Cosmin Popa: Românilor le-a fost indusă, reconstruită, o falsă memorie istorică. Acest Ceaușist digital pe care îl vedem manifestându-se astăzi cu deosebită virulență, este rezultatul cristalizării acestui discurs pe care moștenitorii Securității l-au cultivat în societatea românească în toți acești ani

De această dată la Interviul Săptămânii, Larisa Ciofu ne propune un interviu cu istoricul Cosmin Popa, specializat în istoria comunismului - cercetător la institutul de istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române - despre Revoluția din decembrie 1989. Dialogul urmărește Revoluția ca pe o lecție de istorie încă deschisă, analizează modul în care acest moment este prezent în memoria colectivă și se discută felul în care trecutul comunist continuă să influențeze discursul public din prezent. Înțelegerea corectă a trecutului rămâne esențială pentru soliditatea instituțiilor și pentru cultura democratică a societății românești de astăzi.

Publicat de Gabriel Stan, 22 decembrie 2025, 12:00

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Bine ați venit la Jurnal Militar la Interviul Săptămânii.

Cosmin Popa: Bine v-am găsit și vă mulțumesc foarte mult pentru această grațioasă invitație, care mă bucură deosebit de mult.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Domnule profesor, pentru început, poate că ar fi indicat să vedem cum vă poziționați dumneavoastră față de termenul de revoluție. Bineînțeles, punând în oglindă ceea ce s-a întâmplat în România anului 1989.

Cosmin Popa: Poziția mea este foarte fermă referitoare la revoluția în 1989, în sensul în care putem introduce o separare foarte clară a unei revoluții autentice, petrecută începând cu Timișoara. 17 decembrie. și continuând până în București, până în după-amiaza zilei de 22 decembrie.

După care, sigur că toți împreună am asistat la substituirea revoluției autentice românești de către eșalonul doi și trei al regimului comunist într-un soi de complot împreună cu aparatul de securitate, care nu era doar un aparat de represiune și de ordine, așa cum se întâmpla în toate celelalte țări comuniste, devenise în ultimul deceniu al regimului Ceaușescu un fel de elită administrativă, un fel de nobilime birocratică, extrem de prezentă în toate ramurile sistemului instituțional și politic românesc. Deci, aceasta este, din punctul meu de vedere, sumarizând atitudinea mea față de problema revoluției.

Mai mult decât atât, recuperarea incorpore, a aparatului de ordie și de presiune elitei administrativ-securistice de către regimurile Iliescu după 1989 a făcut ca astăzi să avem această dezbatere în care revoluția autentică și jertfa dramatică și ultimă a acelor oameni, despre care vorbim să fie demonetizată, devalorizată și trecută, dacă vreți, în subsolul istoriei de acest discurs mincinos al moștenitorilor direcți ai Securității pe o satura cărora s-a construit statul român după 1989.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Da, vom ajunge și la acest discurs. Deci, să concluzionăm este revoluție, nu lovitură de stat, nu revoltă, nu…

Cosmin Popa: Lovitura de stat s-a petrecut, dacă vreți, la adresa revoluției autentice, prin aglutinarea, înlăturarea, marginalizarea de către grupul constituit în jurul lui Ion Iliescu a tuturor celorlalte inițiative autentic revoluționari.

Deci, dacă vreți, este o deturnare, o anihilare a revoluției de către complotul născut în interiorul, să spunem, mecanismului ce a Ceaușist.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Nu putem să nu aducem în discuție și nostalgia față de acea perioadă, față de comunism. Este acesta un fenomen, eu știu, de memorie selectivă sau este un rezultat al unor acțiuni ale statului în perioada post-comunistă?

Cosmin Popa: Există cauze obiective și cauze subiective acestei situații legată de felul în care românii îl percep acum, la 66 de ani după dispariția asta fizică, pe Nicolae Ceaușescu. Evident, cauzele obiective sunt cele mai importante.

Românilor le-a fost indusă, le-a fost reconstruit o falsă memorie istorică. Acest Ceaușist digital pe care îl vedem manifestându-se astăzi cu deosebită virulență, este rezultatul cristalizării acestui discurs pe care moștenitorii Securității l-au cultivat în societatea românească în toți acești ani.

Faptul că se evocă un presupus statut internațional onorant al României, că se evocă o presupusă economie puternică, o presupusă moralitate și aderența lui Nicolae Ceaușescu la interesele naționale, este exact rezultatul că acestui erzat măcinat, livrat populației sub formă de amintiri, memorii și panseuri securistice de acest, dacă vreți, epos securistic pe care acești oameni, aceste cercuri au întreținut cu foarte mare entuziasm în toți acești ani.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Atingem astăzi și acest subiect armata și revoluția. Un subiect cu multiple unghiuri de abordare, Domnule profesor, în primul rând doar ar trebui să definim rolul armatei într-o revoluție, ca ulterior să vedem ce s-a întâmplat exact în România.

Cosmin Popa: Sigur că trebuie să definim rolul armatei într-o revoluție, mai ales cum este cea din România, pentru că ne place sau nu ne place, armata a fost și ea unul dintre pilonii pe care s-a sprijinit regimul Ceaușescu.

Asta se vede, s-a văzut foarte clar din participare mai mult sau mai puțin entuziastă, aici nu există vini colective, ci doar vini personale, ca să ne lămurim, la prima fază a represiunii, atât la Timișoara, cât și la București, așa cum s-a văzut și în angajamentul armatei de partea revoluției în perioada următoare, când, din păcate, armata a devenit victima unor multiple operațiuni menite, exact cum spuneam, să semene confuzii.

Ceea ce resping cu toată puterea, resping ultima variantă care reiese din Dosarul Revoluției, așa cum a fost el dus la capăt de fostul procuror al Parchetelor Militare, care plasează exclusiv răspunderea pentru victime de după 22 decembrie 1989 în tabăra, să spunem, a incompetenței comandanților militari, care, chipurile, din cauza slabei pregătiri ceea ce este adevărat și a slabei dotări, au dus la apariția unui număr nepermis de mare de victime omenești.

Deci, dar rolul armatei trebuie definit și, repet, aici nu discutăm în termenii unor, să spunem, evaluări colective care ar putea fi, vezi doamne, valabile și astăzi. Nu,  discutăm în termenii responsabilității unor ofițeri, unor comandanți și așa mai departe. Nu în termenii responsabilități generale a armatei. Dar, da, armata a fost una dintre instituțiile pe care regimul Nicolae Ceaușescu s-a sprijinit.

Sigur că și ea, ca și toate celelalte instituții pe care s-a sprijinit regimul Nicolae Ceaușescu, a fost și ea extrem de serios penetrată de către reprezentanții acelei elite administrative formate în principal din oamenii aparaturii de securitate, așa cum a fost guvernat în România, cel puțin în ultimul deceniu al regimului comunist.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Două minute mai avem din interviul de astăzi. Pe final, care ar fi punctele principale pe care le-ați atinge dacă ar trebui să susțineți o lecție de istorie cu tema Revoluției din decembrie 1989? Să facem acest exercițiu în finalul discuției noastre de astăzi.

Cosmin Popa: Păi, m-aș concentra, să spunem, cel puțin trei lucruri foarte importante. Pe o descriere amănunțită a manierei de funcționare a regimului Ceaușescu în ultimul său deceniu, pe o descriere, să spunem, destul de nuanțată, a tabloului schimbărilor și a dinamicii schimbărilor din Europa Centrală și de Sud-Est și din Uniunea Sovietică la vremea respectivă, astfel încât să obțin o imagine destul de clară a situației din România și a potențialului de schimbat.

Apoi, m-aș concentra pe faza autentice revoluții, așa cum v-am spus în cursul întâlnirii noastre, insistând asupra fazei timișorene, și asupra zilelor de 21 și prima parte a zilei de 22 decembrie din București. Și apoi aș descrie, dacă vreți, maniera de recuperare rapidă a mecanismelor dictaturii Nicolae Ceaușescu de către așa-zisele forțe revoluționare care au confiscat revoluția la București, urmând să închei cu o descriere, nu știu dacă amănunțită, dar foarte clară din punct de vedere al fenomenului istoric, a rolului fiecăruia dintre pilonii dictaturii în primele zile ale revoluției și, desigur, insistând asupra structurilor Securității și asupra rolului foarte nuanțat și foarte divers al armatei, neuitând să spun auditoriului că ceea ce se pretindea public ca fiind armată, în multe dintre ipostazele revoluționare, erau, de fapt, ofițer acoperiți ai Securității.

Larisa Ciofu (realizator rubrică): Vă mulțumesc pentru acest interviu, în emisiunea Jurnal Militar.

Cosmin Popa: Vă mulțumesc și eu foarte mult pentru interesul arătat și pentru discuția purtată.