Viorel Cheosea: „Camaraderia, pe măsură ce vine greul, te întărește, te unește”
Publicat de prosavioleta, 19 mai 2026, 08:54
Viorel Cheosea: Sunt în armată din 1 august 2002. Motivele pentru care am ales cariera militară sunt stabilitatea, siguranța locului de muncă, faptul că îmi pot desfășura activitatea într-un mediu profesional cu disciplină, respect, profesionalism, posibilitatea accesării unor forme de studii gratuite. Această alegere a fost determinată de acele povești ale bunicului, care a prins și Primul Război și Al Doilea Război Mondial, ale tatălui meu despre armată, care dinainte mi-au format o imagine exact așa cum am descoperit-o, când am și satisfăcut stagiul militar, la Brigada 30 Gardă „Mihai Viteazul” București, în februarie 2001-februarie 2002.
Violeta Proșa: Care au fost impresiile dumneavoastră în momentul în care ați ajuns la Brigada 30 Gardă?
Viorel Cheosea: Foarte bune, pentru că eu caut un mediu controlat de niște reguli, regulamente și acolo chiar am regăsit acest lucru. Într-adevăr, foarte dur față de o viață civilă și o vârstă fragedă pentru mine la vremea aceea, dar au fost frumoase, marcante, specifice.
Violeta Proșa: Mai țineți legătura cu vreunul dintre colegii dumneavoastră din stagiul militar obligatoriu?
Viorel Cheosea: Nu se leagă doar niște prietenii, se leagă un sentiment de camaraderie. Odată descoperit, faci diferența clar între prietenie și camaraderie. Prietenia se poate dezvolta și în anumite situații care nu sunt duse la extrem și de multe ori cedează în fața greutăților. În schimb, camaraderia, pe măsură ce vine greul, te întărește, te unește.
Violeta Proșa: Ați terminat stagiul militar obligatoriu și apoi cum ați ajuns în sistemul militar?
Viorel Cheosea: În ultima zi a prezenței noastre, că deja se spunea că nu mai eram militari, comandantul de la acea vreme a acestei mari Brigăzi 30 Gardă „Mihai Viteazul” ne-a adunat și ne-au oferit posibilitatea de a rămâne angajați în unitatea dânsului ca militari angajați pe bază de contract, cum era la vremea aceea. Bineînțeles că, fiind din provincie, am refuzat, dar în același timp când am ajuns acasă, am luat la propriu, la picior, unitățile din garnizoana Brăilei și, bătând la poartă, am încercat să mă angajez în armată. Unitatea unde activez actualmente a fost prima pe listă. Nu eu am ales această armă, ea m-a ales pe mine și după ce am încercat la o unitate cu specific marinăresc, unde, bineînțeles, mi-au lipsit totalmente cunoștințele, eu terminând la o brigadă de infanterie, am auzit această posibilitate de angajare la Brigada 10 Geniu „Dunărea de Jos”, pe un post de polițist militar, unde nu am luat nota cea mai mare și am picat pe aceste locuri de apărare CBRN scoase la concurs.
Violeta Proșa: Ați ajuns să vă placă această armă din moment ce 24 de ani ați activat pe această funcție.
Viorel Cheosea: Știți cum e, odată ce alegem cariera militară, trebuie să facem tot posibilul să ne putem îndeplini acele atribuții de serviciu și, prin firea mea, am făcut tot posibilul să le îndeplinesc.
