Iulian Chifu: Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 09:17

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu se împlinesc 1.000 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, un război în proximitatea României. Ucraina pierde teritorii, Rusia aruncă în luptă mii de militari într-o adevărată mașină de măcinat vieți umane. Cât va mai reuși Moscova să susțină această ofensivă militară?
Iulian Chifu: În primul rând, e vorba de resursa financiară, e vorba de resursă de personal, e vorba de ritm. În ceea ce privește războiul de uzură în care s-a transformat actuala mișcare, în măsura în care nu există forcinguri, ca cele din ultima perioadă, e un război pe termen lung și trebuie să ne așteptăm, chiar și în condițiile unei încetări a focului pe o anumită perioadă de timp, că suntem în fața unei formule stop and go, că avem în față un război pe termen lung, cel puțin până la dispariția naturală a lui Putin sau și a grupării de putiniști în jurul său. Deci, este un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat. Ne-o spune şi Olaf Scholz, ne-o spune și Emmanuel Macron, recent. Şi lucrurile acestea le și știm, pentru că ni le afirmă în fiecare moment chiar Federația Rusă, chiar Vladmir Putin, iată, la ultima sa intervenție de la Clubul Valdai. Deci obiectivele nu s-au schimbat. Rusia își dorește să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev și să aibă o Ucraină fără ieșire la mare. Evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi. Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, Banca Centrală deja a ridicat la 21% dobânda fără precedent în ultimii 20 și ceva de ani. Sunt probleme majore cu inflația, sunt probleme majore cu producția. Lucrurile astea îi afectează și frontul. Dacă luăm consumul, adică distrugerile de tancuri, de exemplu, și vehicule blindate și comparăm cu nivelul producției, vedem că, în cursul anului viitor, Federația Rusă nu va mai avea ţevi de tun, de exemplu, pentru nimic, nici pentru tancuri, nici pentru alte categorii, pentru artilerie. Va avea un deficit major de mașini blindate ale infanteriei ș.a.m.d. Însă, pe de altă parte, acest lucru este calculat la ritmul actual.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, astăzi, Parlamentul European a organizat o sesiune plenară extraordinară cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, marcând 1.000 de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei. Zelenski a declarat, în alocuțiunea sa: „trebuie să punem capăt acestui război în mod corect și just”. Ce ar însemna asta?
Iulian Chifu: Lucrul acesta înseamnă nimic altceva decât aceea ca Ucraina să-și poată atinge obiectivele de țară, respectiv ca dreptul internațional să nu fie atins de această agresiune și respectiv agresorul să plătească. Sunt lucruri care definesc victoria din punctul de vedere al Ucrainei. O avem definită și în planul de pace, și în „planul victoriei”, recent anunțat, platforma de pace susținută de 90 și vreo patru de state. Deci lucrurile acestea sunt cumva stabilite și convenite. Punctul în care, însă, vizează cum se va atinge acest element, sigur că e discutabil. Iată, accesul la utilizarea armamentelor cu rază mare era unul din punctele de pe scara aceea a victoriei, dar există multe altele care sunt implicate și ele presupun, sigur, și o reziliență a Occidentului, capabil să furnizeze ajutor financiar, ajutor material și sigur militar către Ucraina, la cantitățile necesare. Înseamnă însă și reziliența Ucrainei, care să aibă la rândul său și forța internă, reziliența societală și susținerea efortului de război. Sigur și resursele care vin în Occident pentru ca să poată continua, inclusiv punând mai departe resursa umană pentru a-și recupera teritoriul. Aici există, după cum bine știm, rezerve majore în multiple evaluări, că un asemenea pas este posibil și de fiecare dată când există schimbări, când se manifestă falii, când, iată, la Casa Albă vine un alt lider politic, cu totul și cu totul alte opinii, de fiecare dată există un semn de întrebare și o incertitudine în perspectiva acestei ecuații care ar duce la victoria reală și deplină a Ucrainei, care să fie și una justă și durabilă, pentru că lucrul acesta presupune nu aceea numai de a impune prin forță o pace, ci ca acea pace să fie interiorizată și acceptabilă de către părțile implicate.
Radu Dobrițoiu: Administrația Biden a autorizat Ucraina să folosească arme și muniții americane cu rază lungă în Rusia. Deocamdată, armele sunt destinate să fie folosite în principal în Kursk, a declarat un oficial american, citat de CNN. Domnule Chifu, va influența această decizie desfășurarea războiului, cum s-a întâmplat de exemplu cu intrarea în lupte a sistemelor Himars?
Iulian Chifu: Sigur că va exista un anumit impact, dar să nu uităm asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, deci nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancțiune, e o retorsiune față de angajarea ca și cobeligerant a Coreei de Nord de către Federația Rusă și o retorsiune față de atacurile recente în urmă cu trei-patru zile, atacuri masive la structura de producție a energiei electrică din Ucraina, după un acord tacit, undeva în aprilie anul trecut, după precedenta distrugere a circa 30% din producția de energie electrică și energie a Ucrainei, când, sigur, Ucraina a retaliat cu propriile sale drone la adresa acestei producții de energie în Rusia și acordul a vizat încetarea acestor atacuri, care sunt și prime de război, pentru că ele vizează civili, nimic din zona militară. Ei bine, reluarea acestor atacuri din nou, a fost o escaladare din partea Federației Ruse. Cele două elemente de escaladare aveau nevoie, pentru reechilibrare și descurajare credibilă, de un element, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune. Și iată, de data aceasta Occidentul a găsit o cale, în primul rând SUA, să ridice această interdicție. Sigur că ea se aplică și pe rachetele Storm Shadow și SCALP britanice, respectiv franceze, care au componente americane și aceasta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina. Știți foarte bine că ambii lideri politici au anunțat această deschidere deja în faza anterioară a dezbaterii pe această temă.
Radu Dobrițoiu: Azi-noapte, încă șapte civili au fost uciși în Ucraina. Rusia a continuat atacarea Ucrainei pentru a distruge ținte civile și mai ales infrastructura, pentru a diminua posibilitățile de aprovizionare pe perioada iernii. Va reuși Rusia să descurajeze populația civilă din Ucraina cu aceste bombardamente permanente?
Iulian Chifu: În mod direct nu. Nivelul de reziliență societală este important, dar, pe de altă parte, oboseala războiului se manifestă. Au trecut 1.000 de zile deja de la începutul războiului. E un meci în care fiecare dintre părți încearcă să vadă cine clipește primul. Pe de o parte, Vladimir Putin își sleiește toată economia și-și amanetează viitorul propriului său popor, făcând aceste presiuni și aruncând cu trupe, nu uitați, cinci divizii distruse. E vorba de echipamente și oameni pentru 40km² e adevărat, în ultimele săptămâni, cu viteză, într-o formă mult mai accelerată. Dar, pe de altă parte, de partea cealaltă, este și reziliența Ucrainei, capacitatea de a ține linia frontului, de a nu ne situa într-o spargere de front și o degringoladă de tip domino care să aducă linia de contact undeva pe Nipru și, respectiv, cu presiune pe schimbare de putere la Kiev. Deci, lucrurile acestea se joacă, se joacă la risc maxim, în mod neașteptat, din partea lui Putin, care, e adevărat, căuta surpriza, dar în egală măsură era mult mai prudent în calculele sale. Este și septuagenar, ca și cei din jurul său, și atunci opțiunile sale sunt mai conservatoare. Ei bine, iată, de data aceasta înseamnă că e o chestiune existențială pentru Putin și putiniștii din jurul său, motiv pentru care a recurs la a accepta acest risc major de a trimite oameni în diferite forme de pregătire, în mașina aceasta de tocat a liniei întâi, cu atac în valuri, cu distrugeri masive și pierderi de vieți omenești și, în egală măsură, cu, cum spuneam, amanetarea situației economice a Rusiei însăși. Deci e dificil, ca să spunem în mod direct, care din cele două principii va fi primul, cine va clipi primul.
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, vă mulțumesc foarte mult pentru aceste analize.
Iulian Chifu: Mulțumesc și eu.

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Florian Bichir: E o blasfemie pentru ruși ca Ucraina să intre în NATO!

Publicat de Gabriel Stan, 3 martie 2022, 12:24

Prezent telefonic în emisiunea Jurnal Militar Timișoara, prezentată de Larisa Vasile, Florian Bichir, istoric, analist și publicist, a analizat situația dintre Federația Rusă și Ucraina și războiul pe care cele două îl duc în această perioadă. Vă invităm să ascultați interviul integral!

Larisa Vasile: Alături de noi se află istoricul, analistul și publicistul Iulian Bichir. Bună seara, domnule profesor!

Iulian Bichir: Bună seara dumnevostră și ascultătorilor dumneavoastră. Ați văzut și dumneavoastră și evident și ascultătorii noștri că Ucraina a avut o cere să intre în Uniunea Europeană și în NATO.

Moment în care au cerut să intre în NATO au început acele războaie hibride, Crimeea a fost recâștigată de către Federația Rusă… Din punct de vedere militar are loc un război preventiv, așa cum a spus și președintele Putin “Vrem să-i demilitarizăm”, practic să promită să nu intre în NATO.

Rușii nu vor accepta nicioadată ca orașul Kiev să nu fie socotit rusesc, să fie cel puțin sub influența lor. Acolo s-a născut poporul rus, de partea cealaltă a Niprului, iar a spune acolo că intră și în NATO este un afront la imagologia rusească.

Consecințele se vor întinde pe minim 2-3 ani după acest război cu Rusia în dreptul Ucrainei. Războiul e crunt, oamenii nu vor avea unde să se întoarcă, va urma și o criză, mai ales că rușii vor scumpii gazele. Slavă lui Dumnezeu că noi nu avem nevoie decât de vreo 40%, restul îl producem noi.