George Vasile: Execuția lui Ceaușescu a fost clar un complot
Publicat de prosavioleta, 1 ianuarie 2025, 15:55
George Vasile: Am avut posibilitatea să iau legătura cu mulți oameni. Una este să fii într-o unitate militară unde ți se pare că ce este în unitate este sfânt, este cel mai bun și alta este să cunoști o țară întreagă, să cunoști pe comandanți, să cunoști pe toată lumea. În plus, aveam avantajul că oameni apropiați mie pe care îi cunoșteam, erau în funcții mari în armată, mă cunoșteau, îi cunoșteam, îi apreciem, îi respectam și astfel am căpătat încredere. Și atunci m-am hotărât, la începutul anului 1991, să scriu o carte despre Revoluție. Cartea urma să se numească „Cei buni și cei răi”. Când a auzit redactorul de carte de la Editura Militară, Ștefan Aldea, „aoleu, ce titlu grozav i-aţi pus!” și am muncit la ea vreo doi-trei ani, după care mi-am dat seama, am aflat foarte multe lucruri, dar sunt multe pe care nu pot să le spun.
Cristian Dumitrașcu: Nici acum.
George Vasile: Nici acum nu pot să le spun unele dintre ele. O să vă spun, dar nu să vă spun cine anume le-a făcut sau le-a spus. Și atunci am zis de ce să public eu cartea asta o să fie tot o minciună precum celelalte care au fost. Primisem și un avans pentru carte. M-am dus, am dat avansul înapoi. I-am zis: „băi Ştefane, nu pot” și am terminat.
Cristian Dumitrașcu: Şi n-ați publicat cartea.
George Vasile: N-am publicat cartea, în schimb, am publicat multe articole în presa militară, în care unele fragmente ale Revoluției sunt redate așa cum m-am priceput eu și cred că le-am redat bine.
Cristian Dumitrașcu: Sunt multe lucruri despre care încă nu știm nimic și probabil că nici curând nu vom afla. Dumneavoastră sunteți, după părerea mea, un om cheie pentru jurnaliștii militari, care și acum sunt și la ziar, și la radio, și la televiziune. Sunteți un om cheie care și-a făcut meseria onest. Cam în perioada asta, la sfârșit de decembrie, am putea să ne întoarcem în urmă cu 29 de ani și să ne aducem aminte despre acea nebuloasă în care nimeni nu știa exact pe unde s-o ia. Ceaușeștii tocmai fuseseră împușcați, armata pactizase cu populația. Lucrurile importante dumneavoastră le-ați aflat probabil din 1990.
George Vasile: Despre împuşcarea lui Ceauşescu aș vrea să vă spun ceva. Multe din ele sunt redate în cartea lui Viorel Domenico „După execuție a nins”. Execuția lui Ceaușescu a fost clar un complot, fără doar și poate. În ziua în care s-a întâlnit așa-zisul complet de judecată, care de fapt a făcut o crimă, chiar dacă Ceauşescu era vinovat pentru că nu a respectat legile și drepturile fundamentale ale oricărui om care trăiește pe lumea aceasta. Ei, în ziua aceea, comandantul Unității de la Târgoviște care a găzduit, a avut ghinionul să se întâmple aceste lucruri în cazarma lui, în timp ce completul era în sală și se desfășura așa-zisul proces, era chemat la telefonul operativ din trei în trei minute. L-au împușcat? Nu l-au împușcat. L-au împușcat? Nu l-au împușcat. L-au împușcat? Nu l-au împușcat. După aceea în zilele anterioare asupra lui se făcuseră presiuni ca să fie executat, să însceneze ceva, orice, o fugă.
Cristian Dumitrașcu: Cine era la capătul firului?
George Vasile: Generalul Nicolae Militaru, care este unul dintre cei mai mari călăi din timpul Revoluției. O să revin la el să vorbim. Și după ce s-a terminat procesul, până la urmă Ceaușescu a fost executat. A mai durat două-trei minute iar sună, L-au împușcat? L-au împușcat. Și a fost un sentiment… Am auzit, mi-a spus comandantul unității, am simțit cum acesta se descarcă, cum a răsuflat ușurat. Asta a fost.
Cristian Dumitrașcu: Militaru?
George Vasile: Da, a fost o crimă de fapt, o execuție. N-a fost numai Armata, pentru că din completul ăla de judecată, președintele completului, știți că s-a sinucis, generalul Gică Popa, la câteva zile, avocatul Teodorescu a fost un om isteț, s-a dat la o parte.
Cristian Dumitrașcu: Acel avocat care de fapt îl acuza pe Ceaușescu?
George Vasile: Da, cel care îl acuza și mai tare era unul care n-aș vrea să-i pomenesc numele, fiindcă încă mai trăiește, dar a profitat cumplit de tot ce i s-a oferit. După aceea s-a mutat, a intrat în armată, el era avocat civil, a fost avansat direct colonel. Apoi a fost avansat general, a primit o casă de la armată, după aia s-a înființat SRI-ul, a trecut și la SRI, a mai luat și de acolo o casă, a mai luat și un grad militar, ș.a.m.d. Vreau să vă spun că acest judecător a condamnat primul terorist. Era vorba de un ofițer de la Buzău care speriat de ce se întâmpla în prima noapte atunci, în noaptea de 22 spre 23 a adormit, el era de la Gărzile Patriotice, parcă și când s-a trezit a deschis focul și omorât câțiva oameni. El a fost de fapt victima. Pe trăgaciul lui pe care a apăsat el, alt om a apăsat. Ăla care a instaurat teama și frica și psihoza aceea nebună și l-a condamnat la 22 de ani de închisoare. Am ținut foarte mult la omul ăsta, l-am vizitat de câteva ori în închisoare, am făcut și reportaje filmate și în presă. L-a părăsit soția, l-au părăsit copiii, fetele. Nu avea pe nimeni, singur. S-a apropiat el de biserica penticostală, care-i singura care îi trimitea ajutoare. Când a ieșit din închisoare după 20 de ani a fost condamnat la 22, dar a ieșit după 20. Legea n-a funcționat în cazul lui, să poată să fie eliberat mai înainte, n-avea unde să se ducă și a venit la mine la Trustul de Presă al Armatei că nu avea unde să se ducă. I-am găsit un serviciu la firma feciorului meu, unde s-a dus o săptămână sau două. Munca nu era grea, dar trebuia să facă naveta și atunci a apelat la frații lui de la Ploiești, la penticostali. De atunci i-am pierdut urma.
Cristian Dumitrașcu: Locotenent era la Revoluție?
George Vasile: Locotenent major.
Cristian Dumitrașcu: Locotenent major.
George Vasile: A fost o victimă. Eu l-am considerat o victimă. Judecătorul l-a considerat altceva. Același judecător a judecat de fapt mai târziu și procesul Timișoara. Acolo și-a schimbat atitudinea și atunci a luat apărarea Armatei. Dar, poate altădată să reluăm aceste probleme.
