Mircea Petru Tanțău: Noi suntem cred că singura companie de apărare care avem un program vara, care se numește Tabără de zbor, în care piloții noștri de drone asigură explicații, demonstrații de zbor cu drone pentru copii

Contextul geopolitic regional și global al ultimilor ani și, cu atât mai mult, războiul declanșat de Federația Rusă în Ucraina, a readus în atenția statelor, în special a celor europene, problematica industriilor de apărare și a dezvoltării echipamentelor militare. Uniunea Europeană a lansat recent programul SAFE, în valoare de 150 de miliarde euro până în anul 2030, pentru a stimula investițiile statelor membre în sectorul apărării. România va beneficia prin acest instrument financiar de împrumuturi care totalizează 16,7 miliarde euro. Printre companiile din țara noastră, cu tradiție în acest domeniu, se numără și Carfil Brașov, filială a Companiei Naționale Romarm, aflată sub autoritatea Ministerului Economiei. La Interviul Săptămânii, îl avem invitat pe directorul general Carfil, Mircea Petru Tanțău, într-o discuție cu Sorina Vrînceanu de la Jurnal Militar Brașov.

Publicat de Gabriel Stan, 16 februarie 2026, 13:34

Mircea Petru Tanțău: Carfil este o societate, în afară de Uzina Mecanică Cugir, cu cea mai veche tradiție din România. Este înființată în 1922, a fost înființată ca o unitate care asigura reparații pentru armamentul Armatei Române.

De la aceste reparații, în principal pe aruncătoare, s-a ajuns ca să fim, fără niciun fel de falsă modestie, numărul 1 în România, nu numai ca și diversitate de produse, ci și ca cifră de afaceri, ca număr de angajați, ca eficiență a activității, performanțe economice.

Şi azi, Carfil are și un puternic caracter social. Noi suntem cred că singura companie de apărare care avem un program vara, care se numește Tabără de zbor, în care piloții noștri de drone, într-una din zile, în fiecare săptămână, asigură explicații, demonstrații de zbor cu drone pentru copii.

Din 1922, de la companie care repara pentru Armata Română, am evoluat încet, încet, ne-am stabilizat ca și producător de produse militare chiar înainte de Al Doilea Război Mondial. După Al Doilea Război Mondial, ne-am și intensificat producția, o idee care este bună și am reluat-o noi după mulți ani, de a avea un sector civil, Carfilul a dezvoltat pe lângă armament și muniție, echipamente pentru automotiv, știți vestitele carburatoare, filtre, pentru Transgaz, contoare de gaz și așa mai departe, mergând, bineînțeles, cu dezvoltarea părții militare în mod accelerat.

S-a produs un moment de cumpănă, ca și în toată societatea românească în 1990, când toate relațiile pe care le avea Carfilul pe export și chiar și cu Armata Română au fost afectate de trecerea la un alt tip de societate. În 1993 a fost ultima comanda a Armatei Române către Carfil.

Asta a însemnat că a trebuit să ne găsim singuri drumul, să vedem ce putem face ca să menținem societatea, care este unul dintre pilonii siguranței Armatei Române.

Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Prezența noastră în cadrul unității dumneavoastră este reprezentată de interesul construirii celor două prototipuri de dronă, despre care s-a făcut deja vorbire în spațiul public, și revenind de la atracția din lumea copiilor pentru această tehnologie modernă la cei care au construit-o și cei care au viziune pentru folosirea acestor aparate fără pilot.

Haideți să ne referim puțin la cele două prototipuri, având în vedere că este vorba și despre un alt treilea, o dronă Stingray de supraveghere maritimă.

Mircea Petru Tanțău: În 2022, odată cu conflictul pe care îl avem, din păcate, și acum, și pare să el va fi și în continuare mulți ani, chiar dacă va fi într-o formă mai latentă, dar tot va fi o zonă conflictuală acolo, la granița noastră de est, Carfil, producând muniție, am zis: Domnule, pe ceea ce vedem că se întâmplă acolo – și începeau să fie din ce în ce mai mult pomenite ca produs de bază în război drona – hai să încercăm să producem muniție pentru drone, pentru că sigur va fi nevoie.

Așa am început noi cu dronele, făcând muniție pentru drone. Da, dar bine ar fi să facem întreg sistemul, deci să facem și o dronă. Cuda și Sirin sunt primele drone care sunt cu componente non-China.

Ele s-au născut greu, pentru că peste 90% din piața mondială este ocupată de drone sau drone făcute cu componente din China.

Dar am găsit o companie în Statele Unite, tânără, specialistă în partea de comunicații cu niște rezultate pe partea de drone, și ați pomenit de Stingray, lucrau de pe atunci la Stingray, care se numește „Periscope Aviation” și cu care, încet-ncet, chiar foarte încet, că a durat vreo doi ani de zile, am reușit să facem o asociație de participațiune, care spunem noi că este de pionerat în România, mai ales în modul în care funcționează, și cu care avem deja în faza de recepție în România, să spun așa, două drone, Cuda, de care aţi pomenit și Sirin.

Cuda este o dronă de recunoaștere și supraveghere, zicem noi și credem că este top-top în gama de drone de recunoaștere de mici dimensiuni, are o sarcină utilă, un payload de un kilogram, un kilogram și jumătate, suficient pentru senzori, camere și ce avea ca dotare, 15-20 minute, depinde de cât e masa pe care i-o pui în cârcă să care drona.

De asta e volativă autonomia și în timp și ca distanță, undeva 25 de minute, 15-20 de kilometri, suficientă pentru supraveghere. Apropo de treaba asta, noi avem un sistem în dezvoltare la Carfil și l-am prezentat în premieră, este un sistem 4×4 cu lansator de rachete și bloc optic, Hidra se numește, care are în componență Cuda.

Deci Cuda va fi drona care va cerceta zona în care vor penetra liniile inamice, Hidrele noastre care sunt pentru Forțele Speciale, care Cuda va trimite informații către blocul optic al sistemului Hidra, care Hidra, operată de cei din Forțele Speciale, vor putea interveni în câmpul de luptă împotriva inamicului.

Sirin este o dronă mare, are un payload de aproape 15 kg, 30 și ceva de kilometri rază de acțiune, bineînțeles poate să transporte atât echipament militar,cât și cel de supraveghere. De regulă, dronele sunt platforme, pe ele poți să pui atât componente militare, cât și senzori, elemente pentru uz civil, radare, camere cu termoviziune, senzori de diverse feluri. Cam astea sunt cele două drone.

Ele sunt în Carfil, vor fi parcuse toate testele de recepție cu ele și sperăm ca, în acest an, avem discuţii cu partenerii americani să mai primim câteva hit-uri pentru aceste două drone, cu care să învățăm să montăm, să învățăm să le upgradăm și așa mai departe.

Deci dacă Cuda, Sirin se adresează, să zic, Forțelor Terestre, nu numai armata, și Ministerul de Interne are Poliția de Frontieră, acoperim partea de terestru cu cele două, ne ducem acum către partea de marină, iar Stingray-ul este o dronă maritimă, care asigură tot misiuni de recunoaștere și de supraveghere, numai că față de Cuda, în ea se integrează informații care vin din mai multe zone, deci nu face o simplă supraveghere, ea comunică, comunică cu celelalte drone mari de supraveghere, cu avioane de supraveghere. Deci comunicațiile sunt pe toate cele cinci nivele de comunicații asigurate de această dronă.

Ea poate să asigure comunicații pe o rază de 200 km. Deci tot ce se întâmplă în jurul ei, ca și supraveghere, mă refer, se poate prelucra și transmite mai departe de către drona Stingray.

Pe lângă performanțele foarte importante și de top pe partea de supraveghere și recunoaștere, Stingray-ul este proiectată ca să reziste la tot ce înseamnă mediu marin. Pe mare sunt curenți, e salinitate, sunt vânturi puternice.

Ea trebuie să reziste în misiunea ei, care este de mult mai multă lungă durată decât la celelalte două drone, trebuie să reziste în acest mediu foarte, foarte perturbator, ca să spun așa.