Expoziția de fotografie „Chemarea Athosului – Trei zile în Sfântul Munte”

Publicat de prosavioleta, 22 iulie 2024, 16:54

Paul Palencsar: E prima mea călătorie la Athos, a fost în martie, anul ăsta, în 2024. Nu fusesem la Athos niciodată. Mulți dintre prietenii mei au fost. Nu știam neapărat că dacă nu mă duc, dacă ratez ceva sau în sfârșit a fost așa o dorinţă, o chemare. Trei zile în Athos, aşa este şi subtitlul acestei expoziţii de fotografie. Nu mi-am luat cu mine aparat foto profesional, am avut un telefon mobil. Toată expoziția pe care cei care vin aici o pot vedea pe simeze este făcută exclusiv cu telefonul mobil și editată pe telefonul mobil. Athosul e un loc al rugăciuni, un loc în care miile de călugări s-au retras tocmai pentru a fi departe de tumultul acestei lumi şi am vrut să fiu cât mai discret, să nu tulbur, cât mai puțin intruziv. Am plecat la Athos fără mari speranțe. Dostoievski spune foarte frumos în „Frații Karamazov” că nu minunea naște credința, ci credința naște minunea, iar Athosul este locul în care nu vei găsi sfinți zburând printre nori, vei găsi ceea ce cauți, vei găsi ceea ce ești. Practic, oriunde te duci dai tot peste tine în sus. Și Athosul îţi confirmă asta.
Andra Barbul (reporter): Această expoziție ne dă posibilitatea să vedem Athosul prin ochii lui Paul Palencsar. Ce ați găsit acolo? Spuneați că ați găsit ceva. Ce ați găsit mai exact?
Paul Palencsar: Am găsit liniște, am găsit multă pace, mult sens, alt ritm de viață cotidiană. În Athos găsești foarte bine reflectată formularea evanghelică a lui Iisus, „Împărăția mea nu e din lumea aceasta”, și într-adevăr așa este. Cei care s-au dus acolo, cei care au ajuns acolo încearcă să trăiască împărăția lui Dumnezeu încă din lumea aceasta. Sigur, trei zile în Athos nu e mare lucru ca timp, deși poate fi totul. La fel, poți să stai trei luni și să să te întorci acasă ca și cum ai stat jumătate de zi, depinde ce cauți și ce vrei. Sunt locuri extraordinare. Majoritatea mănăstirilor sunt de prin secolul IX, X, XI, sunt patrimoniu UNESCO, toate mănăstirile de acolo. Multă istorie, multă cultură, în Athos chiar și un agnostic sau un ateu se poate delecta cu bunătăți intelectuale, culturale, pentru că locul acesta poate fi asimilat și exclusiv în spectru cultural, fără nici o problemă, la fel ca și expoziția noastră de astăzi.
Andra Barbul (reporter):  Ce mesaj doriți să le transmiteți celor care au fost astăzi aici, la Cercul Militar?
Paul Palencsar: Ortodoxia e firescul vieții, creștinismul e firescul vieții. Iisus este firescul vieții noastre. Și cred sau sper că fotografiile mele, deși când spun mele mi se pare că sunt insolent, arogant, că nu sunt ale mele, sunt de acolo, e efectiv ca și cum aș fi furat ceva și vin și-mi arog niște drepturi care nu-mi aparțin, fotografiile astea transmit pentru mine mult firesc, multă normalitate. Deci nimeni în Athos nu se trântește cu capul de pământ și își plânge păcatele. Nu, dimpotrivă, foarte mulți călugări sunt binevoitori, cu zâmbetul pe buze, dar nici ospitalieri. Și cred că cei care vin la această expoziție, dacă ar pleca măcar cu gândul ăsta, că Dumnezeu e firesc, că viața noastră poate fi trăită și altfel decât în grabă, mereu în grabă, mereu în stres, că nu e timp decât pentru iubit, nu e timp decât pentru iertare, că viața asta e mult prea scurtă pentru a trăi altfel decât așa.

Remus Cernea: Ucraina ține piept cu succes Rusiei, armata rusă s-a împotmolit și de luni bune nu a mai înregistrat avansuri considerabile

Publicat de Gabriel Stan, 29 august 2022, 14:59

Miercuri, 24 august, a fost Ziua Națională a Ucrainei, iar colegul nostru, Paul Palencsar, a realizat un interviu video cu jurnalistul și corespondentul de război, Remus Cernea, aflat în această periadă în țara vecină, interviu ce a fost difuzat la Subiectul Săptămânii.

Varianta integrală o puteți asculta pe pagina noastră de Facebook, Jurnal Militar by Ora Armatei.

Paul Palencsar: Alături de mine, de la Kiev, din capitala Ucrainei, Remus Cernea. Remus, îți mulțumesc, bun venit!

Remus Cernea: Salut, Paul, mă bucur să ne revedem, să ne reauzim, și vă salut pe toți din Kiev, capitala Ucrainei, unde astăzi, de Ziua Independenței – vedeți în jurul meu, sunt mii de oameni, de fapt, imaginea nu-i acoperă pe toți, desigur – mii de oameni care au venit să vadă sau să revadă această paradă, între ghilimele, atacurilor rusești. Sunt singurele tancuri rusești care au ajuns la Kiev.

Paul Palencsar: Vladimir Putin și-a dorit ca după trei zile tancurile sale să mărșăluiască prin Kiev. Iată că ele sunt acolo, dar după șase luni și ca pradă de război, nu ca armată triumfătoare.

Remus Cernea: Exact. Sunt tancuri distruse de ucraineni, sunt tancuri capturate de ucraineni, unele într-o stare extrem de proastă, altele într-o stare relativ bună.

Paul Palencsar: Remus, e 24 august, Ziua Națională a Ucrainei, prima zi națională serbată când Ucraina este în plin război. Care este starea de spirit acolo, a celor din jurul tău?

Remus Cernea: Oamenii sunt foarte încrezători. Atmosfera aici este relaxată  în Kiev. Sigur că orașul nu e atacat des. Poate ați văzut la știri, o dată la 10 zile, la două săptămâni Kievul este lovit de rachete rusești.

Dar situația nu e la fel de dramatică precum în est. În Harkov, de exemplu, unde, când am fost în luna iunie, bombardamentele erau zilnice și erau zeci de lovituri, mai alea de artilerie de câmp, ca să zic așa.

Kievul e lovit cu rachete trimise din Marea Neagră, Harkovul e lovit însă cu artilerie relativ obișnuită, dar care are o rază de 10-15-20 de km, Harkovul fiind la 12-14 km de linia frontului. Și unde voi și merge, de altfel, mâine. Mâine voi pleca din Kiev spre Harkov.

Astăzi îți spun că a sunat alarma aici, la Kiev, de vreo trei ori, și am primit și alerte pe telefonul mobil, pentru că primești astfel de alerte atunci când există un risc. Deci oamenii sunt avertizați, însă, în același timp, ucrainenii ne-au impresionat pe toți, au impresionat întreaga lume democratică prin curajul lor.

Nu se lasă intimidați, își asumă și aceste riscuri, însă viața merge mai departe și ucrainenii au ales să și iasă pe străzi și să își celebreze Ziua Națională, nu să stea în buncăre sau în spații special amenajate pentru bombardamente.

Paul Palencsar: E o Zi Națională când ucrainenii simt sau văd dincolo de, să spunem, steaguri care flutură în vânt, ca în fiecare an, și chiar simt că țara lor e singurul pământ pe care îl au și pentru care trebuie, iată, din nefericire acum, mulți dintre ei să moară pe câmpul de luptă.

Remus Cernea: Da, și ucrainenii, trebuie spus asta, ei ne oferă o lecție extraordinară. Noi, și în România, și în alte țări democratice, suntem, în mod natural, prinși de vâltorile disputelor uzuale, politice sau pe teme sociale, intrăm, desigur, cu pasiune în multe teme, în multe polemici, însă aici, în Ucraina, se joacă de fapt rădăcina celor mai importante valori. Valori democratice și valori morale.

Aici se joacă libertatea, aici se joacă tăria de caracter, aici mizele sunt maxime, sunt maximale. Și ne privesc pe toți. Pentru că unii, probabil ai văzut și tu, unii spun: dar nu e războiul nostru, nu e războiul meu, ce mă interesează pe mine Ucraina? Mă interesează România, mă interesează poporul român.

Sigur că ne interesează România, ne interesează poporul român, suntem implicați în multe teme, sau dispute, sau polemici, sau campanii, sau acțiuni care vizează România, dar ceea ce se întâmplă acum în Ucraina ne privește indirect și pe noi…

Paul Palencsar: Și măcar pentru că riscăm să obținem o nouă graniță de sute de km cu Rusia. Și măcar din punctul ăsta de vedere ar trebui să ne pese.

Remus Cernea: Da, ne pasă și pentru că dacă Ucraina ar ceda sau dacă ar fi învinsă, eu nu cred că mai poate fi învinsă, pentru că spiritul extraordinar de care au dat dovadă ucrainenii este spiritul unor oameni care vor învinge, e spiritul unor învingători, care nu se vor lăsa striviți, nu se vor lăsa învinși, sub nicio formă.

Însă, și în scenariul în care Ucraina s-ar fi prăbușit, să zicem, da, ar fi fost o problemă, că Rusia ar fi ajuns la gurile Dunării, ar fi ajuns lângă România și ar fi pus o presiune teribilă pe Republica Moldova, asta e foarte ușor de înțeles.

Dar și în scenariul în care Ucraina ține piept, și iată că asta se întâmplă acum, Ucraina ține piept cu succes Rusiei, Rusia s-a împotmolit în Ucraina, armata rusă, de luni bune, nu a mai înregistrat avansuri considerabile, e practic blocată, e ținută pe loc, ei bine, iată că în acest scenariu în care ucrainenii rezistă, de fapt ei luptă și mizele care sunt aici ne privesc pe toți.

Pentru că e vorba de curaj, e vorba de determinare pentru a face sacrificiile terifiante, teribile pe care acum le face Ucraina pentru a scăpa…

Paul Palencsar: Deja sunt mii de morți, peste 10 milioane de ucraineni dislocați de la casele lor, conform raportului ONU, copiii, zeci de mii, sute de mii de copii efectiv răpiți, duși în Rusia… Și încă nu cunoaștem cu siguranță toate poveștile horror, de groază, pe care cu siguranță le vom afla după război.

Mulțumim, Remus Cernea, te urmărim, să știi, rămânem cu tine, rămâi și tu cu noi, o să fii pe frontul de est acolo, Ucraina. Te așteptăm oricând. Îți dorim mult succes, să ai grijă de tine, să vii teafăr acasă, e cel mai important!

Remus Cernea: Da, îți mulțumesc foarte mult, Paul, oricum în câteva zile ne reauzim de la Harkov.

Paul Palencsar: Sigur, mulțumim! O zi bună acolo!

Remus Cernea: O zi bună!