Sfânta Filofteia

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 decembrie 2019, 05:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Sărbătorile mari ţin câteva zile. În panteonul popular Sfântul Nicolae este celebrat chiar şi o săptămână, numindu-se în celelalte zile fratele şi sora acestuia. Sacralitatea sfântului este argumentată prin importanţa care se acordă în aceste zile copiilor şi femeilor.

(varianta radiofonică a rubricii)

După zilele Bubatului respectate de femei pentru a avea copii sănătoşi, la 7 decembrie se respectă Sfânta Filofteia, protectoarea fetelor şi femeilor. În „Vieţile Sfinţilor” se povesteşte cum Sfânta Filofteia, cea care a dus viaţă după cuvântul Domnului, nu şi-a lăsat trupul fără suflet să fie ridicat pentru a fi depus într-un lăcaş de cult, până când nu s-a rostit: „biserica domnească din oraşul Curtea de Argeş”. „Şi cum i-au pomenit această sfântă biserică, îndată s-a uşurat”[1] Aşa se explică prezenţa moaştelor Sfintei Filofteia la Curtea de Argeş. Sfânta Filofteia este protectoarea femeilor pentru a avea o căsnicie liniştită. Şi cum casa liniştită este casa cu copii, Sfânta Filofteia protejează femeile să se simtă împlinite. Ziua de 7 decembrie este şi a Sfântului Ambrozie al Mediolanului, cel numit cu numele dulceţei, de unde şi grija cea mare pentru cuvintele cele tămăduitoare de suflet, căci se spune în scriptură: „Fagur de miere sunt cuvintele cele bune şi dulceaţa lor este vindecarea sufletelor”[2]. Nu întâmplător în această zi sunt celebraţi Sfinţii care amintesc că fericirea unei vieţi sunt copiii, iar copiii trebuie crescuţi cu vorbe dulci, blânde pentru ca sufletul lor să fie departe de îndârjirile vieţii celei încercate de necazuri. Copilul nu creşte bine fără de „dulceaţa” vorbelor, cum nici „cucul, până nu vede mugur, nu cântă”. Dar, la vreme de cumpănă să nu-i strigi copilului că l-ai mângâiat cu dulceaţă, ca să nu se adeverească proverbul: „Cu lingura îţi dă dulceaţă şi cu  coada ei îţi scoate ochii”.

„Ce faci să faci de drag şi în credinţă” – zice bătrâna apostrofând astfel pe cel ce „când îi dai îi fată vaca şi când îi ceri îi moare boul”.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

[1] Vieţile Sfinţilor, IV, pp. 414-427; 432-433.

[2] Vieţile Sfinţilor, IV, pp. 367-368.