Recent a văzut lumina tiparului o cărticică de poezii pentru copiii de grădiniță. Volumul a apărut în îngrijirea educatoarei Mihaela Birescu, de la grădinița românească din Bătania, care este și autoarea poezioarelor. Volumul se numește „Carte de poezii mici, texte, jocuri” și a fost editată la Editura Mirador din Arad, cu sprijin de editare din partea sponsorilor.
Cum a luat naștere acest volum și cum poate fi procurat? O să aflăm mai multe din interviul realizat cu doamna educatoare.
– Cum a luat naștere această cărticică? Are o poveste acest volum de poezii?
– Are într-adevăr o poveste chiar foarte lungă. Cu mulți ani în urmă, căutând poezii pentru diverse teme săptămânale de la grădiniță, găseam doar poezii foarte lungi și grele, rar găseam o poezioară scurtă și cu cuvinte simple. Poeziile românești sunt foarte frumoase, însă pentru copiii noștri sunt puțin greoaie. Atunci am văzut că-mi vine ușor să scriu și de multe ori le scriam eu. Le-am adunat și cu încurajări din partea propriilor mei copii și cu multe desene de la copilașii grădiniței am reușit să scoatem o carte.
– Desenele provin numai de la copiii de la grădinița din Bătania?
– Sunt două sau trei desene de la copiii mei, care și ei au fost tot aici la grădiniță, restul desenelor sunt de la copiii grupei de anul trecut.
– Sunt desene foarte frumoase. Copiii știau că desenele lor vor fi pentru o carte?
– Da, și am să-ți mărturisesc cum am făcut. I-am întrebat dacă vor să mă ajute, că tot trebuia să desenăm o zi pe săptămână dimineața, și am luat mai multe astfel de zile. Și i-am întrebat: vreți să mă ajutați? Şi vă și plătesc, și mai mult decât atât vă trec în carte, de autori ai desenelor, bineînțeles. Au fost foarte bucuroși, nu neapărat că au apărut în carte, ci pentru că am plătit în ouă de ciocolată.
– Cartea este foarte îngrijită. Cine a editat această broșură de poezii?
– Am întrebat în stânga, în dreapta, cine ar fi interesat, se pare că aceste cărți pentru copii sunt în topul celor mai căutate, și nu a fost chiar așa de greu să o tipărim. Cartea a fost tipărită la Arad și sperăm să putem să o reedităm, pentru că mai sunt cereri și m-aș bucura să ajungă la toți cei care și-o doresc.
– Cine poate să ajungă la această carte?
– O să-i fac o mică promovare pe Facebook, promovare în sensul că o să explic câteva dintre poezii, o să arăt câteva dintre desene și o să întreb, o să fac un mic sondaj ca să știu cine și-ar mai dori ca să știm câte să mai reedităm.
– Cum a fost primită cartea?
– Chiar mai bine decât mă așteptam. Toată lumea s-a bucurat, copiii mei s-au bucurat foarte tare. Nu este prima mea carte, dar e prima pentru copii, și când am venit la grădiniță, a trebuit să stau de vreo două-trei ori să citesc poeziile și să le explic desenele colegilor lor, care au plecat deja la școală. Acum așteptăm să vedem cum reușim cu pandemia aceasta, cu pericolul ei. Mi-aș dori să ajung cu cartea și cu câțiva copii aici la școală la clasa întâi, pentru că mulți care au realizat desenele sunt școlari.
– Pentru că ai amintit pandemia, să vorbim puțin și despre această problemă. Cum a început anul nou școlar, după vacanța prelungită și în condițiile pe care le cunoaștem?
– Pe de-o parte greu, pentru că sunt multe măsuri de respectat, măsuri pe care adulții nu le înțeleg de multe ori și nu le respectă, d-apoi copiii. Ei vin la tine, te îmbrățișează, tușesc pe tine, nu neapărat cu vreun virus, dar asta este. Pe de altă parte este foarte frumos, pentru că ne-am revăzut după mult timp. Noi ne-am mai revăzut din 25 mai, într-o formulă puțin mai restrânsă, dar ne-a fost dor unii de alții. Este și ușor și greu, dar încercăm să avem grijă. Noi, adulții ne dezinfectăm, pe copii i-am învățat, deja știu să se spele pe mâini tot timpul, folosesc batistuța de hârtie…
– Nu se poate compara educația de la grădiniță și statul acasă?
– Eu zic că nu. Noi am încercat să compensăm un pic lipsa noastră, am avut și pagină specială pentru grupa noastră, dar totuși contactul uman este foarte important pentru socializare. Grădinița, până la grupa mare cel puțin, despre asta este.
– Ce fel de măsuri speciale a trebuit să introduceți la grădiniță?
– Împreună cu directoarele și cu toate colegele am încercat să venim cu idei cât mai simple, dar cât mai utile, și doamnele directoare le-au pus într-un protocol, pe care încercăm să-l respectăm. Acest protocol este făcut după sugestiile ministerului educaţiei, deci încercăm și noi să respectăm ce respectă toată lumea, ca de exemplu: luatul copiilor de la poartă, măsurarea temperaturii, spălarea mâinilor, dezinfectarea lucrurilor și a obiectelor pe care le atingem, cât de des putem, distanța pe cât se poate, că este destul de greu la grădiniță cu distanța, dar încercăm și copii știu cu distanța puțin să aibă grijă.
Ștefan Crâsta
Interlocutor: Mihaela Birescu, educatoare la Grădinița românească Lucian Magdu din Bătania
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
Foto: Foaia românească
A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
„Eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor…”
Interviu cu profesoara Andrea Szenes, distinsă cu premiul „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”
Pe 24 septembrie, au fost decernate la Budapesta premiile „Pro Cultura Minoritatum Hungariae”, pe anul 2020. Distincţia „Pro Cultura Minoritatum Hungariae” pe anul 2020, din partea comunităţii româneşti, a fost acordată profesoarei de muzică Andreea Szenes de la Şcoala Generală „Lucian Magdu” din Bătania, „pentru activitatea merituoasă depusă în vederea popularizării şi transmiterii tezaurului folcloric muzical român şi maghiar”. Cu ocazia aceasta, am stat de vorbă cu doamna profesoară întrebând-o despre sentimentele ei după preluarea acestui premiu, dar bineînţeles şi despre şcoala din Bătania, despre elevi şi despre muzică.
– Vă felicit, doamna profesoară, pentru distincția „Pro Minoritatum Hungariae”. Ce credeți, pentru ce ați meritat acest premiu?
– În primul rând, vreau să spun că eu provin dintr-o familie modestă, părinții mei au fost oameni simpli, dar harnici. Cred că eu am învățat foarte multe de la ei, în primul rând hărnicia, să muncesc mult. Și cred că așa am reușit să ajung aici, unde sunt acum.
– Aici, la școala din Bătania predați cânt și muzică. Știu cum este privită această materie, această disciplină, pentru că nu toată lumea o ia în serios, dar dumneavoastră ați avut capacitatea ca să faceți din această disciplină una foarte importantă în această școală. Cum ați reușit?
– Copiii iubesc muzica, doresc să cânte în continuu. Am reușit, în primul rând, prin dragostea pentru copii, care este foarte importantă, și trebuie și să știi cum să predai muzica. Am introdus și instrumentul pe care l-am învățat de mică și anume, vioara. Am adus-o de multe ori la clasă și pentru ei a fost un lucru foarte mare. Dar nu numai vioara, ci am adus de multe ori şi chitara la oră și cântăm împreună, ascultăm muzica pe care și-o doresc și ne ascultăm reciproc. Așa, încetul cu încetul, s-a făcut un lucru minunat.
– Credeți că și dragostea dumneavoastră față de muzică se lipește de copii?
– Categoric că da, mai ales că eu încerc tot timpul să descopăr talentele elevilor și când văd că un elev are un auz muzical bun, însoțit de talent și ambiție, încerc să lucrez mai mult cu acel copil şi separat. Așa am reușit să organizez concursurile pe care le cunoaștem, pentru că sunt copii talentați.
– Copiii se comportă foarte degajat în fața publicului și cântă foarte natural…
– Bineînțeles, dacă cântă din ce în ce mai des în casă individual, ca solist, că așa am obișnuit să le spun și le place acest lucru, îl aplaudăm de fiecare dată. La noi așa decurg orele. Şi fiind stăpân pe el se degajează și cântă fără nici o problemă.
– Care este cea mai mare realizare pe care ați petrecut-o în această școală?
– Multe lucruri sunt minunate aici, lucruri la care nici nu m-am gândit când am ajuns în școala aceasta și am început să predau, dar cred că realizarea cea mai mare pe care am avut-o aici este concursul „Vocea de aur”, concurs pe care l-am organizat cu ajutorul fostei directoare Iulia Olteanu. Ea întotdeauna m-a încurajat și dacă am venit cu o propunere dânsa a spus „Andreea, fă!”, a avut încredere în mine și asta a contat pentru mine foarte mult.
– Acest lucru îl vedem și prin manifestarea copiilor, că au primit foarte bine această inițiativă a dumneavoastră, că altfel se predă muzica. Cum vă ajută colegii?
– Categoric că singură nu aș fi putut să fac toate aceste lucruri. Colegii sunt alături de mine, oricând am avut nevoie în organizare de ceva, m-au ajutat imediat. Chiar singură niciodată nu poți să faci totul. Aici există o echipă bună, cu care facem multe, multe lucruri frumoase împreună.
Interlocutor: Andrea Szenes, profesor de muzică al Școala românească Lucian Magdu din Bătania
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
Foto: Foaia românească
Fototext:
Cu ocazia Zilei Internaţionale a Muzicii, 1 octombrie, profesoara Andreea Szenes a oferit un mini-concert fiecărei clase de la şcoala românească din Bătania
A consemnat: Anca Becan, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
Pe 26 iulie se împlinesc 40 de ani de la pornirea emisiunilor în limba română la Radiodifuziunea Maghiară. Prima emisiune a fost difuzată într-o zi de sâmbătă, pe 26 iulie 1980, din studioul din Solnoc, realizatorul emisiunii fiind Ştefan Frătean.
Alte minorităţi din ţară au avut mai devreme emisiuni radiofonice. De exemplu, redacţia slovacă a început să emită la 1 aprilie 1974. În primele 9 luni, programul de radio s-a prezentat din două în două săptămâni, sâmbătă dimineaţa, în 30 de minute, pe undele ultrascurte ale Radiodifuziunii Maghiare.
Prima emisiune românească a fost introdusă cu următoarele cuvinte: „Aici Radiodifuziunea Ungară, postul de radio Solnoc. (…) De la microfon Ştefan Frătean vă zice bun găsit. În primele minute ale programului vom vorbi despre ţelurile, sarcinile emisiunii în limba română, după care Petru Silaghi, secretar general al Uniunii Democratice a Românilor din Ungaria va rosti un cuvânt de salut. În continuare ştiri, informaţii, reportaje alături de revista presei. Din prima emisiune în limba română nu va lipsi nici muzica. (…) Vă dorim distracţie plăcută.” Primele 30 de minute în limba română la Radiodifuziunea Maghiară au mai conţinut două reportaje. Unul despre tabăra de lectură din Jula, iar celălalt despre festivalul pionierilor de la Bichişciaba.
Când a fost ales studioul din Solnoc ca sediu al redacţiei româneşti, conducerea radioului a considerat acesta un loc potrivit, pentru că era studioul cel mai apropiat de comunităţile locale româneşti şi de frontiera cu România. Deşi la Solnoc niciodată nu au trăit români în număr considerabil.
Cei care l-au ajutat la începuturi pe singurul redactor român, angajat al Radiodifuziunii Maghiare, au fost mai ales ziariştii săptămânalului românesc „Foaia Noastră” din Jula (Ioan Sz. Kiss, Vasile Martin, Edda Illyés, Tiberiu Herdean, Vasile Roxin, Alexandru Hoţopan). Caracterele primelor emisiuni româneşti au fost influenţate de aşteptările politicii ţării de la începutul anilor 1980.
*
Date importante din istoria emisiunii radio în limba română.
– 28 martie 1981: Programul românesc se prezintă în sistem săptămânal, la aceeaşi oră şi în acelaşi loc ca mai înainte: în fiecare sâmbătă dimineaţa, o jumătate de oră, pe programul III al Radiodifuziunii Maghiare.
– 1 ianuarie1986: Din studioul de radio din Solnoc s-au transmis săptămânal două emisiuni în limba română: câte 30 de minute, joi seara (între orele 18.30–19.00) şi sâmbătă dimineaţa (între orele 7.00–7.30).
– 1 iulie 1987: La Seghedin se înfiinţează studioul regional al Radiodifuziunii Maghiare. Odată cu acest eveniment, emisiunile româneşti au fost transferate de la Solnoc la Seghedin. Locul şi undele de difuzare au rămas neschimbate. Transferarea redacţiei la Seghedin s-a dovedit a fi benefică, fiindcă în oraşul de pe malul Tisei exista un centru spiritual românesc, care s-a format în jurul Catedrei de Română a Facultăţii Pedagogice. Odată cu această mutare s-a modificat şi cercul colaboratorilor.
– 1989: În acest an, conţinutul programelor devine tot mai puţin politizat, apar primele emisiuni religioase. Prima emisiune religioasă s-a ocupat cu viaţa comunităţii baptiste din Micherechi, iar al doilea program a fost realizat în biserica ortodoxă din Micherechi. Pornirea emisiunilor religioase se leagă de numele lui Tiberiu Boca. (Prima astfel de emisiune a fost difuzată la 29 ianuarie 1989.)
– 1990: La 10 ani după pornirea emisiunilor româneşti radiofonice, a crescut timpul de difuzare. Cu excepţia zilei de luni, programul se prezintă în fiecare zi, în câte 20 de minute. Acum intră pe post al doilea angajat al redacţiei, Ştefan Crâsta. În toamna anului 1990, Ştefan Frătean părăseşte redacţia, fiind înlocuit de Petru Cîmpian, profesorul Catedrei de Română de la Şcoala Superioară „Juhász Gyula” din Seghedin.
– 1 ianuarie 1991: spaţiul emisiunilor a crescut la 30 de minute, şi au devenit zilnice, fiind difuzate de luni până duminică.
– 1991: La iniţiativa lui Petru Cîmpian, a fost înregistrat la radio materialul sonor al primului CD cu muzică populară românească din Ungaria, cu titlul „Asară-n grădină”, în interpretarea lui Svetozar Unc din Cenadul Unguresc.
– 1993: O etapă cu totul nouă în istoria emisiunilor radiofonice în limba română. Numărul redactorilor angajaţi creşte la 5, iar timpul emisiunilor creşte la două ore zilnic. Redactorii angajaţi ai emisiunii au fost: Gyöngyi Mocan, Ana Cioca, Adam Bauer, Vasile Gurzău şi Petru Cîmpian. Mai târziu, s-au alăturat echipei Eva Iova, Iulia Kaupert şi Anamaria Brad. Programele care sînt transmise în întreaga ţară, pe undele ultrascurte ale programului Kossuth, FM1, bandă estică.
– 1999: Redacţia radio de la Seghedin iniţiază pornirea unui radio-şcoală la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.
– 2007: Odată cu pensionarea redactorului şef Petru Cîmpian, efectivul redacţiei scade la trei redactori. Conducerea redacţiei în revine Iuliei Kaupert, redactori: Adam Bauer şi Anamaria Brad.
– 15 martie 2015: Se înfiinţează Medimedia SRL, care preia difuzarea emisiunilor de naţionalitate ale Radiodifuziunii şi Televiziunii Maghiare. Redacţiile radio şi tv româneşti au fost comasate, funcţionând în acelaşi sediu, în Seghedin.
Azi emisiunea radio „O voce românească” poate fi ascultată zilnic între orele 16.00–18.00, pe canalul MR4 al Radiodifuziunii Maghiare sau pe pagina de internet http://www.mediaklikk.hu/musor/roman. Emisiunile sunt arhivate pentru 60 de zile şi pot fi ascultate în arhiva sonoră de pe pagina de internet.
A consemnat: Eva Iova-Șimon, redactor-șef, Foaia românească
Preluarea premiului de excelenţă al Radiodifuziunii Maghiare, în 27 aprilie 2000
Redacţia românească radio în anul 2010
Redactorii redacţiilor radio şi tv comasate în vara anului 2019
Profesoara Iulia Olteanu, directorul Școlii Generale „Lucian Magdu” din Bătania, este în prag de pensionare,după o lungă carieră închinată limbii române, școlii și elevilor. Doamna Iulia s-a născut în anul 1955, dintr-o familie de români din Chitighaz. A făcut școala primară la Chitighaz. A terminat apoi Liceul românesc „Nicoale Bălcescu” din Jula, după care s-a specializat ca profesor de limba română la Facultatea de Filologie a Universității din București. În primii 13 ani de carieră a predat la Liceul românesc din Jula, după care a fost timp de 5 ani referent în probleme de învățământ la UCRU, a mai lucrat 13 ani pe un semipost la Institutul Pedagogic Național. Un an și jumătate a predat la Insitultul Pedagogic din Bichișciaba, iar din anul 1999 este directorul școlii generale din Bătania.
Despre instituția de învățământ doamna Iulia Olteanu ne-a mărturisit, că școala românească din Bătania a fost prima școală din Ungaria preluată de către Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria, în anul 2011. În anul 2006 vechea școală pe care a luat-o în primire în anul 1999 a fost restaurată și acolo funcționează grădinița românească, renovată total la ora actuală. În luna februarie a anului 2008 au început lucrările de construcție la noua școală, iar în septembrie același an a și fost dată în folosință. În anul 2016 a fost terminată și mansarda școlii cu noi săli de clasă și cabinete.
După peste 40 de ani de carieră profesorală, doamna Iulia Olteanu va ieși la pensie în luna iulie, iar o dată cu încheierea anului școlar, ne povestește cu mare bucurie, cu emoție, dar și cu ușoară timiditate, despre anii petrecuți la catedră, despre greutățile cu care a preluat în urmă cu 20 de ani conducerea școlii românești din Bătania, despre satisfacții și realizări, dar și despre cum va preda școala generațiilor viitoare.
A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
***
La 17 februarie 2020 la Ambasada României din Budapesta a avut loc festivitatea decernării unor distincții conferite de Președintele României Klaus Werner Iohannis, între care Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler acordat Şcolii „Lucian Magdu” din Bătania, reprezentată de doamna Iulia Olteanu, directoarea școlii.
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
6 iunie 2020, 08:26 / actualizat: 6 iunie 2020, 10:33
Criza cauzată de pandemia de coronavirus a afectat, între multe altele și viața culturală a oamenilor, ceea ce pe unii i-a făcut mai creativi, mai inventivi.
Cum am aflat din Foaia românească, aşa s-a întâmplat şi la Micherechi, unde biblioteca satului, bogată în volume în limba maghiară și română, în loc să fie închisă în aceste vremuri, s-a apropiat mai mult ca oricând de cititori, transformându-se în bibliotecă „ambulantă”, care merge acasă la cititor.
Interlocutorul nostru este bibliotecara Maria Condoroş Petruşan.
A consemnat: Iulia Kaupert, redactor coordonator, MTVA – Emisiunile în limba română
Coperţile numărului de faţă sunt ilustrate de graficile Adelei Kiss, originară din Jula. Artista româncă trăieşte în Budapesta şi din locuinţa ei de lângă malul Dunării şi-a îmbucurat fanii de pe reţeaua de socializare aproape zilnic cu desene inspirate de pandemia de coronavirus. Adela ne împărtăşeşte gândurile şi impresiile sale în următorul interviu.
– Care a fost primul desen pe tema noului coronavirus şi care ţi-au fost atunci primele gânduri legate de această pandemie?
– Primul desen l-am realizat de 8 Martie, de Ziua Femeilor, pentru că atunci deja se simţea că o să urmeze o perioadă mai neobişnuită. Atunci deja se vorbea la ştiri că se apropie o pandemie şi va fi necesar să ne autoizolăm. Cred că atunci mulţi am fost în panică, pentru că nu ştiam ce va urma, ce ne aşteaptă.
– Te-ai gândit atunci că vei face un serial pe această temă?
– Nu, categoric nu. La serial absolut nu m-am gândit, doar aşa instinctual am simţit nevoia ca să desenez, să aştern pe hârtie sentimentele din perioada pe care o trăim acum.
– De ce ai continuat şi chiar în ultima perioadă ai realizat zilnic câte un desen spre bucuria fanilor tăi de pe Facebook?
– Eu nu am vrut să fac un serial din aceste desene, dar toţi mă întrebau pe Facebook diferite lucruri: când iese fetiţa din borcan? ce va urma? Asta mi-a făcut şi mie chef ca să continui şi oricum am avut deja multe idei în minte. Nu a fost un mare sacrificiu să mai desenez şi să-i mulţumesc pe cei ce urmăreau soarta fetiţei din borcan. O singură frică am avut: ca să nu devin plictisitoare. Interesul prietenilor mei însă m-a convins să continui.
– În primul desen, fetiţa încă este în afară, stă lângă o masă, iar borcanul este pe masă cu nişte pensule. Cum ai ajuns la ideea borcanului?
– Foarte simplu. Atunci când s-a prevăzut deja că va trebui să stăm cu toţii acasă în carantină, iar magazinele vor fi închise, cu toate că eu lucrez de acasă, m-am stresat puţin că voi rămâne fără mijloacele necesare, că nu voi avea destulă hârtie sau vopsea, ca să pot să lucrez liniştit o perioadă mai lungă. Am fost puţin panicată ca, înainte să se închidă tot oraşul, să pot să ajung să-mi cumpăr materiale pentru o lună sau două. Atunci mi-a venit ideea borcanului, când auzind la ştiri că se introduc tot mai multe restricţii, va trebui să trăim cât mai izolaţi, vor avea o viaţă parcă sigilată. Aşa am simţit atunci că mă aflu într-o stare de parcă aş fi închisă într-un borcan sigilat total.
– Eşti un artist independent, care lucrează cel mai mult de acasă, deci home office-ul nu ţi-a schimbat foarte mult viaţa de zi cu zi. Ce ţi-a lipsit cel mai mult în perioada asta a statului obligatoriu acasă?
– Ulterior pot să spun că aproape că nu mi-a lipsit nimic, pentru că de ieşit pe stradă eu am ieşit în fiecare zi, altfel nu aş fi rezistat. Eu sunt obişnuită cu mişcarea, ca să mă plimb sau să alerg măcar o oră în fiecare zi în aer liber. La început a fost o singură zi când nu am ieşit, dar atunci mi-am zis că eu aşa nu pot, mai bine să mă ia virusul. Mi-au lipsit şi prietenii, dar cu ei oricum ţin legătura prin telefon, prin internet.
– Fiecare om reacţionează altfel la situaţiile de criză. Pe tine te inhibă sau te inspiră astfel de situaţii?
Pe mine m-a inspirat foarte tare, pentru că este o situaţie nouă, ştiu nu prea fericită, pentru că atunci când mor oameni nu poţi să te bucuri, dar situaţia în sine m-a inspirat, au venit lucruri noi în viaţa noastră.
– Până când continui serialul cu fata din borcan?
– Până acum am realizat 25 de desene pe tema pandemiei de coronavirus. Nu am plănuit să desenez aşa lung, dar deocamdată mă inspiră situaţia şi mai am idei.
A consemnat: Eva Șimon, redactor-șef, Foaia românească
Balul Panglicii şi sărbătoarea majoratului la Liceul „N. Bălcescu” din Jula
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
5 martie 2020, 08:31 / actualizat: 5 martie 2020, 9:40
Un număr record – 750 – de participanţi s-au întrunit sâmbătă seara, pe 8 februarie, la serbarea majoratului, cunoscut la noi cu numele de Balul Panglicii, la Centrul Cultural Român din Jula. Absolvenţii celor două clase terminale ale Liceului „N. Bălcescu” din Jula, alături de diriginţii, profesorii, colegii şi foarte mulţi invitaţi ai lor au sărbătorit un moment important din viaţa şcolară: încheierea studiilor medii şi apropierea primului şi celui mai important examen din viaţa lor, bacalaureatul.
Inclusiv numărul absolvenţilor este unul record în viaţa liceului românesc. Cei 58 de elevi îi au ca diriginţi pe profesorii Teodor Martin şi Marta Selejan Bordaş, care i-au condus în cei patru ani de liceu şi îi ajută nu doar în trecerea cu bine a primului hop din viaţă, examenul de bacalaureat, dar le dau şi sfaturi bune pentru continuarea studiilor şi pentru o viaţă cu succes.
În cuvântul său festiv, rostit în limbile română şi maghiară, directoarea instituţiei, dr.Maria Gurzău Czeglédi a adresat gânduri şi sfaturi utile în primul rând elevilor absolvenţi, dar şi părinţilor lor, care îi ajută pe tineri să-şi găsească rostul şi locul în viaţă. I-a îndemnat pe tineri să nu uite niciodată de unde au plecat, satul sau oraşul natal, părinţii, familia, rădăcinile, să nu uite niciodată de prieteniile legate în anii de liceu, pentru că toate acestea pot fi o bază bună pentru o viaţă reuşită şi fericită. La rândul său, şi Gheorghe Cozma, președintele Autoguvernării pe Țară a Românilor din Ungaria, s-a adresat tinerilor urându-le mult succes în viitor, atât la examenele ce îi aşteaptă cât şi în viaţă.
A urmat apoi programul cultural al celor 58 de elevi ai claselor a 12-a, care a început cu prezentarea unor fotografii din copilăria absolvenţilor, la care au adăugat poze actuale şi, în mod foarte haios, imagini (realizate cu ajutorul unor programe speciale) despre cum vor arăta ei când vor fi bătrâni. După aceste momente emoţionante şi vesele, tinerii au prezentat pe scenă un montaj literar-artistic, cu poezii şi cântece în limbile română şi maghiară. Apoi, aşa cum este scenariul tradiţional, colegii din clasele a 11-a au prins la pieptul fiecărui absolvent panglica cu anii 2016–2020 şi cu chipul lui Nicolae Bălcescu. Tinerii vor purta la piept această panglică până la serbarea de adio din luna mai.
După câteva momente de pauză, tinerii au aparut în sală îmbrăcaţi în haine de gală, oferind oaspeţilor un spectacol care a stors lacrimi din ochii multor părinţi şi bunici: fetele şi băieţii din ambele clase au dansat valsuri pe baza unor coregrafii elegante. Momentul s-a încheiat cu un vals cu părinţii: băieţii şi-au invitat la dans mamele, iar fetele au fost dansate de taţii lor.
Serbarea de la Liceul „Nicolae Bălcescu” din Jula a fost onorată de prezenţa numeroaselor oficialităţi atât din Ungaria cât şi din România.
A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească
Foto: Foaia românească
Interlocutori: Maria Gurzău, directoarea liceului; Teodor Martin și Marta Selejan, diriginți; Martin Orban, Antonia Daria Jivan, Reka Hanzecz, absolvenți
Sub genericul „Ianuarie românesc la Jula” a avut loc pe 29 ianuarie, la sediul Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria, un eveniment cultural artistic dedicat Unirii Principatelor, Zilei Culturii Române şi aniversării a 69 de ani de la apariţia revistei „Foaia românească”. Organizatorii şi gazdele întâlnirii, care a reunit români din Ungaria de la Jula, Micherechi, Aletea şi din România de la Arad, Oradea şi Chişineu-Criş, au fost Florin Vasiloni, consul general al României la Jula şi Marius Maghiaru, preşedinte UCRU. Manifestarea culturală s-a organizat anul acesta în colaborare cu săptămânalul „Foaia românească”, Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad şi şcolile generale bilingve din Jula şi Micherechi.
După cuvintele de salut ale organizatorilor, a adresat un mesaj de salut din partea conducerii universităţii arădene şi doamna decan Alina Pădurean, care a lansat şi două volume în limba română şi engleză, apărute la Editura „Presa Universitară Clujeană”, intitulate: „Europa: Tradiţie, cultură şi administraţie”, ce cuprind referatele prezentate la o conferinţă internaţională de la Arad, organizată în colaborare cu Consulatul General al României la Jula.
La eveniment, doamna Eva Șimon, redactor şef la „Foaia românească” a vorbit pe scurt despre trecutul de 69 de ani ai revistei românilor din Ungaria, înfiinţată pe 15 ianuarie 1951 şi a prezentat publicaţia anuală „Calendarul Românesc 2020”.
Celebrarea Unirii Principatelor Române, moment de însemnătate istorică petrecut la 1859, a fost marcat printr-o prezentare despre Unirea Principatelor Române şi contextul realizării ei, despre Revoluţia de la 1848, Generaţia paşoptistă şi despre reformele lui Alexandru Ioan Cuza, oferită publicului de către Robert Sălăjan, profesor de istorie la Liceul „N. Bălcescu” din Jula.
Luceafărul poeziei româneşti a fost elogiat printr-un montaj literar-artistic de poezii şi cântece, în interpretarea directoarei Ana Ruja şi a elevilor de la Şcoala Generală Românească din Micherechi, îndrumaţi de către profesoara Mihaela Baicu, urmaţi apoi de un program al elevilor de la Şcoala Generală „Nicolae Bălcescu” din Jula, sub coordonarea profesoarelor Beata Condoroș, Maria Sucigan și Livia Stăvaru.
Serata s-a încheiat cu un recital muzical susţinut de tânărul Alexandru Ticula, de la Colegiul Naţional de Artă „Ion Vidu” din Timişoara, care a încununat manifestarea culturală.
La eveniment au participat zeci de reprezentanţi şi conducători ai comunităţii româneşti din Ungaria, şi oaspeţi de seamă din România, între care s-au numărat PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, Daniel Banu, consulul general al României la Seghedin, Gheorghe Cozma, președintele AŢRU, Vasile Sucigan, președintele Autoguvernării Românești din Jula, Maria Gurzău Czegledi, directorul Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, Bogdan Geană, reprezentantul ICR Budapesta, filiala Seghedin, Ligia Mirișan, directorul Bibliotecii Județene „Gheorghe Șincai” din Oradea, Viorica Cherteș, președinta Asociației Femeilor Ortodoxe Române din Oradea, Amelia Palcu, directorul Liceului „Mihai Veliciu” din Chișineu-Criș, Margareta Tat, primarul comunei Micherechi, Gheorghe Sălăjan, primarul comunei Aletea şi alţi reprezentanţi ai instituţiilor de învăţământ şi de presă.
Serata s-a încheiat cu o recepţie oferită de către Consulatul General al României la Jula, unde participanţii de aici şi de dincolo de graniţă au continuat discuţiile într-o atmosferă de prietenie.
A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
4 februarie 2020, 00:05 / actualizat: 4 februarie 2020, 1:09
În dimineaţa zilei de sâmbătă, 25 ianuarie, în faţa sediului din Jula al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria era plin de maşini, majoritatea cu număr de România, dar şi câteva maşini de Ungaria. Aproape 50 de iubitori ai şahului au venit la Jula în această zi pentru a participa la cea de-a XI-a ediţie a Concursului de şah „Foaia românească”, organizat de Asociaţia de Şah a Românilor din Ungaria (preşedinte: Ioan Cozma).
Sediul a fost arhiplin, deoarece alături de cei 46 de concurenţi au sosit şi părinţi (în cazul copiilor mai mici) şi susţinători. De această dată, componenţa celor 46 de jucători a fost: 26 au sosit din Arad, 9 din Pecica, 8 din Jula și 3 din Bichişciaba, 13 adulți, 33 copii, 10 fete, 36 băieți.
Invitaţii de onoare ai evenimentului au fost: Florin Vasiloni, consulul general al României la Jula, Gheorghe Cozma, preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Vasile Sucigan şi Beata Condoroş-Szöllősi, preşedintele şi vicepreşedintele Autoguvernării Româneşti din Jula, şi Eva Şimon, redactor-şef al săptămânalului „Foaia românească”.
Am adunat câteva păreri de la participanţi:
Beata Condoroş Szöllősi: – Vai de mine, ce mulți s au adunat!
Gheorghe Cozma, preşedinte AȚRU: – Cred că nu întâmplător s-au adunat așa de mulți și la competiția aceasta. Felicitări organizatorilor! Păcat că nu e mai mare sala.
Vasile Sucigan: – Felicitări organizatorilor. Se vede că fiecare jucător se simte bine aici, dar cred că și părinții.
Crișan Elena, Palatul Copiilor, Arad: – Și de data asta ne am simțit bine la dumneavoastră. Mă bucur că acum și jocul a mers mai bine pentru noi.
Rezultatele concursului:
Categoria „A”
Samu Sorin, Oradea
Bányai István, Jula
Alin Câmpeanu, Arad
Categoria „B”
Sida Flavius, Palatul Copiilor Arad
Hălmăjan Iulian, Palatul Copiilor Arad
Guiu Lorena, Palatul Copiilor Arad
Categoria „C”
Sida Flavia, Palatul Copiilor Arad
Hălmăjan Fabian, Palatul Copiilor Arad
Ponta Andrei, Șahistul Pecica
Categoria „D”
Petru Czapos, Jula
Nicolae Luțai, Jula
Lăpăduț Florin, Șahistul Pecica
Categoria „E”
Oláh Krisztián, Bichişciaba
Moldovan Răzvan, Palatul Copiilor Arad
Crișan Cristina, Palatul Copiilor Arad
Categoria „F”
Vaszkó Szabolcs, Bichişciaba
Giurgiu Vlad, Palatul Copiilor Arad
Gyenge Gergő, Jula
S-au mai acordat două diplome. Diplomă pentru cel mai bătrân jucător a primit Gheorghe Cozma, 68 ani, din Bichişciaba. Diplomă pentru cel mai tânăr jucător a primit Vîț Gabriel, 6 ani din Arad, jucător la Palatul Copiilor Arad.
Următoarea cupă de şah de la Jula, cea de-a XI-a ediție a Cupei Internaționale de Șah „Alexandru Hoțopan”, se va desfășura în 6 iunie 2020.
A consemnat pentru Foaia românească: Ioan Cozma, preşedintele Asociaţiei de Șah a Românilor din Ungaria
Foto: Foaia românească
Interlocutori: Ioan Cozma, preşedintele Asociaţiei de Șah a Românilor din Ungaria, organizator; Mitică Cozma, Palatul Copiilor din Arad; elevii Răzvan Moldovan și Flavia Sida de la Palatul Copiilor din Arad; Gabriel Gheorghiu de la Clubul Șahistul din Pecica; profesorul Nicolae Luțai din Jula
Poetul Mihai Eminescu sărbătorit de copiii din Ungaria
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
28 ianuarie 2020, 09:40 / actualizat: 28 ianuarie 2020, 10:46
Pe 15 ianuarie, la Şcoala generală „Lucian Magdu” din Bătania a avut loc un program cultural dedicat marelui poet naţional şi universal Mihai Eminescu, susţinut de elevii clasei a şasea. Sub genericul „Eminescu şi operele sale”, elevii clasei a şasea s-au angajat să prezinte în faţa colegilor basmul „Făt Frumos din lacrimă”, printr-un spectacol de marionete pregătit de către ei împreună cu doamna profesoară Anca Stan. Atât scena, cât şi marionetele au fost concepute de ei, iar spectacolul a fost prezentat colegilor şi cadrelor didactice în aula şcolii. Conform informaţiilor primite de la profesoara Anca Stan, în acea zi toate orele de limba română au fost dedicate poetului Mihai Eminescu. Elevii clasei a 4-a au găsit citate despre poet, au confecţionat o broşură cu viaţa lui Eminescu şi au învăţat poezia „Somnoroase păsărele”. Clasele 7 şi 8 au avut o prezentare despre viaţa şi opera lui Mihai Eminescu şi au învăţat poeziile „Revedere” şi „Sara pe deal”.
Elevii şcolii generale din Apateu, instituţie în care limba română se predă ca obiect de studiu, au susţinut pe 15 ianuarie un moment poetic şi au depus coroane de flori la bustul lui Mihai Eminescu, aflat în curtea bisericii ortodoxe din Apateu.
În perioada 13–17 ianuarie, Şcoala românească din Chitighaz a dedicat poeziei eminesciene şi în general operelor marelui poet naţional Mihai Eminescu toate orele de limba şi literatura română. Astfel, elevii claselor 5–8 au ascultat prelegeri despre viaţa şi activitatea poetului, au recitat din creaţiile lui Eminescu şi s-au întrecut în cadrul concursurilor la nivel de clasă având variate tematici, ne-a informat profesoara Iuliana Moldovan.
Elevii şcolii româneşti din Jula îl vor sărbători pe Eminescu în ziua de 29 ianuarie, la o mică serbare organizată în cadrul instituţiei de învăţământ.
„Eminescu văzut prin ochi de copii”
Aşa s-a intitulat proiectul tematic săptămânal organizat pe 15 ianuarie, la grădiniţa din Bătania, unde grupa Bambi împreună cu educatoarea Adelina Sturza Olteanu au sărbătorit Ziua Culturii Române şi şi-au amintit prin mai multe activităţi de poetul naţional Mihai Eminescu. Au desenat, au colorat, au ascultat poezii spuse de doamna educatoare şi prezentări despre viaţa lui Eminescu.
Serbare literară de Ziua Culturii Române, la Micherechi
Ziua de 15 ianuarie, data la care sărbătorim Ziua Culturii Române şi naşterea poetului naţional Mihai Eminescu, făuritorul limbii literare şi Luceafărul culturii româneşti, a fost marcată şi de elevii şi cadrele didactice de la şcoala generală română din Micherechi, prin activităţi dedicate poetului nepereche. Îi salutăm pe această cale pe profesorii care, în ciuda tuturor problemelor cotidiene, îşi respectă statutul şi meseria şi îi implică pe elevi în acţiuni menite să-i apropie de vers, de poezie şi de frumos.
Cu această ocazie, şcoala din Micherechi a pregătit şi o mică serbare pentru a onora această zi memorabilă. Profesoara de limba română Mihaela Baicu a prezentat elevilor claselor 5–8 aspecte esenţiale din viaţa şi opera lui Mihai Eminescu, după care trei elevi ai şcolii au recitat poeziile „Numai poetul”, „La mijloc de codru” şi „Somnoroase păsărele”, iar doi elevi au interpretat melodii pe versuri eminesciene. În cadrul evenimentului, elevii au avut ocazia să-şi amintească despre poeziile reprezentative ale operei eminesciene, să-şi îmbogăţească cunoştinţele de limbă şi literatură şi să aprecieze mai mult poezia în sine, văzând că ea poate fi transpusă cu succes şi în acorduri muzicale. La final, elevii susţinători ai programului cultural au primit din partea directoarei Ana Ruja diplome de recunoaştere a meritelor lor, că şi-au dat silinţa să înveţe poeziile şi să se prezinte în faţa colegilor şi cadrelor didactice.
A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Serată în amintirea profesorului şi coregrafului Ioan Ruja, „Domnul Mitică”
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
20 ianuarie 2020, 08:25 / actualizat: 20 ianuarie 2020, 9:38
Plecarea din această lume a unui om lasă în urmă multă durere, un gol care nu mai poate fi umplut de nimeni. Moartea timpurie a unei persoane active într-o comunitate mică produce un gol şi mai mare. Ani de zile ne doare să vorbim despre lipsa lui, dar odată cu trecerea timpului durerea se transformă într-o dulce amintire, care nu mai doare aşa de tare.
Au trebuit să treacă mai bine de 11 ani de la moartea domnului profesor Ioan Ruja, pe care toată lumea îl cunoştea cu numele de „Domnul Mitică”, cel care a fost învăţător şi profesor la şcoala din Micherechi, apoi la Jula, şi instructorul de dansuri populare româneşti al multor generaţii de copii din diferite localităţi populate şi de români în Ungaria.
În seara zilei de vineri, 13 decembrie, conducerea Liceului şi Şcolii Generale „Nicolae Bălcescu” din Jula a organizat o serată în amintirea fostului coleg. Faţă de alte astfel de programe comemorative această serată a fost una plină de momente vesele, de culori şi de oameni zâmbitori – exact aşa cum a fost cât a trăit printre noi domnul Mitică.
În deschiderea programului, în calitate de gazdă şi organizator, doamna Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Liceului „Bălcescu” a salutat publicul şi, în special, membrii familiei lui Ioan Ruja, pe văduva Irina Ruja, învăţătoare în pensie, pe fiica Irina Ruja, tot profesoară şi pe soţul acesteia, medicul pediatru dr. Tóth Gyula, şi pe fiul regretatului domn Mitică, dr. Zoltán Ruja, medic cardiolog renumit în ţară. Soţii Ruja au predat mulţi ani de zile la şcoala din Jula, iar ambii lor copii şi-au terminat aici studiile elementare şi liceale. În primele rânduri a stat şi sora domnului Ioan Ruja, doamna Maria Oros, împreună cu soţul său. Dar sala mare a Centrului Cultural Românesc a fost plină de foşti colegi, elevi şi dansatori ai domnului Mitică.
„Ioan Ruja a fost un om deosebit. S-a manifestat ca un învăţător cu multă dăruire şi vocaţie. Ca un coregraf adevărat, simţea în adâncul sufletului său dorinţa de transmitere a tradiţiei dansului strămoşilor. Dar i-a plăcut şi să picteze. A lucrat enorm de mult toată viaţa lui. A fost un om bun, credincios, lucrător şi foarte creativ”, i-a conturat portretul doamna director fostului său coleg, care a dat citire şi unei scrieri de Ana Varga din care am aflat de când i s-a zis „Mitică” domnului Ioan Ruja.
În timp ce pe o pânză mare din spatele scenei rulau imagini vechi din viaţa domnului Ruja, personalitatea lui a fost evocată de un fost elev, Tiberiu Boca, redactor al emisiunilor în limba română a Televiziunii Maghiare.
Ioan Ruja s-a născut la Micherechi într-o familie de români. De mic copil a îndrăgit dansurile şi cântecele româneşti, fiind un foarte bun cunoscător al tradiţiilor populare româneşti. A fost dascăl la şcolile din Apateu, Săcal, Vecherd, Micherechi şi Jula. Pe lângă predarea în clasele inferioare, a obţinut şi diploma de profesor de fizică şi coregraf. După pensionare, timp de şase ani a mai predat în şcolile din Otlaca-Pustă, Bătania, Aletea, Medgyesegyháza, Leucuşhaz şi Dombegyháza. În timpul său liber, el a pictat tablouri bogate în culori şi icoane, care i-au arătat puterea sufletului şi dragostea de Dumnezeu. A fost instructorul de dansuri populare al multor generaţii de şcolari din Ungaria.
Programul cultural al serii a început cu un dans-surpriză, nouă foste eleve de-ale domnului Mitică au reînvăţat dansul „Jiana” şi l-au pus din nou în scenă după mulţi-mulţi ani prezentându-l publicului cu multă emoţie.
Merită amintite pe nume aceste foste eleve, azi femei mature, unele chiar deja bunici, pentru curajul şi însufleţirea cu care s-au pregătit de evocarea amintirii fostului lor profesor de dans: dr. Beata Budai, Maria Bordaş-Hegedűs, Ana Gurzău-Ciotea, Maria Gurzău-Novac, Maria Rocsin-Bányai, Ilenuţa Netea-Benye, Eva Gurzău-Cserháti, Ana Radici-Repisky şi Mariana Oros-Martin.
Au urmat apoi câteva secvenţe filmate despre coregraful Ioan Ruja şi dansurile instrute de dânsul, după care scena a fost cucerită de dansatorii din Micherechi şi invitaţii lor din Győr, Echipa de dansuri populare „Lippentő”, condusă de coregraful Fitos Dezső, care au pus în scenă rând pe rând, apoi şi împreună, dansuri populare româneşti din Micherechi. Energie multă, bucurie nemărginită şi însufleţire s-a văzut atât la dansatorii maghiari din Győr cât şi la românii din Micherechi. Evoluţia echipei păstrătorilor de tradiţii din Micherechi, condusă de muzicantul Ioan Kovács, a ridicat în picioare sutele de oameni din public şi au primit aplauze nesfârşite.
În încheierea programului, au urcat pe scenă membrii familiei Ruja, fiica Irina şi fiul Zoltán, care au mulţumit conducerii liceului pentru această seară minunată în care a fost evocată în mod foarte demn amintirea tatălui lor şi au anunţat, totodată, că doresc să înfiinţeze un premiu, care să se acorde la fiecare sfârşit de an şcolar celui mai bun elev păstrător de tradiţii româneşti de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Cu multe emoţii, dar cu mare bucurie pentru aceste momente a urcat pe scenă şi doamna învăţătoare Irina Ruja, care a fost foarte încântată pentru faptul că amintirea regretatului său soţ, profesorul Ioan Ruja, trăieşte încă şi azi atât de vie în memoria urmaşilor.
Evenimentul s-a încheiat cu o cină comună, cu multe-multe amintiri şi emoţii ale sutelor de participanţi la serata organizată în amintirea domnului Mitică.
A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef Foaia românească
Foto: Foaia românească
Interlocutori Maria Gurzău Czeglédi, directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula și Irina Ruja, soţia domnului Mitică
Reporter: Tiberiu Boca, redactor, MTVA – Emisiunile în limba română
Daruri de la micherecheni pentru 143 de familii nevoiaşe din Ungaria şi România
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
12 ianuarie 2020, 16:29 / actualizat: 12 ianuarie 2020, 17:39
Evenimentul caritativ-social al membrilor Asociaţiei „Miruna” din Micherechi a avut loc şi anul acesta în zilele de 14 şi 23 decembrie, în pragul sărbătorilor de iarnă, o acţiune caritabilă prin care se oferă daruri mai multor familii sărace din Ungaria şi România. Pe 14 decembrie au fost ajutate familii din Ungaria, în special familii cu mulţi copii, tineri nevoiaşi şi bătrâni.
Conform celor spuse de către preşedintele asociaţiei, Robert Ruja din Micherechi, acţiunea a avut loc în localităţile Micherechi, Şercad, Crâstor, Zsadány, Kötegyán, Geszt, Mezőgyán, Újszalonta şi Körösnagyharsány.
Pe 23 decembrie, caravana cu donaţii a pornit cu mai multe maşini în România, în sate din Mitropolia Banatului, acţiune pentru care membrii Asociaţiei „Miruna” au primit binecuvântarea Înaltpreasfințitului Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului. La acţiunea caritativă din România, grupul de voluntari a fost însoţit şi de către PSSiluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, pr. protosingel VisarionTuderici, Secretarul Eparhial al Episcopiei din Ungaria şi arhidiaconul Emanuel Văduva, de la Catedrala Episcopală din Jula. Acţiunea de împărţire a darurilor a fost susţinută şi de către pr. Cristian Pavel, președintele Fundației „Filantropia” Timișoara. Împreună cu preoții parohi din localitățile vizitate au fost identificate concret familiile care au fost ajutate, zeci de familii din localităţile:
Stamora Germană, Dolaci, Banloc, Livezile și Partoș.
Ajutoarele din acest an au avut în total 13 tone, dintre care 5 tone de alimente, iar restul îmbrăcăminte, încălţăminte, jucării şi 350 de pachete de Crăciun pentru copii.
Conform celor spuse de către preşedintele organizaţiei de binefacere din Micherechi, membrii asociaţiei, cu ajutorul fondurilor şi al donaţiilor primite de la oameni care vor ca şi cei săraci să simtă bucuria sărbătorilor de Crăciun au reuşit să facă fericiţi măcar pentru câteva clipe 143 de familii din Ungaria şi România.
Activitățile social-caritative ale tinerilor și credincioșilor din Micherechi au început acum 12 ani și s-au dezvoltat mult, de la an la an, implicând tot mai multă lume.
A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Jurnalistul Petru Cîmpian, distins cu Premiul pentru Naţionalităţi pe anul 2019
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
24 decembrie 2019, 16:40 / actualizat: 24 decembrie 2019, 17:52
Marţi, 17 decembrie, în Parlamentul din Budapesta s-a sărbătorit Ziua Naţionalităţilor.
În cadrul unei gale au fost decernate Premiile pentru Naţionalităţi pe anul 2019. La festivitatea de premiere au luat parte vicepremierul Semjén Zsolt, responsabil cu problemele naţionalităţilor şi Soltész Miklós, secretar de stat pentru nationalităţi şi culte din cadrul Cancelariei Primului Ministru.Vicepremierul a spus la festivitate că „naţionalităţile băştinaşe sunt părţi integrante ale naţiunii maghiare, iar sarcina statului maghiar este să asigure condiţiile pentru dezvoltarea, îmbogăţirea şi păstrarea valorilor acestora”. Iar responsabilitatea naţionalităţilor din Ungaria este „păstrarea acelei culturi valoroase pe care numai ei o pot dărui universului”.
Din partea comunităţii româneşti din Ungaria cea mai înaltă distincţie naţională acordată pentru naţionalităţi pe anul 2019 i-a fost înmânată jurnalistului în pensie Petru Cîmpian, fost redactor-șef al Redacţiei Româneşti a Radiodifuziunii Ungare,care o perioadă a fost şi adjunctul studioului de Radio Seghedin.
Prin emisiunile despre viaţa, tradiţiile etnografice şi istoria românilor din Ungaria, Petru Cîmpian a contribuit la întărirea identităţii culturale a naţionalităţii române. Activitatea lui a fost recunoscută cu mai multe premii individuale şi colective. Emisiunea euroregională „Pe undele Europei”, pe care a redactat-o împreună cu colegii de la RadioTimişoara, a fost difuzată în 600 de ediţii. Atmosfera festivă a Zilei Naţionalităţilor a fost completată prin evoluţia formaţiei Vujicsics şi prin a echipei de dansuri Leőwey a germanilor din Pécs.
Cel de-al XXIX-lea simpozion al Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
16 noiembrie 2019, 15:23 / actualizat: 16 noiembrie 2019, 16:43
Întâlnirea anuală a cercetătorilor români din Ungaria, simpozionul ştiinţific, de această dată a fost organizat doar o singură zi, pe 9 noiembrie, la Jula, în sediul Uniunii Culturale. Cea de-a XXIX-a ediţie a cuprins, ca în anii anterori, prelegeri pe teme de istorie, cultură, lingvistică, etnografie românească, s-au lansat publicaţiile anuale ale Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria (ICRU) şi cel mai nou volum al scriitoarei şi cercetătoarei dr. Maria Berényi, cu titlul „Familii şi personalităţi macedoromâne din Pesta (secolele XVIII–XIX)”. Evenimentul şi editarea publicaţiilor s-a realizat cu sprijinul obţinut prin proiect de la Fondul Bethlen Gábor din Budapesta.
Trăim în societăți dominate de confuzia valorilor
Întâlnirea a fost deschisă de directoarea ICRU, dr. Maria Berényi, care greu îşi putea stăpâni emoţiile provocate de actuala întâlnire cu publicul, căruia i-a dezvăluit că se apropie vremuri care vor aduce schimbări şi în viaţa Institutului de Cercetări şi a tradiţionalului simpozion. Domnia sa şi-a început discursul cu o analiză a zilelor de azi, când în societatea noastră domină o confuzie a valorilor.
„Institutul nostru în urmă cu 26 de ani s-a constituit cu dorinţa, dar şi cu ambiţia, de a reflecta prin munca noastră istoria, cultura şi viaţa tradiţională a comunităţii româneşti din Ungaria, în toate aspectele ei, în care poate fi reconstituită şi valorificată. Cu o oareșcare tristețe trebuie să observăm că asimilarea e din ce în ce mai accelerată.
Mi se pare că aparţinem unei societăţi dominate de o tot mai amplă şi iresponsabilă confuzie a valorilor. Nu ne punem întrebări, nu ne interesează să aflăm adevărul despre un episod sau altul, nu vrem sau nu avem capacitatea să ne aducem aminte, să facem conexiuni şi să analizăm cu luciditate, ceea ce se întâmplă cu noi şi cu lumea în care trăim. Ne scufundăm în uitare şi ne complacem, să ştergem din memorie, cu bună ştiinţă, ceea ce nu ne convine sau ceea ce ar afecta imaginea, pe care vrem să o acredităm, la un moment dat, despre un personaj sau altul. Suferim, cu alte cuvinte, de o ciudată amnezie selectivă, care se manifestă, în grade diferite. Războiul împotriva memoriei este, tocmai de aceea, unul permanent şi aproape generalizat. Unii chiar se înfurie teribil când cineva îndrăzneşte să recurgă la memorie, să „dezgroape“ urmele trecutului şi să afirme că împăratul e gol sau, dimpotrivă, să readucă în centrul atenţiei figuri sau episoade de real curaj, marginalizate în timp. Senzaţia pe care o poate avea cineva, care ne priveşte din afară, este că ne complacem într-o comedie a erorilor de percepţie, care a generat, în ultimii douăzeci și cinci de ani, o amplă reconstrucţie a identităţilor publice.
Nu parcurgem vremuri obişnuite. Ne mişcăm într-un univers al iţelor confuze, al ţesăturilor indescifrabile. Legile sunt încurcate şi se tot încurcă, relaţiile dintre oameni sunt complicate, pline de dedesubturi şi de manevre interesate, instituţiile se încurcă unele pe altele, gesturile simple şi nevoile curente se exprimă şi se rezolvă pe căi întortocheate.
Trăind într-o lume traversată de conflicte interetnice şi de crize identitare, trebuie să spun, că, de-a lungul anilor, provocarea a existat mereu şi ea a fost cea care ne-a disciplinat şi ne-a întărit, pentru a merge mai departe. Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria a făcut eforturi eroice, uneori chiar disperate, pentru a se menţine pe linia de plutire, ca să supravieţuiască. Este unul din rarele exemple, când fapta a mers înaintea vorbelor, menţinându-şi pe parcursul anilor rolul pe care şi l-a asumat, nobil, dar deloc simplu.
Este enorm de greu a articula proiecte valabile, pentru vremurile, pe care le parcurgem. Lupta intelectualului nu este o luptă pentru putere, ci o luptă pentru exprimare.”
Identitatea minorităţilor se afirmă prin cultură, artă şi literatură
Maria Berényi a vorbit şi despre rolul intelectualilor din rândurile minorităţilor în aceste vremuri deloc uşoare: „Este cert că supravieţuirea unei naţiuni, a unei etnii, ca şi confirmarea succesiunii sale istorice, se va judeca pe măsura creaţiei sale spirituale. Trebuie să ne căutăm caracteristicile comune. Identitatea minorităţilor, din pricina lipsei adevăratelor forţe istorico-politice, se afirmă prin cultură, artă şi literatură. Aspiraţia spre autodefinire este deosebit de sugestiv dublată de nevoia de a i se recunoaşte propriul specific, originalitatea şi excepţionalitatea. Particularităţile etnice şi naţionale trebuie ocrotite, conservate şi păstrate pentru generaţiile viitoare.
Îndeosebi ca oameni ai cuvântului, avem o datorie a întreţinerii, a cultivării memoriei, a consemnării amintirilor. Pierderea istoriei individuale, ca şi a istoriei naţionale, înseamnă în fapt pierderea conştiinţei de sine şi, deci, pierderea identitară. Patrimoniul identitar reprezintă suma valorilor istorice, spirituale, morale, creatoare, tradiţionale. (…)
Pentru un minoritar limba maternă nu este doar un instrument, ea îi determină structura lăuntrică, îl plasează într-un spaţiu, este felul lui propriu de a gîndi şi a simţi, este casa, tradiţia – limba este memoria.
Ştim, acum, în acest moment din viaţa noastră comunitară, că şi Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria este pus, din nou, la noi încercări. Dacă posibilităţile îi vor permite, va depune eforturi mai mari ca oricând, pentru o reuşită revitalizare a comunităţii noastre. De o bucată de vreme, comunitatea noastră mi se pare că a intrat într-un tunel istoric. Lucru trist, dar deocamdată nu mi se întrezărește nici o luminiţă care pâlpâie la capătul tunelului. Complexitatea socială crescândă creează o nevoie nouă: interesele private trebuie reconciliate cu interesul public, dacă o comunitate doreşte să se menţină. Fragmentarea comunității noastre şi rupturile în imaginarul colectiv şi al identităţii s-au instalat la nivel structural.
Pe parcursul celor 26 de ani, Institutul nostru și-a păstrat autonomia și independența. Viața liberă și neconstrânsă de factorii politici și grupurile de presiune trebuie să rămână suprema garanție pentru funcționarea lui. Îndeplinirea misiunii principale de cercetare se realizează prin cultivarea virtuților, a valorilor și a încrederii. Spiritul de libertate ne conduce în acțiunile noastre. Între modalitățile de cultivare a virtuților și valorilor, dialogul devine fundamental. Acest dialog colegial înseamnă și polemici cordiale, înseamnă dreptul la opinia liberă, la acel schimb de idei, benefic pentru comunitate. Am încercat să devenim o instituție apărătoare și cultivatoare ale identității naționale, bazată pe limbă, origine, confesiune, cultură, tradiții etc.
Fiecare generaţie, fără îndoială, se simte chemată să schimbe lumea. A mea ştie, totuşi, că nu o va schimba. Dar misiunea ei este, poate, mai mare. Aceasta constă în a împiedica disoluţia comunităţii din care facem parte.
În această situaţie cum poate proceda Institutul nostru până mai există? Dați-ne amintirea dumneavoastră și noi o vom da mai departe istoriei! Prin cercetări şi cărţi.”
Acestea au fost gândurile cu care au fost deschise lucrările simpozionului din acest an.
Prelegeri despre limbă, istorie, etnografie
Publicul evenimentului a fost alcătuit din profesori din Jula, Micherechi, Bătania, fiind prezent şi noul preşedinte al Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, Gheorghe Cozma, şi noul preşedinte al Autoguvernării Româneşti din Jula, dr. Vasile Sucigan. Printre conferenţiari de această dată au fost doar trei invitaţi din România: etnologul ElenaRodica Colta din Arad şi doamnele lingviste Iulia Mărgărit şi Maria Marin din Bucureşti.
În cadrul simpozionului, publicul a putut asculta prelegeri pe mai multe teme: etnologie, folclor, literatură, istorie etc. Titlurile prelegerilor din acest an au fost: Elena Rodica Colta (Arad) – Serviciul de sănătate al statului și mentalitatea țărănească; Iulia Mărgărit (Bucureşti): – Valoarea sapiențial-lingvistică a unor formații paremiologice (pe baza unui material din județul Bichiș); Maria Marin, Daniela Răuțu,Carmen Radu (București) – „Grai și suflet”. Despre vorbirea românilor din Micherechi; Ana Borbély (Budapesta) – Individ, comunitate, societate: peisaj lingvistic în şcoala bilingvă din Micherechi; Stella Nikula (Jula) – Dansul – o modalitate de comunicare nonverbală; Emilia Martin (Jula) – Cultura populară în secolul 21; Grigore Poiendan (Micherechi) – Compararea cântecelor populare române și maghiare adunate la Nyíradony; Maria Berényi (Budapesta) – 100 de ani de la moartea renumitului bibliofil român, Iuliu Todorescu, mare donator al Bibliotecii Széchényi din Budapesta.
ICRU se află în prag de schimbări
În ultima parte a simpozionului au fost lansate publicaţiile nou apărute, „Simpozion”, „Izvorul” şi „Lumina” pe anul 2019.
„Orice început are şi un sfârşit. Numărul actual, numărul 40, este ultimul din acest serial”, scrie în introducerea celui mai nou număr al revistei de etnografie şi folclor, „Izvorul”, redactoarea publicaţiei Emilia Martin. Domnia sa a prezentat publicului de la simpozion primul număr, apărut în anul 1982, care a fost redactat de Alexandru Hoţopan. Ea a preluat ştafeta redactării începând cu numărul 14, apărut în anul 1994. Numărul actual, cel al 40-lea, publică cuprinsul şi coperta celor 39 de „Izvoare” apărute până acum, iar pe ultima pagină scrie: „Sfârşit…” „Renunţăm la forma aceasta a revistei, pentru că poate tocmai de asta este nevoie ca să se nască o nouă revistă românească, care să cuprindă istorie, etnografie, artă, etc.”, a spus cu mult optimism Emilia Martin.
Celelalte două publicaţii au fost prezentate de Maria Berényi, care a spus şi ea la rândul ei că acestea acum apar ultima dată în forma tipărită. Volumul „Simpozion” cuprinde comunicările sesiunii ştiinţifice de anul trecut, iar revista „Lumina” oferă cititorilor scrieri pe subiecte actuale pentru românii din Ungaria: împlinirea a 25 de ani de la a doua apariţie a revistei Lumina; primul deceniu (din cele şapte) al existenţei Catedrei de Română din Seghedin; 70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Jula; evocarea personalităţilor lui Teodor Oltean şi a lui Petru Silaghi.
Pe site-ul Institutului de Cercetări (www.romanintezet.hu) apar în formă digitizată toate cele trei publicaţii, alături de numerele din anii trecuţi şi de alte cărţi şi volume editate de ICRU.
Maria Berényi şi-a prezentat şi ultimul său volum, cu titlul „Familii şi personalităţi macedoromâne din Pesta (secolele XVIII–XIX)”, la care a lucrat de ani de zile şi cuprinde studii despre familiile Grabovsky, Mocioni, Nako, Sina, Dumba şi personalităţi ca de ex. Zaharia Carcalechi sau Emanuil Gojdu. (Despre acest volum vom reveni cu amănunte într-un număr viitor.)
Va mai fi un singur simpozion, după care urmează altceva
Maria Berényi a spus în încheierea simpozionului, că Institutul de Cercetări se află în prag de schimbări. După încetarea apariţiei publicaţiilor, şi simpozionul doar o singură dată se va mai organiza. „Institutul trebuie să se adapteze vremurilor noi”, a spus doamna Berényi, care a anunţat de pe acum că s-a stabilit data următorului şi, totodată, ultimului simpozion, cel cu numărul XXX, care va avea loc anul viitor, în zilele de 28–29 aprilie, la Budapesta, şi va fi dedicat comemorării a 150 de ani de la moartea lui Emanuil Gojdu.
În locul publicaţiilor de până acum, ICRU plănuieşte editarea unui Anuar, care să cuprindă scrieri pe teme de istorie, limbă, cultură, etnografie, etc. Iar locul simpozionul va fi preluat, conform planurilor, de forumuri şi workshopuri prin care să fie mai activi şi alţi membri ai comunităţii.
Înainte de încheierea simpozionului, au avut loc nişte discuţii foarte interesante, pe marginea cărora vom reveni în numărul următor.
În final, atmosfera a devenit una de sărbătoare, pentru că la simpozion a devenit deja o tradiţie să fie felicitate persoanele care au împlinit recent o vârstă rotundă. Sărbătoritele anului 2019 au fost Emilia Martin şi Maria Berényi.
A consemnat: Eva Șimon,redactor-șef, Foaia românească
Foto: Foaia românească
Interviu cu Maria Berenyi
Interlocutor dr. Maria Berényi, director, Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria
Reporter: Ștefan Crâsta, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
29 octombrie 2019, 11:35 / actualizat: 29 octombrie 2019, 12:41
La Şcoala bilingvă „Lucian Magdu” din Bătania s-a desfăşurat vineri, 18 octombrie 2019, o nouă ediţie a concursului de recitare, dedicat memoriei poetului şi regizorului român din Bătania, Lucian Magdu (1937–1968). Concursul a reunit copii de clasele 1–12 din mai multe şcoli din Ungaria în care se învaţă limba română, iar anul acesta au intrat în concurs într-o categorie separată şi elevi de la Liceul „N. Bălcescu” din Jula. Elevii participanţi au concurat nu doar pe categorii de vârstă, ci şi în funcţie de profilul şcolilor de care aparţin: bilingve sau în care limba română se predă ca obiect de studiu. Fiecare dintre concurenţi au recitat câte două poezii, una obligatoriu de la poetul Lucian Magdu şi una la liberă alegere din literatura română sau de la alţi poeţi români din Ungaria.
Concursul se organizează la Bătania din doi în doi ani şi este o ocazie de a ne onora poeţii, de a reînvia tradiţiile orale, cum ar fi recitalurile de poezie, de a promova lectura, de a întări legătura dintre poezie şi alte arte, cum ar fi teatru, dansul, muzica şi pictura.
Instituţia şi-a primit oaspeţii şi concurenţii cu un frumos decor de toamnă, cu tineri îmbrăcaţi în port popular, iar în aula şcolii, unde s-a desfăşurat concursul, mai multe panouri au fost îmbrăcate în desene despre Lucian Magdu şi poeziile sale, lucrări jurizate de către Iulianna Stella Machhour, profesor de desen la şcoala din Bătania.
Participanţii la acest eveniment au beneficiat şi de un program cultural cu cântece şi teatru, organizat de instituţia gazdă şi oaspeţi de la Arad.
Evenimentul a adus multă bucurie în sufletul elevilor şi a tuturor participanţilor şi s-a constituit într-un prilej de cinstire, adus şi în acest an, poetului, regizorului şi medicului român Lucian Magdu, din Bătania. La întâlnire a fost prezent şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt al minorităţii române în Parlamentul de la Budapesta, reprezentanţi de la Ambasada României la Budapesta, Consulatul General al României la Jula, reprezentanţi ai Episcopiei Ortodoxe Române în Ungaria, noul primar al oraşului Bătania, precum şi cadre didactice şi alţi reprezentanţi de instituţii şi organizaţii româneşti din Ungaria. Sponsori ai evenimentului au fost: Fondul Bethlen Gábor din cadrul Cancelariei Primului Ministru, Secretariatul pentru Culte și Naționalități, Fundația Lucian Magdu şi Traian Kreszta, purtător de cuvânt în Parlament.
Rezultatele concursului de recitare
Liceul românesc din Jula
Locul I: Carmen Toma, Daniella Stella Sztrein
Locul II: Viviana Luminiţa Sarca
Locul III: Estera Réthelyi
Menţiune: Leticia Denuţa
Şcoli generale, clasele 5–8 (categoria în care limba română se predă ca obiect de studiu)
Locul I: Greta Farkas, Leucuşhaz
Locul II: Jázmin Borsi, Leucuşhaz
Locul III: Linett Torma, Leucuşhaz
Școli generale bilingve, clasele 5-6
Locul I: Olivér Lenárdt, Bătania
Locul II: Mara Stăvaru, Jula
Locul III: Agnes Puha, Micherechi
Menţiune: Bálint Zsíros, Bedeu
Școli generale bilingve, clasele 7-8
Locul I: Hunor Szabó, Jula
Locul II: Estera Iurasoc, Micherechi şi Vladimir Putin, Bătania
Locul III: Loredana Bali, Aletea şi Patricia Spulnyik, Săcal
Menţiune: Gergő Kürti, Chitighaz şi Fanni Balogh, Bedeu
Menţiunile au fost oferite de către AŢRU.
Rezultatele concursului de desen
Liceul românesc din Jula
Locul I: Victoria Szabó
Locul II: Rebeca Toth
Locul III: Estera Réthelyi
Menţiune: Kinga Alexandra Rauff
Premiul special AȚRU: Victoria Szabó
Școli generale, clasele 5-8
Locul I: Reca Misik
Locul II: Patrícia Denisa Spulnyik
Locul III: Aida Stan
Menţiune: Carina Romina Băncilă
Premiul special AȚRU: Csenge Mák
Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Zsuzsanna Feczkó
Şcoli generale, clasele 1–4
Locul I: Darius Bulz
Locul II: Noemi Dohányos
Locul III:. Liliana Bíró
Menţiune: Zsófia Morvai
Premiul special AȚRU: Simon Lucian Olteanu
Premiul special oferit de către Colegiul Naţional Preparandia, Dimitrie Țichindeal din Arad: Roland Irhás
A consemnat: Anca Becan, redactor, Foaia românească
Foto: Foaia românească
Interlocutori: Anca Stan, învățătoare; Vladimir Putin, elev cl. a VII-a
Românii şi-au ales noii deputaţi în autoguvernările locale, teritoriale şi în AŢRU
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin,
16 octombrie 2019, 16:13 / actualizat: 16 octombrie 2019, 22:06
La alegerile de autoguvernări locale şi minoritare din duminica trecută, 13 octombrie 2019, au fost aleşi, pe lângă primarii şi consilierii locali, şi deputaţii în autoguvernările româneşti din Ungaria. Aceştia au fost aleşi pentru o perioadă de cinci ani.
În localităţile cu o însemnată populaţie de naţionalitate română au câştigat luptele electorale următorii primari: La Micherechi îşi va putea începe al treilea ciclu de primar în fruntea satului Margareta Tat (Fidesz).
Foto: Votare laMicherechi
La Otlaca-Pustă va rămâne primăriţă Elvira Ardelean-Pál (Fidesz). La Chitighaz a fost aleasă o nouă primăriţă în persoana doamnei dr. Emese Tripon-Rákóczi (independent), iar la Aletea noul primar ales este Gheorghe Szelezsan(independent).
Foto: votare la Chitighaz
La Bătania a fost ales în funcţia de primar Boros Csaba (independent). În oraşul Jula a rămas primar şi pentru următorii cinci ani dr. Görgényi Ernő (Fidesz).
Foto: votare la Jula
Alegeri de autoguvernări româneşti s-au ţinut în 70 de locuri din ţară: în 19 sectoare budapestane şi 51 de localităţi. În 2 locuri (sectorul XXIII şi la Kecskemét) alegerile nu au valide.
Noile autoguvernări îşi vor ţine şedinţele de constituire în termen de 15 zile (cele locale şi teritoriale) sau în 30 de zile (cele pe ţară).
AŢRU: 9-5-1
La nivel naţional, la alegerile de autoguvernări de naţionalitate s-au înscris 15.000 de candidaţi. În registrul naţionalităţilor au fost înscrişi în total 318 mii de alegători. Numărul românilor înscrişi în registrul naţionalităţii române a fost de 7290 de cetăţeni cu drept de vot.
În lupta electorală de la români au participat 5 asociaţii de desemnare a candidaţilor: Alianţa pentru Românii din Ungaria (ARU), Asociaţia Românilor din Micherechi (ARU), Asociaţia Română din Budapesta (ARB), Uniunea Democratică Maghiaro-Română (UDMR) şi Asociaţia Românilor din Aletea (ARA).
Noua Autoguvernare pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca în ciclul anterior, va fi formată din 15 membri. Până la încheierea ediţiei noastre (marţi, 15 octombrie, ora 16.00), conform datelor prelucrate în 86%, AŢRU va fi alcătuită din 9 deputaţi din partea Alianţei pentru Românii din Ungaria, 5 din partea Asociaţiei Românilor din Micherechi şi 1 deputat din partea Asociaţiei Române din Budapesta.
Voturi pentru listele teritoriale
Listele câştigătorilor la alegerile de autoguvernări româneşti teritoriale însă sunt finalizate. Astfel, în noua Autoguvernare Românească pe Capitală, Asociaţia Română din Budapesta va avea 4 deputaţi (207 voturi), iar Uniunea Democratică Maghiaro-Română 3 deputaţi (186 voturi).
În judeţul Bichiş, Alianţa pentru Românii din Ungaria a obţinut 1705 voturi intrând în autoguvernarea judeţeană 4 deputaţi, iar lista Asociaţiei Românilor din Micherechi are 1187 de voturi şi a intrat cu 3 membri.
În judeţul Ciongrad, Alianţa pentru Românii din Ungaria are 5 câştigători (313 voturi), iar Asociaţia Românilor din Micherechi 2 deputaţi (129 voturi).
În judeţul Bihor doar Alianţa pentru Românii din Ungaria a avut listă teritorială, astfel toţi cei 7 deputaţi sunt din partea acestei asociaţii de desemnare. Pentru aceasta a votat 671 de cetăţeni înscrişi în registrul românesc.
În judeţul Pesta doar Asociaţia Română din Budapesta a avut candidaţi, primii şapte de pe listă au fost aleşi cu 79 de voturi.
A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească
Parlamentarul naţionalităţii germane din Ungaria, Ritter Imre, Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor din Ungaria, în colaborare cu Oficiul Primului-Ministru a organizat, pe 19 septembrie, în Parlamentul din Budapesta, prima conferinţă naţională a viitorilor pedagogi de naţionalitate, care începând din anul trecut primesc o bursă de studiu ce se acordă numai pentru naţionalităţi. Întâlnirea a avut ca scop dezbaterea experienţelor de funcţionare a sistemului de burse şi deschiderea noii sesiuni pentru bursele pe anul şcolar 2019/2020. S-a anunţat şi termenul înaintării cererilor pentru bursele pe anul şcolar actual, care este data de 9 octombrie 2019.
Autoguvernarea pe Ţară a Germanilor, împreună cu autoguvernările pe ţară ale slovacilor, românilor, croaţilor, sârbilor, slovenilor şi ţiganilor, a înfiinţat în decembrie 2018 o bursă de studiu pentru studenţii de naţionalitate, care învaţă în anul întâi la facultăţile pedagogice pentru educatori. În aprilie 2019, cercul studenţilor bursieri a fost extins şi la ceilalţi ani de studiu, precum şi pentru studenţii din anul întâi care învaţă de învăţători şi profesori de naţionalitate. Sursele financiare pentru acordarea acestei burse sunt asigurate de către Oficiul Primului-Ministru prin Fondul Bethlen Gábor. Scopul principal al acordării bursei de studiu este asigurarea viitorului grădiniţelor şi şcolilor de naţionalitate şi desfiinţarea lipsei de cadre didactice în instituţiile de învăţământ ale naţionalităţilor din Ungaria.
La conferinţă, românii din Ungaria au fost reprezentaţi de Gheorghe Cozma, şeful Oficiului Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, iar din domeniul învăţământului românesc au participat dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de română a Facultăţii Pedagogice din cadrul Universităţii din Seghedin şi Anamaria Brad, referent pentru învăţământul românesc în cadrul Oficiului Naţional pentru Învăţământ.
Întâlnirea a cuprins două subiecte importante: parlamentarul german Ritter Imre a împărtăşit experienţele de până acum în legătură cu programul de burse, iar specialişti în învăţământul de naţionalitate au prezentat probleme cu care se confruntă şcolile naţionalităţilor, printre care una dintre cele mai arzătoare este lipsa cadrelor didactice. Dr. Manz Adelheid, profesor german la Facultatea Eötvös József din Baja a anunţat că, facultatea pe care o reprezintă, a pornit din toamna acestui an pregătirea educatorilor pentru creşele de naţionalitate germană, ceea ce a lipsit în totalitate până acum din sistemul învăţământului de naţionalitate.
Institutul Pedagogic al Nemţilor din Ungaria (UDPI) a efectuat în 2018 o cercetare despre lipsa pedagogilor în grădiniţele de naţionalitate. Printre planurile de anul viitor ale UDPI figurează extinderea acestor cercetări şi la şcolile generale şi liceele naţionalităţilor. Preşedinta Autoguvernării pe Ţară a Germanilor, doamna Englenderné Hock Ibolya a făcut o prezentare a programului de bursă pentru naţionalităţi şi a dat detalii în privinţa obţinerii burselor pe anul şcolar 2019/2020. Pot concura pentru această bursă studenţi de cetăţenie maghiară, care învaţă la cursurile la zi sau la fără frecvenţă la secţiile „pedagog de naţionalitate pentru grădiniţă”, „învăţător sau profesor de naţionalitate” şi „profesor de naţionalitate pentru liceu”. În primul semestru fiecare bursier primeşte aceeaşi sumă, 60.000 Ft pe lună în cazul studenţilor la zi şi 40.000 Ft pe lună pentru studenţii la fără frecvenţă. În semestrele următoare, suma bursei va depinde de rezultatele la învăţământ: în cazul studenţilor la zi suma va fi între 25.000 şi 75.000 Ft, iar la fără frecvenţă între 15.000 şi 50.000 Ft. Anunţul concursului de burse şi informaţii despre obţinerea acesteia se pot găsi pe site-ul Autoguvernării pe Ţară a Germanilor (www.ldu.hu) şi pe pagina Institutului Pedagogic al Germanilor din Ungaria (www.udpi.hu). Termenul înaintării cererilor pentru burse este 9 octombrie 2019.
Participând la conferinţă, vicepremierul pentru politică naţională, culte şi naţionalităţi, Semjén Zsolt a subliniat că resursele acordate pentru naţionalităţile din ţară au crescut în mod deosebit în ultimii ani. Vicepremierul a explicat: în timp ce în anul 2012 doar 12 instituţii de învăţământ şi educaţie erau în administrarea autoguvernărilor locale ale naţionalităţilor, anul acesta numărul lor a crescut la 91, iar numărul total al elevilor care învaţă în acestea este de 15 mii. Necesitatea ca alte instituţii să beneficieze de astfel de suport este foarte mare, iar guvernul ungar sprijină acest lucru, a declarat Semjén Zsolt. A mai amintit că în acest an sporul salarial pentru pedagogii minoritari a crescut cu 30 de procente, iar până în anul 2020 se preconizează o creştere de 40 de procente.
Alături de vicepremierul Semjén, la conferinţă au mai participat Soltész Miklós, secretar de stat pentru culte şi naţionalităţi în cadrul Oficiului Primului-Ministru şi Maruzsa Zoltán, secretar de stat adjunct pentru învăţământul public din Ungaria.
Conferinţa naţionalităţilor din Parlament s-a încheiat cu un program cultural oferit de elevii şcolilor de naţionalitate din ţară.
A consemnat: Eva Şimon, redactor-șef, Foaia românească
Sâmbăta trecută, pe 14 septembrie, la Jula s-a organizat cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Gastronomic Românesc pe Ţară. Organizatorii evenimentului, Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria şi Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU au invitat la festivalul gastronomic echipe din Ungaria, în primul rând membri ai autoguvernărilor româneşti locale, dar şi oaspeţi şi prieteni din România.
Cu toate că în centrul concursului de gătit au stat ceaunele în care se ferbeau diferite tocăni, festivalul a oferit şi bucate tradiţionale româneşti, cum ar ciorba de perişoare, mititeii, mămăliga cu brânză, răchişe, gogoşi cu dulceaţă etc. Ne-am bucurat să vedem că o singură echipă, cea din Micherechi, s-a gândit şi la faptul că în acea zi, 14 septembrie, era sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, zi de post pentru credincioşii ortodocşi, gătind o mâncare tradiţională de post din satul lor (coade de laboş). Atmosfera de prietenie şi simpatie dintre cele 40 de echipe participante la concurs şi sutele de participanţi a fost presărată cu muzică populară românească, oferită de muzicanţi din Arad.
„Acest concurs de gătit a început în curtea sediului AŢRU, după care ne-am mutat la Campingul Marc, apoi la Campingul Thermal, iar de câţiva ani l-am ţinut în curtea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula. De această dată am cerut ajutorul şi acordul primarului oraşului, Görgényi Ernő, ca să ţinem acest festival aici, în parcul cetăţii. Ne-am bucurat mult că răspunsul domnului primar a fost pozitiv”, a spus în deschiderea evenimentului Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor în Parlamentul de la Budapesta, care nu a omis nici faptul să vorbească despre campania electorală în care ne aflăm înainte de alegerile de autoguvernări minoritare din 13 octombrie 2019.
La deschiderea oficială au mai luat cuvântul deputatul parlamentar dr. Kovács József, precum şi primarul dr. Görgényi Ernő. Edilul oraşului a spus că s-ar bucura dacă în viitor toate ediţiile festivalului gastronomic ar avea loc pe platoul din faţa cetăţii, demonstrând şi prin asta buna convieţuire dintre naţionalităţile conlocuitoare în oraş. Consulul general al României la Jula, Florin Trandafir Vasiloni, a subliniat la fel cât este de important ca într-un oraş turistic cum este Jula, şi naţionalitatea română să fie vizibilă, salutând ideea organizării evenimentului în acest loc frumos din faţa cetăţii medievale. Din partea organizatorilor a vorbit Gheorghe Cozma, şeful Oficiului AŢRU, care a vorbit despre importanţa unităţii din comunitate şi a mulţumit conducerii oraşului pentru oportunitatea de a organiza acest eveniment pe platoul din faţa cetăţii. Apoi, preotul ortodox Florin Olteanu, paroh la Chitighaz a binecuvântat evenimentul şi a spus rugăciunile dinainte de masa de prânz.
Scena a fost ocupată apoi de dansatorii Echipei păstrătorilor de tradiţii, coordonată de Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU, şi de Echipa păstrătorilor de tradiţii româneşti din Micherechi, care, alături de cântăreaţa Lioara Boşcu şi formaţia sa din Arad, a invitat publicul la dans şi voie bună, încingându-se o horă românească în faţa cetăţii din Jula.
Concursul de gătit a avut un juriu compus din: Gaál Tibor – preşedinte, Csáki Béláné, László Lászlóné, Tulván Zsolt şi Susánszki Erika.
În acest an, premiul I al concursului i-a revenit Asociaţiei pentru Tradiţiile şi Cultura din Micherechi, care au gătit la ceaun friptură de miel, grătare, coade de laboş (tradiţionala mâncare de post din satul lor) şi, bineînţeles, salată de castraveţi.
Pe locul II s-a clasat Autoguvernarea Românească din Jula, iar pe locul III Autoguvernarea Românească din Mezősas.
S-au mai acordat multe premii speciale din partea doamnei László Lászlóné (10 premii) şi doamna Susánszki Erika, din partea Centrului Social şi de Protecţia Copilului din Jula.
La final, o singură observaţie constructivă pentru organizatorii viitoarelor ediţii: deoarece Jula este un oraş turistic şi chiar şi în weekendul trecut zona cetăţii a fost plină cu turişti români, maghiari sau din alte părţi, mulţi se întrebau oare ce eveniment este acesta. Deci, la viitoarele ediţii ar fi bine să afişăm pe un banner uriaş şi numele manifestării.
A consemnat: Eva Șimon, redactor/șef Foaia româneascăFoto: Foaia românească
Un reportaj realizat de Adam Bauer, redactor MTVA, Emisiunile în limba română
Început de nou an şcolar şi inaugurarea lucrărilor de renovare la şcoala din Jula
În prima zi a noului an şcolar, 2 septembrie, porţile liceului şi ale şcolii româneşti din Jula s-au deschis larg nu doar în faţa celor 450 de elevi şi profesorilor lor, ci şi în faţa a numeroşi invitaţi – autorităţi din Ungaria şi România, părinţi şi reprezentanţi ai mass-media – care au sosit pentru inaugurarea clădirii renovate a şcolii, căminului de elevi şi a Centrului Cultural Românesc. Ultima şi cea mai urgentă renovare a fost la tavanul Centrului Cultural, care a devenit pericol public, în urma mişcărilor de teren din acea zonă. Pentru aceste lucrări, Secretariatul de Stat pentru Relaţia cu Cultele şi Naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru al Ungariei a asigurat un sprijin de 50 de milioane de forinţi.
Sărbătoare multiplă
Festivitatea a început cu intonarea imnurilor Ungariei şi României şi cu recitarea în limbile română şi maghiară a poeziei „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga, în interpretarea elevilor Ana Szántó şi Martin Orbán.
În cuvântul său de deschidere, directoarea instituţiei, Maria Gurzău Czeglédi a făcut trei urări de bine. A amintit că exact în aceste zile se împlinesc 70 de ani de la înfiinţarea Liceului Românesc din Jula, care şi-a deschis prima dată porţile în anul şcolar 1949–1950. Acest liceu a oferit „posibilitatea de ridicare spirituală şi existenţială a tinerilor români de pe aceste meleaguri. Doresc din suflet să trăiască şi să prospere şcoala noastră. La mulţi ani, alma mater!”, a spus doamna director. A doua urare de bine s-a referit la recenta sărbătoare a tuturor românilor, Ziua Limbii Române, care este cinstită în fiecare an pe 31 august. Iar în ultima urare de bine, doamna director a dorit un an nou şcolar plin cu succese pentru toţi elevii şi profesorii şcolii.
Tuturor acestora li s-a adăugat la festivitatea de luni, 2 septembrie, bucuria încheierii unor lucrări de renovare importante la clădirea Centrului Cultural Românesc, care adăposteşte şi internatul de elevi. Invitaţii de onoare ai evenimentului au fost: Soltész Miklós, secretar de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru, PS Siluan, episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, Florin Trandafir Vasiloni, consulul general al României la Jula, Görgényi Ernő, primarul oraşului Jula, dr. Kovács József, deputat parlamentar, Traian Kreszta, purtătorul de cuvânt al românilor din Ungaria în Parlamentul de la Budapesta, Tolnai Péter, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Bichiş, Tircsi Richárd, şef de departament la Secretariatul de stat pentru relaţia cu cultele şi naţionalităţile din cadrul Cancelariei Primului Ministru. La festivitate au participat şi reprezentanţi ai Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi ai altor autoguvernări şi instituţii româneşti din Ungaria.
Soltész îndeamnă la colaborare şi unitate
Secretarul de stat Soltész Miklós a spus că pentru el fiecare început de nou an şcolar este o perioadă plină de emoţii, de când este tată trăind alături de copiii lui aceste sentimente. „Şcoala nu doar ne învaţă, ci formează comunităţi. Şi acest lucru se poate spune şi despre Liceul Bălcescu, pentru că ştim ce sentiment puternic de comunitate există aici. Toţi copiii sunt nişte comori. Şi copiii buni, şi cei mai puţin buni. Să nu lăsăm doar în sarcina şcolii educarea copiilor noştri, pentru că e mare nevoie şi de ajutorul părinţilor. Părinţii trebuie să aibă încredere şi să dea ajutorul maxim pentru pedagogi. Numai în acest fel vom putea creşte generaţii de copii sănătoşi şi educaţi.” Soltész a mai amintit că în 91 de instituţii de naţionalitate a început acum noul an şcolar, iar în acestea – grădiniţe, şcoli generale şi licee – învaţă aproape 15.000 de copii.
Secretarul de stat a vorbit apoi despre situaţia periculoasă în care s-a aflat tavanul Centrului Cultural, şi care a putut fi reparat într-un timp relativ scurt susţinerii financiare din partea Secretariatului de Stat, dar şi colaborării bune cu conducerea şcolii, cu Autoguvernarea pe Ţară şi cu conducerea oraşului Jula. „Unde este unitate, prin colaborare se pot face multe lucruri frumoase”, a conchis secretarul de stat Soltész Miklós, care nu a ratat să amintească şi despre apropiatele alegeri de autoguvernări de naţionalitate, din toamna acestui an, unde la fel va fi nevoie de unitate şi în rândurile românilor din Ungaria.
Liceul „Bălcescu” din Jula, centru iradiant al intelectualităţii româneşti din Ungaria
Parlamentarul Kovács József a subliniat rolul incontestabil al Liceului „Nicolae Bălcescu” în formarea intelectualităţii române din Ungaria, inclusiv a numeroşilor medici de origine română care lucrează la Spitalul din Jula. Totodată a accentuat că în menţinerea unei comunităţi minoritare cele mai importante sarcini le au cele două instituţii de bază: şcoala şi biserica.
Primarul Görgényi Ernő este de părere că Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, care a preluat şcoala din Jula în anul 2013, este o gazdă bună a acestei instituţii, AŢRU având alături ca parteneri Guvernul Ungariei şi Primăria oraşului Jula. „Puteţi să vă bazaţi oricând pe noi, deoarece dezvoltarea comunităţii româneşti din Jula este şi dezvoltarea oraşului nostru, succesele lor sunt şi succesele noastre, visele lor sunt vise comune ale noastre”, a subliniat Görgényi.
Traian Kreszta a accentuat că în ultimii cinci ani, de la primele alegeri de purtători de cuvânt ai naţionalităţilor în Parlament, a crescut semnificativ finanţarea instituţiilor administrate de AŢRU, iar datorită condiţiilor tot mai bune la şcolile româneşti creşte an de an şi numărul elevilor care învaţă în acestea.
După cuvântările festive, programul a continuat cu prezentarea unor dansuri populare ungureşti şi româneşti în interpretarea Echipei Păstrătorilor de Tradiţii, formaţie susţinută de către Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU.
Îmbunătăţiri realizate şi planuri noi
Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a făcut apoi o prezentare a necesităţii renovărilor din ultima perioada. Ea a reamintit că internatul şcolii a fost luat în folosinţă în anul 1999 şi cu toate că această clădire este mai nouă decât cea a liceului, în care s-au mutat în anul 1984, datorită faptului că aici a fost o zonă mlăştinoasă, clădirea s-a mişcat şi unele elemente de construcţie au slăbit rezistenţa imobilului. Tavanul vechi a fost schimbat cu o structură nouă de oţel, s-au făcut îmbunătăţiri la sistemul electric şi la reţeaua de alimentare cu apă. „Ne dorim ca pentru copiii noştri aceasta să fie ca a doua casă”, a subliniat doamna director, care a mai spus că începând din anul 2013 s-au făcut renovări şi reconstrucţii la clădirea şcolii în valoare de 227 de milioane de forinţi, din care 146 de milioane au fost sprijin de la stat, iar 81 de milioane fonduri proprii (provenite din chiria sălii festive pentru conferinţe sau nunţi, închirierea camerelor pentru oaspeţi, etc.). Şcoala va mai primi alte 25 de milioane de forinţi pentru renovări în toamna acestui an.
Raportul despre lucrările de renovare a fost urmat apoi de prezentarea unor realizări spirituale, de conţinut, în viaţa şcolii, directoarea vorbind despre excursia din această vacanţă de vară a profesorilor la mănăstirile din Bucovina, amintind şi despre posibilitatea asigurată de România pentru elevii români din Ungaria să participe în tabere în ţara-mamă.
Fiecare septembrie este un nou început
Scena a fost ocupată apoi de cei mai noi elevi ai şcolii generale şi ai liceului, conduşi de diriginţii lor. Au fost prezentaţi cu numele şi au primit nişte cadouri semnificative cei 34 de copii din clasele întâi A şi B, după care au urcat pe scenă şi cei 46 de boboci ai liceului.
Directoarea Maria Gurzău Czeglédi a evocat apoi amintirea profesorului dr. Florea Olteanu, decedat chiar cu o săptămână în urmă, care a fost pedagog şi profesor la această şcoală timp de patru decenii. Toţi cei prezenţi au ţinut un moment de reculegere pentru fostul profesor.
La finalul vorbirii sale legate de începutul noului an şcolar, doamna director a prezentat două noi cadre didactice, pe Ana Gurzău Baktai, profesoară de educaţie fizică care de acum ocupă post întreg la această şcoală şi tânăra Diana Bogdan, care abia acum trei ani a absolvit Liceul „N. Bălcescu” şi se întoarce după trei ani de studii la Facultatea de Litere a Universităţii Oradea, ocupând post de pedagog la căminul de elevi.
Festivitatea s-a încheiat cu o slujbă de „Te Deum” la deschiderea noului an de învățământ, săvârşită de PS Episcop Siluan, care a binecuvântat, prin stropire cu apă sfințită, lucrările de renovare efectuate la şcoala din Jula.
A consemnat: Eva Şimon, redactor șef, Foaia românească
Foto: Foaia românească
Interviu cu directoarea Școlii generale și a Liceului „Nicolae Bălcescu” din Jula, dr. Maria Gurzău Czeglédi, Reporter: Ștefan Crâsta