Intoxicaţia cu ciuperci !
Publicat de Mihaela Costache, 24 august 2015, 09:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:35
Împreună cu Unitatea de Primiri Urgenţe Cluj, Radio Cluj derulează o campanie de informare privind apelarea la serviciile de urgenţă şi măsurile de prim ajutor pe care le poate lua fiecare dintre noi.
Intoxicaţia cu ciuperci e o problemă care se repetă în fiecare an. Ce avem de făcut în cazul unei intoxicaţii cu ciuperci, dar şi ce putem face ca să prevenim un astfel de eveniment ne spune dr.Adela Golea, medic primar medicină de urgenţă – medic şef UPU-SMURD Cluj.
În primul rând, ar trebui să ştim ce fel de ciuperci mâncăm. Suntem în siguranţă dacă mâncăm ciuperci pe care să le cumpărăm din magazin, de la culegători certificaţi, sau de la centre de colectare, unde ciupercile sunt verificate şi selecţionate.
Dacă, totuşi, decidem să cumpărăm ciuperci de pe marginea drumului, sau de la persoane pe care nu le cunoaştem, e bine să ne luăm ca măsură de siguranţă modul în care le preparăm.
E recomandată prepararea ciupercilor prin fierbere, sau preparare termică mai îndelungată. Dacă alegem să le prăjim pe plită, s-ar putea să avem probleme, fie că ciupercile sunt toxice, fie că prăjirea s-ar putea să nu fie suficientă şi să ne dea probleme de digestie.
În cazul unei intoxicaţii cu ciuperci, simptomele care apar sunt nespecifice: greţuri, vărsături.
Când apar primele simptome, trebuie să solicităm un consult medical, la medicul de familie sau la Urgenţă. Trebuie să păstrăm, dacă mai avem, o ciupercă nepreparată termic, care să poată fi examinată şi să se ştie ce e.
Mâncarea rămasă nu se mai mănâncă! (Au existat situaţii când cei întorşi acasă din spital după o intoxicaţie cu ciuperci au consumat restul de mâncare!)
Nu e recomandabil să bem foarte multe lichide, nici să ne provocăm noi înşine vărsături. Ciupercile toxice pot duce la alterarea conştienţei, sau pot să provoace convulsii. Dacă acestea se întâmplă în momentul în care vomităm, putem să facem o complicaţie de aspiraţie pulmonară, care este mai severă.
E important ca un însoţitor adult să rămână lângă noi şi să ne poată ajuta, dacă ni se face rău, dacă avem senzaţia de leşin, sau dacă facem convulsii.
