Student în România sau în străinătate? O dilemă!

Publicat de Andra Radu, 10 aprilie 2019, 11:58 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Studenții din România au devenit de-a lungul anilor un grup aparte. Acest grup se împarte în două categorii mari: tinerii născuți în România, care nu știu de ce vin străinii să învețe în țara aceasta, și studenții străini care ajung la Universitățile de la noi.

De asemenea, există o a treia categorie: studenții care au plecat la studii în străinătate pentru un an, doi și s-au întors pentru a continua să studieze în România.

De ce vin studenții străini la Universitățile din România?

În fiecare an, aproape 30.000 de străini vin să înveţe în România. Cât de multă carte pot, pe bani puţini. Nepal, Guineea, Bermude, Zambia, Anglia, Franța, Germania, Suedia, Tunisia, Grecia, Israel, reprezintă țările cu numărul cel mai mare de studenți în România.

Dacă ar fi să facem și un clasament, locul I îl ocupă Tunisia cu peste 1150 de tineri, apoi locul II Israel, cu 1000 de studenți, iar pe locul III se află Franța cu un număr total de 967 de studenți înscriși.

Universităţile româneşti devin tot mai atractive pentru studenţii străini. Motivul este foarte simplu: nivelul de educaţie este ridicat, în timp ce taxele sunt mici, prin comparaţie cu cele din alte state europene.

Cei mai mulţi aleg medicina, dar şi ştiinţele politice, administraţie sau afaceri. Orașele în care găsește cei mai mulți studenți străini sunt Bucureşti, Constanţa, Cluj, Iaşi.

De ce vor studenții români să studieze în altă țară?

Nivelul de trai și condițiile de viață sunt mai ridicate în Occident, iar salariul mediu poate fi și de patru ori mai mare decât în România, conform datelor Eurostat.

Infrastructura, educația și sistemul de sănătate sunt superioare în Europa Occidentală. Drumurile publice și transportul în comun, elementele care fac posibilă cooperarea oamenilor, sunt mult mai bune decât în România. Educația, rămasă cu mult în urmă aici, este valorificată în societățile europene. De asemenea, cei care depun efort pentru a învăța sunt răsplătiți pe măsură mai târziu – salarii bune, status social, recunoașterea performanței.

Cetățenii și rezidenții sunt tratați cu respect de instituțiile publice. Încrederea și respectul sunt doi piloni esențiali pe care o societate civilizată se sprijină. Atunci când instituțiile publice nu operează în interesul cetățenilor, ci în interesul birocrației și al decidenților politici, sistemul public nu mai este funcțional, iar de acest fapt suferă cetățenii.

Atunci, dacă studenții români doresc să plece să studieze în străinătate, de ce nu o fac?!

Răspunul la această întrebare variază, fiecare tânăr având diferite motive. Unul dintre obstacole ar putea fi lipsa banilor. Altul, deși doresc acest lucru, nu pot pentru că rădăcinile lor sunt atât de puternice prinse în solul românesc, încât cred că nu vor face față unui mediu atât de diferit față de cel din țara lor.

Acest subiect este atât de complex pentru că vorbim despre oameni, dorințe, sentimente. Fiecare are motivul lui, fie că pleacă, fie că rămân.

Acest subiect poate fi dezbătut la nesfârșit, însă astăzi ne oprim aici.

Rolul UE în combaterea răspândirii Ebola

Publicat de Andrei Cretoiu, 18 ianuarie 2016, 09:30 / actualizat: 19 ianuarie 2016, 9:24

Joia trecută agențiile internaționale de presă transmiteau că Organizația Mondială a Sănătății a anunțat sfârșitul epidemiei de Ebola din Africa de Vest.

Europenii s-au aflat în primele rânduri în efortul internațional de stopare a epidemiei, care a izbucnit în martie 2014.

Virusul Ebola a fost descoperit acum 40 de ani și a provocat de atunci mai multe episoade epidemic, însă această ultimă epidemie a fost cea mai gravă, aproape 30.000 de persoane fiind infectate în țările din vestul Africii. Dintre acestea circa 11.300 nu au mai putut fi salvate în ciuda tuturor eforturilor depuse de lucrători în domeniul sănătății din întreaga lume.

Comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides, cel care coordonează riposta europeană la epidemia de Ebola, a declarat, într-o conferință de presă, că statele membre UE au trimis în zonă produse medicale, laboratoare mobile și specialiști epidemiologi.

De asemenea, UE a oferit finanțare pentru activitatea desfășurată în zonă de organizațiile non-guvernamentale și de către organisme ONU.

În total statele membre UE au mobilizat aproape 2 miliarde de euro în ajutor umanitar, expertiză tehnică, asistență pentru dezvoltare pe termen lung, în tratamente și cercetare în domeniul vaccinurilor.
Comisarul Christos Stylianides a subliniat că efortul se va concentra, în continuare, pe crearea unor mecanisme eficiente de alertă și răspuns în cazul unor noi epidemii:

„Împreună cu statele membre punem la punct un Corp Medical European prin care echipe medicale și echipamente din statele noastre membre pot fi utilizate rapid pentru a face față viitoarelor crize din domeniul sănătății. De asemenea, este necesar să ajutăm cele 3 țări să-și reconstruiască și să-și consolideze sistemele de sănătate și să investim în mecanisme eficiente de alertă și răspuns.”

Chiar în ziua în care se anunța faptul că transmiterea virusului Ebola a fost oprită în Africa de Vest, experţi de la OMS avertizau că există în continuare un risc ca febra hemoragică să reapară, având în vedere că virusul poate persista timp de până la 12 luni în sperma bărbaţilor care au supravieţuit epidemiei.

Doar o zi mai târziu, OMS confirma, într-un comunicat de presă, că a apărut un nou caz de Ebola în Sierra Leone, țară în care s-a considerat că epidemia a fost eradicată încă din 7 noiembrie 2015.

Din acest motiv oficialii UE au subliniat că angajamentul Uniunii de a sprijini țările cele mai afectate de epidemie rămâne ferm.

Vom sta în Liberia, Sierra Leone și Guineea atât timp cât va fi nevoie, spunea comisarul Christos Stylianides, care sublinia că este mai important decât oricând să fie ajutate cele trei țări pentru a reconstrui și consolida sistemele lor de sănătate întrucât aceste state rămân cu un risc ridicat de apariție de mici focare de Ebola.

Măsuri UE împotriva pescuitului ilegal

Publicat de Andrei Cretoiu, 24 aprilie 2015, 07:05

Între 11 și 26 de milioane de tone de pește, adică cel puțin 15% din capturile mondiale, sunt pescuite ilegal în fiecare an. Fiind unul dintre cei mari importuri de pește din lume, UE nu dorește să aibă pe piaţa sa astfel de produse ce provin din surse ilegale.

Conform regulamentului european privind lupta împotriva pescuitului ilegal, toate statele trebuie să ateste originea și legalitatea produselor pescărești marine comercializate de Uniunea Europeană, în interiorul şi în exteriorul ei.

Thailanda a fost avertizată că nu ia măsuri suficiente în lupta internațională împotriva pescuitului ilegal. Comisarul european pentru mediu, afaceri maritime și pescuit, Karmenu Vella, despre avertizarea dată Thailandei:

Comisia Europeană a pus astăzi Thailanda într-o procedură formală prin care este avertizată că nu ia măsuri suficiente în lupta internațională împotriva pescuitului ilegal. După o analiză aprofundată privind cadrul juridic și o serie de discuții cu autorităţile thailandeze, începute încă din 2011, Comisia Europeană a denunţat deficienţe clare în lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat. Thailanda a fost avertizată că nu ia suficiente măsuri de control şi sancţionare a pescuitului ilegal, ceea ce este echivalent cu a primi cartonaşul galben

Decizia de astăzi este de începe o procedură formală de dialog cu autorităţile thailandeze pentru a le a face să ia măsurile necesare de corecție, şi să pună în aplicare un plan de acţiune, în următoarele şase luni.

În cazul în care situaţia nu se îmbunătăţeşte, Uniunea Europeană ar putea recurge la cartonaşul roşu, respectiv la interzicerea importurilor de pescuit din Thailanda.

O astfel de măsură a fost luată în trecut cu Belize, Guineea, Cambodgia şi Sri Lanka. De exemplu, importurile din Belize au fost interzise anul trecut, dar situaţia s-a remediat, iar acum sunt permise.

Probabil, nu se poate evalua în acest moment care este impactul general al pescuitului ilegal asupra comunităţilor pescăreşti, eco-sistemelor marine şi a zonelor protejate, recunoscute la nivel global.

Ceea ce ştim este că la nivel european combaterea acestui fenomen este una din direcţiile de acţiune atent monitorizate. De la începutul anului 2014, Uniunea Europenă are o nouă politică în domeniul pescuitului, durabilă și bazată pe știință, politică prin care a interzis toate tipurile de subvenții la nivel european, care să conducă la supracapacitate și pescuit excesiv.ă

Toate statele trebuie să ateste originea și legalitatea produselor pescărești marine comercializate de şi în UE

Publicat de Andrei Cretoiu, 23 aprilie 2015, 06:30 / actualizat: 23 aprilie 2015, 14:45

Conform Regulamentului Uniunii Europene de luptă împotriva pescuitului ilegal, toate statele trebuie să ateste originea și legalitatea produselor pescărești marine comercializate de şi în UE, iar Thailanda a fost atenţionată că nu ia suficiente măsuri în acest sens

În urma unei analize aprofundate a cadrului juridic şi a discuţiilor cu autorităţile thailandeze, Comisia Europeană a denunţat deficienţe clare în lupta împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat, iar Thailanda a fost avertizată că nu se iau suficiente măsuri de control şi sancţionare a pescuitului ilegal, ceea ce este echivalent cu cartonaşul galben.

Comisarul european pentru mediu, afaceri maritime şi pescuit, Karmenu Vella, a precizat:

Decizia începe cu o procedură de dialog cu autorităţile thailandeze pentru a le determina să adopte măsurile corective necesare şi a le ajuta la îmbunătăţtirea cadrului legal. Acestea vor avea la dispoziţie şase luni pentru a pune în aplicare un plan de acţiune împotriva pescuitului ilegal. În cazul în care situaţia nu îmbunătăţi, Uniunea Europeană ar putea recurge la cartonaşul roşu, respectiv la interzicerea importurilor de pescuit din Thailanda.

O astfel de măsură a fost luată în trecut cu Belize, Guineea, Cambodgia şi Sri Lanka.

Karmenu Vella, comisarul european pentru mediu, afaceri maritime şi pescuit a mai anunţat că Filipine şi Coreea au efectuat reforme adecvate ale sistemelor lor juridice şi sunt acum echipate pentru combaterea pescuitului ilegal.

Prin urmare, se opreşte procedura de „identificare”. Aceasta a început cu un cartonaş galben pentru Coreea în luna noiembrie 2013 şi pentru Filipine în luna iunie 2014.