Dan Dungaciu: Pacea în Ucraina este un obiectiv

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2024, 08:51

Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, participați la o conferință științifică în Croația, dezbateți la Zagreb despre agresiunea rusă asupra Ucrainei, cu accent pe evoluțiile de securitate și stabilitate pentru sud-estul Europei. Domnule profesor Dan Dungaciu, cum se vede din Croația războiul din vecinătatea României?
Dan Dungaciu: Se vede așa cum îl vede regiunea, o confruntare care va pune probleme și regiunii și Europei, și pe termen scurt și pe termen lung. E foarte interesant că s-a discutat astăzi inclusiv soluția pe care regiunea o are pe termen lung, în condițiile în care lucrurile se îndreaptă spre o situație de criză, inclusiv la nivel european. Îngrijorarea persistă, apropo de evoluțiile din Ucraina, pentru că nimeni nu știe foarte clar ce înseamnă, de fapt, efectul venirii noii administrații americane asupra situației de pe front. Toată lumea așteaptă o negociere, dar încă nu este foarte limpede condițiile în care negocierea respectivă va avea loc.
Radu Dobrițoiu: Ce informații sunt prezentate în cadrul dezbaterilor la care participați despre o eventuală pace în Ucraina?
Dan Dungaciu: Pacea în Ucraina este evident un obiectiv. Condițiile acestei păci trebuie să fie discutate. Cert este că, din ceea ce se poate bănui, apropo de noua administrație Trump, perspectiva care e cea mai discutată este următoarea: administrația Trump vrea să încheie acest război, inclusiv pentru că miza principală a administrație Trump și a președintelui Statelor Unite nu este pentru a continua războaiele, ci pentru a le opri. Dacă domnul președinte Trump are ca miză principală să devină cel mai important președinte american din istorie, cel puțin pe ultimii 100 de ani, evident că opțiunea războiului nu este o opțiune bună. Trump va încerca să rezolve acest război,  să-l oprească și va fi probabil primul succes de politică externă al administrației sale. De aceea, insistența pe oprirea acestui război și declanșarea negocierilor cred că este una pe care trebuie să o luăm în considerare. Războiul trebuie oprit. Negocierea trebuie să se facă cu conștiința faptului că Ucraina va rămâne importantă pe flancul estic pentru administrația americană. Polonia, Ucraina, România vor rămâne importante strategic pe această hartă, pentru că Rusia, ca să zic așa, trebuie ținută în şah. Din această perspectivă, armata ucraineană, foarte puternică, pregătită pe teatre de operațiuni, va fi considerată ca făcând parte din NATO, chiar dacă formal nu va face parte din NATO. În esență, sunt scenarii care se discută apropo de viitorul Ucrainei: scenariul Coreea de Sud – Ucraina să devină Coreea de Sud; scenariul Germania de Vest – Ucraina să devină Germania de Vest, teritoriile pierdute Germania de Est; scenariul Ucraina să devină Israel, adică garanții de securitate din partea Statelor Unite fără precedent sau Ucraina, putere nucleară. Deci, aceste patru scenarii se iau în discuție, fără să știm încotro se vor duce lucrurile. Aceste patru scenarii se iau în considerare atunci când este invocată Ucraina sau viitorul ei imediat.
Radu Dobrițoiu: Care este impactul războiului hibrid pe care Rusia îl duce de ceva vreme în Europa?
Dan Dungaciu: Dimensiunea legată de dezinformare – lupta împotriva dezinformării – a fost partea din război hibrid pe care am prezentat-o în această conferință, cu referință mai amplă nu doar la ceea ce face Rusia în această regiune și face de multă vreme, dar și la modul în care suntem obișnuiți să studiem problema dezinformării, în sensul în care focalizarea prea abundentă doar pe emițător ne face să nu luăm în considerare situația publicului, adică receptorul, cel care primește mesaj. Practic, am neglijat extrem de mult starea de spirit europeană, starea de spirit a populației din sud-estul Europei, dacă vreți, focalizând-ne obsesiv pe mesajele pe care le transmit mai puțin prietenii spațiului occidental. Ignorând percepția publică, am lăsat în urmă, necercetat, de fapt, chiar spațiul, teritoriul, locul în care se răspândesc sau se duc aceste mesaje. Și asta a fost o greșeală, dacă vreți, strategică și pledoaria pe care am făcut-o este să abordăm un pic mai sociologic starea de spirit a europenilor, pentru că, dacă europenii își pierd încrederea în instituțiile europene, în proiectele comune, ei sunt mult mai penetrabili la propaganda rusă. Influența propagandei ruse și nu numai ruse este direct proporțională cu lipsa de încredere în instituțiile europene sau euroatlantice. Deci nu este doar o dimensiune cea a luptei împotriva mesajelor neprietenoase care le sunt transmise din foarte multe părți, este o luptă pentru a păstra nivelul de încredere a acestor instituții ridicat. Asta este cea mai importantă, dacă vreți, garanție că propaganda nu va avea succes. Trebuie să ne protejăm întărind instituțiile, încrederea în politicieni, foarte joasă în acest moment, încrederea în instituții, încrederea în proiectele euroatlantice. Asta a fost propunerea mea, să încercăm să întărim această componentă pentru a ne proteja mai bine de cei care nu vor să ne facă tocmai bine.
Radu Dobrițoiu: Mergem acum pe frontul din Ucraina. Avem noi modificări la conducerea Armatei Ucrainei, mă refer la Forțele Terestre. Suntem în a treia iarnă de conflict. Va reuși Kievul să stăvilească ofensiva militară a Rusiei?
Dan Dungaciu: Întrebarea e foarte bună, pentru că noi discutăm acum dacă Ucraina are capacitate să se apere de ofensiva Federației Ruse, nu mai discutăm dacă Ucraina are posibilitatea să-i scoată pe ruși afară din Ucraina. Deci, faptul că suntem într-o asemenea situație, sigur că ridică un semn mare de întrebare și ideea de negocieri pentru pace se pune cu totul și totul altfel. Din păcate, au existat doi șefi de stat major, unul al Ucrainei, generalul Zalujnîi, unu al forțelor armate americane, care au spus că acest război intră într-o zonă de uzură și de fapt nu poate fi câștigat, practic, din nicio parte, spuneau ei, cu atât mai puțin de către Ucraina și că acest război trebuie oprit. Aceste declarații au fost făcute în 2023 și chiar în 2022 de șeful de stat major al armatei americane. Acest război trebuie oprit pentru a salva cât mai multe vieți care se vor pierde, dar noi știm deja rezultatul militar al acestui război. Deci, din punctul acesta de vedere, am sentimentul că sprijinul pe care America, abundent sau comparativ cel puțin abundent, pe care America îl oferă astăzi Ucrainei, ține mai degrabă de întărirea capacității de rezistență a Ucrainei și de întărirea poziției de negociere a Ucrainei în eventualele negocieri. În niciun caz nu e un sprijin militar pentru a ajuta Ucraina să-și pregătească o contraofensivă pentru a-i scoate pe ruși din Ucraina, pentru că asta nu se mai poate. Deci, noi sprijinim în acest moment Ucraina ca să-i creștem capacitățile de negociere prin eventuala discuție sau eventuala, hai să zic așa, negociere pentru pace pe care o va avea cu Federația Rusă. În această situație suntem, în perspectiva unei ieri care se pare că va fi cea mai cumplită dintre iernile care au trecut peste populația ucraineană. O populație ucraineană care, în raport cu anul trecut, undeva la 33%, avea dorință de negocieri, astăzi are undeva la 52%, deci peste jumătate din populație. Deci, o populație ucraineană care și ea și-a schimbat atitudinea față de acest război, iar încrederea în victoria militară finală și ea a scăzut aproape dramatic față de anul trecut. Suntem într-o situație în care și populația ucraineană este mai deschisă la aceste negocieri, inclusiv ca urmare a evoluțiilor de pe front, care, din păcate, nu merg în direcția pe care Ucraina și-o dorește.
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, vă mulțumesc pentru analizele dumneavoastră!
Dan Dungaciu: Vă mulțumesc și eu pentru invitație. Cu mare plăcere!

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Voturi exprimate în noul Parlament European privind politica externă

Publicat de Camelia Teodosiu, 25 iulie 2019, 11:54 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

În cadrul primei runde de voturi, în Parlamentul European, deputații europeni s-au concentrat asupra relațiilor externe, în timp ce dezbaterea legislativă va fi reluată în toamnă.

Deputații europeni și-au exprimat votul în special asupra poziţionării UE față de criza din Venezuela, emiterea unui act european de amendare a încălcării drepturilor omului (inspirat de Magnitsky Act) și faţă de criza de la frontiera SUA-Mexic.

Este de remarcat că “mâna câştigătoare” a fost a celor cu o abordare mai dură față de cele trei subiecte supuse votului.

Iată câteva consideraţii referitoare la primele voturi exprimate în noul Parlament European privind politica externă:

– Renew Europe este confirmată în calitate de regizor în noul PE, deoarece grupul era pe partea câștigătoare, pe toate voturile exprimate până acum. Acest lucru se datorează faptului că grupul s-a alăturat unei coaliții înclinate spre dreapta în chestiuni referitoare la Venezuela și Rusia, deși a fost alături de o coaliție de stânga în ceea ce privește problemele legate de criza migrației la frontiera SUA-Mexic. Surprinzător este că poziţia celuilalt grup „rebranduit”, și anume “identitatea și democrația lui Salvini”, nu a fost diferită. De fapt, grupul de dreapta era în principal pe partea perdanţilor, singura excepție fiind voturile asupra Venezuelei. În acest caz, majoritatea membrilor din grupul “identitate” se aflau pe partea câștigătoare, sprijinind o poziție mai strictă față de acțiunile guvernului lui Maduro. Cu toate acestea, anumiţi membri francezi (de exemplu, colegii lui Marine Le Pen) nu au fost de acord cu Liga italiană și cu alte delegații și au votat împotriva recunoașterii lui Juan Guaidó drept președinte legitim al țării;

– Grupul GUE/NGL, susținut de Greens/EFA, a încercat (fără succes) să împiedice adoptarea propunerilor de rezoluție cu privire la Venezuela și apoi s-a opus recunoașterii lui Juan Guaidó drept președinte legitim al Venezuelei. În cadrul grupului S&D au fost observate anumite diviziuni în legătură cu aceste aspecte. De exemplu, scepticismul relativ mai puternic asupra susținerii liderului opoziției Juan Guaidó a fost observat în rândul membrilor S&D, germani, francezi, englezi, portughezi, bulgari și slovaci. Cu toate acestea, grupul S&D a susținut rezoluția finală, care a cerut sancțiuni suplimentare adresate autorităților statului venezuelean pentru încălcarea drepturilor omului, precum și susținerea investigației din partea Curții Penale Internaționale cu privire la pretențiile privind infracțiunile comise de guvernul Maduro. Foarte interesant, grupul Verts / ALE a fost mai puțin unificat decât de obicei atunci când a votat rezoluția privind criza din Venezuela, întrucât cei doi copreședinți ai grupului (nemţoaica Ska Keller și belgianul Philippe Lamberts) au ajuns în minoritate (cei mai mulți membri s-au opus rezoluției împotriva lui Maduro, în timp ce cei doi copreședinți au decis să se abțină);

– S&D a fost profund împărțită referitor la denumirea actului privind sancțiunile UE pentru încălcarea drepturilor omului, propunerea fiind ca acest document să fie numit după Serghei Magnitsky, un contabil fiscal rus care a murit în închisoare după denunțarea corupției sistematice a oficialilor ruși. Mișcarea simbolică (propusă de Renew Europe) este o trimitere clară împotriva lui Putin. Criticii numelui „Magnitsky” susțin că regimul de sancțiuni al UE în domeniul drepturilor omului ar trebui să aibă un caracter global și că nicio încălcare specifică a drepturilor omului nu ar trebui să fie vizată în mod explicit. Referirea la cazul lui Serghei Magnitsky (și, astfel, la Rusia) a fost susținută de o majoritate a deputaților europeni (ECR, PPE, Renew Europe și parte din S&D), în timp ce GUE / NGL, Greens / EFA și ID au votat împotrivă. În cadrul grupului S&D, membrii austrieci, germani, bulgari și portughezi au fost printre cei mai critici privind referirea simbolică la Magnitsky, în timp ce cea mai mare delegație a grupului, spaniolii, a preferat să se distanțeze de subiect și s-a abținut (inclusiv noul lider al Grupul S&D, Iratxe García). De asemenea, propunerea Renew Europe nu a reușit să convingă pe deplin pe fostul președinte al PE, Antonio Tajani (PPE), care sa abținut;

– Grupul PPE s-a alăturat grupurilor de dreapta pentru a respinge criticile aspre împotriva raidurilor formulate de Agenția SUA pentru Imigrație și Apărare a Vămilor privind migranții fără acte. Cu toate acestea, PPE a ajuns să fie depășită, deoarece Renew Europe, alături de cele trei grupuri progresiste (GUE/NGL, Greens/EFA și S&D), a reunit majoritatea împotriva acțiunilor de „criminalizare” a migranților fără acte de către agenția americană respectivă. Pe de altă parte, în ceea ce privește cele mai multe aspecte privind migrația în ansamblu, cum ar fi respingerea oricărei criminalizări a asistenței umanitare și salutarea tratatelor globale ale ONU privind migrația, PPE s-a orientat spre centru-stânga, lăsând pe cont propriu ECR și ID. Interesant este faptul că PPE, în ansamblul său, a reușit să rămână coerentă în aceste probleme fierbinți, chiar dacă Fidesz-ul maghiar și, într-o măsură mai mică, majoritatea republicanilor francezi au respins linia de grup și au votat în același mod ca naționaliștii de dreapta. De exemplu, „rebelii” PPE unguri și francezi nu au fost de acord cu afirmația potrivit căreia „răspunsul la fluxurile migratoare prin represiune sau criminalizare favorizează xenophobia, ura și violența”.

Deși acestea sunt doar tendințele generale, s-au observat și alte constatări semnificative cu privire la coeziunea principalelor partide naționale și la comportamentul individual al deputaților. Pentru informații detaliate despre modul în care a votat fiecare deputat, asupra acestor subiecte, consultați site-ul https://www.votewatch.eu/

„Ce este populismul?” , de Jan-Werner Müller, a apărut la Editura „Polirom”

Publicat de adinaiftime, 17 septembrie 2017, 11:50 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:25

„O carte excepțională despre un concept politic alunecos, însă esențial. Critica impetuoasă pe care Jan-Werner Müller o aduce populismului constituie o importantă sursă de informații pentru oricine încearcă să înțeleagă rădăcinile și natura conflictelor politice care frămîntă în vremurile actuale Europa și Statele Unite.” (Michael Kazin)
„Pentru a înțelege popularitatea lui Trump, cartea profesorului de științe politice Jan-Werner Müller de la Princeton University este cea mai utilă.” (The Washington Post)

Donald Trump, Silvio Berlusconi, Marine Le Pen, Jarosław Kaczyński sau Viktor Orbán sunt doar câteva nume care dovedesc simpatia tot mai mare de care se bucură populiștii în lumea întreagă. Dar ce este, mai exact, populismul? Oare toți cei care critică Wall Street-ul sau Washington-ul ar trebui considerați populiști? Care este diferența dintre populismul de dreapta și cel de stânga? Aduce populismul mai aproape de popor guvernarea sau este o amenințare la adresa democrației? În definitiv, cine este „poporul” și cine poate vorbi în numele lui?

Bazîndu-se în studiul său pe evenimente istorice din Europa, Statele Unite și America Latină, profesorul de ştiinţe politice Jan-Werner Müller abordează toate aceste probleme generate de renașterea populismului la nivel global.

În plus, autorul propune strategii concrete pe care democrații liberali le-ar putea aplica pentru a-i înfrunta cu succes pe populiști și, în special, pentru a contracara pretențiile acestora de reprezentare a „majorității tăcute” sau a „poporului adevărat”.

Volumul semnat de Jan-Werner Müller, Ce este populismul?, a apărut în această săptămână în colecţia „Opus. Ştiinţe politice” a Editurii „Polirom”, în traducerea Irinei-Mariana Borţoi; este disponibil atât în librăriile din ţară, cât şi pe www.polirom.ro.

Jan-Werner Müller,profesor de ştiinţe politice la Princeton University, este cofondator al European College of Liberal Arts (ECLA) din Berlin, primul colegiu privat de arte liberale din Germania, la care a fost director de cercetare. Manifestă un interes faţă de iniţiativele internaţionale de predare şi cercetare centrate pe artele liberale. De acelaşi autor: Another Country: German Intellectuals, Unification and National Identity (2000), German Ideologies since 1945: Studies in the Political Thought and Culture of the Bonn Republic (2003), Wo Europa endet. Ungarn, Brüssel und das Schicksal der liberalen Demokratie (2013),Das demokratische Zeitalter. Eine politische Ideengeschichte Europas im 20. Jahrhundert (2013). Este un colaborator constant a numeroase publicaţii, printre care Neue Zürcher Zeitung, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Zeit, Süddeutsche Zeitung, London Review of Books, Foreign Affairs, The Guardian, Dissent, The New York Review of Books…

SUA intervine în Siria

Publicat de Mihaela Costache, 7 aprilie 2017, 13:30

Statele Unite au lansat, azi-noapte, 59 de rachete de croazieră contra unei baze aeriene din Siria.

Acţiunea este răspuns la atacul chimic de marţi, 4 aprilie, în care au murit cel puțin 86 de persoane, printre care 30 de copii și 20 de femei, în nord-vestul Siriei.
Pentru acest atac Washingtonul învinuiește forțele președintelui sirian Bashar al-Assad.

Unii congresmeni acuză că atacul ordonat de președintele Trump a fost ilegal, întrucât nu a avut aprobarea Congresului.
În replică, reprezentanți ai Casei Albe au declarat că unii lideri ai Congresului au fost informați în legătură cu atacul.

Armata americană a contactat armată rusă înaintea acestui atac, dar președintele Vladimir Putin nu a fost informat personal, a declarat secretarul american de stat, citat de CNN.

RADOR