Ascultă Radio România Regional Live

Kursk

Iulian Chifu: Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat

Iulian Chifu: Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat

Publicat de prosavioleta, 26 noiembrie 2024, 09:17

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu se împlinesc 1.000 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia, un război în proximitatea României. Ucraina pierde teritorii, Rusia aruncă în luptă mii de militari într-o adevărată mașină de măcinat vieți umane. Cât va mai reuși Moscova să susțină această ofensivă militară?
Iulian Chifu: În primul rând, e vorba de resursa financiară, e vorba de resursă de personal, e vorba de ritm. În ceea ce privește războiul de uzură în care s-a transformat actuala mișcare, în măsura în care nu există forcinguri, ca cele din ultima perioadă, e un război pe termen lung și trebuie să ne așteptăm, chiar și în condițiile unei încetări a focului pe o anumită perioadă de timp, că suntem în fața unei formule stop and go, că avem în față un război pe termen lung, cel puțin până la dispariția naturală a lui Putin sau și a grupării de putiniști în jurul său. Deci, este un război pe termen lung. Obiectivele Rusiei nu s-au schimbat. Ne-o spune şi Olaf Scholz, ne-o spune și Emmanuel Macron, recent. Şi lucrurile acestea le și știm, pentru că ni le afirmă în fiecare moment chiar Federația Rusă, chiar Vladmir Putin, iată, la ultima sa intervenție de la Clubul Valdai. Deci obiectivele nu s-au schimbat. Rusia își dorește să îngenuncheze Ucraina, să pună un guvern marionetă la Kiev și să aibă o Ucraină fără ieșire la mare. Evident, să ajungă la frontierele NATO, inclusiv aici la Marea Neagră, lucru care ne interesează cel mai mult pe noi. Pe de altă parte, dacă discutăm de aspecte financiare, desigur că lucrurile sunt foarte costisitoare, iar Putin îşi amanetează viitorul propriului său stat. Sunt probleme majore pe linia aceasta economico-financiară. Vedem, Banca Centrală deja a ridicat la 21% dobânda fără precedent în ultimii 20 și ceva de ani. Sunt probleme majore cu inflația, sunt probleme majore cu producția. Lucrurile astea îi afectează și frontul. Dacă luăm consumul, adică distrugerile de tancuri, de exemplu, și vehicule blindate și comparăm cu nivelul producției, vedem că, în cursul anului viitor, Federația Rusă nu va mai avea ţevi de tun, de exemplu, pentru nimic, nici pentru tancuri, nici pentru alte categorii, pentru artilerie. Va avea un deficit major de mașini blindate ale infanteriei ș.a.m.d. Însă, pe de altă parte, acest lucru este calculat la ritmul actual.

Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, astăzi, Parlamentul European a organizat o sesiune plenară extraordinară cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, marcând 1.000 de zile de la invazia pe scară largă a Rusiei. Zelenski a declarat, în alocuțiunea sa: „trebuie să punem capăt acestui război în mod corect și just”. Ce ar însemna asta?
Iulian Chifu: Lucrul acesta înseamnă nimic altceva decât aceea ca Ucraina să-și poată atinge obiectivele de țară, respectiv ca dreptul internațional să nu fie atins de această agresiune și respectiv agresorul să plătească. Sunt lucruri care definesc victoria din punctul de vedere al Ucrainei. O avem definită și în planul de pace, și în „planul victoriei”, recent anunțat, platforma de pace susținută de 90 și vreo patru de state. Deci lucrurile acestea sunt cumva stabilite și convenite. Punctul în care, însă, vizează cum se va atinge acest element, sigur că e discutabil. Iată, accesul la utilizarea armamentelor cu rază mare era unul din punctele de pe scara aceea a victoriei, dar există multe altele care sunt implicate și ele presupun, sigur, și o reziliență a Occidentului, capabil să furnizeze ajutor financiar, ajutor material și sigur militar către Ucraina, la cantitățile necesare. Înseamnă însă și reziliența Ucrainei, care să aibă la rândul său și forța internă, reziliența societală și susținerea efortului de război. Sigur și resursele care vin în Occident pentru ca să poată continua, inclusiv punând mai departe resursa umană pentru a-și recupera teritoriul. Aici există, după cum bine știm, rezerve majore în multiple evaluări, că un asemenea pas este posibil și de fiecare dată când există schimbări, când se manifestă falii, când, iată, la Casa Albă vine un alt lider politic, cu totul și cu totul alte opinii, de fiecare dată există un semn de întrebare și o incertitudine în perspectiva acestei ecuații care ar duce la victoria reală și deplină a Ucrainei, care să fie și una justă și durabilă, pentru că lucrul acesta presupune nu aceea numai de a impune prin forță o pace, ci ca acea pace să fie interiorizată și acceptabilă de către părțile implicate.
Radu Dobrițoiu: Administrația Biden a autorizat Ucraina să folosească arme și muniții americane cu rază lungă în Rusia. Deocamdată, armele sunt destinate să fie folosite în principal în Kursk, a declarat un oficial american, citat de CNN. Domnule Chifu, va influența această decizie desfășurarea războiului, cum s-a întâmplat de exemplu cu intrarea în lupte a sistemelor Himars?
Iulian Chifu: Sigur că va exista un anumit impact, dar să nu uităm asta nu este armă supremă, nu este un game changer, nu este arma nucleară la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial, deci nu asigură în mod automat victoria, nu. Asigură însă o sancțiune, e o retorsiune față de angajarea ca și cobeligerant a Coreei de Nord de către Federația Rusă și o retorsiune față de atacurile recente în urmă cu trei-patru zile, atacuri masive la structura de producție a energiei electrică din Ucraina, după un acord tacit, undeva în aprilie anul trecut, după precedenta distrugere a circa 30% din producția de energie electrică și energie a Ucrainei, când, sigur, Ucraina a retaliat cu propriile sale drone la adresa acestei producții de energie în Rusia și acordul a vizat încetarea acestor atacuri, care sunt și prime de război, pentru că ele vizează civili, nimic din zona militară. Ei bine, reluarea acestor atacuri din nou, a fost o escaladare din partea Federației Ruse. Cele două elemente de escaladare aveau nevoie, pentru reechilibrare și descurajare credibilă, de un element, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată când a existat o formă de retorsiune. Și iată, de data aceasta Occidentul a găsit o cale, în primul rând SUA, să ridice această interdicție. Sigur că ea se aplică și pe rachetele Storm Shadow și SCALP britanice, respectiv franceze, care au componente americane și aceasta era singurul blocaj în a le utiliza pe teren de către Ucraina. Știți foarte bine că ambii lideri politici au anunțat această deschidere deja în faza anterioară a dezbaterii pe această temă.
Radu Dobrițoiu: Azi-noapte, încă șapte civili au fost uciși în Ucraina. Rusia a continuat atacarea Ucrainei pentru a distruge ținte civile și mai ales infrastructura, pentru a diminua posibilitățile de aprovizionare pe perioada iernii. Va reuși Rusia să descurajeze populația civilă din Ucraina cu aceste bombardamente permanente?
Iulian Chifu: În mod direct nu. Nivelul de reziliență societală este important, dar, pe de altă parte, oboseala războiului se manifestă. Au trecut 1.000 de zile deja de la începutul războiului. E un meci în care fiecare dintre părți încearcă să vadă cine clipește primul. Pe de o parte, Vladimir Putin își sleiește toată economia și-și amanetează viitorul propriului său popor, făcând aceste presiuni și aruncând cu trupe, nu uitați, cinci divizii distruse. E vorba de echipamente și oameni pentru 40km² e adevărat, în ultimele săptămâni, cu viteză, într-o formă mult mai accelerată. Dar, pe de altă parte, de partea cealaltă, este și reziliența Ucrainei, capacitatea de a ține linia frontului, de a nu ne situa într-o spargere de front și o degringoladă de tip domino care să aducă linia de contact undeva pe Nipru și, respectiv, cu presiune pe schimbare de putere la Kiev. Deci, lucrurile acestea se joacă, se joacă la risc maxim, în mod neașteptat, din partea lui Putin, care, e adevărat, căuta surpriza, dar în egală măsură era mult mai prudent în calculele sale. Este și septuagenar, ca și cei din jurul său, și atunci opțiunile sale sunt mai conservatoare. Ei bine, iată, de data aceasta înseamnă că e o chestiune existențială pentru Putin și putiniștii din jurul său, motiv pentru care a recurs la a accepta acest risc major de a trimite oameni în diferite forme de pregătire, în mașina aceasta de tocat a liniei întâi, cu atac în valuri, cu distrugeri masive și pierderi de vieți omenești și, în egală măsură, cu, cum spuneam, amanetarea situației economice a Rusiei însăși. Deci e dificil, ca să spunem în mod direct, care din cele două principii va fi primul, cine va clipi primul.
Radu Dobrițoiu: Domnule Iulian Chifu, vă mulțumesc foarte mult pentru aceste analize.
Iulian Chifu: Mulțumesc și eu.

Ștefan Ciochinaru: “Nato e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun”
Subiectul saptamanii - AM luni, 15 iulie 2024, 10:25

Ștefan Ciochinaru: “Nato e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun”

Constantin Herțanu (reporter): Domnule profesor, desigur, summitul NATO de la Washington este subiectul cel mai important al acestei săptămâni....

Ștefan Ciochinaru: “Nato e ca vinul: cu cât mai vechi, cu atât mai bun”
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Subiectul saptamanii - AM luni, 20 mai 2024, 18:26

Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic

Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...

Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Angel Tîlvăr: ”Nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stagiului militar obligatoriu”
Subiectul saptamanii - AM miercuri, 27 martie 2024, 15:02

Angel Tîlvăr: ”Nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stagiului militar obligatoriu”

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o serie de interviuri care vorbesc de ceva vreme încoace despre cei 20 de ani pe care România îi împlinește...

Angel Tîlvăr: ”Nu există la acest moment niciun proiect al nostru care să ducă la ideea stagiului militar obligatoriu”
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Subiectul saptamanii - AM luni, 19 februarie 2024, 16:27

Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”

Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...

Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Subiectul saptamanii - AM marți, 7 noiembrie 2023, 12:36

Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”

Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...

Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Subiectul saptamanii - AM luni, 30 octombrie 2023, 13:07

Nicola Zanelli: România a dat un exemplu excelent în cadrul NATO. Voi folosi acest exemplu despre cum trebuie să gestionăm astfel de provocări

Operaționalizarea Comandamentului Corpului Multinațional de Sud-Est găzduit de țara noastră este, fără doar și poate, unul dintre cele mai...

Nicola Zanelli: România a dat un exemplu excelent în cadrul NATO. Voi folosi acest exemplu despre cum trebuie să gestionăm astfel de provocări
Subiectul saptamanii - AM luni, 23 octombrie 2023, 18:49

Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”

Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...

Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Subiectul saptamanii - AM luni, 16 octombrie 2023, 11:50

Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...

Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”

32 de ani de la moartea pilotului de vânătoare Doru Davidovici

Doru Davidovici - pilot de vanatoare
Foto: Doru Davidovici - pilot de vanatoare

Publicat de Gabriel Stan, 27 aprilie 2021, 13:47

Cristian Dumitrașcu (realizator):  S-au împlinit 32 de ani de la moartea marelui pilot de vânătoare Doru Davidovici, o personalitate complexă, care a marcat multe generații de aviatori și nu numai, pentru că Doru Davidovici, în afara faptului că a fost un pilot senzațional, a fost şi un scriitor de mare succes, cu o operă literară impresionantă: până la 44 de ani a scris peste 10 cărți.

O coincidență stranie a făcut ca acum câteva zile, când s-au împlinit fix 32 de ani de la ultimul zbor al lui Davidovici, să se prăbușească un alt pilot – tot cu un MiG, dar modernizat între timp, MiG-21 Lancer. Și ce este foarte important: după cum știm cu toții, acum lt.-comandorul Andrei Criste a reușit să se catapulteze, iar acum este, Slavă Domnului, pe mâini bune, la Spitalul Militar din București. Îi urăm sănătate!

Ne gândim cu toții că ziua de 20 aprilie este una la care toți aviatorii se gândesc poate cu înfrigurare, însă putem considera totuși că, odată cu acest incident în care pilotul Criste a reușit să se salveze, poate că s-a spart ghinionul, cum se spune în popor.

Revenind la interviuri care urmează, de acum și până la finalul „Jurnalului militar”, invitatul emisiunii este generalul maior în retragere Victor Strâmbeanu, fost pilot de vânătoare. L-a avut instructor chiar pe Davidovici, iar anul trecut a lansat o carte excepțională, o carte de istorie a aviației militare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule general Victor Strâmbeanu, aș vrea să vă întreb – sunt foarte curios, ca experiență umană și profesională – dumneavoastră, ca om de meserie, ca pilot de vânătoare, ați avut marea șansă de a-l cunoaște pe Asul – îmi permit să spun eu așa, un profan – asul nr.1 al piloților de vânătoare din epoca comunistă, pe Doru Davidovici.

Şi asta, cu siguranță, pentru un om de meserie – revin și spun asta; nu știu cum să spun mai potrivit – este o experiență extraordinară, cunoscând și piloții din timpul războiului, dar și piloții cu care vă pregăteaţi dumneavoastră în epoca aceea comunistă – cum ați scris dumneavoastră acolo: „Doru Davidovici, cu o finețe în exprimare și cu o distincție, a spus la un moment dat: Apărăm România cu toate clasele care se găsesc în ea” – din memorii, așa, aproximativ, am citat.

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: Exact. Domnule Dumitraşcu, este un continuum. Noi suntem, românii și în general societăţile umane sunt caracterizate de un continuum istoric. Într-adevăr, am avut şansa să îl cunosc pe asul Doru Davidovici şi pe scriitorul Doru Davidovici şi pe instructorul Doru Davidovici şi pe omul, înainte de toate. Eu i-am spus „maestrul”. Dar, cum spuneam, e un continuum.

Trebuie să precizez – pentru ascultătorii noştri, că dumneavoastră ştiţi – Doru Davidovici a venit odată la zbor, de exemplu, cu geaca lui Dan Vizanti, asul nr.4 al aviaţiei de vânătoare române, împrumutată de la fiica acestuia, doamna Ana Maria Vizanti – căreia îi mulţumesc pe această cale pentru că este aproape de noi cu orice ocazie şi el era foarte ancorat în istoria reală a aviaţiei române, nu aia modificată, ştiţi din ce cauze şi…

Cristian Dumitrașcu (realizator):  Da, era trunchiată istoria piloților din Armata Regală, era una care lipsea și, din păcate, și acum cred că lipsește din cărțile de istorie.

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: Din păcate, da, nu e cunoscută suficient și eu m-am străduit, am făcut un efort în acest sens. Sper că nu greșesc dacă menționez, dar nu acum, poate mai încolo, o lucrare recentă ieșită de sub tipar: ‘”Așii aviației de vânătoare române, Escadrila de aur – Primii 12″.

Deci, cum vorbeam eu încontinuu și noi l-am simțit pentru prima dată, ca să spunem așa, pe viu, am avut o legătură cu trecutul prin Davidovici, care era… nu era… Ok, am fost contemporani, am zburat împreună, dar era un pic din generația premergătoare, eu eram locotenent când dumnealui era locotenent- colonel, și cu toate astea, el a reușit să facă pasul peste atâtea grade, că el a făcut pasul, nu îndrăzneam noi, locotenenții, către noi, către generațiile tinere și să facă această punte și această legătură nu numai între noi și generația lui, ci și cu trecutul despre care noi, din păcate, la momentul ăla, și din păcate, nici la momentul ăsta, mulți aviatori, și nu mai vorbim de societatea civilă, nu cunosc foarte multe și avem o datorie morală față de acești oameni să îndreptăm, să aducem adevărul, să-i aducem în lumină, pentru că acolo merită să fie, mai ales că au fost dur reprimați și după ’45 și oricât de mult am face noi pentru reconstituirea memoriilor…

Cristian Dumitrașcu (realizator):  Tot e prea puțin, sigur.

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: E prea puțin. Nimeni nu le mai dă înapoi tinerețea, viețile furate… dar, în sfârșit… Revenim la Doru Davidovici, pentru noi, am avut o șansă extraordinară, faptul că l-am avut pe acest mentor, pe acest maestru printre noi și ne-a ajutat să pătrundem încet, încet în tainele meseriei.

Am avut instructori grozavi, mulți instructori extraordinari, dar Davidovici era altceva, Davidovici reușea să ne facă să ne simțim că am intrat într-o castă privilegiată, aparte, și să lupți pentru a te menține în această castă, să lupți să îți confirmi valoarea, pentru că să știți a fost, hai să nu spunem un du-te-vino, dar un număr mare de piloți vehiculați, în regimentul nostru, că așa îi spunea atunci, de la Borcea, regimentul de la Borcea, erau vehiculați foarte mulți în general unitățile de aviație de vânătoare la supersonice, dar nu toți rămâneau până la sfârșit, și nu mă refer aici la camarazii căzuți, deși se cuvine să-i amintim…

Cristian Dumitrașcu (realizator):  Din păcate, nu au fost puțini.

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: Din păcate, nu au fost puțini. Cât am stat eu la Borcea, cât am zburat eu la Borcea, șapte camarazi mi-am pierdut căzut la datorie, inclusiv pe Davidovici, care a căzut în 20 Aprilie ’89, împreună cu un locotenent, Petra Dumitru, și se cuvine să îi menționăm pentru că și ei au intrat în panteonul neamului, au căzut la datorie.

Iar să știți, pentru moartea unui om, contează mai puțin dacă a murit în bombardamentul de la Hiroshima, într-o luptă aeriană feroce la Kursk sau deasupra Ploieștiului sau a căzut la datorie cu același avion cu care și-a facut datoria și la pace și la război.

Moartea e la fel de groaznică, de oribilă, pierderea e la fel de dureroasă în sufletele familiilor în primul rând, ale camarazilor, și e o pierdere pentru categoria de forțe pentru țară. Un pilot de vânătoare, mai ales unul de valoarea lui Davidovici, e o pierdere irecuperabilă. Orice om, orice ființă umană e o pierdere irecuperabilă.

Cristian Dumitrașcu (realizator):  Așa este!

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: Cei șapte pe care i-am condus pe ultimul drum înainte de vreme, am simțit că s-a rupt ceva din noi, dar, știți cum, ca să găsești forța să mergi mai departe, spui că ,ok, ce nu te omoară, te face mai puternic.

Dar e o chestie, când îți cade un om ca Davidovici, care ți-e instructor, mentor, l-am adoptat și ca în model de viață, că ne-a inspirat, a inspirat generații întregi de tineri, i-a chemat spre aviație, i-a înflăcărat pe cei care erau deja în aviație, i-a motivat în plus.

Deci, când pierzi un om de talia lui Davidovici nu e numai fiorul ăla metafizic, atavic, domnule, dacă mi-a căzut instructorul, ce mă așteaptă pe mine? E mai mult, golul lăsat de Davidovici a fost imens.

Eu am avut senzația și, ca mine, toată promoția mea și promoțiile dinaintea mea câțiva ani și după, pentru că, așa cum v-am spus, Davidovici a făcut saltul său extraordinar de la locotenent-colonel la locotenent, ne zicea „colega” cu generozitatea maestrului și te făcea să te simți special. Dar golul lăsat de el a fost imens, nu l-a mai umplut nimeni. Borcea n-a mai fost niciodată… Borcea fără Davidovici…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ei, asta e o afirmație pe care am mai auzit-o și nu mă îndoiesc că așa este și spuneați despre Davidovici că, într-adevăr, a fost un om senzațional, dincolo de faptul că era un pilot extraordinar, a fost scriitor, ufolog, a fost un spirit absolut special, care se naște o dată la – cum se spune – o dată la 100 de ani.

Generalul maior (Rz.) Victor Strîmbeanu: Sau mai rar. Borcea n-a mai fost Borcea fără Davidovici. Aș vrea să se înțeleagă în următoarea cheie: Borcea n-a mai fost Borcea fără Davidovici pentru noi, cei care l-am cunoscut.

Unitatea a rămas unitate de elită, cu piloți de elită, cu instructori de elită, dar cei care l-am cunoscut pe Davidovici, în momentul în care a plecat și nu s-a mai întors, a lăsat acest gol imens din această perspectivă. Altminteri, unitatea și-a menținut și se confirmă că și astăzi e în linia întâi.

 

 

Ionuţ Brumă: În urma exploziei nu-mi amintesc nimic
Inedit - AM marți, 26 noiembrie 2024, 09:30

Ionuţ Brumă: În urma exploziei nu-mi amintesc nimic

Ionuţ Brumă: Sunt emoționat să văd atât de multă lume care vine la diverse activități pentru noi, militarii răniți, pentru cei care am...

Ionuţ Brumă: În urma exploziei nu-mi amintesc nimic
Gabriel Hanganu: Am trecut cu transportorul amfibiu blindat peste un dispozitiv improvizat
Inedit - AM luni, 11 noiembrie 2024, 14:59

Gabriel Hanganu: Am trecut cu transportorul amfibiu blindat peste un dispozitiv improvizat

Gabriel Hanganu: Să fiu alături de ceilalți militari răniți Invictus m-a ajutat să-mi depășesc limitele și să-mi schimb viața. Mi-am dat...

Gabriel Hanganu: Am trecut cu transportorul amfibiu blindat peste un dispozitiv improvizat
Gabriel Czifrak: Am vrut să port drapelul României pe umeri și să fiu pe podium.
Inedit - AM marți, 8 octombrie 2024, 17:37

Gabriel Czifrak: Am vrut să port drapelul României pe umeri și să fiu pe podium.

Sunt sergent major în rezervă Czifrak Gabriel am vârsta de 26 de ani și sunt activ în armată de la vârsta de 19 ani, în Batalionul 812...

Gabriel Czifrak: Am vrut să port drapelul României pe umeri și să fiu pe podium.
Expoziția de fotografie „Chemarea Athosului – Trei zile în Sfântul Munte”
Inedit - AM luni, 22 iulie 2024, 16:54

Expoziția de fotografie „Chemarea Athosului – Trei zile în Sfântul Munte”

Paul Palencsar: E prima mea călătorie la Athos, a fost în martie, anul ăsta, în 2024. Nu fusesem la Athos niciodată. Mulți dintre prietenii...

Expoziția de fotografie „Chemarea Athosului – Trei zile în Sfântul Munte”
Inedit - AM marți, 25 iunie 2024, 11:43

Ultimul apel de seară al promoției „Avram Iancu – 200” la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”

Daria: Mă numesc Daria și sunt elev absolvent al Colegiului Național Militar „Mihai Viteazul” Alba Iulia. Au fost cei mai frumoși ani...

Ultimul apel de seară al promoției „Avram Iancu – 200” la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul”
Inedit - AM luni, 3 iunie 2024, 15:39

Concursul Military Student Multirotor Fest la prima ediție

Cătălin Cioacă: Colonel conferințiar universitar doctor Cătălin Cioacă, prodecan pentru învățământ, Facultatea de Management Aeronautica...

Concursul Military Student Multirotor Fest la prima ediție
Inedit - AM luni, 13 mai 2024, 12:15

Eroii de la Sevilla ’86

Teodor Avramescu (reporter): Domnule Radu 2, ce a însemnat totuși câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu dumneavoastră în echipă? Marin Radu...

Eroii de la Sevilla ’86
Inedit - AM luni, 22 aprilie 2024, 13:40

Andrei Stoica: Pot să spun că există o latură mai delicată, dar noi suntem militari, trebuie să respectăm anumite regulamente. Ziua trebuie să fii militar, iar seara trebuie să fii sportiv şi acest lucru nu trebuie să te împiedice cu nimic.

Reporter: Gabriel Stan – Cât de greu este să te împarţi intre viaţa de militar şi cea de civil, ţinând cont că în ambele părţi dai...

Andrei Stoica: Pot să spun că există o latură mai delicată, dar noi suntem militari, trebuie să respectăm anumite regulamente. Ziua trebuie să fii militar, iar seara trebuie să fii sportiv şi acest lucru nu trebuie să te împiedice cu nimic.