Iulian Chifu: „Astăzi am ajuns la un război cu spectru larg”
Publicat de prosavioleta, 23 septembrie 2025, 08:40
Larisa Ciofu: Domnule profesor, bine ați venit la „Jurnal militar”, la „Interviul săptămânii”!
Iulian Chifu: Bine v-am găsit!
Larisa Ciofu: Tema principală de astăzi, securitatea, și securitatea văzută nu doar din perspectiva înarmării, a pregătirii forțelor armate, ci și ca stare, ca percepție în rândul cetățenilor. Cum o vedeți dumneavoastră în momentul de față, atât din punct de vedere regional, cât și global, uitându-ne la context?
Iulian Chifu: Ceea ce vedem în mod specific este amplificarea numărului de amenințări, diversificarea lor, combinarea lor, dar și apariția unor focare de instabilitate și de confruntare, respectiv, război. Sigur că această sumă de noi elemente și securitatea în sensul său larg, cu multiplele ei instrumente, fac o schimbare fundamentală. Dacă până recent, acum un secol, vorbeam despre ciocnirea armatelor, după care se confruntau statele cu instituțiile lor, cu resursele lor, ulterior am văzut războiul hibrid și confruntarea societăților sau atacurile la adresa societăților, astăzi am ajuns la un război cu spectru larg, full-spectrum warfare, care se duce inclusiv cu ținte utilizând instrumente diverse, și militare, și civile și chiar benigne, care n-au nimic de a face, dar bine orchestrate, în așa fel încât acest lucru produce, cum am văzut, efecte negative, atinge obiective cu relevanță militară sau în orice caz de securitate și alterează starea de securitate.
Noi trebuie să ne pregătim pentru această variantă a lumii de mâine, să-i spunem deja. Va trebui să gestioneze mult mai multe instrumente, mult mai multe amenințări și nu poate să o mai facă doar statele și instituțiile statelor, trebuie să o facă cu societățile lor, că sunt organizații neguvernamentale, că sunt firme private și împreună cu cetățenii, pentru că o știm, întotdeauna ne pregătim pentru războaiele de ieri și nu pentru războaiele de mâine și în momentul de față ai nevoie de o suprapunere a tuturor acestor eforturi pentru a apăra o societate în nivelul de tehnologie, în social media, în dimensiunea războiului informațional și cognitiv pe care le vedem astăzi.
Larisa Ciofu: Da, este vorba de un dialog comun. Unde se pot întâlni aceste forțe? Ar trebui să există o instituție specializată?
Iulian Chifu: Sigur, fiecare stat își are propriile lui reguli. La nivelul României avem și suntem în curs de realizare a strategiei naționale de apărare a țării, care este apanajul președintelui la șase luni din momentul în care a preluat mandatul. Deci, practic, în trei luni, undeva la sfârșit de noiembrie, va trebui să avem această strategie națională de apărare a țării, care se realizează, o dată, de către instituții, care vin și aduc propria experiență, propriile viziuni, inclusiv pachetul de amenințări și elemente cu care s-au confruntat deja, cazuistica directă, peste care vine și consultarea cu societatea civilă, evident, cu zona academică, care vine și aduce elementele noi, inovatoare. Și din acest punct de vedere și eu am venit cu o evaluare, sigur, a elementelor noi, inovatoare, care ar trebui adăugate, ele pleacă, în primul rând, de la full-spectrum warfare, deci să depășim ideea războiului hibrid, să ajungem la război cu spectru larg, deci la utilizarea planificată, integrată a diferitelor instrumente pentru a atinge obiective de natură agresivă pe dimensiunea securitară pe care Federația Rusă o face.
Un al doilea punct ar fi acela de a asuma faptul că avem o amenințare pentru un război, îl avem în vecinătate și în mod automat ar trebui să planific pentru acest lucru. Nu e vorba de a lua în considerare că mâine se întâmplă ceva, dar eu, pentru ca să fac apărare și descurajare credibilă, am nevoie să-mi construiesc instrumentele, resursele, forțele, capabilitățile, piese de schimb, industrie militară, muniție.
Războiul pe scară largă, de mare intensitate, dacă devine amenințare, pot, în momentul respectiv, să planific, să reacționez, să-mi construiesc elementele de apărare și descurajare.
Larisa Ciofu: Să înțelegem că nu există două variante clare – război și pace – ci există și o fază intermediară.
Iulian Chifu: Asta este o altă idee, sigur că e simplu să faci pace și război și așa este tradițional, însă, când am un război în proximitate, cred și am propus să introducem o stare intermediară de vigilență, o stare care nu e cea de război, dar care mi-ar permite să încep să mă pregătesc. Eu nu pot, în momentul în care au intrat trupele străine sau am o agresiune împotriva mea, atunci să declar starea de război și atunci să încep să mă pregătesc, și această stare de vigilență să-mi permită să mă duc la jumătatea drumului către starea de război și a introduce o asemenea stare de vigilență și a intra în această fază este un element de descurajare credibilă.
Larisa Ciofu: Deci avem garanții de securitate, credem cu tărie în NATO. Cu toate acestea, nesiguranța la nivelul societății este simțită. Care sunt sursele insecurității?
Iulian Chifu: Bun, sursele insecurității sunt multiple, dar trebuie spus că un element important este încrederea în autoritate. Încrederea în autoritate este scăzută și asta este scăzută și prin faptul că există un zgomot, elemente de război cognitiv, lansate, care ridică dubii asupra guvernării. Există o ruptură între guvernați și guvernanți. Încă o dată, unele sunt naturale, unele vin pe un fond normal, dar în situațiile în care avem război la frontieră, avem amenințări multiple, sigur că acest lucru îmi afectează reziliența națională și cea societală.
Mai am un element, războiul informațional îmi introduce falii, îmi introduce rupturi. Dacă într-un sistem politic se întâmplă lucrul ăsta în campaniile electorale, se ajunge la o majoritate, se formează un guvern, după care se recompune sociosul, adică există o reconciliere a părților până la următorul mandat, ei bine, tipul de război informațional care se utilizează acum, în special în zona asta așa-numit suveranistă, vine și marchează această falie și o menține încordată și atunci menții o presiune și o tensiune în societate, nu de multe ori artificială, dar și cu multe elemente reale, pentru că altfel nu s-ar putea construi, cu atât mai mult când ești în deficit excesiv, când te apuci să faci reformă structurală sau când ai probleme de creștere economică. Lucrurile astea se văd.
Larisa Ciofu: Divizarea societală sau polarizarea în societate poate să devină o problemă de securitate?
Iulian Chifu: În sine nu, dar prin efectele pe care le produce la nivelul subminării rezilienței societale și prin chestionarea acțiunii politice a liderului, a decidenților, în momentul respectiv, sigur.
Larisa Ciofu: Pe final, domnule profesor, vorbim despre cultura de securitate – cum facem să o întărim, să o amplificăm la nivelul societății?
Iulian Chifu: Există câteva lucruri făcute, mai ales pe zona de război informațional, cred că acum există o cunoaștere și, în orice caz, avizarea tuturor cetățenilor asupra faptului că acest instrument al războiului informațional e prezent – și mass-media, societatea civilă, zona academică au vorbit. În consecință știm că se întâmplă și, în mare măsură, știm și cum se întâmplă. Ulterior, e foarte importantă partea de educație și, la nivelul educației, există câteva elemente introduse în școală, în zona dirigenției, care țin de învățarea ideilor legate de război informațional, de dezinformare, de fake news, de falsuri. Sigur că acest lucru nu e de ajuns, pentru că cel care este agresorul inventează din ce în ce mai mult mai multe instrumente. Când e vorba de Federația Rusă, acolo nu există limite morale sau de natură democratică. Ei bine, noi trebuie să ne pregătim cu instrumentele statelor democratice să contracarăm acest lucru. Și se face greu în timp, prin educație, se face prin comunicare strategică și se face prin construcția încrederii între decidenți, lideri, lideri politici, conducători în diferite structuri instituționale și populație. Nu e simplu și nu e simplu în momente de criză, dar trebuie să ne gândim cu atenție ce facem cu securitatea noastră, noi, cu toții.
Larisa Ciofu: Vă mulțumesc!
Iulian Chifu: Mulțumesc și eu!
