luptă și indirect.
Cristian Dumitrașcu (realizator): Indirect, ca și noi, însă noi suntem aici, aproape, este altă percepţie.
Ștefan Ciochinaru: Vă mulțumesc că aţi spus-o dvs.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  La final, așa cum facem de obicei, mesaj pentru ascultătorii nespecialiști în armată și în geopolitică: tot un optimism moderat am putea să invocăm? Aţi spus că o să mai dureze ceva.
Ștefan Ciochinaru: O să mai dureze ceva acest război, dar România este într-o situație în care n-a mai fost niciodată în istorie. Face parte din cea mai puternică alianță politică, militară, economică și financiară a lumii. România face parte din tabăra care va câștiga. Oamenii să aibă încredere, să aibă încredere în forțele noastre armate și să aibă încredere chiar și în cei care ne conduc. Sigur, aici societatea civilă trebuie să țină ochii deschiși. Dar eu am convingerea că România va face ce trebuie și la sfârșitul acestei confruntări, care știți că este o confruntare planetară, ce se întâmplă în Ucraina este doar un teatru de confruntare regională, dar confruntarea are loc pe toată planeta, am convingerea că la final România va fi foarte bine, va fi în tabăra care va câștiga această confruntare, va fi în tabăra democratică, prosperă, în tabăra care se va bucura de roadele erei care va veni, cea de-a patra revoluție industrială a lumii.
Cristian Dumitrașcu (realizator):  Invitat la „Subiectul săptămânii” – profesorul Ștefan Ciochinaru. Domnule Ciochinaru, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio.
Ștefan Ciochinaru: Cu mult drag. Vă doresc o zi bună!

Ziua tanchiștilor – 104 ani de la înființare

Publicat de gabrielasaksa, 8 august 2023, 14:20

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): În fiecare an, la 1 august, este sărbătorită Ziua Tanchiștilor, zi în care, în anul 1919, lua ființă primul batalion de care de luptă. România a fost printre primele țări din sud-estul Europei care s-a orientat spre înzestrarea armatei cu tehnică blindată, din cauza situației politico-strategice a zonei din acea vreme. Tot la 1 august este și Ziua Specialiștilor EOD, militari antrenați pentru neutralizarea dispozitivelor explozive. La 1 august 1997 lua ființă Baza de Instruire pentru EOD, în subordinea Centrului de Instruire pentru Geniu EOD și Apărare CBRN „Panait Donici” din Râmnicu Vâlcea.