Invitata noastră este Maria Duduman, inițiatoarea platformei Fă Bine, unde se regăsesc zeci de ONG-uri, companii donatoare, campanii derulate pentru strangere de fonduri, proiecte și acțiuni concrete generate și implementate de cei care au viziunea unei lumi frumoase și bune.
qrf
Maria Duduman este convinsă că ”Împreună putem da viață unei lumi mai bune.” Acesta este și deviza platformei ”Fă bine!” care s-a conturat și dezvoltat inițial pentru cei afectați de pandemie.
Maria este plină de inițiativă, energie pozitivă, implicată, motivată și cu multă inspirație pentru a pune în practică ideile ei creative, încărcate de o sensibilitate aparte. Ea ne va îmărtăși viziunea platformei Fă bine! și cum poate fi integrat un astfel de proiect în spiritul unei lumi aflate în procese de profunde schimbări și transformări.
qrf
Să ne lăsăm inspirați de povestea Binelui care ne poate schimba viața în cel mai frumos mod.
Realizator: Camelia Teodosiu
Foto: facebook și arhiva personală a Mariei Duduman
Social Skills in Blended Learning for better student Achievement
Astăzi vom discuta despre un proiect finanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii Europene – „Abilități sociale în învățarea mixtă pentru rezultate mai bune ale elevilor – Social Skills in Blended Learning for better student Achievement ” în care printre cei șapte parteneri se numără și țara noastră reprezentată de o echipă a radioului public – Radio România.
Scopul proiectului este de a dezvolta metodologii noi de învățare prin combinarea activităților de învățare “față în față” cu activitățile on-line precum și dezvoltarea competențelor digitale pentru profesori și studenți.
Abilitățile sociale vizate în proiect denumite și „competențe sociale”, „competențe ale secolului XXI“ sau „competențe transversale” sunt competențele viitorului – cele căutate de angajatori din întreaga lume.
Trebuie să recunoaștem totuși că, de obicei, acestea nu sunt considerate, în procesul de învățământ, elemente importante ale politicilor educaționale din Europa. Aceasta înseamnă că elevii sunt adesea forțați să le dezvolte în afara contextului școlar. În același timp, însă, ele sunt considerate vitale pentru indivizi, deoarece par să pătrundă în toate aspectele vieții de adult a oamenilor.
Chiar dacă termenii diferă, ei acoperă mai mult sau mai puțin abilități, competențe, valori și atitudini necesare pentru dezvoltarea holistică a elevilor, cum ar fi de exemplu: colaborarea, autodisciplina, compasiunea, ingeniozitatea sau respectul pentru mediu.
Se pare că lipsa de unanimitate, sau de consens academic, în ceea ce privește competențele menționate poate fi considerată un obstacol în orice tentativă care vizează direcționarea acestor competențe în contextul educațional. De aceea s-a realizat un studiu aprofundat de tip sondaj, menit să recunoască cele mai importante aspecte privind competențele transversale și implementarea acestora.
Sondajul tip chestionar a fost realizat în cele șapte țări partenere (Belgia, Cipru, Finlanda, Ungaria, Polonia, România și Slovacia), iar 322 de cadre didactice cu peste 10 ani de experiență, au decis să ne acorde din timpul lor pentru a ne furniza date utile. Răspunsurile au fost culese online și pe hârtie, iar după o analiză detaliată a rezultatelor a fost elaborat un raport care a stat la baza dezvoltării proiectului.
Scopul final al setului de instrumente de cercetare a fost de a stabili răspunsurile la 7 întrebări care acoperă nivelul percepțiilor și practicilor profesorilor cu privire la competențele transversale, învățarea mixtă și jocurile utilizate în educație, precum și practicile lor de Dezvoltare Profesională Continuă. Pentru a răspunde la întrebările menționate mai sus, a fost aplicat un chestionar amplu, pe mai multe niveluri, alcătuit din 7 părți – fiecare parte a urmărit să răspundă la una dintre întrebări.
Scopul final a fost de a stabili răspunsuri la următoarele probleme:
Care sunt cunoștințele cadrelor didactice cu privire la competențele transversale și practicile lor de încorporare a acestora în practica lor zilnică?
Care sunt competențele transversale, ce nu sunt prevăzute de obicei în educația formală, de care are nevoie elevul secolului XXI pentru a participa în mod eficient la învățarea mixtă din perspectiva profesorilor și a elevilor?
Care dintre competențele transversale sunt cele mai expuse riscului atunci când se predă online.
Care sunt cunoștințele generale privind conceptul de TCfBL în rândul educatorilor și al factorilor de decizie politică?
Ce jocuri, instrumente online și instrumente de discuții folosesc profesorii?
Ce abilități sociale trebuie să îmbunătățească profesorii atunci când folosesc aceste instrumente?
Pentru a verifica care competențe sunt importante și care sunt neglijate în contextul școlar, a fost necesar să se creeze o listă cuprinzătoare de competențe. Pentru a face acest lucru, am decis să analizăm cadrele deja existente privind competențele transversale pentru a crea o matrice largă de competențe pentru a vedea care dintre ele sunt similare și care sunt diferite în diferite contexte.
După ce am analizat șapte dintre cadrele/conceptele existente privind competențele transversale, am decis să folosim versiunea adaptată a cadrului UNESCO privind competențele transversale ca bază pentru setul nostru de instrumente bazat pe cercetare, deoarece analiza noastră a arătat că acest cadru creat de UNESCO este cel mai cuprinzător (din grupul celor analizate).
Am reușit să identificăm majoritatea ideilor/conceptelor pentru a fi prezente și în alte lucrări. Cele care nu au fost găsite (două dintre ele) au fost adăugate la lista noastră, astfel încât să cuprindă toate conceptele menționate în alte lucrări. Scopul a fost de a crea o matrice largă de competențe care să fie apoi luate în considerare în chestionar. În plus, chestionarul din faza de început a proiectului a constat în întrebări care măsoară percepțiile profesorilor cu privire la abilități transversale, învățarea mixtă și jocuri.
Ca o concluzie, competențele transversale cu cea mai mare discrepanță în ceea ce privește importanța autopercepută și practicile la clasă sunt:
COMPASIUNE
Ca abilitate, aceasta cuprinde capacitatea de a fi înțelegător față de alte persoane și de a fi preocupat de suferințele sau nenorocirile altora.
RESPECTUL PENTRU MEDIU
Ca aptitudini, aceasta cuprinde capacitatea de a recunoaște importanța naturii și a dezvoltării durabile, ca fiind cruciale pentru siguranța noastră viitoare.
CAPACITATEA DE A ÎNVĂȚA ÎN MOD INDEPENDENT
Ca abilitate, cuprinde capacitatea de a controla propria învățare, adică conținutul, ritmul, scopurile și obiectivele.
FLEXIBILITATE ȘI ADAPTABILITATE
Ca abilitate, adaptabilitatea permite unei persoane să își schimbe comportamentul atunci când este necesar, în timp ce flexibilitatea permite unei persoane să își modifice comportamentul atunci când este necesar.
INGENIOZITATE
Ca abilitate, aceasta cuprinde capacitatea de a găsi o soluție inteligentă pentru a depăși dificultățile.
PARTICIPARE DEMOCRATICĂ
Ca abilitate, participarea democratică ne cere să luăm parte la acțiuni menite să influențeze pe cei aflați la putere și deciziile acestora.
ABILITĂȚI DE COMUNICARE
Ca și competențe, acestea sunt necesare pentru a vorbi în mod adecvat cu o mare varietate de persoane în diverse contexte, prin aplicarea strategiilor de comunicare.
AUTODISCIPLINĂ
Ca abilitate, aceasta cuprinde capacitatea de a rămâne motivat și de a acționa, indiferent de cum te simți, fizic sau emoțional, pentru a atinge obiectivele dorite.
CAPACITATEA DE A GÂNDI INDEPENDENT
Ca abilitate, capacitatea de a gândi independent presupune efortul de a gândi în mod conștient și de a întreprinde acțiuni deliberate pe baza propriei înțelegeri a diferitelor aspecte.
APRECIEREA UNUI STIL DE VIAȚĂ SĂNĂTOS
Ca aptitudini, aceasta cuprinde cunoștințele și acțiunile întreprinse pentru a menține un stil de viață sănătos, printre altele, printr-o dietă echilibrată și prin exerciții fizice regulate.
În raport cu rezultatele obținute, se poate concluziona că atitudinea generală a cadrelor didactice față de competențele transversale este pozitivă, însă nivelul de implementare la clasă a acestor competențe este mult mai scăzut. Profesorii, deși sunt conștienți de necesitatea de a se concentra asupra competențelor transversale, nu au nici stimulentul, nici ajutorul necesar pentru a face acest lucru, astfel încât aceste competențe sunt dezvoltate oarecum în paralel cu învățământul general.
În concluzie, rezultatele cercetării inițiale, împreună cu cadrul dezvoltat, pot contribui la creșterea gradului de conștientizare a profesorilor cu privire la competențele transversale și învățarea mixtă și le oferă instrumente care vor aduce creșterea dorită în practicile din clasă care vizează punerea în aplicare a acestor competențe în mod regulat.
După fazele de cercetare, elaborare de documente și aplicații, testarea acestora, o altă etapă importantă din cadrul proiectului este diseminarea cadrului elaborat care cuprinde competențele relevante pentru creșterea eficienței învățării și predării mixte.
Astfel, atât în cadrul Târgului de carte GAUDEAMUS Radio România, cât și a unei sesiuni on-line, au avut loc ateliere de diseminare a Programului de Formare Profesională Continuă pentru învățare hibridă (online și offline). La aceste sesiuni de lucru au participat cadre didactice de la școli și licee din municipiul București și din țară.
Programul de Formare Profesională Continuă reunește într-o bibliotecă virtuală toate materialele realizate de către parteneri pentru a fi utilizate de cadrele didactice în procesul educațional, respectiv instrumente pentru predare și învățare online, pentru derularea de discuții și cele pentru învățare bazată pe joc.
În cadrul atelierelor de lucru, cei prezenți au expus succint planuri de lecții pentru cele 10 competențe transversale amintite mai sus care definesc proiectul „Abilități sociale în învățarea mixtă pentru rezultate mai bune ale elevilor”.
Referitor la acest proiect finanțat prin programul Erasmus+ al Uniunii Europene – „Abilități sociale în învățarea mixtă pentru rezultate mai bune ale elevilor”, Costin Dedu, managerul echipei țării noastre reprezentată de Radio România, a spus că „în următorii ani, paradigma învățământului și mai ales modul în care se va preda, se va schimba enorm.”
La finalul evenimentelor de diseminare a instrumentelor ce pot fi folosite în învățămîntul hibrid, impresiile participanților ne motivează să sperăm că România poate fi parte a unei strategii educaționale dezvoltată la nivel european, pentru a ne adapta cerințelor generațiilor viitoare.
Realizator: Camelia Teodosiu
Foto evenimente de diseminare: echipa Radio România
În această ediție a emisiunii, așezăm pe rafturile Bibliotecii noastre o monografie fotografică despre valahii din Moravia.
Oamenii de aici i-au impresionat pe cei trei reprezentanți ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea – Gheorghe Petrilă, Constantin Demeter și Ovidiu Gabor care, în perioada 24 august – 6 septembrie 2023, s-au deplasat în Republica Cehă, pentru realizarea primei etape, cea de documentare, a proiectului ”Valahii din Moravia – Monografie fotografică”. Acest proiect al Asociatiei Etno Foto Art, s-a desfășurat sub egida și cu finanțarea Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.
Odată realizate câteva sute de fotografii, cu privire la Valahii din Moravia, următoarea etapă o reprezintă, un proiect expozițional care va fi vernisat la București.
Invitat în emisiunea noastră, Ovidiu Gabor ne va povesti și împărtăși impresii din timpul acestei călătorii. Începem cu o scurtă descriere a proiectului:
Ovidiu Gabor: Prin acest proiect, membri ai Asociației ETNO FOTO ART din Oradea și-au propus să realizeze o monografie fotografică a ținutului Valassko din Moravia, regiune din estul Cehiei, învecinată cu Slovacia și Polonia, despre oamenii, tradițiile și obiceiurile din această regiune.
Prima etapă a proiectului, cea de documentare și realizare a fotografiilor s-a desfășurat în perioada 24 august – 6 septembri 2023.
Astfel, în perioada amintită, au fost parcurși peste 1000 de km, în ținutul/districtul Valasško, iar cercetarea a fost efectuată în peste 20 de localități. Conform unui plan systematic, care a mai fost folosit și în proiectele anterioare, s-au efectuat fotografii documentare asupra reliefului zonelor cercetate, asupra localităților, bisericilor, caselor tradiționale, și nu în ultimul rând, au fost fotografiați oamenii. Și binențeles că partea cea mai interesantă a cercetării au constitui-o oamenii și mai ales poveștile lor.
Camelia Teodosiu: Propun să începem aceste povești cu elementele care v-au impresionat în mod deosebit și cele în care ați simțit că vă regăsiți – frumusețea locurilor, a oamenilor, obiceiuri și tradiții, elemente lingvistice comune…
Ovidiu Gabor: Ținutul Valasško este un teren muntos prietenos, cu înălțimi domoale de până la 1300 m,acoperite cu păduri de foioase și rășinoase sau cu fânețe montane, cu văi accesibile – locuri ideale pentru practicarea păstoritului și prelucrarea lemnului, activități ce i-au definit de-alungul secolelor pe locuitorii acestor meleaguri. Localitățile – specifice pentru zona deluros-muntoasă, așezate în general de-a lungul văilor sau în luncile de la confluența văilor.
Oamenii țínutului – mândri că sunt Valašsko, nu sunt și nu se consideră o minoritate națională; Valašsko are mai degrabă semnificația de oameni ai muntelui, la fel cum la noi oamenii din Munții Apuseni își spun ”moți”. Mie personal mi-au plăcut întâlnirile cu doamnaVladislava Hrubesová din Velke Karlovice, creatoare de costume populare, cu domnul Miroslav Janík din Valašska Klobouky, fondatorul unei Asociații care se dedică intens protejării naturii și a peisajului și dezvoltă o serie de activități și proiecte extraordinare privind conservarea pâșunilor, tânăra familie Radek Fryzelka și Zuzana Fryzelková, cultivatori de ierburi și plante aromatice tradiționale (mentă, gălbenele, mușețel și altele) pentru ceaiuri și industria farmaceutică. Filosofia de viață a acestor reprezentanți ai comunității valahe, revenirea la valorile și modul tradițional de viață și activitățile de conservare a zonei pastorale montane m-au impresionat profund.
Ocupația – industrializarea și mecanizarea survenite în secolul XX-lea, și-au spus cuvîntul și asupra preocupărilor populației din ținutul Valasško. Foarte mulți oameni lucrează în orașele mai apropiate (Rožnov pod Radhoštěm, Vsetín, Valašské Meziříčí), iar tinerii își continuă studiile superioare în orașele mari, Ostrava, Zlin, Brno sau chiar Praga. Cu toate acestea, pământurile sunt lucrate și bine întreținute, ocupațiile tradiționale revenind în ultimii ani în atenția multora dintre locuitorii zonei. Un trend important îl constituie accesarea de fonduri pentru reactivarea unor activități tradiționale, cum ar fi păstoritul și prelucrarea laptelui și a lânei. Dintre meșteșugurile mai vechi, țin să menționez că în cele două săptămâni, am întâlnit mai mulți meșteri populari: fierari, un creator de instrumente muzicale de suflat, o creatoare de costume populare, tâmplari, un tăbăcar (opinci, curele, hamuri) etc.
Multe dintre aceste meșteșuguri și obiceiuri pot fi văzute pe tot parcursul anului și la Muzeul în aer liber din Roznov pod Radhostem (Muzeu al satului Valah), unde meșteșugarii din ținut sunt invitați să își prezinte măiestria în cadrul programelor de promovare a tradițiilor. Pe parcursul unui an se organizează fel de fel de festivaluri și programe de obiceiuri și meșteșuguri printre care făcutul pâinii, prepararea mâncărurilor tradiționale, pregătirea ouălelor pentru sărbătorile pascale, cusutul hainelor tradiționale, prelucrarea lemnului, modelarea fierului (în principal potcoave pentru cai) și altele.
Camelia Teodosiu: Spuneți-mi dacă ați găsit case tradiționale în localitățile vizitate.
Ovidiu Gabor: Astăzi, dacă vrei să vezi case vechi din bârne în habitatul lor natural și nu în muzeu, trebuie să mergi cât mai înspre munte, pe văile mai putin accesibile, pentru că în centrele rurale mai mari oamenii si-au construit case noi. Noi am găsit astfel de case, multe din ele fiind renovate și adaptate necesităților actuale. Renovarea acestora este costisitoare, mult mai costisitoare decât construcția unei case noi. Cu toate acestea in ultimul deceniu interesul pentru renovarea caselor tradiționale a crescut, multe dintre acestea fiind introduce în circuitul turistic.
Aș vrea să revin însă la hrana locuitorilor de pe aceste meleaguri: o supă tipică, aici, este Valašska Kyselice, o supă acrișoară cu gust de usturoi, făcută din varză acră și căte-un pic de ciolan afumat, ori costițe afumate. Iar desert este binecunoscuta „frgaly”, un fel de pizza valahă, un blat ce se servește ca desert, în felii precum pizza, doar că blatul este mai dulce, umplut cu pastă de fructe sau brânză dulce. De Crăciun, se mănâncă în mod tradițional o supă de fructe, de regulă din prune uscate, provenite de la uscătoriile de fructe, care se găsesc la tot pasul în satele de aici.
Camelia Teodosiu: Ce ne puteți spune despre limba vorbită de locuitorii din Valahia Moravă?
Ovidiu Gabor: Limba folosită este limba cehă, existând binențeles și un dialect Valašsko. De remarcat este faptul că în acest dialect se mai păstrează câteva cuvinte binecunoscute în zonele pastorale din România. De pildă, cuvântul bača, care în limba cehă nu are corespondent, constatându-se că are originea la vechii valahi, care îngrijeau oile pe munte; gelata/geleta = recipientul de lemn în care se adună laptele proaspăt muls, (kýbl este găleata cea de toate zilele), urda = urdă, bryndza = brânză, kosar = coșar, watra, salasz/salaš = locul unde stă ciobanul cu oile; magura = vârf de munte întâlnit în Valašsko, polana = poiana, pietra = piatra, czadca = ceața, kolyba = un regionalism pentru o casă mai mică, strunga, kornuta, kotelnica, mierlok = mielul, rumiga = rumega, cetina, sihla = sihlă (pădure deasă de copaci tineri), kameșnica = cămașa, dunga = curcubeu, putnia = putină, trombita = trâmbiță, klapocz = clopot, grapa = groapă, în sensul pantă abruptă, rastoka = răstoaca, locul unde se deviază un râu pentru a prinde pește mai ușor, grun = grum/grumuri, cuvânt vechi românesc cu înțelesul de grămadă, stivă, teanc, ploština = ploștină, ceea ce înseamnă un teren umed sau o pășune lângă o apă, kosa = coasă pentru cosit, žinčica = jintiță, parte a zerului care se depune pe fundul vasului când se prepară urda, slanina = slănină, solanec = saramură, vlna = lână. Acestea nu sunt cuvintele unei țări, ci cuvinte ocupaționale specific domeniului pastorației, celor care se ocupă de creșterea ovinelor. Acestor cuvinte, transfrontaliere, întâlnite în micile sate din vârful sau văile munților locuite de vechii valahi, care au ajuns aici în numele transhumanței, se cuvenea să le acordăm atenție și să petrecem timp de două săptămâni în mijlocul lor. Referitor la Republica Cehă, termenii de mai sus, sunt regionalisme care pot fi intalnite doar districul Valašsko, Regiunea Moravia.
Muzeul Valah în Aer Liber (Valašské muzeum v přírodě) este un muzeu în aer liber în Rožnov pod Radhoštěm, Vlahia Moravă, Cehia. Muzeul este dedicat să conserve și să prezinte cultura și tradițiile vlahe. Este al doilea cel mai vechi, și cel mai mare muzeu în aer liber din Cehia.
Muzeul este format din trei părți independente: micul oraș de lemn, satul vlah și Valea Morii de Apă. A fost listat ca monument național în Cehia.
Muzeul a fost înființat de către frații Jaroněk, care proveneau dintr-o familie de meșteri și muncitori din clasa muncitoare. Bohumír Jaroněk, un pictor și artist grafic, a dezvoltat un interes deosebit pentru casele vlahe. In 1895 el a vizitat Expoziția Etnologică Ceho-Slavă din Praga, unde a văzut o expoziție în aer liber, cu case valahe. In 1909, frații Jaroněk s-au stabilit în Rožnov, și după scurt timp, Alois Jaroněk a călătorit la primul muzeu în aer liber din lume, aflat la Stockholm.
Între 1911 și 1925, frații au dezvoltat conceptul de muzeu în aer liber în Rožnov și a devenit realitate. În 1925, în timpul unui festival numit „Anul valah”, muzeul a fost deschis. În acel moment, acesta conținea două case mari – primăria și o casă din secolul al XVIII-lea – și câteva clădiri mai mici. Cu timpul, mai multe clădiri au fost adăugate în complex. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial un grup de tâmplari, sub conducerea lui Michal Fabián, au ridicat o biserică de lemn, folosind planurile bisericii de lemn din Větřkovice, lângă Příbor, care a ars în 1878. Partea inițială a muzeului a devenit ulterior numită micul oraș de lemn.
A doua parte a muzeului a fost construită prin anii 60’. Această parte reprezintă un sat tipic valah și constă în aproximativ 40 de clădiri. A treia parte – Valea Morii de Apă – a fost deschisă în anii 80’ și constă în multe mori și alte structuri care reprezintă lucrările și fabricarea realizate în sate, permițând vizitatorilor să se familiarizeze cu metodele tradiționale de producție și condițiile de lucru – Sursa: Wikipediaor.
Practici și viziuni artistice adunate în proiectul „Aluniș Eco LiterArt”
Bun găsit vă spune Camelia Teodosiu plină de inspirația adusă de amestecul a trei idei, noțiuni sau domenii întrepătrunse inedit în spațiul magic din Aluniș pentru a da formula „Aluniș Eco LiterArt”.
Este vorba despre un proiect de creație și curatorial dedicat unor practici și viziuni artistice ecoart, experimente, intervenții și documentări artistice în spațiile din Aluniș Retreat și Aluniș Art Center, comuna Colți, județul Buzău, și în cele din Ținutul Buzăului, devenit oficial, din aprilie 2022, Geoparc internațional UNESCO.
3 artiști vizuali -Mălina Ionescu, Andreea Medar și Maia Ștefana Oprea – recunoscuți pentru practicile lor artistice de tip eco, și 3 poeți – Ioana Iuna Șerban, Florina Zaharia și Dan Pleșa – au realizat în ateliere individuale și/sau comune, timp de 10 zile, opere vizuale și literare, pornind de la concepte eco, folosind materiale eco, urmând un mod de viaţă eco pe parcursul proiectului.
”Aluniș Eco LiterArt” este un proiect inițiat și coordonat de Dan Mircea Cipariu și Mihai Zgondoiu. Curator: Ana Daniela Sultana.
Ce s-a întîmplat? Au fost discuții despre ce înseamnă cu adevărat Eco. Ce e cu Natura de ne aruncă atâtea provocări? Prin ce crize trece și ce să înțelegm din modul ei complicat de a comunica?
La atâtea întrebări cu răspunsuri incerte, artiștii implicați au propus în fiecare zi, altceva. Mai întâi au discutat, chiar dezbătut eco aspecte importante, au analizat și au constatat că apar din ce în ce mai multe necunoscute în „ecoațiile” pe care nu și-au propus să le rezolve, ci să le „plămădească” într-un mod cât mai creativ. Au imaginat ”viața ca un depozit eco” și au conștientizat „riscurile obsesiilor ecologiste”. Au ascultat povești din Țara Luanei pentru a se (re)conecta cu natura și a înțelege limbajul pietrelor ridicate la rang de trovanți, al vulcanilor noroioși, al cerului inscripționat cu nori spectaculoși…
Credeți-mă! Am fost acolo și am simțit tot ce am crezut că văd și despre care s-a scris: „imagini eco, imagini amputate, imagini ale memoriei, dragoste și trovanți” reflectate în versuri, desene, rânduri și gânduri ale unor oameni prea ancorați în realitatea incertitudinii flash-uită de ochii artistului.
În această ediție a emisiuniii, patru din personajele implicate în proiectul „Aluniș Eco LiterArt”, ne vorbesc despre experiența trăită : Mihai Zgondoiu, Ioana Iuna Șerba, Dan Pleșa, Maia Ștefana Oprea.
Artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale, lector universitar Mihai Zgondoiu ne prezintă ne prezintă succint acest proiect bazat pe experiențe anterioare, în ideea că ecologia nu trebuie tratată ca „ceva la modă”, ci ca un comportament de bun simț, cu respect și responsabilitate față de mediul în care trăim.
Poeta Ioana Iuna Șerban – curator la MARe/Muzeul de Artă Recentă, descrie frumusețea și energia locului:
„Mi se pare că am trăit într-un film, un fel de VR, care mi-a fost pus pe ochi și în simțuri, toate zilele astea și a fost cu totul altceva decât mediul în care aș crea de obicei.”
După ce a absolvit Academia de Teatru și Film – specializarea scenaristică și critică de film, Dan Pleșa a început să scrie – poezie, proză, jurnalism cultural, dar a devenit și editor fiind unul din fondatorii editurii Vellant și al revistei de proză scurtă „iocan” care apare în format tipărit. La Aluniș, s-a simțit cotropit de natură și a înțeles că aceasta „are atât de mult echilibru, atât de multă forță, ordine și echilibru în ea însăși” încât devine anti-lirică, oferind răspunsuri pentru tot.
Maia Ștefana Oprea și-a pus semnătura de artist vizual printr-un desen în cărbune pe fațada unei case părăsite ce urmează a fi recondiționată. Subliniază ideea clipei efemere și a transformării noastre în timp. Statornică nonconformismului proriu, Maia reușește să surprindă atât ca artist cât și ca mamă a patru copii cărora le dedică toată ființa și imaginația ei. De aceea, dialogul cu Maia Ștefana Oprea s-a desfășurat în mai multe reprize și tot ce ne povestește, cu un firesc aparte, o face surprinzătoare.
„La Aluniș (unde revin pentru a treia oară) îmi pare lesne de găsit un portal de intrare într-un atemporal și un aspațial, în care problemele lumii curente par a se disipa în rășina de chihlimbar ce zace la Colți, amuletă vie strălucind în străfunduri de zeci de milioane de ani. Intervenția mea efemeră din cărbune pe fațada unei case ce urmează a fi recondiționată (aparent bântuită în trecutul apropiat) se întrepătrunde în mod abstract cu fragmente extrase și remixate din poezia lui T.S Eliot – aflată sub influența pandemiei de acum un secol. Ca și în proiecte recente precum Reconciliere, 2023 și Morphogenetic Industries, 2023, caut să propun potențiale conversații legate de nevoile ecologice ale lumii noastre prezente și viitoare, în care forma pur și simplu hibridizează, invadează, propagă organic materii și spații, ca o pseudo-vegetație.”, a mărturisit Maia Ștefana Oprea.
”Aluniș Eco LiterArt” este un proiect al asociației Euro CulturArt, cu sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național), și cu susținerea Centrului de Artă Aluniș.
Publicat de Camelia Teodosiu,
8 iunie 2023, 19:21 / actualizat: 9 iunie 2023, 11:02
Reziliență – este cuvântul cheie al acestei ediții și în contextul proiectului despre care vom vorbi, se referă la capacitatea cuiva de a reveni la normalitate după ce este supus unor factori de stres.
Mă opresc în dreptul raftului pe care stă scris cu litere mari NEURESIL. Este primul proiect din cadrul Departamentului de Cercetare al Universității Naţionale de Artă Teatrală și Cinematografică din București UNATC – CINETic finanțat într-un program dedicat tinerelor echipe de cercetători.
Scopul general al proiectului NEURESIL este de a înțelege mecanismele de reziliență din perspectiva neurodezvoltării prin măsurarea electrofiziologiei (EEG) în timp real pe parcursul unei experiențe de realitate virtuală (VR) incitantă. Este un proiect fascinant în care știința are spațiu de joacă în realiatea virtuală (VR), iar inteligența artificială născută din creativitaea minții umane se împletește cu emoția celui care o descoperă prin propria-i participare.
Cele două invitate ale emisiunii sunt dr. Miralena Tomescu – Director de cercetare al proiectului Neuresil și dr. Alexandra Sofonea – cercetător asociat post-doctoral la CINETic cu dublă diplomă în Teatru și Psihologie.
Miralena Tomescu – ne mărturisește că este pasionată de cercetare. În calitate de lector la Universitatea din Suceava și Universitatea din București, Facultatea de Psihologie predă metode în neuroștiințe și psihopatologie.
Miralena Tomescu – Director de cercetare al proiectului ne-a explicat că NEURESIL a dezvoltat o paradigmă de testare virtuală, în cadrul sistemului de videoproiecție imersivă CAVE, în care subiecții experimentează un scenariu interactiv virtual și sunt monitorizați în timpul unor sarcini provocatoare prin aplicarea tehnologiilor recente extrem de imersive pentru a identifica un marker neuro-hormonal obiectiv al rezistenței la stres. Proiectul NEURESIL cercetează mecanismele de reziliență psihologică din perspectiva dezvoltării neuronale în cazul adolescenților și tinerilor adulți.
Despre culegerea de date și analiza acestora aflăm de la cea de-a doua invitată care face parte din echipa NEURESIL – dr. Alexandra Sofonea – cercetător asociat post-doctoral la CINETic: ”(…)le dăm chestionarele, sarcinile computerizate(…), evaluări autoraportate percepute ale stărilor emoționale și montarea întregului sistem EEG care presupune, ulterior, acea înregistrare de date neurofiziologice care sunt atât de valoroase pentru întregul proiect.”
”Prevenirea prin formarea rezilienței este o strategie promițătoare care încearcă să reducă povara socio-economică actuală a problemelor de sănătate mintală legate de stres și ar putea avea un impact de durată asupra societății noastre în evoluție.
Ca un prim pas către acest obiectiv, este necesar să identificăm markeri neurofiziologici robuști ai rezistenței în timpul adolescenței. Vom investiga interacțiunea dintre multiplii factori diferiți ai rezistenței: trăsături individuale, comportament, activitatea creierului și hormoni.
Proiectul va instrui adolescenții să navigheze în sarcini provocatoare VR prin aplicarea tehnologiilor recente extrem de imersive pentru a identifica un marker neuro-hormonal obiectiv al rezistenței.” – https://unatc.ro/devunatc/neuresil/
Realizator: Camelia Teodosiu
Foto: Departamentuluu de Cercetare al UNATC – CINETic
Vă invit în comuna Nucșoara din județul Argeș pentru a afla poveștile unor arbori seculari pe care locuitorii zonei împreună cu primarul de aici Ion Cojocaru, îi îndrăgesc, îi ocrotesc și se gândesc la ce reprezintă ei pentu istoria acestui popor și pentru generațiile viitoare.
De aceea Fundația Conservation Carpathia a venit în întâmpinarea lor cu o inițiativă deschisă tuturor celor care doresc să susțină păstrarea valorilor naturale. Așa s-a născut Campania „Pădurea poveștilor nemuritoare” care își propune să promoveze suprafețele întinse de pășuni vechi pe care cresc numeroși arbori seculari, în special fagi, aici la Nucșoara.
Ion Cojocaru, primarul comunei Nucșoara, declară cu seninătate și mult curaj că a descoperit fagii seculari din zonă în cel mai dificil moment al vieții sale, iar legătura cu natura și acești arbori spectaculoși, încărcați de istorie și măreție i-a dat sens vieții și puterea de a merge mai departe:
„Am descoperit fagii seculari de pe aria comunei Nucșoara în cel mai dificil moment al vieții mele. Deși sunt localnic și cunosc zona și am trecut de nenumărate ori pe lângă aceste pajiști, n-am stat niciodată să privesc cu atenție valoarea și frumusețea pe care o au. Întâlnirea mi-a redat speranța și sănătatea, m-a făcut să simt legătura dintre om și natură, dărnicia și toleranța ei, dându-mi sens vieții. Acela a fost momentul în care am spus că despre acești fagi trebuie să afle mai multă lume, că ei trebuie protejați, trebuie să rămână aici. Sunt onorat să lansez „Pădurea cu Povești Nemuritoare” și sper că atât oamenii din Comuna Nucșoara, cât și oaspeții noștri să înțeleagă și să contribuie la eforturile noastre de a păstra și de a da mai departe ceea ce natura ne-a oferit cu atât de multă dărnicie”.
Foto: Fundația Conservation Carpathia
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
„Pădurea Poveștilor Nemuritoare” este o inițiativă a Primăriei Comunei Nucșoara din județul Argeș, realizată cu sprijinul Fundației Conservation Carpathia care contribuie la refacerea ecosistemelor naturale din Munții Carpați, în beneficiul biodiversității și a comunităților locale. Victoria Donos Directorul de comunicare al Fundației Conservation Carpathia ne spune că Nucșoara este cu adevărat un loc de poveste și pare a fi îndrăgostită de frumusețea zonei înconjurată de lacuri și pajiști cu fagii seculari martori ai istoriei.
Fagii seculari de la Nucșoara se află pe un teren al primăriei locale, însă din cauza lipsei de fonduri, aceștia nu a fost incluși într-un circuit turistic și nici nu beneficiază de protecție.
Putem ajuta ca pajiștile cu arbori seculari de la Nucșoara să fie protejate, să devină cunoscute și să se dezvolte o infrastructură de vizitare. Oricine poate să adopte un fag, alegându-l din harta zonei. Găsiți informații complete și detalii pe site-ul – www.arboricupovesti.ro.
Campania „Pădurea poveștilor nemuritoare” s-a născut din dorința de a proteja unii dintre cei mai vârstnici și spectaculoși fagi ai Europei. Este o inițiativă deschisă tuturor celor care doresc să susțină păstrarea valorilor naturale.
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Fundația Conservation Carpathia
Tot pe pajiștile de la Nucșoara, ne-am întâlnit cu Ion Holban, ecolog și manager al proiectului de conservare a arborilor seculari de aici, majoritatea fagi – mult mai mulți decât numărul celor cartați – 2544 pentru campania „Pădurea Poveștilor Nemuritoare”. Acest număr simbolic este asociat cu înălțimea vârfului Moldoveanu – cel mai înalt din Carpații României spre care se pleacă pe traseu din această zonă .
În calitate de ecolog specializat în inventarierea florei și faunei, precum și în cartarea de habitate, Ion Holban ne povestește cum a ajuns managerul acestui proiect de anvergură și ne vorbește despre particularitatea acestor arbori seculari din Nucșoara, fiind, de asemenea, impresionat de frumusețea locului, dar și a oamenilor.
Dacă doriți să faceți parte din poveste, intrați pe www.arboricupovesti.ro, iar pentru inspirație, ascultați câteva din mărturisirile fagilor adoptați:
Și 8 pâini pentru 2 săptămâni. Atât aveau în raniță când au luat drumul rezistenței. Puseseră jurământ de răzvrătire anticomunistă, pe cruce și pistol în casa Elisabetei Rizea. Era primăvara lui 49 și de aici, partidul avea să-i știe de Bandiți, oamenii aveau să-i știe de Partizani.
Titu lăsa în urmă 1 casă cu 2 camere și 5 copii, ca să ajungă văduvul Mariei, „împușcată în timp ce se afla în bandă pe munte”. Toma, căpitan-partizan și până la abdicarea regelui parte din garda de la Palat, lăsa în urmă fragila siguranță a exilului, pentru sfârșitul cu spatele la zid.
Din 49 în 58 când au fost prinși, 10 ani n-au lăsat urme. Nu umblau iarna, ca să nu-i trădeze vremea și să li se vadă pașii în zăpadă. Vremurile îi trădaseră de mult. Nu și pădurea de aici: amestecau resturi de mălai cu scoarță de copac pisată ca să se hrănească, și sus pe creste, arborii le ascundeau intrarea în grota în care coborau pe funie… și ieșeau de dorul părinților, să-i vadă, din când în când, cu binoclul, jos, în sat. Istoria multora dintre ei s-a curmat într-un mormânt nici acum cunoscut. Cu trupul în beci și sufletul în pădurea de acasă, memoria lor ne rămâne.
Toma. Petre. Alexandru. Nicolae. Maria. Ion. Titu. Ioan. Maria. Gheorghe. Benone. Elena. Ion. Constantin. Iancu. Nicolae. Tică. Aurelia. Cornel. Arborii le șoptesc încă numele. Le adăpostesc Altarul. Și spun povestea Partizanilor așa cum a fost ea odată ca întotdeauna.
Tocul ușii… Scorburile mici lăsate de gloanțele Securității se văd și acum în lemnul casei din Nucșoara. Așa cum scobit a rămas și sufletul locurilor ăstora, când Elisabeta s-a dus dintre noi. Discretă, ca atunci când se strecura printre uluci să ascundă, în gropi numai de ei știute, provizii pentru partizanii din Făgăraș. Sau să le lase mesaje în saci găuriți, „Poșta”, cum o numeau cu drag și sete să știe unii de alții dacă mai trăiesc. N-au prins-o comuniștii că era măruntă. A rezistat la uzura torturii ca fagul. Și tot ca el s-a îndoit numai sub vreme, dar niciodată sub vremuri.
Lemnul crucii pe care 16 partizani au legat jurământ în casa ei, în primăvara lui 49, să nu lase rânduiala comunistă să aibă pace, nu în Făgăraș!, lemnul crucii știe câte a pătimit Elisabeta că a dat o cană de apă, un colț de odihnă și loc de mormânt în grădină Haiducilor Muscelului.
Și lemnul arborilor din pădurea asta știe toate cărările pe care Elisabeta le-a luat ca să muncească pământul altora, că pe al ei l-au luat la colectiv, și a muncit la alții cu ziua și cu palma până nu s-a mai putut iscăli. Au văzut toate sărutările date soțului când urca la munte și ea nu știa de-i ultima dată când îl vede plecând cu ranița în spate, toporașul pe mână și câinele după el.
Aceasta e povestea Elisabetei Rizea. Și arborii o spun, așa cum a fost ea odată ca întotdeauna.
Sigur e înalt. Și când ajungi în vârf… nu-i gata treaba grea. Mai mergi pe buză, pe margine, pe tăiș… atârnând în gol. Și când nu simți pământul sub picioare, nici nu contează că-s 2 metri până la teren stabil sau 200. Inima o ia la goană la fel de tare. Hai! Curaj! Pe brațe te poți baza mereu. Și pe aer adânc tras în piept!
Pornește. Nu în față, ci în sus. Întinde primul braț, degetele simt și se agață, mușchii intră în alertă. Următorul braț, aceeași mișcare, și… gata, s-a desprins de pământ. Nu are nevoie să se uite încotro se îndreaptă, pe peretele de escaladă. Intuiește direcția cu toată pielea, cu toate simțurile, ar spune lumea. Cu toate puterile, spune Răzvan. Când îți lipsește văzul, celelalte nu-s simțuri, sunt putere. Și cu fiecare urcuș, și în escaladă și în viață, își antrenează puterile acestea să lucreze împreună. Așa ajunge de la primul traseu surplombat, adică înclinat în afară, în gol, la Campionatul Mondial de Paraclimbing. Și de acolo, căpitan al Lotului Național de Paraclimbing. Nu pentru că nu-i e frică de necunoscut, ci pentru că sentimentul de independență pe care îl trăiește cu fiecare urcare îi dă curaj de fiecare dată. Să ajungă mai sus, mai repede, mai perseverent. Și să-i inspire și pe ceilalți, să-i facă să înțeleagă că nu e nevoie să vezi înălțimile ca să le urci. Înălțimile le simți, pe frunte, în buricul degetelor, în adâncul sufletului.
Aceasta este povestea lui Răzvan Nedu. Și povestea lui se cațără ușor între ramurile arborilor de la Nucșoara, iar frunzele o duc mai sus. Nu au nevoie de ghid să vadă încotro. Ca și el, arborii știu că hărțile spre mai departe sunt în noi.
Publicat de Camelia Teodosiu,
19 mai 2023, 15:48 / actualizat: 24 mai 2023, 20:46
„Pădurea Poveștilor Nemuritoare” este o inițiativă a Primăriei Comunei Nucșoara din județul Argeș, realizată cu sprijinul Fundației Conservation Carpathia și s-a născut din dorința de a proteja unii dintre cei mai vârstnici și spectaculoși fagi seculari din Europa și să contribuie la dezvoltarea turistică a zonei.
Campania „Pădurea poveștilor nemuritoare” este o modalitate simplă și inovatoare prin care oamenii se pot conecta cu natura și pot lăsa o moștenire de durată. Nu trăim îndeajuns de mult să ne spunem povestea, însă acești fagi seculari sunt aproape nemuritori. O pot face ei pentru noi, dacă-i adoptăm. Putem ajuta ca pajiștile cu fagi seculari de la Nucșoara să fie protejate, să devină cunoscute și să se dezvolte o infrastructură de vizitare, fiind incluse într-un circuit turistic. Oricine poate să adopte un fag secular, alegându-l din harta zonei sau căutând după un număr preferat, pentru suma de 700 de lei.
Cei care adoptă fagul pot opta să-și lase pe site o poveste care ulterior va fi editată, înregistrată audio și imprimată pe un cod QR ce va fi plasat pe arborele adoptat. În acest fel, de fiecare dată când cineva scanează codul QR, va putea citi povestea respectivă și se va putea conecta cu persoana care a adoptat arborele. Un fag poate fi adoptat pentru o perioadă de 7 ani, iar adoptatorii primesc prin email un certificat de adopție cu imaginea arborelui ales și coordonatele GPS ale acestuia. Cei care vor să se alăture proiectului, însă preferă să adopte un arbore fără a-și lăsa povestea, au și această opțiune pe arboricupovesti.ro.
„Am descoperit fagii seculari de pe aria comunei Nucșoara în cel mai dificil moment al vieții mele. Deși sunt localnic și cunosc zona și am trecut de nenumărate ori pe lângă aceste pajiști, n-am stat niciodată să privesc cu atenție valoarea și frumusețea pe care o au. Întâlnirea mi-a redat speranța și sănătatea, m-a făcut să simt legătura dintre om și natură, dărnicia și toleranța ei, dându-mi sens vieții. Acela a fost momentul în care am spus că despre acești fagi trebuie să afle mai multă lume, că ei trebuie protejați, trebuie să rămână aici. Sunt onorat să lansez „Pădurea cu Povești Nemuritoare” și sper că atât oamenii din Comuna Nucșoara, cât și oaspeții noștri să înțeleagă și să contribuie la eforturile noastre de a păstra și de a da mai departe ceea ce natura ne-a oferit cu atât de multă dărnicie”, a spus Ion Cojocaru, primarul comunei Nucșoara.
Natura este o sursă de dezvoltare durabilă pentru comunități, iar Nucșoara este un loc care are multe resurse valoroase în jurul cărora se pot dezvolta activități care să aducă beneficii și venituri oamenilor. Proiectul este o bună modalitate de conectare a oamenilor cu natura și poate fi o moștenire care va dăinui pentru generațiile următoare, așa cum a fost rezistența anticomunistă care s-a născut și care a trăit aici peste zece ani.
Campania „Pădurea poveștilor nemuritoare” este deschisă tuturor celor care doresc să susțină păstrarea valorilor naturale și își propune să promoveze suprafețele întinse de pășuni vechi pe care cresc numeroși arbori seculari, în special fagi.
Fagii seculari de la Nucșoara se află pe un teren al primăriei locale, însă din cauza lipsei de fonduri, aceștia nu au fost incluși într-un circuit turistic și nici nu beneficiază de protecție. Începând cu anul 2021, Fundația Conservation Carpathia împreună cu Primăria locală și-au propus să pună în valoare arborii seculari de la Nucșoara într-un proiect inedit, selectând 2.544 de arbori, similar altitudinii celui mai înalt vârf din România, Moldoveanu. Fiecare arbore a fost inclus într-o hartă cu coordonate GPS, a fost fotografiat și are o plăcuță cu un număr.
Pentru a afla mai multe despre campania „Pădurea Poveștilor Nemuritoare” sau pentru a face o donație, vă rugăm să vizitați www.arboricupovesti.ro.
Un video manifesto care susține campania poate fi vizionat:
Împreună, putem crea o moștenire care va dăinui pentru generațiile următoare.
Despre Fundația Conservation Carpathia
Fundația Conservation Carpathia este cel mai mare proiect de conservare a naturii din Europa, care contribuie la refacerea ecosistemelor naturale din Munții Carpați, în beneficiul biodiversității și a comunităților locale. Din 2009, fundația românească a salvat de la exploatare peste 27.000 de hectare de păduri și pășuni alpine în sudestul Carpaților Meridionali, achiziționându-le cu scop de conservare, a plantat peste 3,7 milioane de puieți pe 1.906 ha afectate de tăieri, a creat o zonă de 78.000 ha pe care nu se desfășoară vânătoare sportivă și de trofee. Fundația contribuie la bunăstarea comunităților din vecinătatea pădurilor protejate prin proiecte sociale, de educație și de dezvoltare de afaceri verzi, iar viziunea pe termen lung este crearea Parcului Național Munții Făgăraș.
Copiii pot descoperi secretele Muzeului „Casa Mureșenilor” din Brașov într-un tur virtual. Turul virtual este de tip joc-ghicitoare, cu mai multe provocări legate de istoria și obiectele expoziției permanente ale Muzeului.
Astăzi a avut loc lansarea proiectului cultural „Secretul Familiei Mureșianu – Tur virtual gamificat” al Muzeului „Casa Mureșenilor” din Brașov.
Proiectul se adresează în special tinerilor cu vârste cuprinse între 10-15 ani și propune o metodă creativă de educație și prezentare a muzeului. Mai precis, printr-o aplicație care îmbină un tur virtual al expoziției cu accesarea unui joc informativ și distractiv, istoria familiei Mureșianu devine accesibilă publicului larg.
Turul virtual gamificat poate fi accesat în muzeu prin intermediul unui smartphone, tablete, sau, acasă, pe computer sau laptop, accesând adresa web a instituției.
Bun găsit, vă spune Camelia Teodosiu, la o nouă ediție a emisiunii nostre pe care o deschidem cu ”a fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti, o insulă de o frumusețe aparte cu oameni minunați, primitori, iubitori de viață și păstrători de obiceiuri și tradiții care au rămas peste veacuri.” Vă invit să descoperiți povestea misterioasei Ada Kaleh spusă în sunete, imagini și rememorări cu muzicieni și locuitori ai insulei acoperite, între timp, de ape.
Această poveste fascinantă a inspirat Asociația pentru Cultură și Tradiție Anton Pann, să lanseze, sub patronajul Ambasadei Turciei la București, proiectul Ada Kaleh Mon Amour.
Proiectul Ada Kaleh Mon Amour a demarat în anul 2014, când membri ai Ansamblului Anton Pann și ai Asociației cu același nume au luat legătura cu insulari care le-au împărtășit amintirile din locul rămas în sufletele lor ca fiind „acasă”. Aceste povești de viață recuperate au fost fermentul dorinței de a readuce în conștiința publicului din România istoria aceste insulei atât de speciale și aroma orientului „de la noi de-acasă”. Pentru a da viață acestui proiect, echipa Anton Pann a colaborat cu Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” – co-producător al proiectului, Institutul de Folclor, s-au făcut cercetări amănunțite în Arhivele Naționale și s-au recuperat amintiri prin ore lungi de dialog cu ultimii insulari. Astfel, proiectul Ada Kaleh Mon Amour explorează, prin muzică, sonoritățile fertile și pline de culoare din acest bogat și fascinant spațiu oriental dispărut.
Din fragmentele de memorie recuperate renaște povestea misterioasei insule Ada Kaleh, a cărei unicitate a fascinat de-a lungul timpului scriitori și cineaști deopotrivă, constituind tema perfectă pentru o imersiune exotică într-o lume dispărută. Prin intermediul muzicii, al proiecțiilor video, al expoziției și al rememorărilor, publicul va porni într-o minunată călătorie imaginară pe spectaculoasa insulă dispărută.
La conferința de presă, care a avut loc la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” din București, reprezentanții instituțiilor implicate au subliniat unicitatea acestui proiect și au pus în valoare detaliile menite să atragă atenția publicului.
Foto:Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”
În deschiderea evenimentului Paula Popoiu – manager al Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” își amintește cum a devenit, pentru ea, insula Ada Kaleh o legendă:
Comunitatea turcă din România este un exemplu de integrare și conviețuire cu celelalte comunități, subliniază Excelența Sa, doamna Füsun Aramaz, ambasadoarea Turciei la București.
Ada Kaleh Mon Amour este un proiect cultural complex menit să readucă la viață prin muzică, amintiri și imagini povestea insulei dispărute a Dunării . Toate aceste detalii și mărturii au în spate o muncă de cercetare și documentare impresionantă, după cum aflăm de la dr. Claudiu Turcitu de la Arhivele Naționale ale României.
Parte din povestea insulei este depănată chiar de un locuitor al ei – Turhan Semși – Președinte al Uniunii Democrate Turce din România, filiala București. Cum începe aducerea aminte?
Constantin Răileanu – președinte al Asociația pentru Cultură și Tradiție Anton Pann prezintă proiectul Ada Kaleh Mon Amourconceput cu un grad mare de interactivitate, astfel încât amintirile insulei să prindă viață, iar publicul să redescopere cum se desfășura traiul pe Ada Kaleh, ce secrete ascundea aceasta în cele patru tuneluri, cum se distrau copiii sau cum se nășteau poveștile de iubire aici.
Dacă doriți să savurați direct, farmecul insulei misterioase Ada Kaleh, vă invităm să fiți prezenți la evenimentele deschise publicului care au început săptămâna trecută, la Drobeta-Turnu Severin; în acest weekend au loc la Constanța și săptămâna viitoare în București – vineri, 23 septembrie, de la ora 19.00, la Opera Națională Română și sâmbătă, 24 septembrie, de la ora 16.00, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”.
În Ada Kaleh Mon Amour, publicul intră în contact direct cu poveștile foștilor insulari, află date istorice, precum când a fost clădită cetatea, cum a ajuns să fie insula un teritoriu scutit de impozite și cu conducere proprie, cum era alcătuită comunitatea și multe alte aspecte din viața de zi cu zi a locuitorilor. La toate acestea se adaugă recrearea atmosferei de pe insulă printr-un spectacol unic susținut de Ansamblul Cameral de Muzică Veche Anton Pann și invitații săi, spectacol ce va conține o selecție de melodii ce se cântau pe Ada Kaleh. Este o muzică plină de culoare și parfum, prin intermediul căreia muzicienii vor reconstitui atmosfera de pe insulă, iar invitații lor vor aduce o altfel de emoție prin rememorarea momentelor trăite pe insula plină de mistere.
Sub coordonarea lui Constantin Răileanu (dirijor și orchestrator, voce, percuție, daire, kanun), vor dărui publicului poveștile insulei Ada Kaleh muzicienii Sabin Penea (vioară), Alexandru Stoica (oud), Andrei Nițescu (violoncel), Ghassan Bouz (bendir, darbuka, riq) ne vor înlesni cunoașterea frumoasei Ada Kaleh. Lor li se alătură invitata specială Mehtap Demir (voce).
Program: București: vineri, 23 septembrie, de la ora 19.00, la Opera Națională Română și sâmbătă, 24 septembrie, de la ora 16.00, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”.
Proiectul Ada Kaleh Mon Amour este o producție a Asociației pentru Cultură și Tradiție Anton Pann sub patronajul Ambasadei Turciei la București, co-producător Muzeul Satului ”Dimitrie Gusti”. Partenerii proiectului sunt Arhivele Naționale, Centrul de Studii Turce de la Universitatea București, Uniunea Democrată Turcă, Muzeul Regiunii Porțile de Fier, Consiliul Județean Mehedinți, Biblioteca Județeană I.N. Roman Constanța, Consulatul Turc, Radio România, Radio România Cultural, Primăria Drobeta-Turnu Severin, Yunus Emre Constanța, COMPUTERLAND, TIAD, Turkish Airlines. Proiectul este co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național (AFCN).
Realizator : Camelia Teodosiu
Fotografii puse la dispoziție de Asociația pentru Cultură și Tradiție Anton Pann
Publicat de Gabriel Stan,
12 septembrie 2022, 16:28
Cristian Dumitrașcu (realizator): Am gândit o prezență despre care noi spunem că este una necesară, a veștilor care vin dinspre lucrătorii și militarii Ministerului de Interne.
Prima rubrică despre misiunile Ministerului Afacerilor Interne vine de la Târgu Mureș.
În urmă cu o săptămână și ceva a avut loc o ceremonie de acordare a emblemei de onoare a Departamentului pentru Situații de Urgență.
Au fost acordări de distincții pentru merite deosebite și avansări în gradul următor, în mod excepțional, a pompierilor români care s-au remarcat și au participat în cadrul misiunilor internaționale din anul în curs.
De altfel, noi, acum vreo trei săptămâni, cred, am intrat în direct cu pompierii care se întorceau din Franța. În prezența secretarului de stat și șef al Departamentului pentru Situații de Urgență, doctorul Raed Arafat, au fost operaționalizate, adică au intrat în dotarea ISU și au început să opereze două motociclete pregătite să intervină în sprijinul comunității și a cetățenilor.
Un real beneficiu pentru mureșeni, prin timpul rapid de răspuns în situații de urgență atins cu ajutorul acestor motociclete. Îl ascultăm pe doctorul Raed Arafat.
Raed Arafat:Am început cu orașele care sunt mai mari, dar era clar că vom ajunge și la orașele cum este Târgu Mureș. O să ajungem și la Sibiu și în alte orașe din zona Ardealului. Vor face mare diferență în intervenție pentru că vor ajunge foarte rapid.
Au limitările lor dacă este gheață, zăpadă, jos și atunci, mai greu să fie utilizate, fiind risc mare pentru paramdici, dar în rest, ele vor fi prezente în oraș. Au fost foarte eficiente în alte localități, în București și în alte zone.
Dacă distrăm cu paramedicii, toți au deja povești de oameni resuscitați de ei la prima sosire. La un stop cardiac contează foarte mult prima defibrilare, când se dă, dacă se dă în primul minut, în al doilea, în al treilea, cu cât curge timpul, cu atât șansa de resuscitare a pacientului e mai mică.
De aceea, proiectul cu motocicletele este unul dintre proiectele care a fost susținut de Departament pentru Situații de Urgență și am găsit sprijin din sectorul privat. Și mai este un proiect care urmează să îl vedeți.
Noi l-am lansat o dată. Este implementarea a peste 300 de defibrilatoare semiautomate în mai multe localități din țară. A fost o întârziere cauzată de pandemie și de lipsa unor componente.
La acest moment suntem pregătiți, și o să vedeți, în curând, începerea implementării acestor defibrilatoare, care vor fi găsibile în zone publice și unde oamenii pot să le folosească sub îndrumarea Dispeceratului, dar preferabil, chiar vor fi undeva unde oamenii din jur sunt deja instruiți să le folosescă, dacă există o problemă.
Elicopterele Black Hawk, este un proiect foarte important pentru Ministerul Afacerilor Interne și vor înlocui în final flota învechită al elicopterelor Mi-7 și Mi-8 rusești.
Primul elicopter din șase pe situații de urgență a ieșit deja în încercări și va fi primul elicopter pe care piloții Inspectoratului general de Aviație din cadrul Ministerului Afacerilor Interne vor face antrenamentele practice.
Deja, piloții au fost în Statele Unite, au făcut pregătirea teoretică, care e destul de complexă, și pregătirea pe simulator. Și acum a rămas pregătirea practică. Încă elicopterele mai așteaptă unele echipamente și piese suplimentare.
Sunt dintre cele mai complexe elicoptere, conform celor zise de cei de la fabrica din Polonia, care s-au făcut la ei din punct de vedere al dotării. Ele sunt elicoptere multi-rol, vor fi folosite la stingerea incendiilor de pădure, la misiuni de căutare-salvare, inclusiv din zona mării.
Vor avea capabilitatea de a transporta patru pacienți pe targă cu toate echipamentele. Din cauza asta, ele nu pot fi livrate imediat și ne așteptăm la livrarea lor în al doilea semestru, anul viitor.
Colegii care au fost în Franța și care ne-au reprezentat foarte bine – știți că a fost o intervenție, la solicitarea Franței, prin Protecția Civilă Europeană – colegii noștri au ajuns aeropurtat, cu avioane mari, aduse de la baza NATO, baza Pápa din Ungaria, unde România are ore în aceste avioane și au ajuns în timp record, la 3.000 de kilometri aproape și au participat la intervenții.
Feedbackul, toate informațiile care le am de la colegii noștri de la Securitatea Civilă Franceză sunt la superlativ față de colegii noștri. Era normal să-i recunoaștem și măcar să le mulțumim în acest mod pentru efortul care l-au depus.
Trebuie să fie Târgu Mureșul mândru, cum trebuie să fie pompierii în general mândri că din rândul lor, colegi de-ai lor au ajuns să obțină locurile 2 și 3 în unele dintre cele mai complexe competiții și în prezența unor echipaje de tradiție în acest domeniu.
Asta înseamnă că avem oameni de valoare și avem un mecanism, un sistem de pregătire de valoare pentru ei.
Sursa foto: Facebook – Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă
Asociaţia Umanitară Tadeu şi Biserica „Sfântul Dumitru-Poştă”, Paraclis Universitar,vă invită să participaţi la „AuGUSTeria – Târg de bucate tradiţionale, ediţia a VI-a”, care va avea loc în zilele de 20 şi 21 august a.c., pe strada Franceză nr.1, în Centrul Vechi al Capitalei.
Târgul caritabil are drept scop strângerea de fonduri necesare pregătirii pentru începutul anului școlar a 150 de elevi din județele Prahova, Tulcea, Teleorman, Vaslui și municipiul București, care provin din familii cu posibilități financiare reduse.
Evenimentul se va desfăşura pe parcursul a două zile şi va avea loc la Biserica „Sfântul Dumitru-Poştă”, Paraclis Universitar. În data de 20 august, începând cu ora 17.00, veţi putea participa la „Festivalul limonadei”, o sărbătoare plină de culoare, unde veţi avea ocazia să gustaţi limonada preferată, care va fi preparată de voluntarii noştri, adulţi şi copii.
Încheiem evenimentul „AuGUSTeria” cu Târgul de bucate tradiţionale, la care vă aşteptăm în data de 21 august, începând cu ora 11.30. În cadrul târgului veţi putea alege, pentru dumneavoastră şi persoanele dragi, produse handmade, lucrate de voluntari, dar și bucate tradiționale, pregătite de gospodinele noastre, cu ingrediente naturale şi multă dragoste.
În ambele zile, vizitatorii vor putea participa la ateliere culinare,de poveşti, de pictură şi împletituri, vor putea învăţa tehnica împâslirii cu acul şi vor asista la momente artistice de muzică folk şi tradiţională.
Participanţii pot alege produsele favorite și pot oferi donaţii benevole, care vor constitui fondul necesar pentru cumpărarea ghiozdanelor şi rechizitelor şcolare care vor fi oferite copiilor.
Aflat la cea de-a şasea ediție, Târgul caritabil „AuGUSTeria” este un proiect inițiat de Asociația Umanitară Tadeu, în colaborare cu Biserica ”Sfântul Dumitru-Poștă”, Paraclis Universitar. În cei cinci ani de când proiectul se află în derulare, târgul cu gust de vară a reușit să pregătească pentru începutul anului școlar aproximativ 1000 de copii, cărora le-au fost oferite ghiozdane și rechizite necesare pentru şcoală.
Iată-ne, din nou, în spațiul alocat inspirației pentru o viață frumoasă.
Vă propun un dialog despre cea mai rentabilă afacere – aceea de a fi oameni buni. Invitatul acestei ediții este Cristian Bănică – fondatorul și managerul DallesGO – cea mai mare platformă de cursuri, din România.
Cu o carieră impresionantă în afaceri, Cristian Bănică crede în dezvoltarea personală și profesională prin care oamenii își îndeplinesc visurile.
Încă din adolescență a fost pasionat de branduri – produse, afaceri sau oameni de succes.
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Foto: Camelia Teodosiu
Cristian Bănică a urmat cursurile gimnaziale și liceale în Brăila. A fost olimpic național la matematică și a jucat fotbal în echipa orașului timp de 10 ani. La 19 ani vine la București ca student la facultatea de Științe Economice. Anul următor intră și la facultatea de Dept, Universitatea Nicolae Titulescu.
Își începe activitatea la 21 de ani, ca agent de vânzări, iar la 22 de ani lansează „Best Models” care va deveni una din cele mai importante agenții de modele din România.
Timp de 10 ani Cristian Bănică activează în domeniul modei colaborând cu cele mai importante agenții de modele din NewYork, Paris și Milano. Colaborează cu sute de designeri vestimentari din România, dezvoltând un întreg sistem de organizare de evenimente și producție publicitară în domeniul modei.
Din 2007, Cristian Bănică organizează, în calitate de producător general, împreună cu ambasada Franței și Institutul Cultural Francez „Pasarela”, considerat cel mai important festival de modă din România post decembristă. La festival participă cei mai importanți designeri ai momentului cât și cei mai talentați studenți ai facultățior de modă din țară, care au șansa să lucreze cu brand-uri importante din lumea modei pariziene în urma participării la festival.
Din 2010, Cristian Bănică lansează „DallesGO”, cea mai importantă platformă de cursuri after-work din România. O platformă care ajunge în decursul a 12 ani de activitate în cele mai importante 20 de orașe din țară și singura școală care, din 2020, transmite cursurile live-online în sistem de televiziune.
Platforma abordează domenii importante ale industriilor creative cum ar fi: design, modă, gastronomie, business, dezvoltare personală și multe altele.
Creat din pasiunea pentru dezvoltarea personală în industriile creative și conceput ca un spațiu de învățare, de auto-descoperire și de networking cu profesioniști din industria creativă, DallesGO continuă să crească, oferindu-le cursanților experiențe din ce în ce mai interactive și o educație profesională prin excelență.
Începând cu anul 2010, zeci de mii de persoane din întreaga țară au absolvit cursurile DallesGO, iar foarte multe cariere de succes din România au început chiar de pe băncile acestei școli.
Una dintre misiunile DallesGO este aceea de a descoperi și promova tinere talente. Cursurile sunt interactive și îți dau ocazia să probezi în timp real aptitudinile, să dezvolți proiecte creative de impact și să beneficiezi de networking într-un context benefic profesional sau social. Fiecare curs are o finalitate concretă – fie o expoziție, o activare online sau un proiect specific.
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Foto: Cristian Bănică
Invitatul emisiunii, Cristian Bănică – fondatorul și managerul DallesGO, este căsătorit cu Aliția Bănică, designer vestimentar, iar împreună cu aceasta are 2 copii superbi, Eva și Eden, viața de familie fiind cea mai mare bucurie.
Își propune să fie un om bun și consideră că cea mai rentabilă afacere este să formezi oameni buni și să investești în primul rând încredere, în aceștia. Doar așa, lumea în care trăim, poate fi mai frumoasă.
Bun găsit printre rafturile pe care sunt așezate idei frumoase! Această ediție e emisiunii este dedicată caligrafiei numită și arta scrisului.
În aceste vremuri puternic influențate de evoluția tehnologică menită, cum spun reclamele, să ne facă viața mai ușoră, scrisul frumos pare ceva din vremuri demult apuse. În eforturile redesoperirii caligrafiei, ca o pictură a literelor pe foaie, Asociația Producătorilor de Instrumente de scris a declarat Ziua Internaţională a Scrisului de Mână data de 23 ianuarie – aceasta fiind și ziua de naștere a lui John Hancock, devenit notoriu datorită semnăturii sale, deosebit de lizibile și de interesante, de pe Declarația de Independență a Statelor Unite ale Americii.
Caligrafia nu se rezumă la a scrie frumos de mână, ci este o formă de relaxare și în același timp înseamnă emoție, deoarece cuvintele fac legătura între oameni. În scrisul de mână se imprimă personalitatea fiecăruia pentru că acesta este unic și personal.
Potrivit specialiștilor, scrisul de mână prezintă o serie de beneficii, avantaje, dar și un mod de a-ți analiza starea, personalitatea, coordonarea și implementarea ideilor.
Pentru a vorbi despre toate aceste aspecte interesante am ales să vă aducem în atenție un proiect educațional ,,Caligrafia – arta scrisului’’, care a fost inițiat și se desfășoară sub îndrumarea d-nei Elena Butunoi, psiholog și profesor la Colegiul Național ,,Ion Luca Caragiale’’ din Ploiești, invitată în emisiune alături de Monica Cîrstea, muzeograf și coordonator al proiectului din partea Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova.
În contextul pandemiei generate de COVID-19, Institutul Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Niculae Stăncioiu” a obținut un important ajutor printr-un proiect a cărui valoare s-a ridicat la 16.511.881,43 lei.
Proiectul „Consolidarea capacității de gestionare a crizei sanitare COVID-19 la nivelul Institutului Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Niculae Stăncioiu, Cod My SMIS 138819” a fost finanțat integral din fonduri europene nerambursabile, prin Programul Operațional Infrastructură Mare 2014 – 2020 – Axa prioritară 9. Noua investiție a ajutat ca peste 30.000 de pacienți să beneficieze anual de cele mai performante echipamente.
Perioada de implementare al proiectului a fost de 29 luni, respectiv între data 01 Martie 2020 și data 31 Iulie 2022. Obiectivul general al proiectului a fost dezvoltarea infrastructurii sanitare, prin investiții în dotări, care contribuie la dezvoltarea operaționalității la nivel național, regional și local, reducând inegalitățile în ceea ce privește starea de sănătate publică și îmbunătățind accesul la serviciile medicale de calitate.
Prin proiect s-a urmărit adaptarea tehnică și funcțională a infrastructurii Institutului Inimii de Urgență pentru Boli Cardiovasculare „Niculae Stăncioiu” Cluj la situații epidemiologice de risc crescut, așa cum s-a dovedit a fi criza sanitară provocată de virusul SARS-COV-2, susținând substanțial creșterea siguranței pacienților și a personalului medical.
Institutul Inimii a achiziționat echipamente performante cum ar fi: un angiograf, un aparat portabil RX, aparat POC de testare și diagnostic COVID, aparate EKG, defibrilatoare, echipamente de imagistică medicală, sisteme pentru aspirație toracică, monitoare portabile pentru monitorizarea funcțiilor vitale, un sterilizator cu accesorii precum și mașina aferentă de spălat și dezinfectat instrumentar chirurgical, paturi ATI complexe și o targă telescopică hidraulică, stație de includere în parafină.
De asemenea, s-a achiziționat aparatură medicală compatibilă investigațiilor pediatrice de specialitate, respectiv: aparat de ventilație mecanică adult-pediatrică, NCPAP copii precum și multe alte echipamente medicale necesare desfășurării actului medical la standarde de înaltă performanță.
