Simpozionul ,,Mircea Eliade vs. Social Media” – Eliade omagiat la Chicago
Publicat de Dan Boanţă, 23 aprilie 2019, 10:14 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20
La vremea când fusese înlăturat din învățământ, Eliade avea 15 cărţi publicate, îmbogățise fondul Bibliotecii Universității din Bucureşti. La vremea aceea Îl frământa ideea înființării unui institut de studii orientale.
Obsedat să iasă din timp cu ajutorul miturilor, simbolurilor și riturilor, scrisul rămâne arderea mistuitoare despre care spunea:
„Să simți cum fiecare rând scris îți smulge din viața ta, îți stoarce întreaga substanță a vieții tale. Numai așa merită să scrii”.
Cât a fost trei decenii profesor de istoria religiilor la Chicago și-a scris întreaga operă în română, franceză şi engleză. Filosoful culturii și istoricul religiilor era mândru că-i român și a făcut cunoscută România în străinătate.
Ceea ce i s-a refuzat în România, i se acceptă în America. În 1956 este invitat să țină cursuri de istoria religiilor la Chicago. Urmează călătorii, conferințe, congrese. Șase luni în America, alte șase în Europa. Trei decenii cât a fost profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago au constituit pentru Mircea Eliade apogeul celebrității.
În timp ce americanii îl stimau ca profesor, în Franța îi apăreau publicate studiile, chiar și în lagărul socialist din Polonia era recunoscut și publicat, în România era știut doar ca legionar și pornograf maniac. După o rușinoasă tăcere de un sfert de veac de la primele cărți care au văzut lumina tiparului, prin 1967, îi sunt publicate niște nuvele. Au mai trecut niște ani până când, treptat, i s-a publicat opera integrală.
În 1976, la Universitatea Sorbona din Paris, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Nota în „Jurnal”:
„Ceea ce mă impresionează cel mai mult este că înaintea mea singurul român căruia i s-a decernat acest titlu a fost Nicolae Iorga, pentru care aveam o adevărată venerație în vremea tinereții mele”.
În 1977 devine membru al Academiei Belgiene. În 1979, Gh. Bulgăr, aflat la Lyon, îi scrie despre propunerea făcută de el de a i se decerna Premiul Nobel, dar nu s-a întâmplat. Mircea Eliade publică tratatul de „Istorie a credințelor și ideilor religioase”, în 3 volume, la Editura Payot în Franța și proiectează „Enciclopedia religiilor”, în 16 volume apărute postum, în SUA, 1987.
Dupa 33 de ani de la moartea sa, Mircea Eliade rămâne o nesecată sursă de inspiraţie pentru cititorii lui de toate vârstele, răspândiţi pe toate meridianele pământului.
Jurnalistul Marian Petruta din Chicago a avut privilegiul de a studia documente inedite din viaţa personală şi profesională a maestrului, aflate în arhiva bibliotecii de la Universitatea din Chicago, iar multe dintre acestea au fost prezentate în premieră celor care au participat la colocviul cu tema ,,Mircea Eliade vs. Social Media”.
Authentic Society for Language and Romanian Culture impreuna cu North American Romanian Press Association (NARPA) au fost organizatorii simpozionului inedit unde, atât români stabiliţi în Statele Unite ale Americii cât şi americani au fost interesaţi de detalii inedite din viaţa şi opera scriitorul şi filozoful Mircea Eliade.
