Angel Paul Ilovan: Multe răni fizice, dar cele mai dureroase sunt cicatricile lăsate de traumele psihice
Publicat de prosavioleta, 28 ianuarie 2025, 23:17
Angel Paul Ilovan: 16 operații, poate 17, nici nu mai țin minte. Da, multe răni fizice, dar cele mai dureroase sunt cicatricile lăsate de traumele psihice. Nu se văd, dar se simt. Am intrat în armată în 2007. Cea mai mare parte a carierei militare a fost la Batalionul 405 Sprijin logistic Bistrița-Năsăud. Am participat la două misiuni în teatrul de operații Afganistan. Ceea ce s-a întâmplat în 2010 efectiv mi-a schimbat viața. Eu eram cercetaş și aveam responsabilitatea de a verifica zona stângă a drumului, a podului. Am constatat că în interiorul podului erau două butoaie de explozibil. A explodat efectiv, am căzut. Băieții, din ce mi-or spus, după ce s-a lăsat valul ăla de ciupercă, eram sub un morman de pietre, casca mi-era la vreo sută de metri față de locul în care eram eu, arma era îndoită. Era confuzie, teamă, șoc, eram neputincios. Am mai fost conștient în jur de vreo 10 minute, după care am avut un noroc foarte mare, pentru că au trecut două elicoptere de la Forţele Speciale, m-au evacuat ei de acolo și m-au dus în Landstuhl. Cea mai gravă afecțiune din timpul incidentului a fost pneumotoraxul. Pe lângă acesta, am mai suferit și multiple răni la baza capului, mâinilor, şi a picioarelor. Am suferit mai multe intervenții. La ochi, la ochiul drept am două operații, la ochiul stâng una. Am o plasă de titan la orbita dreaptă. Falca mi-a fost spartă, extracţie, iar, de vreo şase măsele, timpanoplastie, grefe de piele la mâna stângă. Anual tot am făcut câte o operație, de exemplu plasă la burtă, la cot am avut ceva schije, atât de multe operații încât nici nu-mi mai amintesc de ele. Un rol important în procesul meu de vindecare a fost și Invictusul. Prima mea participare la Jocurile Invictus a fost în Olanda la Jocurile Invictus din Canada. Voi participa la ploile de înot, skeleton, sitting volei şi rowing. Sunt foarte multe emoții adunate la un loc când vezi că participi, ok, cu alte naționalități, dar până la urma urmei, stai şi te gândești că acel om o suferit ca și tine și trebuie să-l ajuți. Pentru că și tu ai primit un ajutor, tu trebuie ajuți mai departe, să trecem linia de finish, aia contează.
