Publicat de prosavioleta,
11 decembrie 2024, 08:51
Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, participați la o conferință științifică în Croația, dezbateți la Zagreb despre agresiunea rusă asupra Ucrainei, cu accent pe evoluțiile de securitate și stabilitate pentru sud-estul Europei. Domnule profesor Dan Dungaciu, cum se vede din Croația războiul din vecinătatea României? Dan Dungaciu: Se vede așa cum îl vede regiunea, o confruntare care va pune probleme și regiunii și Europei, și pe termen scurt și pe termen lung. E foarte interesant că s-a discutat astăzi inclusiv soluția pe care regiunea o are pe termen lung, în condițiile în care lucrurile se îndreaptă spre o situație de criză, inclusiv la nivel european. Îngrijorarea persistă, apropo de evoluțiile din Ucraina, pentru că nimeni nu știe foarte clar ce înseamnă, de fapt, efectul venirii noii administrații americane asupra situației de pe front. Toată lumea așteaptă o negociere, dar încă nu este foarte limpede condițiile în care negocierea respectivă va avea loc. Radu Dobrițoiu: Ce informații sunt prezentate în cadrul dezbaterilor la care participați despre o eventuală pace în Ucraina? Dan Dungaciu: Pacea în Ucraina este evident un obiectiv. Condițiile acestei păci trebuie să fie discutate. Cert este că, din ceea ce se poate bănui, apropo de noua administrație Trump, perspectiva care e cea mai discutată este următoarea: administrația Trump vrea să încheie acest război, inclusiv pentru că miza principală a administrație Trump și a președintelui Statelor Unite nu este pentru a continua războaiele, ci pentru a le opri. Dacă domnul președinte Trump are ca miză principală să devină cel mai important președinte american din istorie, cel puțin pe ultimii 100 de ani, evident că opțiunea războiului nu este o opțiune bună. Trump va încerca să rezolve acest război, să-l oprească și va fi probabil primul succes de politică externă al administrației sale. De aceea, insistența pe oprirea acestui război și declanșarea negocierilor cred că este una pe care trebuie să o luăm în considerare. Războiul trebuie oprit. Negocierea trebuie să se facă cu conștiința faptului că Ucraina va rămâne importantă pe flancul estic pentru administrația americană. Polonia, Ucraina, România vor rămâne importante strategic pe această hartă, pentru că Rusia, ca să zic așa, trebuie ținută în şah. Din această perspectivă, armata ucraineană, foarte puternică, pregătită pe teatre de operațiuni, va fi considerată ca făcând parte din NATO, chiar dacă formal nu va face parte din NATO. În esență, sunt scenarii care se discută apropo de viitorul Ucrainei: scenariul Coreea de Sud – Ucraina să devină Coreea de Sud; scenariul Germania de Vest – Ucraina să devină Germania de Vest, teritoriile pierdute Germania de Est; scenariul Ucraina să devină Israel, adică garanții de securitate din partea Statelor Unite fără precedent sau Ucraina, putere nucleară. Deci, aceste patru scenarii se iau în discuție, fără să știm încotro se vor duce lucrurile. Aceste patru scenarii se iau în considerare atunci când este invocată Ucraina sau viitorul ei imediat. Radu Dobrițoiu: Care este impactul războiului hibrid pe care Rusia îl duce de ceva vreme în Europa? Dan Dungaciu: Dimensiunea legată de dezinformare – lupta împotriva dezinformării – a fost partea din război hibrid pe care am prezentat-o în această conferință, cu referință mai amplă nu doar la ceea ce face Rusia în această regiune și face de multă vreme, dar și la modul în care suntem obișnuiți să studiem problema dezinformării, în sensul în care focalizarea prea abundentă doar pe emițător ne face să nu luăm în considerare situația publicului, adică receptorul, cel care primește mesaj. Practic, am neglijat extrem de mult starea de spirit europeană, starea de spirit a populației din sud-estul Europei, dacă vreți, focalizând-ne obsesiv pe mesajele pe care le transmit mai puțin prietenii spațiului occidental. Ignorând percepția publică, am lăsat în urmă, necercetat, de fapt, chiar spațiul, teritoriul, locul în care se răspândesc sau se duc aceste mesaje. Și asta a fost o greșeală, dacă vreți, strategică și pledoaria pe care am făcut-o este să abordăm un pic mai sociologic starea de spirit a europenilor, pentru că, dacă europenii își pierd încrederea în instituțiile europene, în proiectele comune, ei sunt mult mai penetrabili la propaganda rusă. Influența propagandei ruse și nu numai ruse este direct proporțională cu lipsa de încredere în instituțiile europene sau euroatlantice. Deci nu este doar o dimensiune cea a luptei împotriva mesajelor neprietenoase care le sunt transmise din foarte multe părți, este o luptă pentru a păstra nivelul de încredere a acestor instituții ridicat. Asta este cea mai importantă, dacă vreți, garanție că propaganda nu va avea succes. Trebuie să ne protejăm întărind instituțiile, încrederea în politicieni, foarte joasă în acest moment, încrederea în instituții, încrederea în proiectele euroatlantice. Asta a fost propunerea mea, să încercăm să întărim această componentă pentru a ne proteja mai bine de cei care nu vor să ne facă tocmai bine. Radu Dobrițoiu: Mergem acum pe frontul din Ucraina. Avem noi modificări la conducerea Armatei Ucrainei, mă refer la Forțele Terestre. Suntem în a treia iarnă de conflict. Va reuși Kievul să stăvilească ofensiva militară a Rusiei? Dan Dungaciu: Întrebarea e foarte bună, pentru că noi discutăm acum dacă Ucraina are capacitate să se apere de ofensiva Federației Ruse, nu mai discutăm dacă Ucraina are posibilitatea să-i scoată pe ruși afară din Ucraina. Deci, faptul că suntem într-o asemenea situație, sigur că ridică un semn mare de întrebare și ideea de negocieri pentru pace se pune cu totul și totul altfel. Din păcate, au existat doi șefi de stat major, unul al Ucrainei, generalul Zalujnîi, unu al forțelor armate americane, care au spus că acest război intră într-o zonă de uzură și de fapt nu poate fi câștigat, practic, din nicio parte, spuneau ei, cu atât mai puțin de către Ucraina și că acest război trebuie oprit. Aceste declarații au fost făcute în 2023 și chiar în 2022 de șeful de stat major al armatei americane. Acest război trebuie oprit pentru a salva cât mai multe vieți care se vor pierde, dar noi știm deja rezultatul militar al acestui război. Deci, din punctul acesta de vedere, am sentimentul că sprijinul pe care America, abundent sau comparativ cel puțin abundent, pe care America îl oferă astăzi Ucrainei, ține mai degrabă de întărirea capacității de rezistență a Ucrainei și de întărirea poziției de negociere a Ucrainei în eventualele negocieri. În niciun caz nu e un sprijin militar pentru a ajuta Ucraina să-și pregătească o contraofensivă pentru a-i scoate pe ruși din Ucraina, pentru că asta nu se mai poate. Deci, noi sprijinim în acest moment Ucraina ca să-i creștem capacitățile de negociere prin eventuala discuție sau eventuala, hai să zic așa, negociere pentru pace pe care o va avea cu Federația Rusă. În această situație suntem, în perspectiva unei ieri care se pare că va fi cea mai cumplită dintre iernile care au trecut peste populația ucraineană. O populație ucraineană care, în raport cu anul trecut, undeva la 33%, avea dorință de negocieri, astăzi are undeva la 52%, deci peste jumătate din populație. Deci, o populație ucraineană care și ea și-a schimbat atitudinea față de acest război, iar încrederea în victoria militară finală și ea a scăzut aproape dramatic față de anul trecut. Suntem într-o situație în care și populația ucraineană este mai deschisă la aceste negocieri, inclusiv ca urmare a evoluțiilor de pe front, care, din păcate, nu merg în direcția pe care Ucraina și-o dorește. Radu Dobrițoiu: Domnule profesor Dan Dungaciu, vă mulțumesc pentru analizele dumneavoastră! Dan Dungaciu: Vă mulțumesc și eu pentru invitație. Cu mare plăcere!
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Publicat de prosavioleta,
11 decembrie 2024, 08:27
Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): Forţele Aeriene Române au efectuat miercuri o nouă misiune umanitară în baza Mecanismului de Protecție Civilă al Uniunii Europene. O aeronavă C-27J Spartan a decolat de pe Aeroportul Otopeni cu destinațiile Israel, Belgia, Spania și retur, pentru transportarea a 8 pacienți împreună cu 26 de aparținători. Pacienții au fost însoțiți de o echipă formată din specialiști din cadrul SMURD și personal medical din Ministerul Apărării Naționale. Misiunea a fost solicitată de Departamentul pentru Situații de Urgență și a fost aprobată de ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): Un acord de încetare a focului între Israel și gruparea Hezbollah a intrat în vigoare miercuri, după mai bine de un an de ostilități. Armistițiul a fost negociat de Statele Unite și de Franța și prevede ca armata israeliană să se retragă din sudul Libanului pentru a permite armatei libaneze să se desfășoare acolo. Planul mai prevede înființarea unui comitet internațional care să supravegheze aplicarea acestor măsuri. Negocierea acordului s-a bazat pe o rezoluție a consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite, care a pus capăt războiului precedent dintre Israel și Hezbollah în anul 2006 și care prevede că doar armata libaneză și trupele internaționale de menținere a păcii pot fi desfășurate la frontiera de sud a Libanului. O încetare a focului în Liban urmează să ajute la încheierea conflictului din Fâșia Gaza, a declarat secretarul de stat american Antony Blinken.
Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic
Publicat de prosavioleta,
11 noiembrie 2024, 14:41
Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției. Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit! Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean. Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu – să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene. Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni… Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime. Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european. Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva. Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin. Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în… Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite. Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina. Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta. Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da. Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa. Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta? Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică. Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?
Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta… Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant! Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni. Cristian Dumitrașcu: Credeți? Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.
Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului. Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta? Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național. Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!
Daniel Pop: Oamenii trebuie să știe că tot ceea ce facem, în primul rând, facem pentru ei. Generăm un mediu sigur în care să-și poată desfășura activitatea zilnic
Armata Română participă cu 2.300 de militari, până pe 24 mai, la exercițiul multinațional Swift Response 24. Acesta face parte dintr-o serie...
Angel Tîlvăr: “Dacă pomenesc doar de Himars sau de Patriot, cred că am spus suficient, în condițiile în care țări importante își doresc astfel de echipamente și nu le au, perioada de așteptare pentru primirea unor astfel de echipamente fiind de ordinul anilor și vorbim aici de trei, patru, cinci ani.”
Adrian Gâtman: Domnule ministru, bine ați revenit la ”Jurnal militar”! Angel Tîlvăr: Bun găsit! Mulțumesc pentru că sunteți interesat de...
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi...
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia...
Cristian Diaconescu: “De aceea, astăzi, în Fâșia Gaza, practic, sute de mii de oameni sunt luați ostatici efectiv de această grupare care, iată, din punct de vedere militar, nu avea absolut nicio speranță ceea ce privește înfrângerea Israelului.”
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule ministru, bine ați venit. Cristian Diaconescu: Bună ziua. Mulțumesc foarte mult pentru...
Sorina Vrînceanu (realizator rubrică): După lungi dezbateri, Congresul american a aprobat pachetul de legi care deblochează ajutorul militar al Statelor Unite pentru Ucraina, Israel și Taiwan.
Din cele peste 90 de miliarde de dolari, două treimi sunt destinate frontului ucrainean, 26 de miliarde pentru Orientul Mijlociu, iar opt pentru regiunea Indo-Pacifică. Armata americană a început deja livrarea către Ucraina a primelor elemente din noul pachet – rachete antiaeriene și anti-tanc, repoziționate în stocuri din Europa.
Între timp, premierul Marii Britanii, Rishi Sunak, a anunțat cel mai mare pachet de ajutor militar britanic acordat vreodată Ucrainei.
Acesta include rachete Storm Shadow, cu rază lungă de acțiune, muniție și vehicule blindate. Pe lângă echipamente, pachetul de sprijin are în vedere și 500 de milioane de lire sterline în fonduri militare suplimentare.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general locotenent, bine ați venit la „Interviul săptămânii”. Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Cristian Dumitrașcu: Am să vă rog să trecem un pic în revistă acest an din nou complicat – 2023. Cătălin Tomescu: Un an greu, după părerea mea. Dacă mă întrebați de evenimentele fundamentale, principala mutare, zic eu, a făcut-o China. Lumea aia unipolară care s-a creat după 1989-1990, după primul război din Golf, destrămarea Tratatului de la Varșovia, destrămarea URSS-ului ș.a.m.d., care a fost un fenomen geopolitic la scară globală care a dus la crearea lumii unipolare, respectiv Statele Unite ca cea mai mare putere politică, economică și militară – și încă mai este. Deja acuma, din punctul meu de vedere, lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global. Bineînțeles că există mai multe teorii cu cele cinci clustere, ș.a.m.d. – nu vreau să contrazic pe nimeni, n-am o problemă, fiecare vede din unghiul lui de vedere -, dar, în opinia mea, China deja a ieșit la rampă și nu mai poate fi desconsiderată sau trebuie luată în seamă. Și cred eu că s-a dovedit că a fost luată în seamă prin organizarea summitului de la San Francisco între președintele Statele Unite și președintele Chinei, care numai organizarea acestui summit la nivel de vârf reprezintă o recunoaștere a partenerului, că altfel nu se organiza. Că e bine sau că e rău, nu știu. Personal mă bucur că s-au întâlnit, pentru că situația la conflicte – și o să ajungem și acolo – nu e roză și nu se întrevăd linii de oprire, prin urmare, eu salut, bine, cu umila mea poziție, vă dați seama, faptul că cei doi lideri au decis să se întâlnească. Nu o să știm rezultatele foarte curând. E ca un fel de summitul de la Yalta, de acum 80 de ani. Prin urmare, China a devenit jucător global – politic, economic, financiar și al controlului resurselor strategice importante. Am lăsat la urmă ‘militar’. De ce? Pentru că au spus-o și analiștii militari americani și oameni cu funcții de răspundere în America. Am urmărit pe unul din liderii armatei americane spunând că ei prevăd 2035-2040 perioada în care ei consideră că China va putea deveni o amenințare militară pentru ei. De aceea am lăsat ultima și sunt de acord cu treaba asta, chinezii nici nu au avut în proiecție până acum 15 ani să devină o putere militară. Ei au fost axați mai mult pe domeniul politic, economic, financiar și al resurselor. De aia au și revenit la nivel global.
Al doilea punct ar fi conflictul Federației Ruse și Ucraina. Încă o dată, nu intrăm cu operație specială ș.a.m.d., problemă de semantică și de lege. Dar ideea e că timpul a lucrat în favoarea rușilor. Dacă ați observat poziția rușilor din ultimele două-trei luni, începând cu nereușita contraofensivei, o să vedeți că sunt foarte liniștiți, Putin e chiar jovial, nu mai are nici boli, nu mai are nimic, chiar se ține de vizite în plan extern; de asemenea, inclusiv Medvedev nu mai tot amenință cu arma nucleară, cum când erau la greu tot o vânturau ideea asta, că avem arme nucleare și putem să apelăm la ele, acuma sunt liniștiți. De unde vine liniștea asta? Pentru că și-au dat seama că ei sunt cu cărțile mari. Industria de apărare le produce armamentul de toate categoriile, de toate calibrele, inclusiv acum, de curând, au dat la apă două submarine nucleare de atac, unul din ele în clasa Borei, care e clasa superioară. Ce să vă spun? În plan politic le-a ieșit, a fost admis la anumite forumuri în plan internațional, în care au fost prezenți 60 de șefi de state. Rușii arată foarte mulțumiți de ei. Putin – citeam în ultima lui luare de cuvânt – el a spus că ar vrea ca, că vorbim de limitele acceptabile, aici revin, el a zis: domnule, eu aș vrea ca Ucraina să se retragă cu trupele ei din cele patru provincii, în Crimea nu a ajuns, vă aduceți aminte când spuneam Crimea e nu că mult prea tare, eu nu m-aș fi apucat de ea. Ideea este că el a spus că să se retragă forțele armate din cele patru provincii din teritoriile care sunt încă controlate de forțele ucrainene şi el ar fi mulțumit. Deci să rămână cu cele patru și Crimea. Zaharova, purtătoarea de cuvânt, și mai mulți lideri politici ai lor spun: domnule, nu ar fi momentul să mergem înainte. Am spus-o de mult: el va viza tot timpul Marea Neagră, nordul Mării Negre. El ar vrea cele patru provincii să continue până la Odesa; că nu i-a ieşit Odesa, e altă problemă, e o problemă de strategie, au greșit, și bine că au greșit. Dar vreau să spun ca idee, vorbind tehnic, vorbind militar. Problema este că mai sunt care vântură ideea asta, că ar trebui să luăm nordul Mării Negre, că de acolo vin resursele, de acolo vine controlul gurilor Dunării, de acolo vin multe – n-aș vrea să se ajungă acolo. Personal am spus că Odesa nu se ia fără debarcare şi îmi mențin ideea iar ca să ajungă la Odesa îi trebuie minim șase divizii, chiar dacă le-ar avea, dar sigur o divizie cu pierderi și nu știu dacă își permite să piardă 20.000 de oameni, cam cât are o divizie de luptă la ruși.
Preşedintele ucrainean, linia lui directoare este să-i scoată afară din țară. Personal sunt de acord cu el, că e ţara lui și e atacată. Ideea este că dacă își menține acest obiectiv, care, din punctul meu de vedere, e cel mai înalt posibil, nu știu dacă va fi realizabil în cursul anului 2024, cu tot sprijinul. Încă o dată, rămân la ideea că timpul îi favorizează pe ruși. Nu știu dacă coeziunea politică la nivelul UE și la nivelul NATO va rămâne aceeași, nu știm dacă sprijinul american va fi la fel. Uitați că sunt probleme încă, nu intrăm în detalii, dar, pentru ascultători, sunt… Cristian Dumitrașcu: Vin alegerile… Cătălin Tomescu: … ce argumente am. Poate și dânșii ar trebui, liderii ucraineni ar trebui să se gândească și ei la cât să coboare linia și să treacă la negociere cu Federația Rusă. Știu că sună urât, știu că a fost un război barbar, știu că omenirea nu trebuie să conducă ăla cu mai mulți mușchi trebuie să-l bată pe ăla cu mai puțin mușchi, că nu așa merge treaba, dar, din păcate, cred că ar trebui să se meargă pe o negociere între cele două părți, susținute de cele două mari puteri şi alți jucători, nu intru în detalii, dar cumva să se oprească pentru că nu cred că să mai poate elibera tot teritoriul și ca nu cumva să se prelungească să le vină rușilor o idee să nu cumva să se dezvolte ofensiva.
La al treilea punct de discuție pentru 2023, s-a iscat conflictul din Israel, când am fost atacați pe 7 octombrie de către forțele Hamas. Acțiunea a fost pregătită bine. Nu poți să desfășori o asemenea acțiune împotriva unui stat ca Israel fără să ți-o pregătești cu un an-doi, sprijinită, ticluită cu consilieri militari serioși. Că e atac terorist este că e purtat de o organizație teroristă, dar acel atac a fost organizat militar. Doar în durata conflictului. Păi, Israelul are o armată serioasă. Ei sunt în război de… era să zic de când s-au născut. Am tot respectul pentru poporul lor, dar țara aceasta este una dintre cele mai bine pregătite țări din punct de vedere militar din toate punctele de vedere: din punct de vedere al teritoriului, a populației, mobilizare, tehnică de luptă, ce vreți dvs. şi am multe argumente în sprijinul ideii ăsteia. Prin urmare, uitați-vă că încă se luptă cu ei, care normal ar fi trebuit să-i distrugă într-un timp mai scurt. Ce înseamnă asta? Tot la fel, a fost bine pregătit. Acolo au fost zeci de mii de soldați, toate tunelurile alea, tot sistemul de comandă și control – lupta nu se duce fără comandă și control. Ca să reziști atâta trebuie să ai sistem de comandă şi control. Deci acolo a fost pregătită militar, nu terorist. Terorist a fost tipul de atac, încă o dată, și organizația, structura care a asigurat luptătorii, dar n-are nicio legătură cu o acțiune pregătită, cum te-ai duce să pui o bombă într-un metrou. Acolo au fost și sunt oameni pregătiți milita. Cristian Dumitrașcu: De către? Cătălin Tomescu: N-aș putea spune ce consilieri au avut. Pot să fie consilieri de-ai lor, militari, pot să fie și străini, pot să… Se vorbește de implicarea iraniană, se vorbește de mai multe țări care i-ar putea sprijini, Hezbollah, în partea cealaltă, în Liban – n-aș face o afirmație dacă există o țară terță. Ce pot să spun eu, ca, să zic, expert militar, este că sigur a fost pregătită din timp de către militari și susținută logistic cu echipamente, muniție. Păi ucrainenii au terminat muniția după două luni de război și o țară întreagă și cu putere militară și cu industrie de apărare… Păi ăștia cum mai au muniţie acum? Aia a fost adusă acolo, a fost depusă cu un an de zile, luni de zile, pentru că și pe-acolo nu puteai să aduci dinspre Israel, dinspre mare. Să nu uităm că Israelul, încă o dată, e țară serioasă pe domeniul de securitate și apărare și în multe alte domenii, dar aici chiar știu ce vorbesc. Că dacă au fost surprinşi sau nu sunt surprinși ne mai trebuie vreo două emisiuni ca să elucidăm treaba asta. Ideea fundamentală este că a fost pregătit, asta spun. Nu m-aş hazarda să zic neapărat că au fost rușii, probabil au fost, dar sigur nu vor avea nicio șansă. Deci dacă se gândește cineva că poate să-i dovedească pe Israel, din punctul meu de vedere nu are dreptate. Şi aici, ca și în conflictul de la graniță cu Federația Rusă și Ucraina, problema va fi aceeași: cum se va finaliza? Care sunt premisele de pace?
Aici este toată esența. Conflictul în sine va fi rezolvat clar. Israelienii vor mătura tot ce există acolo. Eu nu spun că au dreptate sau nu, deocamdată vorbim tehnic. Cristian Dumitrașcu: Analizați tehnic puterea militară. Cătălin Tomescu: Absolut. Problema este că sunt convins că armata israeliană și liderul Netanyahu nu vor accepta să mai rămână picior de luptător acolo, că e Hamas, că e terorist, că nu e terorist, cine luptă împotriva lor acolo sigur ori pleacă… Cristian Dumitrașcu:… ori e lichidat… Cătălin Tomescu: … ori va fi arestat ori e lichidat, cu consecințele și pentru armata israeliană. Dar sigur se va termina, nu în foarte mult timp. Problema fundamentală va fi ce urmează după. Pacea, exact ca în Federația Rusă și Ucraina, ajungem la nivelul de pace, corect, cum o scriem, cine o scrie, cine o stabilește, cine să fie de acord? Cristian Dumitrașcu: E important cine o stabilește. Cătălin Tomescu: Dacă la Federația Rusă și Ucraina avem doi lideri, două țări, două conduceri care trebuie să cadă de acord, aici cu cine negociezi? Cu Hamasul exclus. Cu Hezbollahul exclus. Cristian Dumitrașcu: Şi atunci? Cătălin Tomescu: Cu liderii palestinieni, care nu mai au lideri? Cine va stabili viitorul? Aici va fi marea problemă. Cristian Dumitrașcu: Deci, e un pic mai complicat decât în cazul… Cătălin Tomescu: Păi, v-am spus că e mai complicat. Acolo sunt doi lideri. Problema fundamentală este că aici cine va stabili liniile cumva trebuie să ajungă la o soluție. Acolo să nu uităm că, în afară de băieții răi, ca să spun așa, sunt probabil câteva sute de mii, probabil chiar un milion or mai fi rămas, nu știu, n-am date concrete, de oameni normali, familii normale, cu copii, cu bătrâni, care n-au nicio treabă nici cu terorismul, nici cu nimeni, ei vor să trăiască liniștiți, da, cum vor să trebuiască şi israelienii. Cum să trăiești tot timpul cu amenințarea că îţi cade o ploaie de rachete în cap? Cum să îți trimiți copiii la școală ș.a.m.d.? Și palestinienii au și ei argumentele lor. Bă, dar țara noastră unde e, că noi am fost aici? Problema e foarte complicată. Gândiți-vă conflictul ăsta e de 70 de ani, nu putem să rezolvăm nici în 10 minute și nu se poate rezolva, cum să spun eu, după ureche, cum li se pare lor bine. Aici cumva trebuie luată rescrisă cartea de la început, dai la prima pagină din nou, pui geografia pe masă, pui harta pe masă. Vedem toate elementele, începând de la demografie, începând de la zone. Toate chestiile astea trebuie analizate de către cei care vor participa la la negocierile de pace acolo, pentru că din punctul meu de vedere cel mai greu lucru pentru 2024 va fi să se găsească o soluție. Cam astea ar fi principalele trei elemente fundamentale din punctul meu de vedere pentru 2023: faptul că China a devenit jucător global; conflictul între Federația Rusă și Ucraina, din punctul meu de de vedere, nu poate să aibă o soluționare militară, în sensul că, indiferent ce resurse ar veni, practic, pe ucraineni îi vor ajuta să obţină succese limitate și să își păstreze o mare parte din teritoriu, dar nu cred că vor fi suficiente sau mai are capacitatea necesară de a-i scoate pe ruși afară din toate teritoriile sau provinciile cucerite și anexate; și al treilea, conflictul israeliano-palestinian. Sunt multe alte elemente, dar m-aş opri la astea trei, pe care le consider eu fundamentale pentru anul 2023. Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, vă mulțumesc foarte mult. Să aveți un an mai bun, să fie cu sănătate! Cătălin Tomescu: Mulțumesc frumos! Cristian Dumitrașcu: Vă mai așteptăm la „Jurnal militar”. Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Le urez tuturor celor care ne ascultă, tuturor românilor, un an bun, sănătate în primul rând, cu pace, să-și îndeplinească toate aspirațiile împreună cu familiile lor!
Dan Grecu: Armata este singura structură la care nu s-au făcut actualizări din 2016 la nivelul pensiilor. Pensiile sunt mai mari decât în sistemul public, pentru că salariile au fost mai mari
În această săptămână vă propunem a doua parte a interviului cu generalul-maior în rezervă Dan Grecu, vicepreședinte al Asociației...
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige
Publicat de prosavioleta,
11 decembrie 2023, 13:19
Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.
Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul. Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat. Ștefan Ciochinaru: Da. Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat. Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită. Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin. Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America? Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa. Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent. Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură. Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta. Cristian Dumitrașcu: Pentru asta. Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război. Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni. Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000. Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații. Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei. Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu. Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat. Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii! Ștefan Ciochinaru:Cu placere! Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!
Mircea Geoană: „….ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni.”
Ciprian Panga ( reporter): Domnule secretar general adjunct al NATO, domnule Mircea Geoană, bine ați venit în Garnizoana Brașov! Ați avut o zi plină astăzi. Vizită la Vânătorii de Munte, vizită aici, în cadrul Academiei Forțelor Aeriene, dar și la DRESMARA. Cum i-ați găsit pe militarii brașoveni, fie că sunt din Forțele Terestre, fie că sunt studenți ai Forțelor Aeriene? Mircea Geoană:În primul rând, La mulți ani Vânătorilor de Munte! Este o sărbătoare frumoasă, e un grup de elită al Armatei Române, al NATO. Știm cu toții că lucrurile niciodată nu sunt perfecte, tot timpul e nevoie de mai mult, dar aş spune că starea de spirit este bună și m-am bucurat să pot asculta ceea ce spun și comandanții, dar aş spune şi că este și un sentiment de anticipație, un sentiment de complexitate, de recunoaștere a faptului că lumea este complicată și că avem nevoie de armata noastră mai mult decât oricând. Avem nevoie să investim în armată, avem nevoie să investim în NATO și le spuneam celor de la Vânători de Munte, că vorbeam cu comandatul suprem aliat, generalul Cavoli, care este vânători de multe, dânsul – e ‘mountain’ – și că intrăm într-o etapă mult, mult mai intensă, mai complexă și sunt convins că și militarii brașoveni, din orice armă și în orice direcție, își vor face în continuare datoria.
Ciprian Panga ( reporter): Cum vedeți dumneavoastră colaborarea dintre Armata României, dintre militarii români și partenerii NATO, în situația actuală a acestui mediu de securitate? Mircea Geoană:România în NATO este o țară foarte influentă și foarte respectată și dincolo de poziția mea, este, efectiv, o țară care a demonstrat de-a lungul anilor, în toate misiunile și operațiunile noastre, acum, cei mai mulți dintre militarii din Bosnia sunt români, când am activat rezerva strategică pentru Kosovo, cine a răspuns la apel: românii și britanicii. În Afganistan, în Irak, în multe alte locuri. Deci România este o țară influentă. În schimb, ce se întâmplă? Pe de o parte, suntem în faza de implementare a noilor planuri de apărare și descurajare, aprobată la Vilnius de liderii noștri, ceea ce înseamnă că intrăm într-o etapă mult mai complexă și mult mai masivă de investiții în apărare și descurajare. Iar faptul că România, la conferințele succesive de generare de forțe, pentru că ai planuri, trebuie să pui și forțe și resurse, a alocat o mare majoritate a resurselor naționale, reprezintă pentru NATO un lucru foarte bun. Putem conta pe România, dar și pentru România este un lucru foarte bun, pentru că, având toate forțele aproape parte din sistemul NATO, va trebui să le duci pe toate la nivel NATO. Ceea ce este o veste bună pentru toate sub-segmentele Armatei române, indiferent de armă, indiferent de geografie, indiferent de specializare, sau de grad, sau de funcție. Unde trebui să fim foarte, foarte atenți, este că în jurul nostru lumea este complicată, în est război, în sud tulburare, în alte zone competiție și rivalitate geopolitică. De aceea trebuie să fim foarte atenți, cu o logică de 360° și revenind la România, România își redescoperă vocația sa multiregională. România nu este doar o țară de Flanc estic sau doar o țară la Marea Neagră. Este o țară care are și Balcanii, are și Europa Centrală, are și Orientul Mijlociu în raza de acțiune, are și Caucazul relativ aproape, are Moldova și Ucraina ca vecini direcți. De aceea, cred că în viitor anticipez ca rolul strategic al României să se amplifice. Este o veste bună pentru România. Este o veste bună pentru militarii noștri. Este o veste bună pentru cetățenii României, pentru că vom fi mai protejați și mai influenți.
Ciprian Panga ( reporter): Cum vedeți dumneavoastră contribuția forțelor armate la asigurarea unui mediu de securitate în zona Mării Negre, dar și la nivel global? Mircea Geoană: Este un efort de echipă. Alianța Nord-Atlantică este, cum să spun, sunt mușchetarii în forma cea mai frumoasă a expresiei unul pentru toți și toți pentru unu. De aceea, eu aș spune că ceea ce face România este extrem de valoros, dar pentru a putea răspunde unei complexități masive a zonei Marii Negre, rămâne complicat. E o zonă complicată, zonă de interes strategic pentru NATO. Va trebui să ne gândim la România și Comandamentul pentru Europa de Sud-Est de la Sibiu a devenit operațional. Trebuie să lucrăm foarte, foarte bine cu aliații noștri din regiune, cu Bulgaria, cu Grecia, cu Turcia, în sud, cu partenerii noștri din Moldova și din Ucraina și, evident, cu aliații noștri principali din Occident, cu care lucrăm deja foarte foarte bine. Ciprian Panga ( reporter): Ați vorbit mai devreme despre tehnologie, despre viitor. Cum vedeți viitorul Armatei române în momentul acesta?
Mircea Geoană:Aș vrea ca acum și în viitor Armata română să poată să fie capabilă să lupte alături de aliatul american, indiferent de circumstanțe, să fie capabilă tehnologic să lupte cu aliatul cel mai sofisticat, să fie capabilă să aibă doctrină militară și pregătire profesională de acel nivel. De aceea, ceea ce îmi doresc pentru forțele Armate române e să fie, practic, în elita Alianței – deja suntem, dar cu investiții suplimentare și în tehnică, și în tehnologie, și în oameni. Pentru că până la urmă, oricât cât de multă tehnologie ai cumpăra, tot oamenii sunt importanți și aici, la Brașov, am văzut colective și un colectiv de militari și comandanţi și cadeți care mă fac să fiu foarte încrezător în viitorul României. Ciprian Panga ( reporter): O ultimă întrebare, domnule secretar general adjunct. Ați vorbit despre oameni, ați vorbit foarte frumos. Se pot simți românii la momentul acesta în siguranță, având în vedere tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru? Mircea Geoană:Da, da și da. Da, în primul rând, pentru că suntem în NATO. Har Domnului că suntem în NATO – și nu o spun ca omul care și-a dedicat toată tinerețea și viața mea publică, și politică, și diplomatică ancorării României în Occident, și în NATO, și în Uniunea Europeană, dar spun pentru că suntem într-o zonă în care România este mai relevantă strategic decât oricând. Luăm măsuri suplimentare de protejare, nu avem riscuri de natură externă la securitatea națională. Mai este un lucru interesant, România este o țară foarte stabilă în plan intern. Eu nu spun că lucrurile sunt grozave peste tot, sunt multe probleme și lumea este nemulțumită în multe aspecte socio-economice, dar România, din punct de vedere ordine publică, din punct de vedere stabilitate internă, este o țară predictibilă și liniștită. Deci, încă o dată, nici din interior nu văd lucruri care să ne preocupe, iar riscul de contaminare de conflicte regionale, este, de asemenea, luat împreună cu NATO și UE. Avem în continuare tensiuni în Kosovo, în Bosnia mai apar chestiuni, în zona Mării Negre avem dificultăți, dar eu spun românilor să aibă încredere în alianța noastră și să ne facem treaba. E multă treabă de făcut pentru a întări economia, pentru a întări societatea, pentru a întări instituțiile, dar din punct de vedere securitate națională și și liniște și ordine publică, cred că România este printre cele mai sigure țări din Europa.
Adelin Petrișor: “Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza…”
Adelin Petrișor: E ceva ce n-am mai văzut în experiența mea de jurnalist, de 20 și ceva de ani, am văzut atacuri teroriste, am fost în Turcia la atacuri teroriste, am văzut atacuri teroriste în Irak, am văzut în Afganistan, am fost la un kilometru de sinucigași în Ramadi, cu pușcașii marini, 1.300-1.400 de oameni măcelăriți pur și simplu într-un atac fără precedent. Nimeni nu-și poate explica de ce serviciile secrete israeliene, considerate printre cele mai bune din lume, n-au avut habar de ce se întâmplă. Acum urmează o tragedie în Gaza, pentru că, trebuie să spunem, cauza palestiniană, legitimă pentru o țară, nu înseamnă Hamas. Hamas e totuși o grupare teroristă considerată de UE, de Statele Unite, de multe alte țări occidentale. E o dramă care va lăsa urme adâncii în regiune, și în Israel și în Palestina. E o dramă care i-a șocat pe mulți israelieni, care nu își explică cum de s-a putut întâmpla așa ceva. Eu și colegul meu, Dragoș Stoian, operatorul, am fost în zonele unde Hamas a omorât civili, a măcelărit civili și, vă spun, imaginile sunt greu de suportat. Într-o intersecție 10-12 mașini, multe carbonizate, multe mitraliate. Unii au murit la semafor, nici n-au știut ce i-a lovit. Se pare că luptători Hamas au fost îmbrăcați inclusiv în uniforme de poliție israeliană, uniforme militare, au avut jeep-uri. Îmi povestea mama unei fete răpite că aveau jeep-uri ale forțelor de intervenție israeliene. Și oamenii aceia la semafor n-au știut. Mulți dintre ei n-au știut ce i-a lovit. Au fost mitraliați. Erau mașini care întorseseră să fugă, probabil, dar erau arse. Deci, îți spun, asta într-o singură intersecție, undeva la 1,5 km de frontiera cu Gaza. Au spart gardul în vreo 29 de locuri și au intrat peste o mie de luptători. E ceva de neimaginat. Nimeni nu se aștepta. Sunteți militari aici la emisiune, ştiți că asta înseamnă un batalion, ceea ce înseamnă enorm pentru o unitate, ca putere de luptă vorbesc. A fost foarte bine planificată, un an, doi, deja sunt tot felul de speculații pe internet. Dar e clar că asta nu-i o misiune care se planifică într-o lună. Au făcut filme de prezentare, pentru că, chiar mă întrebam în ziua în care a început atacul, sâmbătă, 7 octombrie, am văzut pe internet postate de Hamas celebrele imagini cu parapanta și erau filmate cu trei camere, zic, mă, dar când au avut timp să? Îți dai seama, adică asta îți arată pregătire, îți arată că oamenii au fost pregătiți. Toți luptătorii sau mulți dintre luptători au avut body cam, au avut camere pe corp și au dat publicității imagini groaznice, pentru că aici componenta de imagine e foarte importantă pentru teroriști. Trebuie să bage spaima, să arate cât au făcut de mult. Pe de altă parte, conflictul se mută acum în partea palestiniană, unde sunt foarte mulți civili. E presiune foarte mare pe Israel, și bine că e presiunea asta, să nu reacționeze la impuls și să facă foarte multe victime colaterale. Voi sunteți militari și știți mai bine decât mine, nu există armă atât de precisă încât să elimine total victimele colaterale. Și ăsta e păcat. În Gaza e o fâșie de pământ de 360 și ceva de kilometri pătrați. Ca să vă faceți o idee, Bucureștiul are 240 de kilometri pătrați. Acolo trăiesc vreo 2,3 milioane de palestinieni. Israelul de zile bune încearcă să arate lumii că are grijă de civili și au tot oferit coridoare să fugă lumea în sud, însă, chiar și așa, au existat victime în rândul celor care fugeau.
Dacă ne uităm, că toți suntem la o emisiune militară, dacă ne uităm la puterea de foc a Hamas, 30-40.000 de luptători, AK47, pistoale mitralieră, mitraliere, lansatoare de grenade, rachete care nu-s dirijate, da, pe care le aruncă zilnic. Și în partea cealaltă vedem una dintre cele mai puternice armate ale lumii, cu siguranță cea mai puternică din Orientul Mijlociu, cu tancuri Merkava, cu transportoare blindate, cu avioane de vânătoare, cu elicoptere de atac ș.a.m.d. E, ce armă credeți că va folosi Hamas ca să poată să lupte cu o astfel de armată? Imagini, vor încerca să arate că mod civili, vor încerca să arate că suferă populația palestiniană. Asta nu înseamnă că populația nu suferă. Dar vă spun că, din experiența conflictelor trecute de acolo, asta va fi cea mai importantă armă a Hamas, imagini care să emoționeze lumea.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Sigur, ne-am întrebat și noi în interviul de săptămâna trecută cu fostul ministru de externe Cristian Diaconescu, această surprindere a servicilor secrete că au au fost prinse pe nepregătite, au existat discuții și în comunitate, a jurnaliștilor cu care te-ai întâlnit acolo. Adelin Petrișor:Deja a fost anunțată o comisie care va investiga. Șeful Șabak, Shin Bet-ul lor, SRI-ul lor, serviciu intern de securitate, deja a fost ieri în Knesset, a vorbit despre vina, și-a asumat vina, însă va fi o anchetă. Și cele mai importante servicii secrete pot da greș. Să ne gândim la 11 septembrie. Americanii, la fel, n-au știut ce i-a lovit. Cei mai mulți dintre israelienii cu care am vorbit spun că acesta este momentul de cotitură în care Hamas, considerat deja o grupare teroristă, s-a transformat în DAESH, în ISIS, pentru că doar la ISIS am mai văzut execuții de genul ăsta. Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Este foarte greu. Cred că și pentru un jurnalist cu experiență, un jurnalist de război, cum i se spune, noi avem aici, la Ministerul Apărării, acest curs de corespondenți de război, care cât ar fi el de bun, și el este, nu poate pregăti oamenii pentru asemenea orori despre care ne-ai povestit. Ce ar trebui să învățăm dintr-o astfel de situație? Noi am avut o discuție mai devreme, israelienii de rând venind cântând să-și apere țara.
Adelin Petrișor:Da, ei acolo sunt conștienți. Știi foarte bine, femeile fac doi ani de armată, bărbații fac trei ani, de la 17 ani te iau în armată, nu există excepții. Ei au 75 de ani de existență și știu foarte clar că au rezistat doar pentru că au stat spate în spate, cu arma în mână, și și-au apărat țara. De partea cealaltă sunt arabii, care îi acuză că au făcut, și ei la rândul lor, abuzuri și că au produs suferință palestinienilor și altora din zonă. Însă ei știu clar că doar așa pot rezista, merg în armată. Am fost în Tel Aviv când am plecat, aeroportul era plin de oameni care veneau la mobilizare, cântau, aveau steagurile Israelului, erau așteptați de alți tineri care îi aplaudau, n-au încotro. Adică, e clar că țara lor poate să reziste doar datorită lor. Și în România… adică, mi-ar plăcea să văd mai puțin patriotism de-ăsta de paradă, pe care îl vedem la politicieni din stânga și din dreapta, oameni care se bat cu cărămida în piept. Eu cred că trebuie să fim conștienți că dacă, Doamne ferește!, vom avea nevoie să ne apărăm țara, noi o vom face. Adică, mai am colege la serviciu care mă întreabă: vai, dar pe soțul meu l-au chemat la mobilizare, că voi aveți exercițiile astea să vedeți cine mai e în rezervă activă, cum și ce. Păi, zic: doamnă, dar cine ați vrea să apere țara? Dați-mi o listă, eu, probabil, nu? Adică, mama mea trebuie să sufere dacă eu plec să-mi apăr țara, dar dvs. nu puteți să suferiți dacă pleacă soțul. Aici e locul unde avem înmormântați bunicii, străbunicii, prietenii. E normal să ni-l apărăm la un moment dat, dacă va fi nevoie.
Eu sper să nu fie nevoie, pentru că România face parte din cea mai mare alianță politico-militară a lumii și cred că n-a avut niciodată garanțiile de securitate pe care le are acum, niciodată în istoria ei, România, dar noi trebuie să fim pregătiți să ne gândim că oricând noi o vom apăra. Adică, cine s-o apere dacă nu noi? Și atunci, în Israel nici nu se pune problema. Oamenii știu ce au de făcut, în momente de criză se unesc. Trebuie spus, că vorbeai tu de eșecul serviciilor secrete și o posibilă explicație sau o cauză ar fi și ce a făcut Benjamin Netanyahu, în ultima perioadă, acolo. Am mai văzut și pe la noi cazuri de politicieni care încearcă să schimbe legea în sprijinul lor, pentru propriile interese. Asta a făcut: o controversată reformă judiciară, a vrut să taie din atributele Curții Supreme de Justiție, care la ei e și Curte Constituțională. Oamenii au ieșit în stradă, sute de mii în fiecare săptămână, zeci de mii, sute de mii de israelieni. Toate aceste tulburări din societate să fii sigur că s-au transmis în serviciile secrete, s-au simțit în Țahal, în armata israeliană. Au fost, chiar anul ăsta, niște scrisori ale unor generali, printre care Ehud Barak, cel mai galonat general israelian, și scrisori ale foștilor șefi ai Mossad; i-au trimis lui Benjamin Netanyahu scrisori spunându-i: nu-ți bate joc de democrație pentru că-ți baţi joc de Israel. Ei, toate tulburările astea socio-politice să fii sigur că au avut reverberații în armată, în serviciile speciale și asta poate fi o explicație a faptului că habar n-au avut ce-i lovește.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La final, Adelin Petrișor, se vorbește despre lumea liberă. Noi facem parte din lumea liberă, iar pentru cei care poate sunt mai tineri, poate nu au foarte multe noțiuni, trebuie spus că Adelin Petrișor a fost de foarte multe ori dincolo de acest zid al lumii libere, începând cu țara cu un singur gras, Coreea de Nord, toate zonele astea unde sunt regimuri totalitare, Rusia… Este și aici, în Israel, un război între lumea liberă și un regim nu doar totalitar, ci un regim, cum să-i spunem? Adelin Petrișor:Te gândești la Hamas sau… Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): La Hamas și, în general, și la cei care sunt lângă Hamas. Adelin Petrișor:Israelul, cu toate limitările, pentru că sunt tot felul de limitări, inclusiv acolo funcționează cenzura militară, presa până dă niște informații militare, trebuie să treacă prin niște etape, să verifice Țahalul, în fine, deci, cu toate limitările acestea, Israelul este singura democrație din Orientul Mijlociu. Cu siguranță, au făcut și ei greșeli de-a lungul timpului. Cu siguranță, suferința…, să știi că suferință există și în Israel, dar și în Palestina, unde, repet, două milioane și ceva de oameni trăiesc pe o fâșie îngustă, condusă de niște luptători dintr-o grupare considerată teroristă. Nu toți cei care sunt în Gaza îi susțin pe cei din Hamas, dar n-au încotro. E complicată rău de tot situația de acolo. Îmi spunea un prieten israelian, la un moment dat, că extremiștii dintr-o parte și din alta se alimentează unii pe alții și ajung oamenii din acea regiune să se urască și, la un moment dat, nu știu de ce se urăsc, de ce ar vrea să-și ia gâtul unul altuia.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru cei care n-au prins vremurile comunismului, o secvență pe care ne-ai povestit-o mai devreme despre cum era pe stradă în Coreea de Nord. Adelin Petrișor:Oamenii n-au curaj să se uite în ochii unui străin, pentru că e interzis să vorbești cu străini, cum era interzis pe vremea lui Ceaușescu, eram copil la Revoluție, cum era interzis pe vremea lui Ceaușescu să ai legături cu străinii, trebuia să le raportezi la miliție. Eu niciodată n-am putut să dau sfaturi, pentru că nu sunt eu în poziția în care să dau sfaturi, dar eu le-aș spune, totuși, tinerilor să nu ia libertatea ca pe un dar de la Dumnezeu, așa, de la divinitate. Libertate ai atâta câtă vrei să ai și pentru libertate se luptă, au luptat oameni care au murit. Noi nu trebuie să murim. Noi trebuie să luptăm și să avem grijă de ea și să o păstrăm pentru generațiile care vin. În ultima vreme, vedem tot felul de discursuri de extremă, ba din stânga, ba din dreapta, oameni care se uită și îl aplaudă pe Putin. Eu zic atât: oameni buni, aveți grijă ce vă doriți, că s-ar putea să se întâmple. Și mie îmi pare rău, pentru că am copii care vreau să trăiască într-o țară liberă, nu într-o țară în care avem președinte etern. Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Jurnalistul TVR Adelin Petrișor. Adelin, mulțumim tare mult și te mai aștept la noi la emisiune. Adelin Petrișor: Și eu mulțumesc.
Adrian Gîtman (realizator rubricā): Statele Unite și Israelul au început marți cel mai mare exercițiu militar comun realizat vreodată, desfășurând 12 nave de război și în jur de 140 de avioane în estul Mării Mediterane.
Antrenamentele urmăresc îmbunătățirea capacității SUA de răspunde la situații neprevăzute și subliniează anagajamentul american în regiunea Orientului Mijlociu.
Secretarul de presă al Pentagonului, generalul de brigadă Patrick Ryder, cu informații despre exercițiul americano-israelian: Este cel mai mare și cel mai semnificativ exercițiu pe care îl desfășurăm împreună. Intenția este de a demonstra angajamentul solid și de durată al Statelor Unite pentru securitatea Israelului.
Timp de o săptămână, peste 140 de aeronave, 19 nave de luptă, platforme de lansare a rachetelor Himars și sisteme de lansare multiplă a rachetelor au fost utilizate pe parcursul acestui exercițiu militar întrunit.
Va conduce la creșterea interoperabilității în operațiuni terestre, spațiale, navale, aeriene și în spațiul cibernetic.
Totodată, va crește abilitatea noastră de a răspunde la amenințări neprevăzute, cu scopul de a sublinia angajamentul Statelor Unite pentru regiunea Orientului Mijlociu.
Acord-cadru semnat între România și Israel pentru furnizarea a șapte sisteme aeriene fără pilot
Publicat de Gabriel Stan,
27 decembrie 2022, 12:05
Adrian Gâtman (realizator rubrică): Ministerul Apărării, prin compania Romtehnica, și compania ELBI Sistems din Israel, au semnat un acord-cadru pentru furnizarea a șapte sisteme aeriene fără pilot „WatchKeeper X”.
21 de drone militare vor intra astfel în dotarea Armatei Române. Contractul are o valoare de aproape 2 miliarde de lei fără TVA.
Începând cu producția celui de-al treilea sistem, fabricarea tuturor componentelor se va realiza în țara noastră, la fel și mentenanța, astfel încât în situații de criză și de război să nu fie necesară executare a acestor operațiuni în afara teritoriului național.
Dronele israeliene „WatchKeeper X” sunt concepute pentru colectarea de informații, supraveghere, identificare de ținte și recunoaștere.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Ministrul apărării naționale, Vasile Dîncu, a vizitat vineri unități militare din vestul țării. La Timișoara, ministrul Dîncu s-a întâlnit cu militarii Brigăzii 18 Cercetare-Supraveghere „Decebal” și cu specialiștii din sistemul medical modular de intervenție și tratament, precum și cu personalul Spitalului clinic militar de Urgență “Dr.Victor Popescu”.
Vasile Dîncu:Sunt foarte bucuros să observ că suntem pregătiți în acest moment și din perspectiva dotării pentru toate misiunile pe care armata și le-a asumat, atât misiunile militare, cât și misiunile civile legate de pandemie sau de protecție civilă.
Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): A doua garnizoană vizitată a fost Aradul, acolo unde ministrul apărării s-a întâlnit cu militarii Batalionului 191 Infanterie “Colonel Radu Golescu”. Şi tot de pe agenda ministrului Dîncu, consemnăm întâlnirea cu ambasadorul statului Israel în România, David Saranga, cu care a discutat principalele repere ale cooperări militare bilaterale.
Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă a adoptat, joi, Hotărârea nr. 52 privind actualizarea listei ţărilor/teritoriilor de risc epidemiologic ridicat, în zona roşie fiind introduse Grecia, Irlanda, Monaco, iar în zona galbenă Franţa, Belgia, Israel, Statele Unite ale Americii, Islanda, Honduras.
Lista aprobată joi intră în vigoare din data de 1 august, decizia în acest sens fiind luată pentru a nu-i afecta pe cei care se întorc în ţară la acest sfârşit de săptămână.
Principalele modificări survenite sunt:
în zona roşie vor intra: Grecia, Irlanda, Monaco, Maldive, Bahamas, Curacao şi Insulele Virgine ale Statelor Unite;
în zona galbenă vor intra: din zona roşie, în urma scăderii incidenţei, Suriname şi Insulele Feroe şi din zona verde, în urma creşterii incidenţei, Franţa, Belgia, Israel, Statele Unite ale Americii, Islanda, Honduras, Aruba şi Sint Marteen;
în zona verde vor intra: Oman, Paraguay şi Uruguay.
Persoanele care sosesc în România din state aflate în zona roşie nu intră în carantină dacă sunt vaccinate anti-COVID.
De asemenea, copiii cu vârsta sub 6 ani sunt exceptaţi automat de la carantină, iar cei cu vârsta între 6 şi 16 ani sunt exceptaţi dacă prezintă la intrarea în ţară un test cu rezultat negativ efectuat cu cel mult 72 de ore înainte.
Reprezentanta României, Roxen, cu piesa „Amnesia”, nu s-a calificat în finala celei de-a 65-a ediţii Eurovision 2021, în urma primei semifinalei a concursului cântecului european, ce a avut loc marţi seara.
În finala Eurovision 2021, după prima semifinală, s-au calificat reprezentanţii următoarelor ţări: Norvegia, Israel, Rusia, Azerbaijan, Malta, Lituania, Cipru, Suedia, Belgia, Ucraina.
Alţi zece artişti se vor califica din a doua semifinală, celor 20 de finalişti urmând să li se alăture, în actul final din 22 mai, reprezentanţii ţării gazdă şi ai Big Five, cele cinci ţări fondatoare Eurovision – Franţa, Germania, Italia, Spania şi Marea Britanie.
În cea de-a doua semifinală a concursului, care va avea loc joi, vor intra San Marino, Estonia, Republica Cehă, Grecia, Austria, Polonia, Republica Moldova, Islanda, Serbia, Georgia, Albania, Portugalia, Bulgaria, Finlanda, Letonia, Elveţia, Danemarca.
Artiştii finalişti au fost aleşi în urma votului publicului – prin telefon, SMS sau aplicaţia online oficială – şi al juriilor de specialitate din ţările participante, ponderile fiind egale.
Raed Arafat a declarat, astăzi, la Târgu Mureş, că o eventuală introducere a saltelelor de salvare la nivel naţional va fi făcută în urma unei analize pe care urmează să o facă DSU alături de IGSU şi o serie de inspectorate din ţară.
Analiza preliminară arată că există state care le folosesc şi state care au renunţat la acestea, considerându-se că implică riscuri.
„Am creat, după o discuţie cu domnul ministru Bode, un grup de lucru IGSU, DSU şi de la mai multe inspectorate, unele care au saltele, altele care nu au saltele. Pot să vă spun că din analiza preliminară pe care am prezentat-o domnului ministru Bode – şi a asta a fost o chestiune după ce am dat mai multe telefoane şi ne-am interesat la colegii noştri din alte ţări – reiese că sunt multe ţări care au şi multe care nu le folosesc: Marea Britanie, Irlanda, Franţa, Israel. Fie nu le au, fie chiar le-au scos.
În Franţa, de exemplu, au fost autorizate între anii 1980 şi 1985, după care au fost scoase. La acest moment Franţa face noi studii şi experimente să vadă dacă le reintroduce dacă tehnologiile noi le schimbă părerea, dar încă nu au ieşit cu o concluzie.
Pe de altă parte, există ţări care au. Finlanda are pe fiecare scară o pernă de acest gen, pe care o foloseşte dacă nu poate folosi autoscara. Dar au limitări , de cele mai multe ori că nu pot sări de la o înălţime foarte mare. Există riscul ca oameni care sar, fiindcă nu sunt învăţaţi, pot să sară cu picioarele şi să sufere accidente foarte grave, pot chiar să îşi piardă viaţa. De aceea unele ţări nu le folosesc deloc.
Nu există o practică unitară. Această chestiune a fost analizată de IGSU, în 2015, în ideea că nu poţi să o foloseşti când se sare de la etajul 7-8 sau 10. Este eficientă eventual până la etajul 3 şi nu înseamnă că nu vei avea accidente cu ea.
Grupul va face o analiză, va vedea exact ce se întâmplă şi în celelalte ţări europene, apoi va veni cu o propunere care va fi înaintată şi domnului ministru, după care vom lua o decizie. Decizia va depinde de analiza de risc care va fi făcută de grupul de lucru şi de propunerile făcute”, a declarat Arafat.
„Nu întotdeauna vii cu salteaua şi pui să o instalezi imediat. Plus la persoanele care vor să se arunce, dacă sunt pe acoperiş şi vor să se arunce, pui salteaua, se mută. Altul vede că ai salteaua şi eşti în curs să o instalezi, poate să se arunce, să nu mai aştepte negociatorii sau pe cei care să îl convingă să nu se arunce.
Există riscuri , nu există doar soluţii care să spună că salteaua salvează vieţi. Nu, e o unealtă care există şi la care trebuie analizată introducerea ei pe baza analizei pe care o va face grupul”, a completat Raed Arafat.
Cea de-a XV-a ediţie a Salonului Internaţional de Carte Bookfest, programată în perioada 27-31 mai, a fost anulată, anunţă organizatorii.
Anul acesta, Japonia era țara invitată la Bookfest.
„O sărbătoare a cărţii are în centrul său bucuria împărtăşită în jurul cuvântului tipărit şi al autorilor acestuia şi nu putem permite ca un astfel de eveniment să fie umbrit de vreun risc sanitar pe care îl putem evita. Mulţumim tuturor iubitorilor de carte ce fac posibilă existenţa Salonului Internaţional de Carte Bookfest şi sperăm să ne putem reîntâlni, în condiţii normale, la următoarele ediţii Bookfest”, se arată în comunicat.
La Salonul Internaţional de Carte Bookfest de anul trecut au fost prezenţi peste 150 de expozanţi, programul celor cinci zile cuprinzând peste 400 de evenimente, de la lansări şi dezbateri până la proiecţii cinematografice şi evenimente interactive. Invitatul de onoare al ediţiei 2019 a fost Marea Britanie.
La ediţiile internaţionale anterioare ţările invitate au fost: Spania, Ungaria, Franţa, Ţările de limbă germană (Germania, Austria, Elveţia), Polonia, Cehia, Israel, Suedia şi SUA.
Salonul de Carte Bookfest are ediţii locale în Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureş, Braşov şi o altă ediţie internaţională la Chişinău.
Importanți muzicieni de jazz ai momentului se reunesc, începând de vineri, 8 noiembrie, la Cluj, la Transilvania Jazz Festival.
În cele trei seri, publicul se va putea bucura de evenimente muzicale de excepție, asigurate de artiști din Israel, Franța, Italia, Elveția, Liban, Bulgaria și România.
Programul evenimentului:
Vineri, 8 noiembrie
Ora 19:00 – OMRI MOR TRIO
Sâmbătă, 9 noiembrie
Ora 19:00 – ADI STOENESCU GROUP
Ora 20:30 – YVES THEILER TRIO
Duminică, 10 noiembrie
Ora 19:00 – TAREK YAMANI TRIO
OMRI MOR TRIO
Omri va veni la Cluj însoțit de Karim Ziad, toboșar râvnit pe scenele de world music și de jazz deopotrivă, o personalitate muzicală autentică, cu un stil inconfundabil, care îmbină libertatea jazzului și muzicile populare tradiționale pe care le iubește.
Formula este completată de contrabasistul sud-african-israelian, Gilad Abro. Gilad lucrează și concertează cu cele mai importante trupe de jazz din Israel, precum Daniel Zamir, Amos Hoffman, Ilan Salem, Gilad Hekselman, Shai Maestro, Yotam Silberstein.
ADI STOENESCU GROUP
Adi Stoenescu Group reunește patru muzicieni din țări diferite, și anume: Paolo Profeti (saxofon, RO-IT), Michael Acker (contrabas, RO), Borislav Petrov (tobe, BG) și Adi Stoenescu (pian electric, RO).
YVES THEILER TRIO
Yves Theiler Trio, proiectul din care fac parte și bateristul Lukas Mantel și contrabasistul Luca Sisera, aduce în fața auditorului o muzică în care se împletesc furorile improvizaționale și rigoarea compozițională, calculul și libertatea, într-o formă modernă care surprinde plăcut noul curent al jazzului.
TAREK YAMANI TRIO
Va cânta la Cluj în compania a doi muzicieni italieni, Ugo Alunni și Igor Spallati, continuând să evidențieze universalitatea limbajului muzical.
Biletele pentru Transilvania Jazz Festival se pot procura de la Cinematografului Florin Piersic, Librăria Humanitas și de pe site-ul evenimentului.
Pentru o seară biletul costă 45 de lei, iar un abonament pentru festival este 100 de lei.
Participanții la Școala de Vară de la Braşov, organizată de Institutul Cultural Român în perioada 2-27 iulie 2019, învaţă limba română prin intermediul cursurilor, atelierelor, vizitelor documentare.
Cei mai mulţi spun că s-au îndrăgostit de România, de cultura şi civilizaţia noastră, iar cei mai tineri se declară fascinaţi de cum s-a păstrat limba română între popoarele slave care o înconjoară.
Cursanții vin din Luxemburg, Spania, Israel, Croația, Elveția, Belgia, Polonia, Venezuela, Brazilia.
Anul acesta, la cea de-a 25-a ediţie a Şcolii de Vară de Limba Română, s-au înscris 23 de participanţi.
Programul organizat de ICR este potrivit nevoilor lor, fapt care le dă ocazia să cunoască România din punct de vedere literar, artistic, turistic, dar și gastronomic.
„Proiectul acesta este o bună combinaţie, pentru că ne integrăm foarte bine, mai ales că suntem din diferite ţări, este un moment bun ca oamenii să se cunoască. Putem să vorbim şi să ne înţelegem în română”, spune Daniel Navas, un cursant din cadrul Şcolii de Vară de Limba Română.
Cursurile de limbă română sunt susţinute de trei profesori de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
Școala de Vară de la Brașov este cel mai longeviv program derulat de ICR. Alături de cursurile intensive de limba română, în program mai sunt incluse ateliere de creație, cursuri de cultură şi civilizaţie românească, proiecții de filme, precum și un program de documentare culturală.
Studenții din România au devenit de-a lungul anilor un grup aparte. Acest grup se împarte în două categorii mari: tinerii născuți în România, care nu știu de ce vin străinii să învețe în țara aceasta, și studenții străini care ajung la Universitățile de la noi.
De asemenea, există o a treia categorie: studenții care au plecat la studii în străinătate pentru un an, doi și s-au întors pentru a continua să studieze în România.
De ce vin studenții străini la Universitățile din România?
În fiecare an, aproape 30.000 de străini vin să înveţe în România. Cât de multă carte pot, pe bani puţini. Nepal, Guineea, Bermude, Zambia, Anglia, Franța, Germania, Suedia, Tunisia, Grecia, Israel, reprezintă țările cu numărul cel mai mare de studenți în România.
Dacă ar fi să facem și un clasament, locul I îl ocupă Tunisia cu peste 1150 de tineri, apoi locul II Israel, cu 1000 de studenți, iar pe locul III se află Franța cu un număr total de 967 de studenți înscriși.
Universităţile româneşti devin tot mai atractive pentru studenţii străini. Motivul este foarte simplu: nivelul de educaţie este ridicat, în timp ce taxele sunt mici, prin comparaţie cu cele din alte state europene.
Cei mai mulţi aleg medicina, dar şi ştiinţele politice, administraţie sau afaceri. Orașele în care găsește cei mai mulți studenți străini sunt Bucureşti, Constanţa, Cluj, Iaşi.
De ce vor studenții români să studieze în altă țară?
Nivelul de trai și condițiile de viață sunt mai ridicate în Occident, iar salariul mediu poate fi și de patru ori mai mare decât în România, conform datelor Eurostat.
Infrastructura, educația și sistemul de sănătate sunt superioare în Europa Occidentală. Drumurile publice și transportul în comun, elementele care fac posibilă cooperarea oamenilor, sunt mult mai bune decât în România. Educația, rămasă cu mult în urmă aici, este valorificată în societățile europene. De asemenea, cei care depun efort pentru a învăța sunt răsplătiți pe măsură mai târziu – salarii bune, status social, recunoașterea performanței.
Cetățenii și rezidenții sunt tratați cu respect de instituțiile publice. Încrederea și respectul sunt doi piloni esențiali pe care o societate civilizată se sprijină. Atunci când instituțiile publice nu operează în interesul cetățenilor, ci în interesul birocrației și al decidenților politici, sistemul public nu mai este funcțional, iar de acest fapt suferă cetățenii.
Atunci, dacă studenții români doresc să plece să studieze în străinătate, de ce nu o fac?!
Răspunul la această întrebare variază, fiecare tânăr având diferite motive. Unul dintre obstacole ar putea fi lipsa banilor. Altul, deși doresc acest lucru, nu pot pentru că rădăcinile lor sunt atât de puternice prinse în solul românesc, încât cred că nu vor face față unui mediu atât de diferit față de cel din țara lor.
Acest subiect este atât de complex pentru că vorbim despre oameni, dorințe, sentimente. Fiecare are motivul lui, fie că pleacă, fie că rămân.
Acest subiect poate fi dezbătut la nesfârșit, însă astăzi ne oprim aici.
Prim-ministrul israelian, Benjamin Netanyahu, a primit vineri la micul dejun un comunicat publicat în ziarul „Haaretz” în care 56 de eurodeputați se adresează liderului și îi arată o factură în valoare de 1,2 milioane de euro, cât estimează că au costat infrastructurile europene destinate palestinienilor ce au fost distruse de armata israeliană în teritoriile ocupate.
Este pentru prima oară când mai mulți eurodeputați i se adresează lui Netanyahu prin intermediul unui anunț cu aceste caracteristici. Textul menționează că Israelul „a demolat în mod deliberat” aproximativ 400 de structuri construite de țările europene, inclusiv „locuințe, școli, grădinițe, terenuri de joacă pentru copii, instalații de apă și cisterne, sisteme de furnizare a electricității, refugii pentru animale”.
Daune provocate familiilor
Întâmplător, luni, Netanyahu merge la Bruxelles și se va întâlni cu miniștrii de externe ai celor 27 de state membre. Netanyahu a fost invitat de Lituania, fără înștiințarea responsabilei pentru politică externă a UE, Federica Mogherini, care, la rândul ei, l-a invitat, anul care vine, pe președintele palestinian, Mahmoud Abbas.
„Această factură acoperă doar contribuția UE la structurile umanitare, nu costul său complet. Și nu acoperă nici daunele provocate familiilor palestiniene strămutate, nici daunele aduse speranţelor unui viitor în pace”, mai scriu eurodeputații în anunț.
Rotary International este una dintre cele mai mari organizaţii nonguvernamentale care asigură servicii umanitare în întreaga lume, organizează pentru prima data de la înfiinţarea organizaţiei în 1905, o asemenea reuniune în Europa de Est.
Cluj-Napoca va fi gazda Institutului internaţional, iar acest lucru se datorează atât faptului că, după 78 de ani, România are din nou un director în Boardul mondial, dl. Corneliu Dincă, cât şi realizărilor obţinute de ţara noastră prin cluburile autohtone Rotary care au transformat România într-un campion regional al dezvoltării rotariene, bazate pe o recunoscută implicare comunitară, în special socială.
Institutul internaţional este un format creat cu scopul de a promova programele Rotary şi de a servi drept mediu de cunoastere, comunicare, sprijin, cooperare şi înţelegere între membrii Rotary International si nu numai.
La evenimentul de la Cluj-Napoca, care va avea loc în perioada 3-5 noiembrie 2017, va participa preşedintele Rotary International, Ian Riseley, împreună cu rotarieni din Austria, Bosnia şi Herţegovina, Slovenia, Macedonia, Croaţia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia, Kosovo, Cipru, Egipt, Bahrain, Emiratele Arabe, Iordania, Israel, Palestina, Liban, Armenia, Georgia, Turcia, Ucraina, Belarus şi, bineînţeles, România.
Vineri, 3 noiembrie 2017, Ian Riseley va planta, în mod simbolic, un copac în Parcul Central din Cluj-Napoca.
Ian Riseley, Rotary International: „Suntem o organizaţie bazată pe membrii săi, pe serviciile depuse de aceştia în folosul comunităţii din care fac parte, structurată în cluburi, atât la nivel local, cât şi regional şi internaşional. Suntem membri ai comunităţii, oameni de afaceri din toate profesiile, din toate ţările lumii. Fiecare din cei 1.2 milioane de membri are un set unic de ţeluri, idealuri, experienţe acumulate priorităţi, însuşindu-şi în felul său propriu principiile rotariene. Rotary este prezent în viaţa comunităţilor de 112 ani, aşa că, de-a lungul timpului s-a schimbat, a crescut, s-a maturizat şi s-a adaptat la nevoile oamenilor în serviciul cărora s-a aflat. La bază am rămas, cu siguranţă la fel: o organizaţie a unor oameni care îşi doresc – şi, prin Rotary, au posibilitatea – să întreprindă acţiuni pentru comunitatea din care fac parte”.
Institutul „Elie Wiesel” organizează, săptămâna aceasta câteva manifestări dedicate comemorării Pogromului de la Iaşi de acum 75 de ani.
La manifestările comemorative de la Cimitirul Evreiesc au fost prezenţi reprezentanţi ai Ambasadelor Israelului şi ai Statelor Unite la Bucureşti, membri ai corpului diplomatic, autorităţile locale şi judeţene, precum şi reprezentanţi ai comunităţii evreieşti.
Reprezentantul Ministerul Afacerilor Externe, Mihnea Constantinescu, a sublinait importanța activității Alianţei Internaţionale pentru Memoria Holocaustului:
Consilierul prezidenţial Andrei Muraru a prezentat la rândul său mesajul preşedintelui României:
A consemnat Constantin Mihai.
Acţiuni comemorative astăzi au avut loc şi la cimitirele evreieşti din Podu Iloaie şi Târgu Frumos, şi acestea au fost organizate de Administraţiile locale, împreună cu Institutul Naţional pentru studierea Holocaustului din România.
Diseară, la Palatul Culturii, 3 supravieţuitori ai Pogromului vor primi distincţii din partea preşedinţiei române.
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
20 iunie 2016, 02:39 / actualizat: 20 iunie 2016, 12:57
Ion Ghiţulescu s-a născut pe 25 mai 1949 la Homeşti, jud. Buzău.
Nu există un mare talent fără o mare voinţă. Aceste cuvinte pot constitui genericul portretului interpretului Ion Ghiţulescu. De peste 35 de ani este gorjean. Aflând probabil că „nu-i românul ca olteanul, nici olteanul ca gorjeanul”a început activitatea la Ansamblul „Doina Gorjului”, reuşind în scurt timp să se identifice cu acest spaţiu cultural. Experienţele de început sunt totdeauna definitorii pentru istoria personală a protagonistului. Ion Ghiţulescu a activat doar în ansambluri care purtau şi poartă nume de rezonanţă românească, dor, doină: „Doruleţ”, din Buzău, „Doina Vrancei”, „Doina Gorjului”. S-a apropiat de spaţiul mirific al Gorjului trecând prin experienţa debutului în urmă cu peste 50 de ani la „Doina Argeşului”. Probabil că „Nea Ion”, cum i-am zis eu în semn de preţuire şi afecţiune (şi de atunci aşa i se spune), se raportează la această dată, 1964, susţinând că are o jumătate de veac de activitate ca solist. Aş îndrăzni să spun că este interpretul fără vârstă, nu ştiu cum era acum 50 de ani, dar ştiu că nu a îmbătrânit în jumătatea de veac, de când domină scena românească a cântecului popular.
Într-un interviu Ion Ghiţulescu mărturisea că a visat să fie actor. Interpretul este actor, el re-crează prin fiecare nouă interpretare, o amprentează cu personalitatea sa uşor de recunoscut şi cu emoţiile irepetabile ale acelui moment al rostirii. Dar mai mult, Ion Ghiţulescu este actorul care readuce în actualitate personaje celebre din muzica românească. Barbu Lăutaru este o asemenea „prezenţă”, care, în memoria colectivă va fi asociată cu imaginea lui Ion Ghiţulescu.
Asumarea unui asemenea rol, cel al lui Barbu Lăutarul este riscantă. Te compari cu modelul şi nu poţi fi decât o replică peste timp. Cum a reuşit Ion Ghiţulescu să se impună? Prin talent, prin voce, prin prezenţa scenică, prin interpretarea rolului fără ostentaţie. Este un Nea Mărin, rol memorabil al actorului Amza Pellea. Dincolo de marile roluri, Amza va rămâne Nea Mărin. Aşa este Nea Ion, un Barbu Lăutaru al timpului de-acum, care aduce în prim-plan cântecele vechi, cu o amplitudine a vocii care „umple” sala (chiar şi a Palatului) şi de care ţi se face dor mai ales la zilele de petrecere. Iar viaţa este o „petrecere” (vorba lui Marin Sorescu). Îi plac cântecele de dragoste şi le interpretează cu patos (doar s-a însurat la 17 ani şi îşi iubeşte soţia şi după o jumătate de veac), îi place să domine scena (poate de aceea vocea sa „rotunjeşte” un tablou folcloric, la final), îi place să creeze atmosfera de petrecere şi spectacol (de aceea a fost mult timp director artistic al Ansamblului „Doina Gorjului”). Îi plac cântecele de uliţă mare, dar şi cele de „uliţă mică” ( un alt …Nea Ion, ascultat cum se asculta Europa Liberă pe vremuri).
Îi plac romanţele şi poeziile, fiecare romanţă fiind o poezie a unui timp. Interpretându-le se deconspiră un sentimental şi patosul cu care interpretează dă tinereţe acelei romanţe, cu toate că e veche „de când lumea”.
Ascultându-i cântecele auditoriul se identifică cu un timp, cel al melodiilor nepieritoare. Este o plăcere a dominării prin talent, ce se vede pe chipu-i luminos la finalul recitalului. Spectatorii, radioascultătorii sau telespectatorii, reprezentând generaţii diferite sunt captaţi de vocea amplă, rezonantă, de cântecele parcă ştiute de toţi, de vibraţia emoţională a interpretului.
Spania, Portugalia, Franţa, Elveţia, Turcia şi mai ales Israel sunt tot atâtea repere pe harta creionată cu cântecul de Ion Ghiţulescu în decenii de muncă, talent şi voinţă. Dar este o creionare ca în crochiurile lui Picasso, dintr-o linie, care se întoarce la locul de unde a pornit.
La Casa Americii din Israel i s-a decernat titlul de „Cântăreţul anului 2008”( este doar un detaliu semnificativ al activităţii sale).
Statornicie, talent, pasiune şi voinţa de a aduce în fiecare etapă a vieţii noul care se revendică din autentic – iată „ingredientele” unei vieţi artistice de referinţă.
Ion Ghiţulescu este numele la care ne vom întoarce ori de câte ori ne dorim să retrăim o emoţie artistică.
Spune, spune, moş bătrân – Sursa: Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Sunt Gabriela Rusu-Păsărin şi vă invit şi săptămâna viitoare să urmăriţi la Radio România Regional Galeria interpreţilor de muzică populară.
Audio:
La Tismana-ntr-o grădină – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Femeia care-i frumoasă – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Nu mi-e necaz că trăiesc – Fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune
Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Olt face ultima strigare pentru înscrierile de persoanele interesate să muncească în domeniul construcţiilor în Israel. Obţinerea unui astfel de job este posibilă în urma semnării unui protocol între Ministerul Muncii şi Ministerul Afacerilor Interne din Israel.
Oltenii care vor să muncească în Israel o vor face în baza unui protocol pus în aplicare de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă din România, prin intermediul filialelor sale din ţară – în acest caz, Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Olt, şi, respectiv, Autoritatea pentru Populaţie, Emigrare şi Frontieră din Israel. Astfel, persoanele din judeţul Olt care vor să muncească în Israel în sectorul construcţiilor trebuie să ştie că înscrierile în acest sens se fac doar la Slatina, adică acestea îşi pot depune dosarele doar la sediul AJOFM Olt de pe strada Crişan.
Angajatorii israelieni caută să angajeze persoane în meserii precum: zidari-tencuitori, dulgheri pentru cofraje de construcţie industrializată; fierari-betonişti în îndoirea fierului şi zidari-faianţari, pentru toate cele trei categorii de meserii fiind obligatorie cunoaşterea citirii planurilor de construcţii.
Reprezentanţii AJOFM Olt precizează că vor fi acceptate la înscriere doar persoanele care au o minimă experienţă în sectorul de muncă amintit şi, mai ales, NU au mai muncit în ţara angajatoare Israel.
De asemenea, persoanele interesate mai trebuie să îndeplinească câteva condiţii: să nu aibă rude de gradul I ce lucrează deja în această ţară (cu excepţia fraţilor), să nu aibă cazier judiciar, să fie apţi psihic şi fizic de muncă intensă în condiţiile climatice specifice statului de destinaţie (inclusiv muncă la înălţime) şi manipulare de greutăţi, şi să nu sufere de anumite boli cronice.
„Contractele de muncă în Israel se vor încheia pentru o perioadă determinată de un an, dar acestea pot fi prelungite până la cel mult 63 de luni. Salariul lunar minim brut va porni de la 1.450 dolari SUA”, a declarat Elena Ţane, coordonator Biroul EURES din cadrul AJOFM Olt.
Candidaţii ce vor să-şi depună dosare pentru a fi luaţi în evidenţă vor completa o cerere tip şi vor aduce cu sine următoarele documente: curriculum vitae, declaraţie – tip bilingvă, copie carte de identitate, copie paşaport, copii ale actelor de studii şi de calificare, copii ale documentelor ce atestă experienţa şi vechimea în muncă, cazier judiciar valabil, în original.
Rămăşiţele unor porţi masive, descoperite în Israel, ar putea marca intrarea în oraşul biblic Gath, care în perioada sa de glorie era cel mai mare centru urban din regiune, conform unui material publicat de Live Science.
Oraşul Gath a fost ocupat până în secolul IX î.Hr. În menţiunile biblice, filistinii, duşmanii de moarte ai israeliţilor, conduceau acest oraş. În Vechiul Testament oraşul Gath este menţionat drept locul de origine al uriaşului Goliat, temutul războinic ucis de viitorul rege israelit David cu o praştie.
Noua descoperire dezvăluie un fragment din strălucirea de odinioară a acestui oraş antic al filistinilor, conform arheologului Aren Maeir, de la Universitatea Bar-Ilan din Israel, coordonatorul echipei de arheologi.
‘Cunoaştem faptul că oraşul filistin Gath era foarte mare în secolul X î.Hr., poate cel mai mare oraş din regiune în acea perioadă. Aceste fortificaţii monumentale demonstrează cât de mare şi de impunător era acest oraş’, a declarat Maeir pentru Live Science.
Porţile au fost descoperite pe situl Tell es-Safi (fostă localitate palestiniană abandonată din 1948). Deşi arheologii desfăşoară săpături în această zonă încă din anul 1899, abia în ultimele decenii ei au înţeles cât de mare era acest oraş din Epoca Fierului.
Majoritatea istoricilor sunt de părere că oraşul Gath a fost asediat şi apoi distrus de Hazael, regele statului arameean Aram Damasc, în 830 î.Hr.
Arheologii au săpat şanţuri în căutarea urmelor sistemului de fortificaţii al oraşului şi au descoperit partea superioară a unei porţi monumentale. Pereţii din sistemul de fortificaţii rămaşi de-o parte şi de alta a porţii sunt atât de masivi încât va fi nevoie de mai multe luni pentru a-i aduce la suprafaţă. Deocamdată doar partea superioară a structurii este vizibilă.
Arheologii au descoperit şi obiecte din fier şi un templu filistin în apropierea monumentalei porţi, precum şi fragmente ceramice specifice culturii filistine dar care prezintă şi influenţe israelite, ceea ce sugerează că aceste două culturi s-au influenţat una pe cealaltă, chiar dacă erau în stare de conflict.
Joi, 23 aprilie 2015, începând cu orele 17.00, la Universitatea Politehnică din Bucureşti se deschide expoziţia de pictură sub denumirea „Memoria Holocaustului”.
Lucrările expuse la Rectoratul Universităţii Politehnice vor putea fi vizionate până în 23 mai 2015.
Evenimentul este organizat de Insitutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”, în colaborare cu Universitatea Politehnică din Bucureşti şi Primăria Sectorului 6.
La eveniment vor participa reprezentanţi ai Ambasadei SUA, Ambasadei Israel, dar şi alte personalităţi.
Toţi cei care doresc să participe la vernisajul exopziţiei de pictură „Memoria Holocaustului” sunt aşteptaţi la Universitatea Politehnică, clădirea Rectorat din Splaiul Independenţei nr. 313.
Corul Academic Radio, un reper al vieţii culturale româneşti şi un apreciat ambasador al României peste hotare, împlineşte în acest an frumoasa vârstă de 75 de ani, fiind cea mai longevivă formaţie vocal-simfonică din România!
Primul concert a cappella al anului, dedicat acestei aniversări, este unul de muzică universală, cu cele mai frumoase partituri destinate corului mixt, eveniment programat miercuri, 18 februarie (orele 19:00). Veţi audia lucrări semnate de compozitori celebri ca Mendelssohn, Schumann, Ceaikovski, Schubert, Rachmaninov, Bernstein ş.a. Concepţia repertorială a concertului îi aparţine lui Dan Mihai Goia, de 15 ani dirijorul Corului Academic Radio.
„Acum, la ceas aniversar, trăiesc un sentiment de mare bucurie şi de emoţie! Mulţumesc Bunului Dumnezeu, că la finele carierei mele profesionale, am marea şansă de a mă afla în fruntea Corului Academic Radio, un colectiv profesionist de elită, format din muzicieni pasionaţi şi devotaţi artei sunetelor. Aceştia continuă cu perseverenţă, pasiune şi intransigenţă drumul presărat cu trudă, dar şi cu valoroase realizări artistice ce au bucurat şi bucură pe deplin mintea şi sufletul melomanilor de pretutindeni…” – declară dirijorul Dan Mihai Goia
Seara de muzică universală se desfăşoară cu participarea pianistei Carmen Săndulescu, a sopranei Svetlana Sîcencova şi a organistei Simona Săndulescu. Evenimentul este prezentat de Liliana Staicu, manager al postului Radio România Muzical.
Creat în scopul susţinerii repertoriului vocal-simfonic, Corul Academic Radio – ce numără astăzi 55 de muzicieni, prezintă în concerte numeroase capodopere ale muzicii vocal-simfonice, oratorii, cantate, madrigale, poeme, balade şi lucrări a cappella din creaţia românească şi universală.
Fondat în anul 1940, sub conducerea dirijorului şi compozitorului Ioan Croitoru, Corul Academic Radio s-a impus ca o formaţie de elită, condus fiind de-a lungul anilor de Dumitru D. Botez, Gheorghe Danga, Dumitru D. Stancu, Constantin Petrovici, Emanuel Elenescu, Alexandru Şumski, Carol Litvin, Aurel Grigoraş şi Dan Mihai Goia.
Corul Academic Radio a efectuat turnee de concerte în Germania, Bulgaria, Spania, Grecia, Cipru, Israel etc., colaborând cu orchestre de renume, sub baghete de prestigiu din ţară şi din străinătate.
Concomitent cu asigurarea programelor stagiunilor muzicale, Corul Academic Radio efectuează şi înregistrările speciale pentru compact-discuri şi pentru fondul muzical Radio, promovând valori importante ale creaţiei româneşti tradiţionale şi contemporane, inclusiv prime audiţii, numeroase dintre acestea fiind dedicate formaţiei.
Biletele sunt disponibile pe www.bilete.ro, în oficiile Poştei Române, în magazinele Inmedio semnalizate Bilete.ro, în magazinele Germanos şi la casa de bilete a Sălii Radio.
Accesul la Sala Radio, cu transportul în comun, se poate face cu liniile de tramvai nr. 24 şi 44 până la staţia Radio România – Piaţa Virgiliu (Str. Berzei la intersecţia cu Ştirbei Vodă, în apropierea străzii Berthelot). Puteţi de asemenea alege mijloacele de transport care circulă în apropiere – Str. Mircea Vulcănescu, Str. Berzei, Str. Ştirbei Vodă, Bd. Eroilor, Calea Plevnei, Bd. Dinicu Golescu – autobuzele 133, 178, 126, 168, 226, 368
Tarom anunţă că reia cursele Bucureşti-Tel Aviv conform orarului, inclusiv zborul de astăzi de la ora 20:55.
Publicat de Alina Dragomir,
23 iulie 2014, 09:48 / actualizat: 23 iulie 2014, 14:06
Compania românească, la fel ca mai mulţi alţi operatori de zbor din Europa şi Statele Unite, îşi suspendase aseară cursele către oraşul israelian, la recomandarea Agenţiei europene pentru siguranţă aeriană, după un atac cu rachete în apropierea aeroportului Ben Gurion. Reprezentantii companiei spun ca vor tine la curent calatorii cu privire la următoarele curse pentru această destinaţie.
Si companiile aeriene Air France, Lufthansa, Delta, Air Canada, EasyJet au decis aseara, de asemenea, suspendarea zborurilor spre Israel. Agenţia Europeană de Siguranţă a Aviaţiei le-a recomandat tuturor companiilor, printre care şi Tarom, să nu mai deservească până la un nou ordin aeroportul. Şi Agenţia Federală a Aviaţiei din SUA a interzis pentru 24 de ore companiilor aeriene americane să zboare spre sau din Israel.
La Tulcea a început o campanie de vaccinare a copiilor care încă nu au fost imunizaţi împotriva poliomielitei
Publicat de Andrei Cretoiu,
7 iulie 2014, 10:15 / actualizat: 7 iulie 2014, 13:03
Masura a fost dispusa intrucat Europa este în alertă maximă în ceea ce priveşte răspândirea poliomielitei, după ce poliovirusul a reapărut în Israel şi Siria.
Directorul Direcţiei de Sănătate Publică Tulcea, Laura Militaru, spune că virusul poate cauza paralizii la nivelul membrelor, uneori ireversibile.
Ea a mai precizat că boala este contagioasă, afectând mai ales copiii iar singura metodă de prevenire recomandată este vaccinarea.
Conform datelor furnizate de Directia de Sanatate Publica Tulcea, in acest judet sunt nevaccinaţi 243 de copii, cu vârsta cuprinsă între doi şi şase ani şi 85 de copii între 13 şi 23 de luni.
Perioada de desfăşurare a acestei campanii este de şase luni
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Cookie-urile strict necesare
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.