Ştefan Ciochinaru: Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic

Publicat de prosavioleta, 11 noiembrie 2024, 14:41

Cristian Dumitrașcu: Domnule Ciochinaru, bun venit din nou în studioul agenției.
Ştefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!
Cristian Dumitrașcu: Vă propun ca înainte să vorbim despre alegerea președintelui american, să vă ocupați un pic de situația internațională, la fel de complicată, așa cum era și în vremea în care noi am făcut interviul anterior. Ce e schimbat? Intrarea Coreei de Nord în conflictul ucrainean.
Ştefan Ciochinaru: Este un act de o extremă gravitate, pentru că de fapt abia acum are loc o internaționalizare a războiului din Ucraina. Interesant este că, de pildă, în revista Foreign Affairs, o revistă extrem de interesantă, acolo se publică pentru prima dată așa-numitele baloane de încercare, care după trei-patru luni de la publicare și ajustările care decurg din reacțiile la articolele publicate, lucrul acela îl vedem, îl regăsim în politici oficiale ale unor guverne și state ale lumii. Ei bine, în Foreign Affairs se scria acum două zile despre faptul că războiul din Ucraina devine prin imixtiunea nord-coreană un război mondial. Poate părea puţin forțat, puțin cam puternic acest titlu, această aserțiune, dar ea este reală, pentru că evident că pasul imediat următor a fost ca guvernul de la Seul, din Coreea de Sud, să spună: în această situație suntem îndreptățiți la două lucruri: unu –  să observăm cu atenție ce se întâmplă cu nord-coreenii pe frontul din Ucraina și doi – să furnizăm armament de ultimă oră armatei ucrainene.
Cristian Dumitrașcu: Ceea ce nu se întâmplase până acum.
Ştefan Ciochinaru: Ceea ce nu se întâmplase până acum. Coreea de Sud era neutră în acest… sigur condamnase invazia, încălcarea dreptului internațional, dar nu se amesteca în acest conflict. Acum are toată îndreptățirea să o facă, pentru că trupele nord-coreene merg acolo și există o declarație oficială în sensul acesta, venită de la Phenian, care spune că militarii nord-coreeni sunt acolo pentru a dobândi experiența necesară combaterii prin luptă a inamicului, deci, cu alte cuvinte, să se antreneze în condiții de război. Președintele Zelenski, ieri dimineață, a anunțat că au avut deja loc primele ciocniri cu acești mercenari, să-i numim așa, nord-coreeni…
Cristian Dumitrașcu: Şi că au apărut primele victime.
Ştefan Ciochinaru: … și aceștia au înregistrat primele victime pe frontul din Ucraina, lucru, repet, deosebit de grav. Este foarte grav, mai ales că vedeți ceea ce se întâmpla până acum în Ucraina – și noi am discutat de-a lungul acestui an de mai multe ori, era într-un fel o tatonare reciprocă pe front, un avans lent al trupelor rusești, care trebuiau să îndeplinească ordinul lui Putin de cucerire completă a Donbasului, pentru că acesta era obiectivul strategic al Moscovei, dar atât, pentru că se aștepta rezultatul alegerilor din America și abia după aceea urma să se vadă ce întâmplă mai departe. Or, faptul că până la alegerile din Statele Unite, până la a vedea ce se întâmplă mai departe, după ce lumea liberă are un nou lider, trupele nord-coreene intervin nemijlocit în conflictul din nou cu Ucraina, e de o gravitate extraordinară, pentru că sigur că din Coreea de Nord venea spre Rusia o mare cantitate de armament și de muniție, sigur că din Iran venea muniție, veneau rachete, veneau drone. Sigur că din China veneau componente electronice pe diverse canale, datorită cărora să nu poată fi acuzată oficial China că alimentează armata rusă, dar lucrul ăsta se întâmpla și era cunoscut, numai că de data vorbim de trupe, de oameni, de soldați. Și asta, repet, creează o situație foarte dificilă, inclusiv dacă va fi să se discute despre un armistiţiu sau o pace, pentru că nu mai sunt implicate doar le două țări. Iată că apare o implicare directă a unei alte țări, de pe alt continent. Și aici vreți, vă rog să-mi dați voie să subliniez un lucru: în ultimii 300 de ani, cred, pe teritoriul Europei n-a luptat nimeni din afara Europei, cu excepția americanilor și canadienilor. Ori acum vorbim de trupe dintr-o țară asiatică, din extremul Orient, care se află pe teritoriul Europei într-un război european.
Cristian Dumitrașcu: De la Ginghis Han încoace probabil că nu s-a mai întâmplat aşa ceva.
Ştefan Ciochinaru: Nu s-a mai întâmplat, ceea ce este de o gravitate extraordinară, ceea ce naște întrebări cu privire la rolul și la puterea Europei și pune într-o altă lumină încercările unor țări europene de a se clădi ca putere de sine stătătoare. Europa trebuie să-și aibă puterea ei militară, puterea ei de descurajare, puterea ei de negociere politică, pentru că, da, Europa este un uriaș economic, dar este un pitic strategic și lucrul acesta ar trebui să se schimbe și ceea ce se întâmplă în Ucraina și imixtiunea aceasta senină a unei țări din Asia în probleme europene ar trebui să ne îngrijoreze, cel puțin.
Cristian Dumitrașcu: De-abia se stabilizase cumva situația din Orientul Mijlociu, a venit declarația ministrului de externe coreean, nord-coreean, care a spus după, cum bine știți, vom merge până la victoria finală împreună cu Federația Rusă în Ucraina. Apare și această poziție despre care vorbeați, până la urmă, intenția legitimă a sud-coreenilor să trimită sau nu trupe în…
Ştefan Ciochinaru: Nu știu dacă trupe, dar specialiști vor trimite.
Cristian Dumitrașcu:… specialiști. Ne întoarcem la președintele Franței, nu mai departe de, să zicem, nu știu cum, jumătate de an în urmă, poate mai bine, vorbea și Macron despre eventuala mobilizare a Europei pentru a apăra cu trupe Ucraina.
Ştefan Ciochinaru: A vorbit-o și cu două zile în urmă la Budapesta.
Cristian Dumitrașcu: Şi la Budapesta, da.
Ştefan Ciochinaru: A spus de fapt același lucru atunci când a arătat că Europa nu-și poate permite ca Rusia să câștige în Ucraina, Europa și că Europa este datoare să facă absolut tot ce poate, să facă şi imposibilul pentru ca Rusia să nu câștige în Ucraina. Pentru că, domnule Dumitrașcu, dacă Rusia câștigă în Ucraina, atunci nu vom mai avea o Uniune Europeană, nu vom mai putea vorbi de o putere europeană, atunci Europa va fi subsumată acestei mari puteri euroasiatice, lucru pe care Putin îl urmărește, a declarat-o. De acea duce un război hibrid la toate nivelurile în Europa.
Cristian Dumitrașcu: Așa de repede se poate întâmpla asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu e nevoie să se întâmple repede. Se întâmplă și pentru faptul că toate țările din Europa Centrală și de Est se vor simți trădate, dacă Ucraina pierde, dacă Ucraina nu are suficient sprijin ca să facă față tăvălugului rusesc, ar fi percepută ca o nouă Ialta. Din nou, Europa Centrală și de Est ar fi sacrificată pentru liniștea și prosperitatea unei părți de Europă îndepărtată în vest, ceea ce nu este acceptabil. În acel moment, pe bună dreptate, țările din partea aceasta a continentului ar zice ‘domnule, dacă asta e situația și dacă suntem atât de ușor abandonați, păi atunci trebuie să ne negociem situația cu această mare putere de tip imperial, această putere agresoare care n-are nicio considerație pentru dreptul internațional și să vedem ce trebuie să facem ca să supraviețuim. Este și motivul pentru care, ați văzut, Orban, Viktor Orban vorbesc, premierul Ungariei strălucea de fericire la reuniunea de zilele trecute de la Budapesta, pentru că în America a câștigat Trump, marele lui prieten, da?, Fundația Heritage, prin care Orban a ținut legătura în permanență cu Trump și cu echipa sa este cea care orchestrează politica americană în momentul de față în jurul lui Trump, deci el se aşteaptă, cum a declarat, după ce a vorbit cu Trump la telefon, să facem lucruri mari împreună. Care ar putea fi lucrurile acestea mari? O Uniune Europeană mai puțin integrată, mai puțin coerentă, mai puțin puternică.
Cristian Dumitrașcu: Că tot ați venit aici cu acțiunea, cum interpretăm viitorul, să zicem, în ultimele șase luni, după ce Donald Trump va fi depus jurământul în ianuarie, nu putem ascunde temerile tuturor europenilor, sau cel puțin ale celor de aici din estul Europei, care au avut precedentul format în primul mandat și care se simt în pericol?

Ştefan Ciochinaru: Alegerea lui Donald Trump a reprezentat o veste foarte bună pentru Budapesta, o veste foarte bună pentru Moscova, o veste foarte proastă pentru Beijing, o veste foarte proastă pentru Bruxelles, pentru Londra. În a doua zi după noaptea alegerilor americane, britanicii s-au întâlnit într-o reuniune de urgență în care au discutat, atenție foarte mare, despre nevoia de a abandona Brexitul, de a se întoarce în Europa, pentru că doar în felul acesta…
Cristian Dumitrașcu: Foarte interesant!
Ştefan Ciochinaru: Ar putea să fie la adăpost de imprevizibilitatea lui Donald Trump. De altfel, presa britanică spune că pentru premierul Starmer este o catastrofă alegerea lui Trump şi pentru Marea Britanie. Așa că, vedeți dumneavoastră, lucrurile sunt foarte delicate. Trump va fi nevoit… Vorbeați de primele șase luni. În primele șase luni, el își face echipa și dă drumul la rezolvarea unor probleme pe care le-a promis. Adică el a promis să rezolve migrația ilegală din Statele Unite, chiar cu prețul deportării a peste 11 milioane de oameni.
Cristian Dumitrașcu: Credeți?
Ştefan Ciochinaru: Nu e vorba de ce cred, este vorba despre ceea ce a promis și va trebui să livreze. Dacă va reuși sau nu depinde și de justiția americană, de de instituțiile americane ș.a.m.d. De asemenea, a promis că în secunda doi îl demite pe procurorul new-yorkez care instrumentează două dosare penale împotriva sa. Cred că la momentul la care noi vorbim, acest procuror deja studiază cum să închidă dosarele, urmăririle penale. De asemenea, el a promis că va rezolva catastrofa economică în care se găsește America și cum va face lucrul acesta? El a și spus. Unu: va reduce taxele, impozitele astfel încât să încurajeze cât mai mult producția. Va încuraja repatrierea unor industrii în Statele Unite ale Americii, care vor fi scutite de taxe și impozite, care taxe și impozite, de fapt, tarife se vor aplica într-un mod care ține de războiul economic, adică pentru produsele europene se va pleca de la 10 și se va ajunge până la 20% tarife de import din Uniunea Europeană, iar pentru produsele chineze până la 60%. Vorbim de 60% creșterea tarifelor. Asta înseamnă războaie economice, adică să nu ne ferim de cuvinte, pentru că ele ne spun care e realitatea. Va face lucrurile acestea, fără îndoială, Trump, dar asta va genera alte probleme. Sigur, se vor crea locuri de muncă. Sigur, economia va accelera în creștere. De altfel, semnalele de pe burse, ați văzut, sunt bune după alegerea lui Trump, au crescut acțiunile, dar va genera probleme sociale foarte mari, pentru că vor fi puțini bani pentru sistemul de sănătate, care oricum este injust și dezechilibrat în America. Vor fi mai puțini bani pentru învățământ, vor fi mai puțini bani pentru programe sociale, de incluziune ș.a.m.d. Or, astea nu se vor vedea imediat, în cele șase luni sau în primul an de care vorbim. Dar în doi ani, în trei ani, ele vor produce rezultate grave și doar o economie foarte performantă ar putea să astupe puțin aceste probleme sociale prin banii mulți care ar veni la oameni. Rămâne de văzut însă dacă va reuși. Proiectul e foarte ambițios, dar ce vreau să spun este că el este obligat să se ocupe de America, ceea ce înseamnă că va avea foarte puțină disponibilitate pentru politica internațională. E posibil ca America să fie prima țară care să se retragă a doua oară din Tratatul de la Paris privind clima. A retras-o Trump o dată, Biden a băgat America la loc în tratat, acum probabil că Trump va scoate din nou Statele Unite din Acordul de la Paris. E posibil. De asemenea, el are o problemă: ca să poată să aibă liniște acasă, el trebuie să închidă două mari probleme externe de războaie calde – Ucraina și Orientul Mijlociu. În Ucraina e clar că va avea loc o negociere cu Moscova şi cu Kievul și va încerca, cum a declarat de altfel Trump, să impună pacea prin forță, prin forța Americii, printr-un ultimatum politic și strategic către cele două state. Ce va presupune asta? Unde… Nu, Trump e un negustor, el e un businessman, el este un tip căruia îi place să negocieze. Ce va negocia, până unde va merge negocierea nu știe nimeni. În momentul de față, apar tot soiul de scenarii.

Eu nu le-aş da o foarte mare credibilitate în acest moment pentru că există și limite până la care poate să meargă negocierea și pe care Donald Trump, în entuziasmul său caracteristic, încă nu le-a descoperit, dar le va descoperi atunci când, vorba lui Putin, în biroul său vor intra niște domni în niște costume impecabile, care îi vor spune: Asta nu se poate, domnule președinte! Rămâne de văzut, deci. Iar în Orientul Mijlociu, în Orientul Mijlociu, vedeți la Ierusalim, Bibi Netanyahu a fost unul dintre cei fericiți pentru alegerea lui Trump. El este un prieten al lui Trump. E clar că se va strânge laţul în jurul Iranului, că vor fi repuse pe tapet Acordurile Abraham, că va fi foarte mult întărită poziția Arabiei Saudite. E foarte posibil ca anul viitor să vedem chiar un acord de pace Arabia Saudită-Israel și probabil să apară chiar un soi de mică piață comună în Orientul Mijlociu. Dar, repet, totul pe încercuirea, îngrădirea Iranului şi pe scoaterea completă din joc a ceea ce înseamnă Hamas, Hezbolah, houthii, adică acei actori proxi ai Iranului.
Cristian Dumitrașcu: La final, pentru astăzi, domnule profesor Ciochinaru, cum ne raportăm noi față de noua situație? Spuneați că una dintre măsuri va fi aceea de a scădea taxele. Se va regăsi asta și în bugetul Armatei Statelor Unite? Pe cale de consecință, noi ar trebui să fim îngrijorați pentru asta?
Ştefan Ciochinaru: Nu, în primul mandat, Trump a mărit bugetul armatei americane și cred că va face același lucru și acum. Nu uitați că în spatele lui s-a aflat Lockheed, nu uitați că în spatele lui s-a aflat Boeing, deci mari producători de armament americani au fost în spatele campaniei electorale a lui Donald Trump. Ei vor fi în continuare acolo. El are o puternică susținere din această zonă. Nu, bugetul armatei americane sunt aproape convins că va fi majorat. Nu uitați cuvintele pe care le-a spus despre noua stea în ascensiune Elon Musk. Și când relata dialogul lui cu Elon Musk și îl întreba pe Elon Musk: Mai poate să facă cineva în America ce faci tu? Nu. Mai poate să facă cineva în lume, ce faci tu? Nu. Foarte bine, atunci te susținem. Trebuie să avem grijă de geniile noastre. Aceasta este optica, deci, dimpotrivă, va băga mai mulți bani în înzestrarea armatei americane, astfel încât superioritatea acesteia să fie incontestabilă. Asta este de așteptat. În ce ne privește pe noi, politica Statelor Unite față de flancul estic, față de ceea ce este, în momentul de față, prima linie de apărare a NATO şi a lumii libere se face în Congres, se face la Casa Albă, dar se face mai ales la Pentagon. Acolo unde nu se joacă nimeni, acolo unde este vorba de forțe militare, de echipamente de sute, mii de miliarde, acolo nu ne jucăm, acolo punem piesele pe tablă ca la șah și gândim cu șapte mutări înainte, cu şapte ani înainte, cu opt ani înainte nu se schimbă lucrurile. Nu aici se vor schimba lucrurile. Noi trebuie să fim atenți, dacă vreți, în această abordare tranzacționistă a lui Donald Trump, să fim atenți la ce se întâmplă în Moldova, la alegerile care vor avea loc anul viitor în Moldova și unde e foarte important cine va face guvernul. Noi trebuie să fim foarte atenți la ce se întâmplă cu forțele iliberale din jurul României, care s-ar putea să simtă un vânt puternic în pânze şi să facă unele gesturi mai puțin fair-play față de colegii europeni. La aceste lucruri trebuie să fim atenți, dar cred că, până la urmă, lecția poloneză e cea mai importantă pentru noi. Până să ne ajute alții, trebuie să vedem cum ne ajutăm singuri și cred că ceea ce ar trebui să facem ar fi să ne pregătim, și să ne pregătim și să ne pregătim 24 de ore din 24, şapte zile din șapte, 12 luni pe an pentru a fi mai puternici, pentru a fi mai rezilienți și pentru a fi, dacă vreţi, mai coezivi, din punct de vedere național.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor Cochinaru vă mulțumesc mult pentru interviu în această dimineață și vă mai așteptăm!

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere!

Aurel Gheorghiță: Îmi doresc aceste întâlniri, să putem să arătăm și noi performanța și nivelul la care am ajuns

Publicat de prosavioleta, 8 iulie 2024, 21:11

Cristian Dumitrașcu: S-au împlinit 193 de ani de la înființarea muncilor militare din România. „Interviul săptămânii” pe care l-am realizat la Inspectoratul General al Muzicilor Militare de aici din București, cu inspectorul general de armă, colonelul Aurel Gheorghiță.

Cristian Dumitrașcu: Domnule Inspector General Aurel Gheorghiță, vă mulțumim că ne-ați primit cu „Interviul săptămânii” la dumneavoastră acasă și „La mulți ani pentru cei 193 de ani de muzici militare în România!”.

Col. Aurel Gheorghiță: Cu drag! La 1831, 1 iulie este semnat primul document oficial în cadrul „Strajei pământești” de înființare a muzicilor militare moderne. Este foarte important de spus că existau și înainte muzici militare, dar acest act de la 01 iulie 1831 este actul de naștere a muzicilor militare moderne românești.

Cristian Dumitrașcu: Este un drum foarte lung de atunci, de la înființare și până acum. Este un drum sinuos. Nu este acum un moment de dezvoltare atât cât ar fi putut să fie muzica militară în România, pentru că în anii de reformă muzicile militare s-au redus foarte mult.

Aurel Gheorghiță: Actualmente în România sunt 17 muzici militare, trei în garnizoana București și 14 în marile centre culturale din România, mai precis la Craiova, la Constanța, Cluj, Iași și pot enumera până la 14 muzici în țară. Aceste muzici sunt coordonate din punct de vedere profesional de către Inspectoratul General al Muzicilor Militare și este o onoare și o plăcere pentru noi de a dezvolta aceste muzici prin Centrul de Instruire pentru Muzici Militare care livrează resursă umană către aceste garnizoane, către muzicile militare din România.

Cristian Dumitrașcu: A fost Școala Militară de Muzică, apoi a fost Liceul Militar de Muzică „Iacob Mureșeanu” care din păcate a fost la un moment dat desființat. Centrul de Instruire pentru Muzici Militare asigură, precum spuneați, resursa umană din liceele de muzică, din facultățile de muzică. Este pentru armată aceasta o variantă care înlocuiește cu succes fosta variantă de filieră directă, unde aici, vreme de cinci ani, de șapte ani, se formau subofițeri și ofițeri de muzică.

Aurel Gheorghiță: Este important de spus că această școală militară, cum toată lumea o cunoaște…

Cristian Dumitrașcu: Școala Militară de Muzică.

Aurel Gheorghiță: Școala Militară de Muzică a avut la un moment dat și 500-600 de elevi, ciclul de învățământ de la 14 ani până la 19 ani era un timp suficient de formare a acestor tineri viitori subofițeri. Am ajuns în situația în care să avem și 25-35 de elevi. Pentru noi este un pas înainte, pentru că astfel reușim să trimitem în teritoriu subofițeri care să deservească și să slujească muzica militară. Urmează să facem demersurile necesare să dublăm această cifră de școlarizare pentru că, din păcate, nu reușim să facem față misiunilor care ne sunt încredințate.

Cristian Dumitrașcu: Până să ajungem la performanțele muzicii reprezentative despre care vreau să vorbim la finalul interviului, aș insista pe această particularitate a muzicienilor militari sau a muzicanților, cum li se spune îndeobște în armată. Este o situație unică, în care sunt două laturi foarte importante, aceea muzicală, unde trebuie să fie la un standard, la o valoare pe care o au, de pildă, filarmonicile, dar este și această latură militară, foarte importantă, partea de ceremonii, de primiri de demnitari, este imaginea armatei în joc și acolo, până acum câțiva ani, muzicienii militari erau instruiți, precum spuneam, pe filieră directă. Sunt voci care spun că nu mai este aceeași performanță din punct de vedere militar, ca reprezentare, pentru că nu au decât o perioadă destul de scurtă, din punctul ăsta de vedere, pe partea de instruire militară.

Aurel Gheorghiţă: Din păcate, este adevărat. Trebuie menționat faptul că și în viața civilă este un deficit mare de instrumentiști. Noi toată resursa umană o recrutăm din viața civilă. Aici, în cadrul Centrului de Instruire pentru Muzici Militare, reușim, cu greu, într-adevăr, să-i aducem la performanța de a face față misiunilor încredințate pentru muzici militare. Cu siguranță nu se pot echivala nouă luni de zile cu cinci ani sau cinci ani de zile cu nouă luni, dar cu toate acestea, avem copii care vin de la liceele de muzică, de la facultate, de la Conservator – și copii foarte bine instruiți. Aici noi reușim să-i canalizăm, să le deschidem acea dragoste pentru muzica militară și la sfârșitul acestui curs să își ia gradul de sergent.

Cristian Dumitrașcu: Aveți o misiune foarte grea, pentru că probele la intrare sunt aceleași ca pentru orice militar și nu de puține ori am înțeles că oameni foarte buni, cu o foarte bună pregătire muzicală, nu au trecut proba sportivă, de exemplu.

Aurel Gheorghiţă: Da, este adevărat, probele sportive sunt date la centrele zonale. Ele trebuiesc trecute, pentru că fără aceste probe nu pot să se prezinte la examenul de la Centrul de Instruire pentru Muzici Militare. O dată ce au trecut aceste probe, noi îi luăm în calcul și bineînțeles, trebuie să facă dovada științei unui instrument muzical, că știe să citească, știe armonie, știe contrapunct și să-și poată desfășura activitatea muzicală în acest cadru. În urma acelor nouă luni de zile de instruire, ei sunt repartizați la instituțiile din teritoriu.

Cristian Dumitrașcu: Ce vă faceți cu acele situații în care aveți nevoie de instrumentiști pe instrumente specifice, cum ar fi basfligornul, eufoniul, uneori și tuba? Sunt instrumente care nu se regăsesc decât în formații militare muzicale.

Aurel Gheorghiţă: Aşa este. În cadrul programului nostru, în aceste nouă luni de zile reușim să-i canalizăm. Trebuie să nu uităm că această continuă profesionalizare durează toată viața.

Cristian Dumitrașcu: Muzica reprezentativă reprezintă un obiectiv, până la urmă, pentru orice instrumentist militar din această țară să ajungă, dacă se poate, e un fel de echipă națională și este un nivel foarte înalt, este un palmares, precum am aflat și mai devreme, absolut impresionant, cu turnee în toată lumea, în festivaluri militare, unde această orchestră militară de suflători a reprezentat cu cinste România.

Aurel Gheorghiţă: Ne bucurăm că din anul 2022, prima invitație a fost în Polonia, unde au participat România, formația Lituaniei și formația Sloveniei. Ne-am bucurat de o primire călduroasă din partea formațiilor poloneze. Ne-am bucurat de faptul că avem aceste contacte minunate cu formațiile din mai multe țări. De asemenea, tot în același an am avut un turneu internațional la Madrid, unde am avut concerte de sală, sală Radio, cu Guardia Civil din Madrid. Toate aceste turnee, toate aceste manifestări culturale sunt o încercare și în același timp, o foarte mare responsabilitate pentru muzica militară, în special pentru muzica reprezentativă. De ce vă spun acest lucru? Pentru că îmi este dragă. Am pornit în carieră cu acest dar, muzica reprezentativă și este la momentul actual cea mai bună formație din țară.

Cristian Dumitrașcu: Câți ani ați fost dirijorul Muzicii Reprezentative?

Aurel Gheorghiţă: 20 de ani.

Cristian Dumitrașcu: 20 de ani. După ce ați fost înainte și instrumentist acolo.

Aurel Gheorghiţă: Am fost și instrumentist, ’86-’89, am fost instrumentist la Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale. Sunt oameni admirabili, da, dedicați meseriei. Am reușit să trecem peste foarte multe lucruri și să facem concerte de sală Radio cu doar două piese, Concertul de Pian în La Minor de Grieg și Simfonia a 9-a de Dvořák. Ceea ce este un palmares, este un vârf de realizare profesională.

Cristian Dumitrașcu: Este un vârf de realizare și aș întări ceea ce aţi spus. Aceste concerte, care au fost scrise pentru orchestre de coarde, pentru pian și orchestră, este o provocare în sine să fie orchestrate pentru instrumentele specifice fanfarei, instrumente de suflat – este un alt acordaj, este o altă particularitate a instrumentului.

Aurel Gheorghiţă: Este foarte important de spus că în cadrul acestui Inspectorat al Muzicilor Militare, avem și un birou de creație, un birou de repertoriu în care oameni, care sunt dedicați meseriei, orchestratori vin cu aceste noi propuneri către muzica reprezentativă. Foarte multe piese care sunt scrise pentru orchestra simfonică sunt adaptate pentru Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale, dar, în același timp, pentru formațiile din țară, ceea ce este un lucru foarte bun, pentru că dăm posibilitatea acestor oameni să abordeze un repertoriu diferit.

Cristian Dumitrașcu: Și iată, nu mai departe de acum câteva zile, un exemplu concludent: la Ambasada Statelor Unite ale Americii ați acompaniat o solistă, pentru care ați fost nevoiți să reorchestrați și să transpuneți într-o tonalitate potrivită vocii sale.

Aurel Gheorghiță: Vocii sale. Este important ca aceste adaptări pe care noi le facem aici trebuie să fie cât se poate de bine adresate și orchestrate pentru solistul cu care lucrăm.

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gheorghiță, o ultimă întrebare: dintre toate festivalurile internaționale, unde ați reprezentat România cu cinste, am și fost la câteva astfel de festivaluri, unul la Oslo, altul la Berlin, care v-a rămas cel mai aproape de inimă? Și care credeți că este, să zicem, cel mai reprezentativ? Un fel de Champions League al muzicilor militare? Mi s-a părut cel de la Oslo, Tattoo, de exemplu.

Aurel Gheorghiță: Muzica Reprezentativă a Ministerului Apărării Naționale a participat cred că în toate țările din Europa. Și n-aș vrea să le enumer, bineînțeles, să ne aducem aminte și de festivalul din China. Cert este că fiecare festival este unic, iar tu, ca formație, trebuie să te prezinți la cel mai înalt nivel. Într-adevăr, Festivalul de la Oslo a fost una din reprezentările în care a fost foarte important să participăm. De ce? Pentru că acolo au venit cele mai bune muzici, cele mai titrate muzici militare. Și este foarte important de spus că acest festival, Festivalul de la Oslo, este patronat de Casa Regală. Noi ne-am dorit, am ajuns acolo și, în același timp, ne-am dat seama că nu suntem departe de performanțele pe care ei le-au atins, ceea ce îmi doresc foarte mult. Îmi doresc foarte mult aceste întâlniri, da, în așa fel încât să putem să arătăm și noi performanța noastră și nivelul la care am ajuns.

Cristian Dumitrașcu: Domnule colonel Gheorghiță, vă mulțumesc tare mult. La mulți ani, încă o dată, și să ne revedem cu bine la, poate, nu știu, cel mai important concert care va avea loc anul acesta pentru publicul din România.

Aurel Gheorghiță: Și eu vă mulțumesc pentru amabilitate și am deosebita onoare și plăcere să vă invităm la Festivalul Muzicilor Militare de la Brăila, în perioada 9-12 august. De asemenea, vreau să urez muzicienilor militari, în primul rând, multă sănătate, să performeze pe cele mai înalte scene ale cetăților unde sunt în garnizoanele respective și le doresc să atingă performanțele muzicii reprezentative și, de ce nu, să le depășească.

Cristian Dumitrașcu: Vă mulțumesc.

GO, jocul minții ce prinde contur și în România

Publicat de Gabriel Stan, 5 februarie 2024, 15:25

În această săptămână la rubrica Inedit vorbim despre sportul minții și nu, nu este vorba despre celebrul joc de Șah, ci de un alt sport al minții, denumit GO.

GO-ul este un joc de strategie, acesta fiind inventat în China în urmă cu aproximativ 4000 de ani și introdus în Japonia în jurul anului 700.

În decursul timpului, jucătorii din estul Asiei au excelat în acest joc, GO-ul fiind azi jocul naţional al Japoniei.

Pe lângă latura socială a jocului chinezesc în care oamenii se pot împrieteni și pot forma o comunitate axată în jurul jocului, Go-ul este un sport al minții, care stimulează imaginația și creativitatea, propunând o permanentă provocare pentru practicanții săi, de orice vârstă.

În special în zona asiatică, acolo unde Go-ul este foarte dezvoltat, fiind chiar mai popular decât șahul, aceasta este privit ca joc de strategie militară.

În cele ce urmează vă propun să ascultați interviul realizat de colega noastră, Teodora Mazere, de la Jurnal Militar Craiova cu instructorul de GO, Dan Groza.

La Casa Presei Libere din București a avut loc prima competiție oficială din calendarul 2024 al Federației Române de Go, Campionatul Național pentru veterani. Competiția a fost onorată cu prezența a 26 de jucători, de la nouă cluburi, din șapte orașe.

Iar, în perioada 10 la 11 februarie, tot în Capitală, va urma un alt concurs denumit Trofeul Shodan.

Forumul Economic Mondial de la Davos

Publicat de prosavioleta, 22 ianuarie 2024, 15:59

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Cu cât Rusia are mai mult succes în războiul său de agresiune împotriva Ucrainei, cu atât crește probabilitatea ca și China să decidă să recurgă la forță pentru a-și atinge obiectivele – a declarat marți secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în cadrul unei dezbateri pe teme de securitate la Forumul Economic Mondial de la Davos. Alianța Nord-Atlantică nu vede China ca pe un adversar, dar ceea ce se întâmplă în Asia afectează Europa – a mai adăugat oficialul NATO, care a spus și că situația Ucrainei pe câmpul de luptă este extrem de dificilă, dar că există și motive de optimism.

Jens Stoltenberg: Cel mai important lucru este că Ucraina a supraviețuit ca națiune suvenană și independentă. Rusia a pierdut ceea ce și-a dorit să obțină cu acest război, și anume să controleze Ucraina. Sunt destul de încrezător că aliații NATO vor continua să ofere sprijin, deoarece sprijinul pentru Ucraina nu este o acțiune de caritate, ci este o investiție în propria noastră securitate.

Cătălin Tomescu: China a devenit jucător global. Lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global

Publicat de prosavioleta, 3 ianuarie 2024, 09:49

Cristian Dumitrașcu: Domnule general locotenent, bine ați venit la „Interviul săptămânii”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație.
Cristian Dumitrașcu: Am să vă rog să trecem un pic în revistă acest an din nou complicat – 2023.
Cătălin Tomescu: Un an greu, după părerea mea. Dacă mă întrebați de evenimentele fundamentale, principala mutare, zic eu, a făcut-o China. Lumea aia unipolară care s-a creat după 1989-1990, după primul război din Golf, destrămarea Tratatului de la Varșovia, destrămarea URSS-ului ș.a.m.d., care a fost un fenomen geopolitic la scară globală care a dus la crearea lumii unipolare, respectiv Statele Unite ca cea mai mare putere politică, economică și militară – și încă mai este. Deja acuma, din punctul meu de vedere, lumea deja trece la societatea bipolară la nivel global. Bineînțeles că există mai multe teorii cu cele cinci clustere, ș.a.m.d. – nu vreau să contrazic pe nimeni, n-am o problemă, fiecare vede din unghiul lui de vedere -, dar, în opinia mea, China deja a ieșit la rampă și nu mai poate fi desconsiderată sau trebuie luată în seamă. Și cred eu că s-a dovedit că a fost luată în seamă prin organizarea summitului de la San Francisco între președintele Statele Unite și președintele Chinei, care numai organizarea acestui summit la nivel de vârf reprezintă o recunoaștere a partenerului, că altfel nu se organiza. Că e bine sau că e rău, nu știu. Personal mă bucur că s-au întâlnit, pentru că situația la conflicte – și o să ajungem și acolo – nu e roză și nu se întrevăd linii de oprire, prin urmare, eu salut, bine, cu umila mea poziție, vă dați seama, faptul că cei doi lideri au decis să se întâlnească. Nu o să știm rezultatele foarte curând. E ca un fel de summitul de la Yalta, de acum 80 de ani. Prin urmare, China a devenit jucător global – politic, economic, financiar și al controlului resurselor strategice importante. Am lăsat la urmă ‘militar’. De ce? Pentru că au spus-o și analiștii militari americani și oameni cu funcții de răspundere în America. Am urmărit pe unul din liderii armatei americane spunând că ei prevăd 2035-2040 perioada în care ei consideră că China va putea deveni o amenințare militară pentru ei. De aceea am lăsat ultima și sunt de acord cu treaba asta, chinezii nici nu au avut în proiecție până acum 15 ani să devină o putere militară. Ei au fost axați mai mult pe domeniul politic, economic, financiar și al resurselor. De aia au și revenit la nivel global.
Al doilea punct ar fi conflictul Federației Ruse și Ucraina. Încă o dată, nu intrăm cu operație specială ș.a.m.d., problemă de semantică și de lege. Dar ideea e că timpul a lucrat în favoarea rușilor. Dacă ați observat poziția rușilor din ultimele două-trei luni, începând cu nereușita contraofensivei, o să vedeți că sunt foarte liniștiți, Putin e chiar jovial, nu mai are nici boli, nu mai are nimic, chiar se ține de vizite în plan extern; de asemenea, inclusiv Medvedev nu mai tot amenință cu arma nucleară, cum când erau la greu tot o vânturau ideea asta, că avem arme nucleare și putem să apelăm la ele, acuma sunt liniștiți. De unde vine liniștea asta? Pentru că și-au dat seama că ei sunt cu cărțile mari. Industria de apărare le produce armamentul de toate categoriile, de toate calibrele, inclusiv acum, de curând, au dat la apă două submarine nucleare de atac, unul din ele în clasa Borei, care e clasa superioară. Ce să vă spun? În plan politic le-a ieșit, a fost admis la anumite forumuri în plan internațional, în care au fost prezenți 60 de șefi de state. Rușii arată foarte mulțumiți de ei. Putin – citeam în ultima lui luare de cuvânt – el a spus că ar vrea ca, că vorbim de limitele acceptabile, aici revin, el a zis: domnule, eu aș vrea ca Ucraina să se retragă cu trupele ei din cele patru provincii, în Crimea nu a ajuns, vă aduceți aminte când spuneam Crimea e nu că mult prea tare, eu nu m-aș fi apucat de ea. Ideea este că el a spus că să se retragă forțele armate din cele patru provincii din teritoriile care sunt încă controlate de forțele ucrainene şi el ar fi mulțumit. Deci să rămână cu cele patru și Crimea. Zaharova, purtătoarea de cuvânt, și mai mulți lideri politici ai lor spun: domnule, nu ar fi momentul să mergem înainte. Am spus-o de mult: el va viza tot timpul Marea Neagră, nordul Mării Negre. El ar vrea cele patru provincii să continue până la Odesa; că nu i-a ieşit Odesa, e altă problemă, e o problemă de strategie, au greșit, și bine că au greșit. Dar vreau să spun ca idee, vorbind tehnic,  vorbind militar. Problema este că mai sunt care vântură ideea asta, că ar trebui să luăm nordul Mării Negre, că de acolo vin resursele, de acolo vine controlul gurilor Dunării, de acolo vin multe – n-aș vrea să se ajungă acolo. Personal am spus că Odesa nu se ia fără debarcare şi îmi mențin ideea iar ca să ajungă la Odesa îi trebuie minim șase divizii, chiar dacă le-ar avea, dar sigur o divizie cu pierderi și nu știu dacă își permite să piardă 20.000 de oameni, cam cât are o divizie de luptă la ruși.
Preşedintele ucrainean, linia lui directoare este să-i scoată afară din țară. Personal sunt de acord cu el, că e ţara lui și e atacată. Ideea este că dacă își menține acest obiectiv, care, din punctul meu de vedere, e cel mai înalt posibil, nu știu dacă va fi realizabil în cursul anului 2024, cu tot sprijinul. Încă o dată, rămân la ideea că timpul îi favorizează pe ruși. Nu știu dacă coeziunea politică la nivelul UE și la nivelul NATO va rămâne aceeași, nu știm dacă sprijinul american va fi la fel. Uitați că sunt probleme încă, nu intrăm în detalii, dar, pentru ascultători, sunt…
Cristian Dumitrașcu: Vin alegerile…
Cătălin Tomescu: … ce argumente am. Poate și dânșii ar trebui, liderii ucraineni ar trebui să se gândească și ei la cât să coboare linia și să treacă la negociere cu Federația Rusă. Știu că sună urât, știu că a fost un război barbar, știu că omenirea nu trebuie să conducă ăla cu mai mulți mușchi trebuie să-l bată pe ăla cu mai puțin mușchi, că nu așa merge treaba, dar, din păcate, cred că ar trebui să se meargă pe o negociere între cele două părți, susținute de cele două mari puteri şi alți jucători, nu intru în detalii, dar cumva să se oprească pentru că nu cred că să mai poate elibera tot teritoriul și ca nu cumva să se prelungească să le vină rușilor o idee să nu cumva să se dezvolte ofensiva.
La al treilea punct de discuție pentru 2023, s-a iscat conflictul din Israel, când am fost atacați pe 7 octombrie de către forțele Hamas. Acțiunea a fost pregătită bine. Nu poți să desfășori o asemenea acțiune împotriva unui stat ca Israel fără să ți-o pregătești cu un an-doi, sprijinită, ticluită cu consilieri militari serioși. Că e atac terorist este că e purtat de o organizație teroristă, dar acel atac a fost organizat militar. Doar în durata conflictului. Păi, Israelul are o armată serioasă. Ei sunt în război de… era să zic de când s-au născut. Am tot respectul pentru poporul lor, dar țara aceasta este una dintre cele mai bine pregătite țări din punct de vedere militar din toate punctele de vedere: din punct de vedere al teritoriului, a populației, mobilizare, tehnică de luptă, ce vreți dvs. şi am multe argumente în sprijinul ideii ăsteia. Prin urmare, uitați-vă că încă se luptă cu ei, care normal ar fi trebuit să-i distrugă într-un timp mai scurt. Ce înseamnă asta? Tot la fel, a fost bine pregătit. Acolo au fost zeci de mii de soldați, toate tunelurile alea, tot sistemul de comandă și control – lupta nu se duce fără comandă și control. Ca să reziști atâta trebuie să ai sistem de comandă şi control. Deci acolo a fost pregătită militar, nu terorist. Terorist a fost tipul de atac, încă o dată, și organizația, structura care a asigurat luptătorii, dar n-are nicio legătură cu o acțiune pregătită, cum te-ai duce să pui o bombă într-un metrou. Acolo au fost și sunt oameni pregătiți milita.
Cristian Dumitrașcu: De către?
Cătălin Tomescu: N-aș putea spune ce consilieri au avut. Pot să fie consilieri de-ai lor, militari, pot să fie și străini, pot să… Se vorbește de implicarea iraniană, se vorbește de mai multe țări care i-ar putea sprijini, Hezbollah, în partea cealaltă, în Liban – n-aș face o afirmație dacă există o țară terță. Ce pot să spun eu, ca, să zic, expert militar, este că sigur a fost pregătită din timp de către militari și susținută logistic cu echipamente, muniție. Păi ucrainenii au terminat muniția după două luni de război și o țară întreagă și cu putere militară și cu industrie de apărare… Păi ăștia cum mai au muniţie acum? Aia a fost adusă acolo, a fost depusă cu un an de zile, luni de zile, pentru că și pe-acolo nu puteai să aduci dinspre Israel, dinspre mare. Să nu uităm că Israelul, încă o dată, e țară serioasă pe domeniul de securitate și apărare și în multe alte domenii, dar aici chiar știu ce vorbesc. Că dacă au fost surprinşi sau nu sunt surprinși ne mai trebuie vreo două emisiuni ca să elucidăm treaba asta. Ideea fundamentală este că a fost pregătit, asta spun. Nu m-aş hazarda să zic neapărat că au fost rușii, probabil au fost, dar sigur nu vor avea nicio șansă. Deci dacă se gândește cineva că poate să-i dovedească pe Israel, din punctul meu de vedere nu are dreptate. Şi aici, ca și în conflictul de la graniță cu Federația Rusă și Ucraina, problema va fi aceeași: cum se va finaliza? Care sunt premisele de pace?
Aici este toată esența. Conflictul în sine va fi rezolvat clar. Israelienii vor mătura tot ce există acolo. Eu nu spun că au dreptate sau nu, deocamdată vorbim tehnic.
Cristian Dumitrașcu: Analizați tehnic puterea militară.
Cătălin Tomescu: Absolut. Problema este că sunt convins că armata israeliană și liderul Netanyahu nu vor accepta să mai rămână picior de luptător acolo, că e Hamas, că e terorist, că nu e terorist, cine luptă împotriva lor acolo sigur ori pleacă…
Cristian Dumitrașcu:… ori e lichidat…
Cătălin Tomescu: … ori va fi arestat ori e lichidat, cu consecințele și pentru armata israeliană. Dar sigur se va termina, nu în foarte mult timp. Problema fundamentală va fi ce urmează după. Pacea, exact ca în Federația Rusă și Ucraina, ajungem la nivelul de pace, corect, cum o scriem, cine o scrie, cine o stabilește, cine să fie de acord?
Cristian Dumitrașcu: E important cine o stabilește.
Cătălin Tomescu: Dacă la Federația Rusă și Ucraina avem doi lideri, două țări, două conduceri care trebuie să cadă de acord, aici cu cine negociezi? Cu Hamasul exclus. Cu Hezbollahul exclus.
Cristian Dumitrașcu: Şi atunci?
Cătălin Tomescu: Cu liderii palestinieni, care nu mai au lideri? Cine va stabili viitorul? Aici va fi marea problemă.
Cristian Dumitrașcu: Deci, e un pic mai complicat decât în cazul…
Cătălin Tomescu: Păi, v-am spus că e mai complicat. Acolo sunt doi lideri. Problema fundamentală este că aici cine va stabili liniile cumva trebuie să ajungă la o soluție. Acolo să nu uităm că, în afară de băieții răi, ca să spun așa, sunt probabil câteva sute de mii, probabil chiar un milion or mai fi rămas, nu știu, n-am date concrete, de oameni normali, familii normale, cu copii, cu bătrâni, care n-au nicio treabă nici cu terorismul, nici cu nimeni, ei vor să trăiască liniștiți, da, cum vor să trebuiască şi israelienii. Cum să trăiești tot timpul cu amenințarea că îţi cade o ploaie de rachete în cap? Cum să îți trimiți copiii la școală ș.a.m.d.? Și palestinienii au și ei argumentele lor. Bă, dar țara noastră unde e, că noi am fost aici? Problema e foarte complicată. Gândiți-vă conflictul ăsta e de 70 de ani, nu putem să rezolvăm nici în 10 minute și nu se poate rezolva, cum să spun eu, după ureche, cum li se pare lor bine. Aici cumva trebuie luată rescrisă cartea de la început, dai la prima pagină din nou, pui geografia pe masă, pui harta pe masă. Vedem toate elementele, începând de la demografie, începând de la zone. Toate chestiile astea trebuie analizate de către cei care vor participa la la negocierile de pace acolo, pentru că din punctul meu de vedere cel mai greu lucru pentru 2024 va fi să se găsească o soluție. Cam astea ar fi principalele trei elemente fundamentale din punctul meu de vedere pentru 2023: faptul că China a devenit jucător global; conflictul între Federația Rusă și Ucraina, din punctul meu de de vedere, nu poate să aibă o soluționare militară, în sensul că, indiferent ce resurse ar veni, practic, pe ucraineni îi vor ajuta să obţină succese limitate și să își păstreze o mare parte din teritoriu, dar nu cred că vor fi suficiente sau mai are capacitatea necesară de a-i scoate pe ruși afară din toate teritoriile sau provinciile cucerite și anexate; și al treilea, conflictul israeliano-palestinian. Sunt multe alte elemente, dar m-aş opri la astea trei, pe care le consider eu fundamentale pentru anul 2023.
Cristian Dumitrașcu: Domnule general Tomescu, vă mulțumesc foarte mult. Să aveți un an mai bun, să fie cu sănătate!
Cătălin Tomescu: Mulțumesc frumos!
Cristian Dumitrașcu: Vă mai așteptăm la „Jurnal militar”.
Cătălin Tomescu: Mulțumesc de invitație. Le urez tuturor celor care ne ascultă, tuturor românilor, un an bun, sănătate în primul rând, cu pace, să-și îndeplinească toate aspirațiile împreună cu familiile lor!

Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige

Publicat de prosavioleta, 11 decembrie 2023, 13:19

Cristian Dumitrașcu: Suntem într-o perioadă în care ne apropiem de bilanțul anului 2023, un an complicat din punct de vedere geopolitic. Am avut multe discuții cu dumneavoastră la „Jurnal militar”, la Radio România Actualități, în care ați fost apreciat de către ascultători ca un om optimist în ceea ce privește direcția lumii libere.

Ștefan Ciochinaru: Cu toate că am spus că 2023 va fi un an greu și nu se va termina războiul.
Cristian Dumitrașcu: Şi s-a confirmat.
Ștefan Ciochinaru: Da.
Cristian Dumitrașcu: Am trăit, iată, în această a doua parte a anului, deschiderea unui alt front important în Orientul Mijlociu. Aș vrea să începem discuția de aici, pentru că mai apoi vom veni către Ucraina și să vedem ce legătură este între deschidere acestui front și, de fapt, toată situația internațională, că avem acolo înspre China și acolo ceva de discutat.
Ștefan Ciochinaru: Ştiți, istoria își are ironiile sale. În Orientul Mijlociu avem de-a face într-adevăr cu o operațiune specială a armatei unui stat național împotriva unor organizații teroriste. În Ucraina nu avem de-a face cu o operațiune militară specială, ci cu un război dus de un stat împotriva unui alt stat, un război nedrept, un război de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei, atacată fără niciun fel de motiv. Este mai dificil pentru oamenii obișnuiți să vadă legăturile dintre cele două teatre de operațiuni, dintre cele două fronturi, dar ele există. Să reamintim celor care ne privesc că doar cu trei săptămâni înainte de atacul Hamas din Israel, ministrul apărări Şoigu a fost la Teheran. În urma discuțiilor de la Teheran, după câteva zile, rușii au plasat un satelit geostaţionar deasupra Israelului. Noi știm foarte bine că acestea au rolul în primul rând spionaj, de culegere de informații, iar în ziua atacului ați văzut că atacatorii, teroriștii Hamas, aveau camere care filmau operațiunea. Unii dintre ei au căzut în luptă, pentru că israelienii au opus și rezistență acolo unde au putut. De la cei căzuți s-au recuperat camerele şi surpriza foarte mare a fost că pe camere, înregistrările arătau că acești, unii dintre acești atacatori vorbeau între ei rusește. Iată trei elemente pe care experții le pun întotdeauna în legătură directă, pentru că ei nu cred în coincidențe. De ce experții sunt atât de pesimiști şi nu cred în coincidențe? Probabil că e o chestiune care ține de cantitatea și valoarea informației pe care o dețin. Există o această legătură, așa cum nimeni nu se mai îndoiește, că toată operațiunea din Orientul Mijlociu, din Israel a dus la o depresurizare a tensiunii pe care o aveau trupele ruse pe frontul din Ucraina și la o deplasare a atenției opiniei publice mondiale la ceea ce se petrece în Ucraina, către ceea ce se petrecea acum într-un mod absolut barbar în Israel. Toate lucrurile astea nu au făcut altceva decât să-l ajute pe Vladimir Putin. Ca dovadă că după doi ani de zile este pentru prima dată când președintele Putin începe să călătorească peste hotare, dincolo de fostele republici sovietice, nu? Chiar în timp ce noi vorbim, domnia sa s-a aflat în Orientul Mijlociu, în Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită.
Cristian Dumitrașcu: Şi cu o deplasare absolut spectaculoasă, însoțit de Suhoi, de patru avioane
Ștefan Ciochinaru: De patru avioane de Suhoi, ultimul tip și de o mulțime de oameni de afaceri și specialiști ruși. Când spun specialiști, sugerez că nu știm cu ce se ocupă chiar toți cei din delegația care l-a însoţit pe președintele Putin.
Cristian Dumitrașcu: Ca de obiceia. Ce înseamnă asta pentru noi? Pentru noi, dar mai întâi pentru America?
Ștefan Ciochinaru: E o întrebare foarte dificilă, pentru că comportă două planuri de analiză total diferite. Să începem cu ultimul, cu planul american, pentru că în funcție de ce se petrece acolo, lucrurile se aranjează și în întreaga lume. În momentul de față, America se pregătește să intre în anul electoral, în anul 2024, la capătul căruia au loc alegerile prezidențiale. În America, președintele este conducătorul direct al executivului. Deci cine câștigă președinția este cel care conduce America și conduce și lumea liberă, lumea democrată. Pentru că Statele Unite ale Americii sunt cea mai importantă țară din această lume democrată, liberă, bazată pe drepturile omului și pe o economie liberă, o economie de piață liberă. Ei bine, lucrurile nu stau foarte bine, pentru că singurii candidați anunțați, previzibil până acum, sunt tot Biden din partea democraților și Trump din partea republicanilor. Ori Biden este erodat de aflarea la putere. Întotdeauna cel care se află la putere, persoană sau guvern, este erodat de guvernare. În schimb, Trump încearcă să se aureoleze ca victimă a democraților și a justiției americane. Sunt patru mari procese cu peste 70 de capete de acuzare penale împotriva lui pentru evenimentele care au avut loc la sfârșitul mandatului său și au culminat cu asediul Capitoliului. Dar au început cu nerecunoașterea rezultatului alegerilor de către Trump și echipa sa.
Cristian Dumitrașcu: Fapt fără precedent.
Ștefan Ciochinaru: Absolut. Şi de aceea și reamintesc acest lucru. Ori aici lucrurile sunt foarte clare. Partidul Republican, din păcate, este rupt în două. Cam 60% este dominat de partizanii lui Trump și ceilalți 40% sunt vechii republicani, anti-comuniști, pro-democrați, puri și duri, dar ei deja nu mai controlează partidul. Și aici este o foarte mare problemă, pentru că dacă ei ajung la putere, se va întâmpla ceea ce se întâmplă acum în congres. Ei domină congresul, după rezultatele de la mid term, de la jumătatea termenului, și ați văzut Congresul, iată, refuză să valideze ajutorul pentru Ucraina. Acolo nu e vorba – și acum ajungem și la noi, nu este vorba de Ucraina. Atenție foarte mare. Da, războiul se desfășoară în Ucraina, dar este un război între o internațională fundamentalistă, iliberală, antidemocratică, împotriva lumii democratice, a lumii libere, bazată pe drepturile omului și pe reguli. Ori aici avem Rusia, avem Iranul, avem Coreea de Nord aici, avem China, pentru că Xi Jinping, care este un om format de elita comunistă de pe vremea lui Mao Zedong, tatăl său fiind un înalt funcționar al regimului Mao, Xi Jinping e un om care fundamental e anti-occidental, care a instituit în China un regim de conducere personală. El de când a venit la putere și până astăzi, deci din 2012, a epurat zeci de mii de oameni, a declanșat o așa-numită campanie anticorupție, foarte populară, nu? Întotdeauna poporul se bucură.  Atunci când se declanșează o campanie anticorupție, poporul se bucură: „foarte bine le face, domnule, au furat, să fie pedepsiți!” Dar sub această umbrelă a luptei anticorupție, el și-a eliminat toți adversarii, culminând cu dispariția – că pur și simplu au dispărut – dispariția ministrului de externe și a ministrului apărării din China. Deci, astea sunt cele mai recente, care erau – atenție foarte mare – erau oamenii lui, erau oameni promovați de Xi Jinping. Xi Jinping înscrie China, împotriva intereselor Chinei, înscrie China în această internațională antidemocratică. El a și transformat de altfel începutul de economie de piață din China, într-un fel de capitalism de stat, unde statul decide ce se fabrică, ce se construiește, unde, ce se exportă, unde se exportă ș.a.m.d. Știm foarte bine unde duce o astfel de politică. Ne întoarcem, deci, la noi. Noi suntem – în România, foarte puțini oameni înțeleg și pe mine mă doare acest lucru, că noi, românii nu înțeleg că noi facem parte din această lume democratică – noi facem parte din Uniunea Europeană, noi facem parte din NATO. De la al Doilea Război Mondial și până acum nu a mai fost război în Europa și a fost o înțelegere. De aceea a apărut OSCE-ul, da. OSCE-ul, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, era menită să adune în jurul mesei de negocieri toți protagoniștii, toți actorii europeni, ca să nu mai fie niciodată război pe acest continent, pe bătrânul continent. Și iată că acum avem război, pentru că s-au încălcat toate înțelegerile, toate cutumele. E un război de agresiune și este extrem de dramatic. Deci, noi suntem – noi, ca parte a lumii libere – suntem în acest război cu internaționala antidemocratică, internaționala fundamentalistă, a celor care interzic oamenilor să vorbească liber, să gândească liber. Interzic femeilor să umble cu părul descoperit, poți să mori pentru asta.
Cristian Dumitrașcu: Pentru asta.
Ștefan Ciochinaru: Interesul nostru național, interesul fiecărui român este ca, în această confruntare globală, lumea liberă, lumea democratică, lumea bazată pe reguli să câștige, astfel încât să asigure un viitor mai bun omenirii, nu un viitor în care ne întoarcem fiecare în țările noastre, în spatele unor metereze, ca în Evul mediu, ne înconjurăm de șanțuri de apărare, le umplem cu apă și țăruși otrăviți și stăm acolo și suntem liberi înăuntrul zidurilor. Suntem liberi ca într-o temniță. Așa ceva nu se poate. Spre lumea aceasta nu vrem să mergem. Și atunci, da, fiecare dintre noi plătește acum costurile acestui război. Nu plătim, slavă Domnului, cu sângele tinerilor noștri pe front, dar plătim prin inflație, prin creșterea costurilor vieții, prin problemele care sunt în economie. Pentru că e război.
Cristian Dumitrașcu: Vă propun să ne referim, în finalul interviului, la ceea ce se întâmplă în Ucraina. Urmărim, vin și spun încă o dată, de mult timp, de când a început agresiunea Rusiei din Ucraina, urmărim evoluția războiului, ați fost optimist într-o bună parte din intervențiile dumneavoastră, exact cum previzionați dumneavoastră în interviurile trecute, lucrurile nu stau deloc bine pentru ucraineni.
Ștefan Ciochinaru: Era previzibil. Primul an a fost anul ucrainenilor. A fost atacul parat de ucraineni, i-au azvârlit înapoi pe ruși. Toată lumea a fost entuziasmată de reușitele militare ucrainene. După care, vă aminte că discutam, urma să se intre într-un război de poziție. Exact asta s-a întâmplat în acest an. S-a intrat într-un război de poziții, care, însă, a avut niște particularități. Iată că încep să iasă informații la iveală că între consilierii americani și generalii ucraineni au existat o nepotrivire de strategie. În vreme ce americanii au cerut continuarea inițierei contraofensivei și continuarea ei și abandonarea Bahmutului, ucrainenii au spus: „Nu, rămânem la Bahmut, apărăm Bahmutul. Și, practic, în toată acea bătălie surdă pentru Bahmut, care a durat mai bine de jumătate de an, rușii au avut timp să își facă toate pregătirile defensive, toate fortificațiile defensive, inclusiv minarea, ați văzut, a teritoriului pe o adâncime de trei-patru kilometri, astfel încât atunci când ucrainenii au trecut la contraatac după patru zile, au avut niște pierderi extraordinare și comandantul ucrainean a fost nevoit să oprească acest tip de ofensivă, pentru a încerca să găsească alte soluții și între ele fiind aceste desanturi care să treacă pe malul celălalt al Niprului, să constituie capete de pod. Lucruri complicate. Cu atât mai mult, cu cât timpul a trecut și, iată, a venit iarna. Iarna ce se va întâmpla? Probabil că vom asista la un fel de contraofensivă rusă, da, care se va baza în continuare pe artilerie, pe bombardamente strategice asupra facilităților ucrainene de bază, în așteptarea primăverii, când va fi o nouă încleștare de forță. Ce se va întâmpla anul viitor, rămâne de văzut. De ce spun că rămâne de văzut? Pentru că nu pot să nu ascult ceea ce a spus fostul comandant al trupelor americane în Europa, care a spus: da, domnule, sigur că ucrainenii au primit arme occidentale, au primit suficiente cât să nu piardă, dar nu destule ca să câștige. Și gândiți-vă doar că Uniunea Europeană se angajase ca până în martie, deci din martie anul acesta, până în martie anul viitor să furnizeze 1 milion de obuze Ucrainei. Ne apropiem, cred că, deși e sfârșitul anului, de vreo 300.000.
Cristian Dumitrașcu: Poate fi una dintre explicații.
Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, pentru că în timpul acesta rușii au primit obuzele din Coreea de Nord, au primit rachete și drone din Iran, au trecut deja la fabricarea în facilitățile industriale proprii de drone, după modelul celor iraniene. Economia trece pe picior de război și eu vă duc aminte un singur lucru, apropos de corul de detractori care spun: domnule, ce sancțiuni, Rusia nu simte nimic. Păi, evident că nu simte. Putin s-a pregătit 20 de ani pentru acest război, pentru această confruntare cu lumea liberă, cu Occidentul. Știm cu siguranță de 600 de miliarde de dolari puși deoparte pentru acest război și probabil peste 1.000 de miliarde rezerve în aur, pentru că au cumpărat masiv aur și ei, și chinezii, dar acum ne referim la ruși. Deci, dacă a cheltuit până acum, să zicem, 100 de miliarde, mai are bani pentru încă cinci ani în acest ritm. Lucrurile sunt limpezi aici. Gândiți-vă că ajutorul dat Ucrainei de Statele Unite a fost undeva la 44 de miliarde de dolari, față de 100 de miliarde cât au avut ruşii. Bun, hai să spunem că am mai dat și Marea Britanie, și Uniunea Europeană. Sunt 50 de miliarde, jumătate din banii rușilor pentru acest război. Ucrainenii sunt efectiv de admirat, sunt efectiv, dar sunt eroici în ceea ce fac, în lupta pe care o duc. Merită susținuți până la capăt prin toate mijloacele pe care le avem, pentru că, repet, acolo, pe câmpiile Ucrainei, se decide viitorul Europei.
Cristian Dumitrașcu: Oamenii de acasă la ce ar trebui să se aștepte? Mesajul de final, așa cum vă invită în fiecare interviu.
Ștefan Ciochinaru: Oamenii de acasă sunt înțelepți. De foarte multe ori, poporul e mai înțelept decât bănuiesc unii. Sunt convins că nu-și fac planuri înflăcărate, că sunt prudenți, că își chivernisesc cu grijă ceea ce au și că se pregătesc pentru un an după chipul și asemănarea celui pe care l-am traversat.
Cristian Dumitrașcu: Domnule profesor, mulțumesc mult și vă mai așteptăm la interviul săptămânii!
Ștefan Ciochinaru:Cu placere!
Cristian Dumitrașcu: Mulțumesc!

Mark Milley: Invazia neprovocată și ilegală de către Rusia a Ucrainei este un atac frontal, direct asupra acestei ordini internaționale

Publicat de Gabriel Stan, 10 iulie 2023, 10:52

Gabriel Stan (realizator emisiune Jurnal Militar): Propun să ascultăm împreună declarația președintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore din Armata Statelor Unite, generalul Mark Milley, care a vorbit despre actualele amenințări la adresa securității mondiale, cu trimitere spre viitorul tehnologiilor din domeniul apărării.

Mark Milley: Astăzi, aceste reguli ale ordinii internaționale sunt sub o mare presiune. În mod particular, invazia neprovocată și ilegală de către Rusia a Ucrainei este un atac frontal direct asupra acestei ordini internaționale, bazate pe reguli.

Suntem acum la peste un an de la începutul acestei invazii. Curajul și rezistența poporului ucrainean sunt cu adevărat o inspirație pentru noi toți. Suportul colectiv al majorității țărilor din lume a ajutat Ucraina să lupte pentru libertate și suveranitate.

China dorește să rescrie aceste reguli, să le revizuiască. Economia Chinei s-a dezvoltat rapid în ultimele patru decenii, susținând în prezent financiar construirea unei puteri militare incredibile.

Acțiunile Chinei și discursurile publice sunt foarte clare și nu există ambiguități. China dorește să devină o putere hegemonică în Asia în următorii 10 ani și să concureze cu puterea militară a Statelor Unite până la jumătatea acestui secol.

Istoria geostrategică a acestui secol va fi determinată de relația dintre China și Statele Unite și cei care vor rămâne în competiția geostrategică în rândul puterilor mondiale.

Cătălin Tomescu: Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Au nevoie de sprijinul lor atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic și chiar militar

Publicat de Gabriel Stan, 27 martie 2023, 18:34

La „Subiectul săptămânii” a fost făcută o analiză la 20 de ani de la începerea războiului din Irak, la începerea participării Armatei României acolo.

În cadrul aceluiași interviu s-a discutat și despre rolul Chinei în războiul dintre Rusia și Ucraina.

Invitat a fost generalul-locotenent în rezervă, Cătălin Tomescu, într-un interviu realizat de Cristian Dumitrașcu atât audio cât și în format video, sub forma unui podcast, care va putea fi urmărit în zilele următoare pe paginile de Facebook „Jurnal Militar” și „Ministerul Apărării Naționale”.

Cristian Dumitrașcu (realizator):: 20 de ani, asta se întâmpla în 2003.

Cătălin Tomescu: Da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Dumnevoastră erați în mijlocul unei cariere extraordinare încă de pe atunci, planificator.

Cătălin Tomescu: În 2003 am fost mutat din comandant al Batalionului 341 /…/ de la Topraisar, la 1 martie am fost chemat, la vremea respectivă era generalul Bădălan și mi-a spus: am nevoie la Focșani să construim o brigadă care urmează să fie certificată NATO. Și atunci am fost mutat la Focșani șef de Stat Major.

Odată cu numirea mea a început rotirea batalioanelor din Brigada 282 Infartere Mecanizată la vremea respectivă, actuala Brigadă Blindată, în Afganistan și în Irak.

Le-am rotit pe toate cele trei la un moment dat, ulterior au rămas doar două, în misiunile din ambele teatre de operații. În Afganistan a fost prima dată în 2004 la rotirea batalioanelor noastre, batalionul de la Galați îmi amintesc că s-a rotit atunci.

Am fost doar 2 săptămâni, cum se mergea la vremea respectivă, noi dând batalioanele, vă dați seama că era normal ca cel care răspundea, mie îmi intra în fișa postului pregătirea batalioanele care intrau în teatrele de operații, și am fost să vedem și la fața locului ce și cum, ca să știm cum să coordonăm pregătirea următoarelor batalioane.

În Irak am fost în 2009, eram deja general, să operaționalez brigada. Atunci, România, dacă vă aduceți aminte, a avut cinci generali în teatrul din Afganistan.

A fost Radu Ghica, generalul Neagoe, generalul Chiriță, generalul Gabor şi eu am fost ultimul. Am intrat în teatru la 1 decembrie 2008, chiar cu ocazia Zilei Naționale, și am ieșit din misiune pe data de 12 iunie 2009.

Iar de acolo am venit, am predat Brigada 282 și am plecat la post la Bruxelles, locţiitorul șefului Reprezentanței Militare a României la NATO și UE.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că ați fost ultimul general prezent în misiunea din Irak, puteți să faceți o comparație între retragerea din Afganistan de acum câțiva ani și retragerea din Irak?

Cătălin Tomescu: Le-aș compara, se compară şi nu se compară. În primul rând, la nivel mare, misiunea din Afganistan a fost o misiune NATO. Misiunea din Irak a fost o misiune de coaliție condusă de Statele Unite.

Ca nivel de participare, în Irak noi nu am depășit batalion de infanterie, cu diferite misiuni, în funcție de perioada războiului, structuri de informații Intel, cu tot ceea ce înseamnă treaba asta, și ofițer de Stat Major.

În Afganistan să nu uităm că s-a ajuns până la nivel brigadă participare. Am avut și zonă de operații, zona Zabul, pe o perioadă îndelungată.

Când eram eu la Bruxelles noi aveam la un moment dat 1.996 sau ceva de genul ăsta de oameni, foarte aproape de 2.000, care ne plasa a 4-a contributoare cu trupe în Afganistan, care nu e de colea, pentru ascultători, trebuie să știe, ca să trimiți 2.000 de oameni în teatru, tu deja trebuie să lucrezi într-o plajă de aproximativ 8.000 de oameni, pentru că unii sunt la pregătire, unii sunt în teatru, unii sunt în refacere, unii trebuie să îi ai în rezervă.

Deci, o treabă care ne-a ajutat foarte mult și poate o să spun și de ce, dacă îmi dați timp, dar care cu certitudine necesită mult efort din punct de vedere al resurselor umane și financiare.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Este clar că gradul de complexitate se poate compara între cele două misiuni?

Cătălin Tomescu: Da. Aici, da.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Gradul de periculozitate?

Cătălin Tomescu: La fel.

Cristian Dumitrașcu (realizator): La fel.

Cătălin Tomescu: Da, în funcție de perioade, în anumite perioade, Afganistanul a fost mai sângeros, în alte perioade Irakul a fost mai sângeros, în funcție de ce făceau talibanii, ca să spunem așa, sau opozanții, cei care se opuneau forțelor NATO sau de coaliție pe teatrele de operații.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ce a însemnat pentru dumneavoastră? Ce a însemnat pentru militarii pe care i-ați rotit acolo, pentru formare, pentru carieră?

Cătălin Tomescu: Prima dată, militarii, aș vrea să spun, şi e bine de spus, trebuie să înțelegem cu toții că, în ciuda acestui efort, da, până la urmă a costat din punct de vedere financiar, numai că experiența asta câștigată acolo a fost colosală.

Și să mă și explic, numai când ești într-un teatru real de operații vezi la fața locului, pe viu, ce cerințe sunt, care e gradul de periculozitate, vezi procedurile de stat major. Înveți modul de executare a misiunilor de o manieră în care să nu pierzi oameni, pentru că au fost și situații în care am fost atacați ș.a.m.d.

Prin urmare, cu certitudine, din punct de vedere profesional, a adus un plus colosal. Eu am și spus la vremea respectivă, domnule, pentru un şef de Stat Major, o misiune de șase luni, care era minimum în teatru de operație, face cât un curs obișnuit de formare continuă la noi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Un curs de carieră.

Cătălin Tomescu: Exact. Obișnuit. Luăm procedurile toate în limba engleză, toate după tipicul NATO, şi chiar dacă misiunea din Irak a fost de coaliție, dar cine conducea coaliția? Statele Unite.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur.

Cătălin Tomescu: Diferențele între procedurile Statelor Unite în teatru ăla de operație și procedurile NATO erau infime.

Prin urmare, nu se pune problema de dezvoltare a profesionalismului din punct de vedere procedură de stat major și aplicare a lor și lucru; și, doi, dezvoltarea cunoștinţelor la limba engleză, pentru că erai obligat să cunoști limba.

Dar, în afară de asta, a adus un plus și din punct de vedere al cunoașterii. Vă dau exemplul și al aplicării principiilor logisticii, de exemplu.

Să nu uităm că noi, România, am fost în stare să ne rotim trupele la un moment dat cu propriile forțe, cu CE-urile 130, eu am fost cu CE-130 și până în Angola, în 1998, în Afganistan, când am fost, am fost cu CE-ul nostru, în Irak la fel, România și-a dovedit determinarea în a-și asuma misiunile în cadrul NATO sau de coaliție.

Mă raliez și eu celor care au spus că poate că unul din elementele care au contribuit decisiv la invitarea României ca membră NATO în 2002 a fost faptul că România a acționat printre primele state în ambele teatre de operații, cu toate că nu eram nici cei mai bogați, nu erau nici cei mai dotați ș.a.m.d.

Dar determinarea Ministerul Apărării și decidenților politici la vremea respectivă de a ne implica în misiunile organizației, contributori la securitate, nu numai ca beneficiar. Acum, dacă fac o paranteză, ce suntem acum?

Acum suntem un beneficiar al integrării în NATO și UE, pentru că dacă n-am fi fost nu se știe dacă Federația Rusă le-ar fi trecut prin cap că, dacă tot România nu e, de ce să nu facem puțină ordine și în România, că ei tot zic că voiau să se întoarcă la granițele din 1997, asta înseamnă. Da, dar ca să fii beneficiar, trebuie să fii și contributor.

Eu personal am fost de acord și, încă o dată, vreau să spun că banii nu au fost cheltuiți degeaba. Dumnezeuzeu să-i odihnească pe cei care s-au dus, că au fost și duși, şi răniți, şi ș.a.m.d!

Pentru că asta e la război, se mai și moare. Și îmi pare rău și îmi exprim toată compasiunea pentru cei care s-au dus și pentru cei răniți. Dar dacă am face o sumă a sacrificiului făcut și a banilor cheltuiți, cu certitudine, a adus plusvaloare, și profesionalism, și competență Armatei Române din toate punctele de vedere.

Schimbările de armament, gândiți-vă, ce echipamente de luptă, nu uitați că ne-am dus cu taburile, ulterior, talibanii când le-au văzut au zis: ce, astea rezistă? Da. Au pus plus la încărcătură, au străpuns taburile și, ulterior, i-au obligat pe american să inventeze alte echipamente, care să nu poate să fie distruse de tipul de exploziv improvizat folosit de talibani.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Să vină cu MRAP-urile.

Cătălin Tomescu: Deci, pe scurt, un plus total.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Venind către efectele, pentru că tot aţi spus despre faptul că suntem și contributori, efectele s-au văzut în zona de comandă, uitându-ne acum, cum ar fi arătat Armata Română, comanda armatei dacă n-ar fi fost aceste misiuni? Pentru că ne uităm și vedem că toți ofițerii de rang înalt și oamenii din funcțiile importante sunt trecuți prin teatrele de operații, și prin Irak şi prin Afganistan.

Cătălin Tomescu: Domnule, ca să-i spun așa, n-ar fi un aspect fundamental, dar determinant sigur. Pentru că din punctul meu de vedere s-au făcut și unele, adică, s-a pus extrem de mult accentul numai pe cei care au fost acolo, și să nu uităm că au fost, sunt și vor rămâne arme întregi, categorii de armă, cu ofițeri foarte bine pregătiți, care nu au avut ocazia să ajungă acolo pentru simplu motiv că ei nu au cerut decât batalioane de infanterie, de manevră și Intel.

Dar atunci ce vină are un ofițer comandant de unitate de apărare antiriană, de tancuri, de artilerie, care aceste structuri nu puteau să ajungă în teatru pentru că nu i-a chemat nimeni. De asta spun că s-a exagerat puțin.

Încă o dată, plusul se vede între unul care a fost și unul care n-a fost, că nu mai trebuia să îi explici. Îl vedeai după ochi, cum vorbeai cu el, îl vedeai dacă te înțelege sau nu. Fac o paranteză, m-ați întrebat anterior, plusul pentru mine, pentru mine a fost colosal. Şi eu am lucrat numai la asta din 1994.

Odată cu promovarea la gradul de căpitan, am intrat în Statul Major al Forțelor Terestre, la Serviciu Operații, unde am lucrat 6 ani. Acolo am făcut Secția Relații Sociale, am construit-o în timp, că astea toate au mers o dată cu pașii spre pregătirea Armatei României în procesul de integrare cu NATO, realizarea interoperabilității, obiectivele forței.

Nu vă spun, că nu facem acum o retrospectivă a integrării României în NATO, dar pentru mine a avut un efect major, datorită faptului că a trebuit să lucrez la concret cu ei. Răspundeam de toate trupele românești, trupele coaliției.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Erați și înainte şi sunteţi și acum, după trecerea în rezervă, și îmi impui o scenă, mergeți, nu știu, la piață și oamenii vă știu şi dacă ar fi fost cineva care v-ar fi spus: „Bun, domnule general, italienii au plecat înainte. Au fost voci care i-au lăudat.

Au avut curaj să zică: «Nu, se pleacă». Noi am rămas, după cum aţi spus, între ultimii trei. A fost vorba despre onestitate, despre curaj, despre asumare sau despre o slăbiciune a noastră în relația cu aliații?

Cătălin Tomescu: Domnule, probabil a fost și o combinație. Probabil, Statele Unite… – aici vorbim de politică, nu neapărat de militari; că militarii… nu depinde de noi, statul stabileşte.

Probabil a fost și o combinație între o cerință a Statelor Unite, care ei conduceau misiunea, fără doar și poate, dar e și o asumare a noastră. Păi dacă am început cu tine la drum și e nevoie de mine, mi se pare corect să merg până la la capăt.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Deci, ați merge pe onestitate mai mult decât pe slăbiciune, precum am enumerat mai devreme.

Cătălin Tomescu: Absolut. Şi asumarea. Asta e 1. Şi 2 – oferta a fost făcută la mult mai multe țări. Numai că statul irakian, la vremea respectivă, conducerea irakiană, a aprobat numai patru.

Nu ştiu dacă se știe sau nu; dacă nu, vă spun eu, că știu ce vorbesc. Statele Unite au negociat un an și… rămânerea trupelor până în anul 2009 – de coaliție, mă refer.

După Statele Unite au aprobat Marea Britanie, România, Estonia și El Salvador. Comandant era Odierno, iar comandantul corpului de manevră cine credeți că era? Domnul Lloyd Austin, actualul șef al Pentagonului.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Corect.

Cătălin Tomescu: Mi-a fost șef. Şi sunt foarte onorat, de altfel, de treaba asta.

În El Salvador, după 24 de ore, șeful statului n-a ajuns la un acord cu irakienii privind semnarea unor documente și el a spus: „Mă retrag”, iar Estonia s-a retras pe 5 februarie – nu pot să uit ziua, pentru că e ziua mea, 5 februarie.

Şi chiar am avut onoarea să fiu decorat de ministrul apărării, prezent la activitate în Bagdad – să fiu decorat de Estonia pentru modul în care am sprijinit delegatul estonian de a face un memorandum tehnic cu irakienii.

Probabil că irakienii n-au acceptat. Şi cu noi au fost destul de grei. Care era problema? În Irak încă era valabilă pedeapsa cu moartea, și statul nostru… Şeful statului pe vremea respectivă era domnul Băsescu, şi a zis: „Domnule, nu semnăm așa ceva până nu trebuie să ne respecte o cerință”, care intra în procedura de force protection, protecția forței.

Şi cerința care era: în cazul în care un militar român – este posibil orice în teatru – face o faptă reprobabilă care, potrivit reglementării internaționale și teritoriului irakian – normal, că eşti în țara lor -, trebuie pedepsită conform legii, să fie predat ori trupelor române, ori trupelor americane, pentru a fi judecat pe problema respectivă, dar respectând legile internaționale ș.a.m.d. La noi până la urmă s-a acceptat, dar la țările astea două, nu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): A, interesant!

Cătălin Tomescu: Ăsta ar fi unul dintre motivele care cred eu că i-a făcut pe șefii celor două state mai mici ca contribuție să spună: „Dom’le, noi până aici am stat”. În schimb, noi românii am reușit să semnăm acest tratat, acest memorandum.

Ulterior am semnat și acordul tehnic, în luna martie, și ulterior, în afară de munca efectivă în cadrul comandamentului și în coordonarea trupelor române, am pregătit readucerea trupelor românești în țară, care trebuia să se încheie până la 1 septembrie.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pentru că mai avem câteva minute din interviu, concluzionând: Irakul – pentru că aşa am început, cu cei 20 de ani care să împlinesc de la începutul misiunii de acolo, războiului de acolo -, pentru armata română, militarii care au fost acolo…

Cătălin Tomescu: Oho, păi au fost într-un număr însemnat!

Cristian Dumitrașcu (realizator): …a reprezentat un mare plus.

Cătălin Tomescu: Fără discuţie!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Asta, privind și în perspectiva unui război, Doamne ferește, pe teritoriul nostru.

Cătălin Tomescu: Aici nu… Nu că nu suntem de acord. A fost o contribuție majoră, a contribuit cu certitudine la ridicarea gradului de profesionalism al militarilor. Dar vreau să vă spun că a fost și o treabă care puțin a făcut să se schimbe o mentalitate. Pe scurt, dar e foarte importantă, merită minutele care au rămas pentru treaba asta.

Să vă spun de ce: acești 25 de ani de „peace support operation”, operație de stabilitate – Angola, ONU… Procedurile de acțiune sunt într-un fel la vedere. Nu e război clasic, se respectă regulile de angajare a forței stabilite conform Capitolului VI sau VII din carta ONU, Peacekipping sau Peaceinforcement, pe când ce vedem acum e război clasic.

Că-i zice Putin „operațiune specială”, asta e treabă de semantică şi juridică; ăsta e război curat! Și ce-a făcut? Din cauza faptului că în 30 de ani au fost numai misiuni de genul ăsta, o întreagă generație a crescut cu ideea că numai asta vom face până ieșim la pensie, generații viitoare.

Ei, se vede treaba că ce a făcut Putin acum ne-a întors! Păi de ce vorbește Cavoli și alți generali – comandantul suprem al SACEUR, NATO – că trebuie să revenim la războiul clasic, convenţional?

Pentru că ne forțează amenințarea. Ca să se înțeleagă ce greu ne-a fost. Dar din punct de vedere al relaționării acțiunilor din Irak cu războiul clasic, aici pe undeva a fost un minus, pentru că s-a creat în mintea militarilor această idee că ăsta e tipul de acțiune pentru care trebuie să ne pregătim. Fals total!

Personal, tot timpul am zis – bine, la mine e şi mentalitatea de tanchist: dom’le, prima dată ne pregătim de război și, de acolo, după aia ne ducem oriunde! Păi armata nu trebuie să se pregătească de război? Da!

Pe vremea lui Ceauşescu am fost și la agricultură, acum mergem – şi înainte și acum – la inundații, mergem iarna să ne ajutăm… Clar, resortul civil și sprijinul față de populație. Da, dar pregătirea nu e să ne ducem la inundații! Pregătirea trebuie să fie de război, că după aia putem să facem orice.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Finalul aparține, precum am spus şi la început, unei analize, pentru că sunteți un reputat analist militar și vorbiți aproape în fiecare zi, la diferite posturi de televiziune și de radio, despre situația actuală în care ne aflăm noi aici, la limita de sus a cerului, la granița cu cel mai îngrozitor război din Europa de după cel de-al Doilea Război Mondial.

S-au întâlnit președintele chinez cu președintele rus. Cât credeți că schimbă pentru noi paradigma chestiunea asta?

Cătălin Tomescu: Domnule, reiau ceea ce am spus deja, că îmi mențin părerea: 1 – China a început să mute pe tabla de șah a planetei.

Că le convine, nu le convine la americani sau altora, sau nouă, sau oricui vreți, contează mai puțin. Din punctul meu de vedere, a ieșit din postura puțin retrasă…

Cristian Dumitrașcu (realizator): De arbitru, dacă vreți…

Cătălin Tomescu: Da. Ponderată, puțin retrasă. E au fost agresivi numai în domeniul capacitării resurselor de orice fel de pe toate continentele, mecanismele economico-financiare mari, care le convin, potrivit propriilor interese.

Să nu uităm că fiecare ţară merge conform propriilor sale interese. Domnul Xi când s-a dus la Moscova să se întâlnească cu Putin s-a dus ca să-și atingă obiectivele Chinei, nu atât de mult ale lui.

Deci China a început să joace rolul de jucător global. În lumea multipolară, de care se vorbește, este clar că China și-a luat rolul în serios, și americanii știu asta, nu trebuie să le-o spun eu.

Al doilea lucru: s-a văzut clar, din punctul meu vedere, că Rusia și-a semnat statutul de vasalitate față de China. Își dau seama că altfel nu se poate să iasă cât de cât onorabil din acest conflict şi au nevoie de sprijinul Chinei atât din punct de vedere economico-financiar, cât și din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere militar. Acum, dacă o să mă întrebați dacă o să le dea tancuri și avioane, nu știu.

Ideea e că ce sunt eu convins – și cu asta am încheiat: cu certitudine, decizia dacă urmează să-i sprijine cu armament greu, nu numai cu armament nonletal și cu tehnologie, sigur ei au calculat dacă le aduce avantaje sau nu le aduce avantaje, potrivit propriilor interese.

De ce spun asta: păi China, care e cel mai mare producător manufacturier de pe glob, aprovizionează și UE și multe piețe… Statele Unite – mergeți într-un Wallmart, în Statele Unite, și dacă 90% din mărfuri nu-s din China, nu mai zic o vorbă. Prin urmare, păi trebuie să le vinzi. Cui le vinzi, celor săraci sau celor bogați?

Păi le vinzi celor bogați! Și atunci, dacă tu ai face treaba asta și te declară cineva că ar trebui să suporţi sancţiuni, îți mai convine? Nu știu asta, că eu la mecanisme macrofinanciare nu mă pricep; să vorbească cei care au şcoală.

Dar ca să analizez problema din perspectiva asta, sunt convins că ei și-au făcut calculele și, în funcție de decizia luată, vom vedea dacă va veni sprijinul cu armament greu sau cu avioane, ș.a.m.d. sau nu. Pentru că eu sunt convins că vor acționa în propriul interes.

Există un semnal major și pentru poporul rus. A arătat: „Uite, am venit” – recunosc, care e mare lucru pentru Putin, vă dați seama, e balon de oxigen, fără doar și poate. 2 – Statelor Unite: „Vedeţi că am început să mutăm și noi, nu mai stăm în expectativă, ne uităm și declară unul pe ici, pe colo…”

Nu, a venit Xi, care deja are al treilea mandat, care… Nu e cazul să mai dezvoltăm ce greutate are șeful Chinei la momentul actual, indiferent de regim.

Şi a treia treabă care iar ar fi importantă aici, în afară de balonul de oxigen către Putin și mesajul către societatea la nivel global și statele importante gen SUA, este și pentru statul ucrainean, din punctul meu de vedere, că trebuie cineva de la ucraineni să analizeze şi acolo. S-a vorbit și cu domnul Zelenski, nu prea s-a spus ce s-a discutat…

Să nu uităm că și cu Putin, cu o seară înainte, a vorbit patru ore jumate! Cu translație, să zic că le-a luat vreo oră jumate, că mai îngreunează… Probabil trei ore. O, păi vă dați seama că ar fi…

Cristian Dumitrașcu (realizator): Când au mai vorbit ei vreodată trei ore, față în faţă?

Cătălin Tomescu: Să vorbești trei ore! De știut, ar valora un milion de puncte să știm ce s-a discutat în astea trei ore, pentru că acolo sigur s-au discutat niște lucruri cu totul și totul altele…

S-a discutat în plasa celor discutate la conferința oficială, care alea sunt pregătite dinainte; au schimbat câteva virgule și câteva verbe în noaptea aia, în rest totul era pregătit. Să știm ce s-a discutat în alea trei ore!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, Domnule general, lucrurile sunt în desfășurare. De abia aștept să ne vedem și următoarea dată aici, la radio, și la podcastul „Jurnal Militar”!

Vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Cătălin Tomescu: Şi eu vă mulțumesc! Să avem o primăvară frumoasă și să sperăm să ne revenim din toate punctele de vedere.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulțumesc!

Ştefan Ciochinaru: Având în vedere că atât China cât și Rusia au probleme teritoriale, mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 17:27

Una dintre întrebările săptămânii trecute a fost următoarea: Se implică Beijingul în Ucraina? Președintele Xi Jinping a fost reales în fruntea Partidului Comunist Chinez. În primul discurs ținut cu pumnul drept ridicat, președintele Xi a declarat: trebuie să facem din armată marele zid de oțel.

Bugetele planificate ale Chinei pentru anul în curs prevăd cheltuieli declarate pentru apărare de 225 de miliarde de dolari, cu cea mai rapidă rată de creștere din 2019 încoace.

Cu toate acestea, cheltuielile Chinei pentru apărare sunt mult mai mici în comparație cu cele ale Statelor Unite ale Americii, care vor aloca părerii peste 860 de miliarde de dolari. Dar analiștii estimează că Beijing-ul cheltuiește mai mulți bani pentru armată decât sumele anunțate oficial.

Statele Unite susțin că Beijingul ia în considerare să furnizeze arme și muniții Rusiei, acuzații pe care China le neagă cu fermitate. La un an de la invazia rusă în Ucraina, Moscova a fost afectată de sancțiunile fără precedent impuse de Occident.

Dar China, care și-a declarat prietenia fără limite pentru vecinul său din nord, a adus Kreminului un colac de salvare economic, temperând impactul excluderii Moscovei din sistemul financiar global.

Radu Dobrițoiu a realizat o dezbatere, joi seara, la Euroatlantica, la Radio România Actualități, despre China și despre dorința Beijingului de a-și extinde influențele sale, nu doar economice, ci și politice și militare, inclusiv spre Europa și, în acest context, despre o eventuală dorință a Chinei de a sprijini militar Rusia în războiul din Ucraina.

Invitați prin telefon au fost generalul-maior în rezervă Dan Grecu, analist militar și profesor universitar, și profesorul de relații internaționale Ștefan Ciochinaru, jurnalist și analist de politică externă.

Vă oferim un fragment din emisiunea Euroatlantică, din data de 16 martie 2023.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule Ciochinaru, credeți că războiul schimbă ierarhii internaționale în favoarea Chinei?

Ştefan Ciochinaru: Da, vechea ierahie internațională, care situa Rusia pe locul doi ca putere militară cel puțin, locul doi va fi liber acuma, inclusiv pentru puterea militară a Chinei.

Dar este încă mult prea devreme ca să vorbim despre așa ceva, pentru că, China are încă o rămânere în urmă semnificativă din punct de vedere militar, în pofida faptului că și-a dezvoltat flota foarte în ultimii ani.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, China dispune de cea mai mare industrie de semiconductori, are o importantă capacitate de producție pentru componente microelectronice. Sunt aceste elemente de sprijin neletal importante pentru industria militară a Rusiei?

Dan Grecu: Sunt indiscutabil importante. De altfel, chiar astăzi apăruse o știre cum că pe frontul din Ucraina rușii utilizează drone așa-numitele drone de jucărie, cele ce poți să le cumperi online de la diferite companii.

De fapt, ele nu sunt chiar de jucărie, dar  oricum sunt de mici dimensiuni, nu sunt sofisticate și nici adaptate utilizării militare. Dar, dacă îmi permiteți, pe lângă cele ce le afirmați, domnule Ciochinaru, și foarte bine, da, sunt cu totul de acord cu domnia sa, părerea mea este că autoritățile chineze vor rămâne în general pro Moscova, nu neapărat pe livrarea de armament.

Și este posibil ca foarte, foarte ascuns să fie o livrare de muniții, că dacă va ajunge Rusia la fundul sacului, dar rușii încă mai au resurse suficiente din punctul ăsta de vedere, mă refer la muniții, încă o dată, pentru armament, dar este oarecum alături de Rusia, în sensul că ați văzut și dumneavoastră, totdeauna China a spus că problema… ruşii au cereri legitime privind securitatea lor, respectiv cele adresate Ucrainei și implicit NATO.

De asemenea, că Rusia identifică corect și China este de acord cu extinderea NATO și acțiunile Statelor Unite. Sunt principalele cauze pentru criza dintre Rusia și Ucraina.

Și, nu în ultimul rând, că, în general o astfel de confruntare în folosul Ucrainei și care ar duce la căderea regimului Putin ar putea să creeze un precedent nu prea plăcut pentru autoritățile chineze și în special pentru Partidul Comunist. Firesc, că aia e forţa conducătoare acolo, în Republica Populară.

Ştefan Ciochinaru: Ei, de asta îmi place mie să fiu într-o emisiune cu domnul general Grecu, pe care îl salut cu tot respectul, pentru că comentariile dânsului sunt deosebit de provocatoare, de zi.

Aveţi dreptate, domnule general, sunt cel puțin două planuri majore care trebuie avute în vedere. Primul se bazează pe faptul că între Putin și Xi Jinping există o adevărat frăţie ideologică și chiar strategică, ambii identificând în Occidentul liberal dușmanul care trebuie învins cu orice preț. Și, din punctul acesta de vedere, întrebarea este: cât de departe e dispus să meargă președintele chinez? Va merge el până acolo încât să susțină pe faţă, masiv efortul de război al Rusiei? Nu ştim.

Și al doilea plan de analiză implică locul și rolul Chinei în economia globală. După anii de pandemie și retragerea unor investiții și întregi industrii, mai ales americane, astăzi, China se găsește la cel mai mic nivel de creștere economică din ultimii 40 de ani.

Singura ei șansă este, atunci, revenirea pe deplin în circuitul economic occidental global, acolo unde America este mina ei de aur. O susținere a Rusiei cu armament letal ar fi calea sigură de izolare și prăbușire economică a Chinei.

Nu cred că am risca prea mult anticipând că nu o va face, dar e limpede şi vă dau perfectă dreptate că Beijingul trăiește acum o veritabilă sfâșiere, între dorința sa ideologică de a combate Vestul, susținând Rusia, și realitatea dură e că, din punct de vedere politic, economic și chiar militar, nu poate să o facă.

Poate că și din acest motiv, la Congresul Poporului, despre care vorbea domnul Dobrițoiu, de săptămâna trecută, pentru prima oară de la preluarea puterii în China, președintele Xi Jinping a postulat că reunificarea cu Taiwanul trebuie să se facă pe cale pașnică, de unde se vede că războiul ăsta din Ucraina are proprietatea magică de a deschide până şi ochii visătorilor revoluționari roșii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule general Dan Grecu, un raport al Pentagonului arată arsenalul nuclear al Chinei este pe cale să se tripleze până în 2035, ajungând la 1.500 de focoase nucleare.

De asemenea, documentul indică perfecționarea constantă a Forțelor Aeriene chineze. Dar China va avea nevoie de uraniu îmbogățit. Este posibil să îl procure din Rusia?

Dan Grecu: Nu numai că este posibil, deja îl procură din Rusia. S-au făcut referiri încă de câteva luni despre transportul de uraniu îmbogățit, nu știm cât de îmbogățit, dinspre Federația Rusă către Republica Chineză. Dar, dacă ați amintit de armamentul nuclear în general, este adevărat că ei și-au propus practic mai mult decât o triplare până în 2035, pentru că la ora actuală se pare că Republica Populară are undeva în jur de 400-410 focoase nucleare, care pot fi folosite de pe sol, din aer, de pe nave, chiar și de pe submarine.

Ceea ce este însă foarte important de menționat este că au foarte, foarte multe din aceste mijloace, în special rachetele intercontinentale, dar și rachetele de croazieră pe care au început să le producă, sunt toate produse undeva după 2010-2015, unele chiar 2020, 2018-2020, adică o înnoire accentuată a armamentului nuclear, ceea ce este foarte important.

Cu uraniul, cum am spus, nu se pune problema. Iar concomitent cu dezvoltarea Marinei și Forțelor Aeriene, care par din punctul meu de vedere favorizate în raport cu Forţele Terestre, dar acolo stau bine, că sunt mulți.

Această dezvoltare și modernizare a capacităților nucleare arată că Republica Populară vrea să ajungă și aici să aibă un cuvânt greu de spus, nu numai în comerțul mondial și în alte domenii.

Radu Dobrițoiu (realizator): Domnule profesor Ștefan Ciochinaru, vă adresez aceeași întrebare: de ce este China interesată să își multiplice acest factor de putere reprezentat de focoasele sale nucleare?

Ştefan Ciochinaru: Pentru că a învățat lecția ucraineană. Dacă nu exista arsenalul nuclear rusesc, rușii erau acum bătuți cu papucul de la baie. Doar arsenalul nuclear este cel care a împiedicat o înfrângere catastrofală a Armatei Roșii.

De aceea și Putin, de aceea și generalii lui, de aceea și fostul premier și președinte al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, reiterează de câte ori au ocazia, că amenințarea nucleară, pentru că e singura care îi ține în picioare, şi atunci chinezii au înțeles lucrul acesta și își măresc și își vor mări, fără îndoială, arsenalul nuclear, nu e o simplă dorință, domnul general Grecu, arăta că deja s-au apucat de treabă, pentru că în felul acesta vor descuraja un atac împotriva Chinei.

Acum, sigur, nimeni nu vrea să atace China, cum nimeni n-a atacat Rusia și nici nu dorea să atace Rusia. Având în vedere că ambele țări au probleme teritoriale, o intenție revizionistă, dacă nu chiar o politică revizionistă pusă în practică, atunci mărirea arsenalului nuclear poate să fie o poliță de siguranță. Asta este opinia mea.

Sursa foto: South China Morning Posts

Joe Biden a solicitat creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024

Publicat de Gabriel Stan, 20 martie 2023, 16:09

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Președintele Statelor Unite, Joe Biden, a solicitat Congresului american creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru anul 2024 la 886 miliarde de dolari, cel mai mare buget de apărare pe timp de pace de până în prezent.

Suma include o majorare cu 5,2 procente a soldelor militarilor, fonduri semnificative pentru cercetare și dezvoltare și cheltuieli suplimentare pentru muniții.

Atât Congresul, cât și administrația americană au în atenție un posibil război prelungit în Ucraina și potențiale conflicte viitoare cu Rusia și China.

Războiul din Ucraina a arătat armatei Statelor Unite că are nevoie de rezerve mai mari de anumite tipuri de munții.

Bugetul propus accelerează, de asemenea, ritmul achiziției de avioane de luptă F35 cu încă 81 de bucăți, cel mai mare program de înarmare al Pentagonului.

Printre prioritățile noului buget se află modernizarea triadei nucleare de rachete balistice intercontinentale sol-sol, bombardiere și submarine cu rachete balistice, construcția de nave și dezvoltarea de capabilități în spațiul extraterestru.

Dorin Gal: Bahmut este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, în timp ce ucrainenii se folosesc de el pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțele Rusiei

Publicat de Gabriel Stan, 13 martie 2023, 11:46

La Subiectul Săptămânii facem și astăzi o analiză politico-militară la zi a războiului din Ucraina și discutăm și despre relațiile Chinei cu Rusia, respectiv Statele Unite ale Americii, în contextul în care normalizarea, dar mai ales acutizarea celor din urmă, va avea, cu siguranță, dacă nu cumva are deja efecte în întreaga lume. Interlocutor Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Bine ați venit la ”Jurnal militar”!

Dorin Gal: Bine v-am găsit, mulțumesc mult pentru invitație!

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Domnule Gal, parafrazând o carte celebră și un film multipremiat despre un conflict de acum mai bine 100 ani, aș spune despre războiul din Ucraina din ultimele săptămâni – nimic nou pe frontul de est. Sigur, nimic semnificativ nou sau foarte, foarte important. Cel puțin asta este prima impresie pe care ne-o facem din știrile ultimelor zile. Putem caracteriza actuala fază a conflictului ca fiind una cu o evoluție mai lentă sau este liniștea de dinaintea furtunii?

Dorin Gal: Sigur, am putea să o caracterizăm printr-o evoluție mai lentă. În același timp, orice fel de evoluție după atât timp de la începerea conflictului are repercusiunile sale.

Putem să descriem această perioadă a războiului din Ucraina ca fiind una care se caracterizează printr-un nivel intens de epuizare, atât al combatanților, cât și a resurselor.

Există probleme în ceea ce privește muniția raportate de ambele părți și este extrem de benefic faptul că statele occidentale continuă să rămână unite în procesul de a trimite cât mai mult ajutor posibil Ucrainei.

În același timp, o să vorbim și de situația din Bahmut, care este hot topicul, din păcate, al războiul în aceste momente. Există rapoarte conform cărora luptele s-au intensificat din nou. Rapoartele arată că Rusia a înconjurat deja din trei părți orașul.

Trebuie să subliniem că acest oraș este un obiectiv de natură simbolică pentru Rusia, nu unul operațional, pentru că, din punct de vedere strategic, câștigurile nu ar justifica pierderile de până acum.

În același timp, ucrainenii se folosesc de Bahmut pentru a ține cât mai mult posibil pe loc forțe ale Rusiei, care astfel nu vor fi trimise în altă parte pe front. În același timp, se tot vorbește despre ofensiva Ucrainei care s-ar pregăti.

Mai toate sursele care urmăresc războiul previzionează că cel târziu în luna mai ar urma să se declanșeze această ofensivă.

Chiar și președintele Zelenski a declarat că se pregătește cât mai curând posibil, iar adjunctul șefului serviciilor de informații din Ucraina a declarat că obiectivul Ucrainei în această ofensivă va fi scindarea frontului rus pentru a opri liniile de aprovizionare de către Crimeea și către restul teritoriului Federației Ruse.

De asemenea, un punct care mi se pare important să-l subliniem este că aproape toți cei care monitorizează războiul din Ucraina afirmă că liderii armatei de la Kiev așteaptă întoarcerea trupelor pregătite acum în cadrul misiunilor de antrenament oferite de UE și de NATO.

Desigur, vorbim încă de foarte puțin personal, e foarte important să ajungă pe front la timp, dar acestea sunt lucrurile care se desfășoară în momentul de față.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și Ucraina așteaptă în continuare sprijin din partea statelor Uniunii Europene, din partea NATO.

Dorin Gal: Desigur, este extrem de important ca întreg Occidentul să continue să susțină Ucraina. Chiar domnul ministru al apărării, domnul Tîlvăr, a participat în săptămâna care a trecut la reuniunea miniștrilor apărării de la Stockholm, unde s-a reiterat și acolo susținerea pe care întreg Occidentul va continua să o ofere Ucrainei.

Deci, într-adevăr, desigur, ca în orice operațiune de acest nivel există dificultăți, dar susținerea Occidentul este acolo și e foarte important să fie, iar România să fie implicată și ea cât de mult posibil în acest proces.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Ne-aţi spus ce urmărește Ucraina. Rusia ce planuri ar avea? Printre altele, citim în presă că e posibil un atac al Rusiei asupra Moldovei. Sunt motive să credem că așa ceva este posibil?

Dorin Gal: Dacă acest război ne-a învățat ceva până acum, este că nici măcar în 2023 nu ar trebui să spunem cu certitudine cât de departe poate escalada o dispută și ce este posibil și ce nu.

Din orice punct de vedere, care are oricât de puțină logică politică, economică sau militară, un atac direct al Rusiei asupra Moldovei pare greu de crezut. Însă, și din nou subliniez, niciun scenariu nu poate fi exclus atunci când vorbim de Rusia, pentru că riscăm să ne înșelăm.

După cum spuneam, chiar domnul ministru al apărării naționale a participat la reuniunea informală a miniștrilor apărării de la Stockholm și chiar la această reuniune s-au stabilit două măsuri de asistență pentru Republica Moldova în valoare de 47 milioane de euro. Deci, sprijinul este acolo.

Ce mi se pare important de înțeles aici este că Republica Moldova se află deja de ceva vreme sub o presiune din partea Moscovei în ceea ce privește folosirea acelor instrumente hibride prin care se încearcă destabilizarea și subminarea conducerii de la Chișinău. Deci, presiunea există deja, astfel că este foarte importantă oferirea de sprijin continuu Moldovei și mărirea capacităților de reziliență în acest domeniu.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Rusia are puțini prieteni în acest moment și doar câțiva dintre acești prieteni sunt actori cu adevărat importanți la nivel mondial. Cu o excepție notabilă, însă, aș spune este vorba despre China. Este cu adevărat China un aliat al Rusiei în acest moment?

Dorin Gal: China, la fel ca și Rusia, este un stat revizionist care urmărește destabilizarea ordinii internaționale liberale și urmărește să-și atingă propriile obiective. Noul ministru de externe al Chinei, în declarația sa inaugurală, chiar a criticat SUA referitor la politicile sale și a descris relația dintre Rusia și China drept un model de susținere și stabilitate.

În același timp, nu este clar pe termen lung cât de mult coincid obiectivele Rusiei și Chinei, dar pe termen scurt există într-adevăr un interes pentru apropiere. Efectele sancțiunilor impuse de către Occident asupra Rusiei nu vor face decât să accentueze dependența pe care o are față de China, iar tocmai lucrul care menține la cote ridicate relația dintre Beijing și Moscova în acest moment este dorința amândurora de a diminua influența occidentală.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Dorin Gal: În principal, a Statelor Unite ale Americii.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Așa cum ați spus și dumneavoastră, critica pe care a făcut-o actualul ministru de externe la adresa Statelor Unite nu este prima declarație a liderilor chinezi, a liderilor de la Beijing referitor la acest subiect, chiar în ultima perioadă retorica a lor a fost extrem de virulentă la adresa Statelor Unite. Sunt relațiile chino-americane așa de tensionate în această perioadă?

Dorin Gal: Relațiile dintre Statele Unite și China au tot fost într-o continuă deteriorare în ultimii ani. Au fost bineînțeles și încercări de apropiere. Pe de altă parte, pozițiile din acest moment sunt mult diferite și asta duce la dispută.

Ceea ce ar trebui să înțelegem este că SUA și China se află într-o competiție pentru influență în zona indo-pacifică, iar structura întregii relații dintre Washington și Beijing se bazează pe problema Taiwanului.

Aceasta este linia roșie unde se opresc orice negocieri între cele două state. De menționat că SUA au cerut în mod expres Chinei să nu livreze armament către Rusia. Pe de altă parte, orice acțiuni de acest tip a Chinei, orice livrare de armament către Rusia ar declanșa probabil un șir de sancțiuni occidentale asupra Chinei, care ar afecta poziția Chinei în mediul internațional.

În același timp și, din nou mi se pare important să subliniem, este la fel de adevărat că atât SUA, cât și China înțeleg faptul că un război nu ar fi în beneficiul nimănui și că este necesară totuși găsirea unui mod de conviețuire.

Motivul de îngrijorare aici sunt ambițiile tot mai mari ale Chinei și faptul că se vede că Beijingul are dorința de a ajunge la statutul de super-putere în relațiile internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Și când credeți că o să ajungă China cu adevărat o superputere?

Dorin Gal: Este o întrebare la care răspunsul cred că este destul de volatil, depind foarte mulți factori. Ceea ce ar trebui explicat aici este că înainte de apariția liderului de acum al Chinei, de Xi Jinping, de fapt politica celor de la Beijing se baza pe lipsa de dorință de a ajunge la acest statut. Numai de când a ajuns Xi Jinping putem vorbi de o Chină care își dorește să se emancipeze și să ajungă o super-putere.

Desigur, vorbeam și anterior de comparația dintre Rusia și China, că amândouă ar fi state revizioniste, care doresc schimbarea ordinii liberale occidentale. Ele o fac în moduri diferite.

Vedem foarte bine ce se întâmplă cu Rusia și cu agresiunea sa militară și cu acest război fără sens. Pe de altă parte, China o face într-un mod mai asiatic, să-i spunem, o face într-un mod mai voalat.

O face cu influență economică, o face cu foarte mulți bani oferiți în statele din întreaga lume. Vorbim de acel Belt and Road, acea inițiativă Belt and Road a Chinei.

Cred că depinde cum caracterizăm superputere. Ceea ce putem spune cu certitudine, în acest moment, este că statul chinez a devenit un actor foarte, foarte important în contextul relațiilor internaționale.

Bogdan Silviu Răducan (realizator rubrică): Invitatul „Subiectului săptămânii” de a fost Dorin Gal, cercetător științific la Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară. Mulțumesc.

Reuniunea miniștrilor apărării din țările membre ale NATO

Publicat de Gabriel Stan, 20 februarie 2023, 14:34

Sonia Raicu (realizator rubrică): La Cartierul General al NATO de la Bruxelles au avut loc în zilele de 14 și 15 februarie Reuniunea grupului de contact pentru Ucraina și, respectiv, cea a miniștrilor apărării din statele membre ale Alianței Nord-Atlantice.

În cadrul ministerialei s-a decis continuarea întăririi posturii de descurajare și apărare a Alianței, care include și noi orientări pentru planificarea apărării NATO, a declarat la finalul întâlnirilor secretarul general Jens Stoltenberg.

Jens Stoltenberg: Trăim într-o lume mai periculoasă, în care avem comportamentul agresiv al Rusiei, amenințarea continuă a terorismului și provocările puse de China.

Planurile de apărare ale NATO vor conduce la schimbări de capacitate în anii următori pentru a ne asigura că descurajarea și apărarea noastră rămân puternice și credibile.

Sonia Raicu (realizator rubrică): Miniștrii apărării au discutat și despre modalitățile de creștere a capacităților industriale pentru a reface stocurile de armament și muniții aflate la o cerere mai mare ca niciodată, în condițiile sprijinului aliat pentru Ucraina.

S-a făcut referire, de asemenea, la importanța investițiilor mai mari în apărare și despre viitoarele angajamente în acest sector dincolo de orizontul anului 2024.

România a fost reprezentată la Bruxelles de ministrul apărării, Angel Tîlvăr, și de șeful statului major al apărării, generalul Daniel Petrescu.

Ștefan Ciochinaru: Când se va termina acest război, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Va trebui să preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea

Publicat de Gabriel Stan, 21 noiembrie 2022, 14:53

La „Subiectul săptămânii” a fost realizată o analiză a situației geopolitice internaționale, cu accent pe războiul ruso-ucrainean. Cristian Dumitrașcu a realizat interviul cu profesorul de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Domnule profesor, bun venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Nu ne-am mai auzit de ceva vreme, dar, iacătă, avem motive destule să discutăm despre ce se întâmplă pe scena internațională. Aș spune, chiar de la început, una caldă, una rece.

Să spunem că întâlnirea dintre Biden și liderul chinez se poate trece la cea caldă, iar apoi, criza ucraineană continuă. Avem și cele două rachete căzute în Polonia.

Ștefan Ciochinaru: Să începem cu cea caldă – și este de o importanță extraordinară. Constat că sunteți singurii în mass-media care ar fi decelat corect importanța întâlnirii dintre președintele Biden și președintele Xi, care s-a soldat cu, aș zice, un pas mic în relațiile bilaterale, dar un pas uriaș în cele internaționale.

Pentru că la sfârșitul acestei întâlniri, președintele Chinei, Xi Jinping, a declarat – și vă citez aproape cu ghilimele: „China nu caută să schimbe ordinea internațională actuală”. Și închid aici acest citat de o importanță uriașă, pentru că practic, președintele Xi Jinping a semnalat în felul acesta că țara sa, China, iese din acea alianță revizionistă care s-a ambiționat să schimbe ordinea lumii, o ordine bazată pe reguli și care era compusă din Rusia, Iran, Coreea de Nord și – se presupunea – și China.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, foarte important. Iată că s-a tot vorbit în presa internațională despre eliminarea, practic, din cursa asta geopolitică mondială a Rusiei, de fapt.

Ștefan Ciochinaru: Da, pentru că s-a mai convenit acolo ceva și anume, s-a convenit să se renunțe la orice amenințare nucleară în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Ăsta cred că este un pas foarte mare pe care l-a făcut America, pe de o parte, și, iată, China a acquiesat.

Ștefan Ciochinaru: Și, iată, și China și asta conferă lumii o gură de oxigen, o liniște de care era foarte mare nevoie în relațiile internaționale.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Interesant, de asemenea, felul în care s-a poziționat..

Ștefan Ciochinaru: Erdogan…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): … pentru că se pare că a avut iar o poziție diferită.

Ștefan Ciochinaru: Da, președintele Turciei face un balet diplomatic, aș zice, extrem de interesant, maximizând la maximum situația geopolitică a țării sale și încercând să intermedieze între lumea liberă și Rusia, între țările din Asia Centrală, Orient și Occident.

Nu este surprinzător, este un curs politic pe care președintele Erdogan l-a adoptat de la începutul acestui conflict și în felul acesta reușind să capitalizeze în planul politicii internaționale foarte mult.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Întorcându-ne la Ucraina noastră cea de toate zilele, iată că se fac în curând nouă luni.

Ștefan Ciochinaru: Se fac nouă luni, nouă luni în care am strâns foarte multe întrebări. Sunt sunt numeroase interogațiile, domnule Dumitrașcu, pe care le ridică acest mare război din secolul 21. Sunt numeroase.

De ce sunt bombardate școlile și spitalele? De ce sunt bombardate cartierele de locuințe, de ce sunt amenințate centralele nucleare și barajele de acumulare, de ce sunt detonate silozurile alimentare, de ce NATO interzice Ucrainei bombardarea în adâncime a pozițiilor rusești, dar Rusia poate bombarda până la granița cu NATO, și, iată, prin accident și dincolo de ea.

Eu cred că atunci când se va termina acest război, pentru că se va termina, rolul ONU și al dreptului internațional vor trebui revizuite. Și vă dau un singur exemplu: de ce, de exemplu, în conflictele viitorului, ONU să nu preia în custodie centralele nucleare, care sunt o amenințare pentru toată lumea, nu doar pentru cei care se află în dispută pe front?

De ce în astfel de situații nu s-ar putea institui o zonă de interdicție, o fâșie de 100 de kilometri la frontiera cu țările nebeligerante? Atunci, astfel de accidente, cum a fost cel al căderii rachetei în Polonia, nu ar mai fi posibile. Deci primejdia de escaladare a războiului ar fi înlăturată. Și sunt numeroase astfel de probleme pe care acest război le ridică.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Către finalul interviului, după toate cele care s-au întâmplat în această săptămână – și iată, a fost și întâlnirea miniștrilor apărării din NATO la Bruxelles – lucrurile par a se îndrepta către o rezolvare, către un final. Sau încă nu vedem luminița de la capătul tunelului?

Ştefan Ciochinaru: Părerea mea este că în acest moment nu se mai joacă pe front, ci se joacă pe frontul din interiorul Rusiei, de la Moscova.

Acolo s-a constituit, de fapt, în ultima lună, luna octombrie, s-a constituit așa, pe nesimțite, o troică, un nou centru de putere rusesc, format din bucătarul Prigojin, generalul terorist Surovikin și aventurierul Kadîrov.

Acești trei oameni, dintre care doi au armate particulare, atenție, au intrat în dispută directă cu armata rusă, cu ministrul apărării, Șoigu, care încă este susținut de Vladimir Putin. În momentul de față are loc o luptă pentru putere fără niciun fel de menajamente înăuntrul Rusiei. Acolo este, cred eu, adevăratul front în momentul de față, cu toate că, sigur, ce se întâmplă în Ucraina continuă să îmbrace culori dramatice. Recentul bombardament…

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Teribil.

Ştefan Ciochinaru: Aproape 100 de rachete Kalibr a însemnat o desfășurare de mare forță și, din câte am înțeles de la specialiștii militari, rușii ar mai avea aproape cam tot 100 de rachete Kalibr în rezervă, dar ar fi ultimele.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Da, ceea ce cumva, logistic, s-ar putea ca aici să se…

Ştefan Ciochinaru: Ceea ce cumva conturează răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Așa este.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult. Interesantă perspectiva asta. Am mai văzut așa ceva în 1917 în Rusia.

Ştefan Ciochinaru: Este, observația dumneavoastră este extrem de pertinentă. Retrăim acea perioadă. Se apropie cu pas vertiginos o perioadă revoluționară în Rusia, poate chiar insurecțională, poate chiar de război civil.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc tare mult pentru momentele, pentru minutele acordate.

Sunt convins că erați așteptat de mulți ascultători care de fiecare dată ne-au dat semnale că vă mai vor aici, la „Jurnal militar”, cu analizele dumneavoastră.

Ne mai auzim aici, la Radio România Actualități și în toate posturile teritoriale ale Radio România. Vă mulțumesc și ne mai auzim la radio.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere și un îndemn pentru ascultătorii dumneavoastră: să țină aproape un aparat de radio cu tranzistor pentru a asculta Radio România în caz de Doamne ferește.

Cristian Dumitraşcu (realizator rubrică): Vă mulțumesc! O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: O zi bună!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca, dar joacă această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului. De facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan

Publicat de Gabriel Stan, 8 august 2022, 15:20

Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost analistul militar, profesor de relații internaționale, Ștefan Ciochinaru. Acesta a făcut o analiză a celor trei crize mondiale, din Ucraina, Balcani și Taiwan.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Domnule Ciochinaru, această situație fără precedent, sunt deja trei puncte fierbinți pe planetă. Să vorbim despre războiul din Ucraina, iată, și Balcanii sunt pe cale să ia foc, și mai ales zona China-Taiwan. Pornim de la Ucraina?

Ștefan Ciochinaru: Cu care doriţi dumneavoastră, pornind de la Ucraina, cu atât mai mult cu cât ascultătorii dumneavoastră sunt privilegiaţi.

Noi am anticipat că după Ucraina vom asista la tensionarea a încă două zone și indicam atunci și Strâmtoarea Taiwanului și zona Balcanilor ca fiind cele mai predispuse la apăsarea butoanelor de către Moscova, pentru a se crea tensiuni.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Pentru că, fără îndoială, este vorba despre butoanele Moscovei aici, în Balcani.

Ștefan Ciochinaru: Sigur că da, iar dincolo este vorba de alianţa strategică dintre Xi Jinping și Vladimir Putin.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Cum vedeți dumneavoastră războiul din Ucraina? Cum stau ucrainenii față de, să zicem, acum o lună?

Ștefan Ciochinaru: Faţă de acum o lună stau mai bine, pentru că acum o lună dacă vă amintiţi a început acea ofensivă în Donbas, o ofensivă bazată pe tehnicile mongole, pe tehnicile vehilor lor stăpâni, şi anume /pustiirea/ totală.

Au fost executate bombardamente masive cu artileria rusă, acolo ruşii stau foarte bine la piesele de artilerie, au distrus absolut totul şi după ce au distrus, au înaintat câţiva kilometri. Asta a fost marea ofensiva din Donbas.

Din fericire, s-au oprit, pentru că sunt epuizaţi, pentru că pierderile rușilor au fost uriașe și între timp Ucraina a dezvoltat acțiuni de contraatac în sud, în regiunea Hersonului, obligând ruşii să se deplaseze, după cum vedem în ultimele 48 de ore, să deplaseze trupe acolo pentru a putea să menţină linia frontului, care se clatină foarte puternic sub loviturile ucrainene. Suntem, însă, departe de un contraatac semnificativ, așa cum am noi am mai discutat, domnule Dumitraşcu.

Este nevoie ca armamentul venit din partea a ţărilor NATO și a Statelor Unite să fie asimilat de către armata ucraineană. Specialiştii spun că asta se va întâmpla undeva la sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie. Deci, până atunci sunt, ca să zic așa, acțiuni de pregătire a viitoarei cofruntări.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vorbeaţi mai devreme despre atacurile de artilerie. Specialiștii militari, chiar din armata română, vorbesc despre o schimbare de paradigmă, despre faptul că între timp, o dată cu acest conflict între Rusia și Ucraina, artileria devine, iată, o armă principală, nu mai este doar o armă de suport, prin aceste tiruri neîntrerupte și acestei distrugeri extraordinare pe care le-au provocat.

Ștefan Ciochinaru: Cu tot respectul, dar nu m-aş grăbi să fac o astfel de afirmație. Asta s-a întâmplat în contextul specific al frontului din Donbas, unde ruşii nu s-au confruntat cu o forţă pe măsura lor. Imaginaţi-vă că ar fi avut în faţă o armată NATO, artileria lor nu ar mai fi făcut doi lei atunci, pentru că ar fi existat o ripostă pe măsura.

Ucrainenii nu au, însă, nici artileria şi nici artileria reactivă, nu au rachetele cu care să distrugă aceste baraje de artilerie. De aceea, a apărut acum ca o floricică artileria rusă. Să fim serioşi, armata secolului 21 e cu totul altceva decât ceea ce a fost la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Ruşii se confruntă acolo, în Ucraina, cu o armată care de-abia de acum încolo se va pune pe picioare.

Nu se confruntă cu forţe militare de talia lor, pentru că atunci lucrurile ar sta cu totul altfel. Aureola lor de mari învingători vine din Cecenia, unde, de asemenea, au distrus totul, vine din Siria, unde, de asemenea, au distrus totul. O armată învingătoare cu adevărat nu e armata care distruge totul. Ştim asta foarte bine din istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Vă propun să trecem la Balcani, acest butoi cu pulbere al Europei și al lumii. Este zona asta una care să ne dea fiori, așa ca acum 25 de ani?

Ştefan Ciochinaru: Fiori nu, dar este o zonă care ne poate îngrijora, în mod special pe noi, românii, care suntem aici în Europa de Sud-Est. Balcanii sunt complicaţi, ştim foarte bine. Sunt complicaţi, pentru că Rusia, indiferent că a fost comunistă, că a fost ţaristă, că este acum autocrat capitalistă, Rusia a avut în permanenţă aceeaşi politică imperialistă.

Încă de acum 200 de ani şi-a aţintit ochii spre Balcani ca zonă de expansiune şi a mizat pentru asta mai întâi pe greci, după care s-a despărţit repede de partizanatul grecesc, în special după Al Doilea Război Mondial, şi după aceea pe bulgari, pe sârbi, pe diverse complicităţi regionale.

Ei bine, astăzi au mai rămas sârbii, cu care sunt într-o alianţă strategică, am putea spune, chiar dacă nu e declarată ca atare, dar din punct de vedere politic şi militar, acolo este foarte limpede că există o colaborare foarte puternică şi tocmai datorită acestei colaborări vedem tensionarea care are loc în Kosovo şi Bosnia, de altfel, să ştiţi, pentru că întâi s-a încercat în Bosnia, apoi a trecut la Kosovo.

Se încearcă în permanenţă detonarea unor conflicte îngheţate şi aici se vede, încă o dată, ce rol dăunător au aceste conflicte îngheţate. Detonarea acestor conflicte îngheţate, pur şi simplu, pentru a crea probleme în rândul Uniunii Europene şi în rândul ţărilor NATO, în rândul alianţei occidetantale, în ansamblul său, pentru că asta este politica declarată, de altfel, a Moscovei.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Confirm ceea ce aţi spus despre Bosnia. Sunt ani de zile de când militarii noștri, care se află în misiune de menținere a păcii în EUFOR, la Sarajevo, trag semnale de alarmă și spun că situația se tensionează de pe o zi pe alta. Să sperăm că alianţa NATO va şti să gestioneze acest butoi cu pulbere, precum spuneam. Vă propun să trecem la al treilea…

Ştefan Ciochinaru: Un singur cuvânt, dacă mai îmi permiteţi. Ar fi, totuşi, de sperat ca Belgradul să se trezească din aceste vise de preamărire balcanică şi să înţeleagă că viitorul Serbiei este înainte de orice în Europa şi, mai ales, alături de ţările vecine.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Trecând în zona Pacificului, foarte mulți europeni și oameni care trăiesc sub această umbrelă a NATO au venit în ultimele zile cu retorică interesantă, de altfel, justificată, dacă în această situație în care Taiwanul este înconjurat și în care izbucnește un război între NATO și China, dacă nu cumva NATO va fi mai îndreptată și mai atentă către acea zonă, lăsând descoperită Europa?

Ştefan Ciochinaru: Dacă îmi permiteţi, domnule Dumitraşcu, eu cred că este un ‘iepure’ fals. NATO îşi va vedea de treabă în Europa, iar acolo, în Asia, acolo vorbim de cu totul alte forţe.

În eventualitatea în care eu nu cred – şi am s-o explic, dacă rămâne timp – în eventualitatea în care China ar ataca Taiwanul, atunci, spre deosebire de ce se întâmplă în Ucraina, acolo sunt câteva ţări care ar interveni direct.

În primul rând, Statele Unite. Statele Unite în Ucraina nu au intervenit direct. Acolo ar interveni direct. Japonia ar interveni direct. Coreea de Sud ar interveni direct.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Chiar şi Taiwanul.

Ştefan Ciochinaru: Şi chiar şi Taiwanul.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Care are o armată.

Ştefan Ciochinaru: Nu e deloc de neglijat. Este o ţară cu o înaltă tehnologoe, cu o armată foarte bine înzestrată şi foarte bine instruită, iar China nu este Rusia, să ştiţi. China nu are o armată atât de performantă. Vedem că nici Rusia nu o are, dar China mai are mult până să ajungă la nivelul economiei sale din punct de vedere militar.

China nu îşi poate permite în acest moment o confruntare armată. Ceea ce vedem, însă, acolo, şi de aceea am spus că eu nu cred că se va ajunge la o escaladare militară, ceea ce vedem acolo este o politică tradiţională chineză.

Vă rog să vă amintiţi că în timpul confruntării dintre China şi URSS, chinezii dădeau al 820-lea ultimatum sever Uniunii Sovietice. Un ultimatum se dă o singură dată. Ei erau deja la al 820-lea ultimatum, deci ei tensionează şi discursul, ei fac aceste demonstraţii de forţă, atrag atenţia.

Este un anumit tip de ‘retorică’, între ghilimele, dacă vreţi, specific Chinei, dar China nu va ataca. Aduceţi-vă aminte, când a atacat China vreodată pe cineva? Niciodată. Niciodată în istorie.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Adevărat!

Ştefan Ciochinaru: China nu va ataca. China joacă, însă, această carte, pentru că încearcă să împiedice ceea ce crede că ar fi o afirmare a independenţei Taiwanului, pentru că din punct de vedere – ştiţi, de facto sunt două state: de jure, statul succesor al Republicii Chineze, declarat în 1912, este Republica China din Taiwan.

Republica Populară Chineză este rezultatul victoriei în războiul civil pe care l-au obținut-o comuniștii lui Mao Zedong împotriva lui Chiang Kai-shek, care s-a refugiat, împreună cu Partidul Naționalist și cu aparatul de stat, în insula Formosa, mă rog, Taiwan. Îi îndemn la calm, domnule Dumitraşcu, mult calm, multă atenție, și nu o să facem noi ce ne revine nouă.

Cristian Dumitrașcu (realizator rubrică): Invitat la „Subiectul săptămânii” a fost Ștefan Ciochinaru, profesor de studii internaționale, analist geopolitic. Vă mulțumesc tare mult și ne mai auzim la radio.

Ștefan Ciochinaru: O zi bună!

Ștefan Ciochinaru: Prezenţa domnului Stoltenberg la Baza Kogălniceanu este dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat în sfârșit roade

Publicat de Gabriel Stan, 14 februarie 2022, 13:04

Invitat a fost profesorul în ştiințe politice și jurnalistul Ștefan Ciochinaru, care a analizat situația geopolitică actuală și însemnătatea vizitei secretarului general al NATO la Mihail Kogălniceanu. Interviu de Cristian Dumitrașcu.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Bună dimineața! Bine ați venit la „Jurnal militar”!

Ștefan Ciochinaru: Bine v-am găsit!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Evenimentul săptămânii este, iată, vizita secretarului adjunct al NATO, Jens Stoltenberg, cu declarațiile la pachet, cu toată această mișcare de trupe din ultima săptămână. Cum interpretați această vizită și primele mesaje pe care Jens Stoltenberg le-a dat în baza de la Mihail Kogălniceanu?

Ștefan Ciochinaru: Vizita pe care a făcut-o, vineri, secretarul general al NATO în România nu a fost deloc o formalitate şi nici o chestiune exclusiv simbolică, a fost o chestiune cât se poate de angajată. Prezenţa domnului Stoltenberg, dar și a celorlalţi oficiali aliaţi, inclusiv a comandantului suprem al forțelor aliate, generalul Tod Wolters, la Baza Kogălniceanu este, după părerea mea, dovada că eforturile susținute ale României din ultimii ani de a include Marea Neagră pe prima pagină a agendei NATO au dat şi dau în sfârșit roade.

Declarațiile, de altfel, care au fost date şi care nu mă îndoiesc că voi fi preluate și de dumneavoastră, arată că toată această mișcare de la Baza Kogălncieanu este departe de a fi întâmplătoare.

Această bază nu e numai locul unde vor fi poziţionaţi iniţial cei 1.000 de soldaţi americani cu tehnica aferentă, care sunt, iată, dislocaţi în România pentru a descuraja tentaţiile militare ruse, probabil că este și punctul strategic militară al Alianţei la Marea Neagră, locul de unde NATO îşi desfăşoară şi misiunile de poliția în bazinul Mării Negre şi facilitatea militară pe care România doreşte să o transforme, prin investiţii, în cea mai mare bază NATO din Europa de Sud-Est – și când spun Europa de Sud-Est, am în vedere de aici rolul pe care este chemată România să îl joace în Europa de Sud-Est ca factor de stabiliatte şi de asigurare a echilibrului strategic în această zonă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): De unde până acum, domnule Ciochinaru, eram la răscruce de vânturi în istorie aici, mereu în calea tuturor imperiilor, iată că probabil că este prima dată în istorie când acest loc este interpretat în favoarea noastră, corect din punct de vedere strategic.

Ștefan Ciochinaru: Este şi meritul mult hulitei clasei politice, domnule Dumitrașcu, care a avut totuși un consens în ultimii 30 de ani: integrarea în NATO şi în Uniunea Europeană.

Ca urmare a acestui consens politic, probabil singurul consens politic românesc, suntem astăzi în cea mai bună situație de securitate din istorie. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Georgia, ceea ce se întâmplă în Ucraina, ce se întâmplă în alte spaţii vecine Federaţiei Ruse și gândiţi-vă cum ar fi fost ca România să nu fie membră NATO.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi fost. Dumneavoastră, printre multele lucruri pe care le-ați făcut, sunteți om de presă, ați lucrat chiar aici la noi, în Radio România și în televiziune, sunteţi om de comunicare.

Cum credeți că mai putem noi aveam forța să combatem această stare de îngrijorare pe care Rusia prin, sigur că da, prin toate elementele de multimedia pe care cu toții le știm, prin care Rusia încearcă să înfricoșeze opinia publică, încearcă să inducă o stare de teroare, într-un fel?

Ștefan Ciochinaru: Domnule Dumitraşcu, Rusia își face treaba ei. Ea poartă un război „tous azimuts” împotriva ordinii internaţionale actuale, împotriva Occidentului, îşi caută un nou loc sau, dacă vreţi, își caută un loc în noua lume care se naște şi inclusiv prin acest război informaţional. Aşa cum ei îşi fac treaba lor, problema nu cred că este asta, problema este cum ne facem noi treaba şi aici vreau să vă felicit pe dumneavoastră şi redacţia pe care o reprezentaţi, pentru că dumneavoastră vă faceţi treaba.

Ar trebui şi restul presei româneşti să îşi facă treaba, pentru că, vedeţi, vom avea din ce în ce mai mult treabă. Criza de azi din Ucraina este doar un episod din bătălia care are loc pentru schimbarea actualei ordini internaţionale. Este o bătălie purtată de puteri revizioniste şi autocrate precum Rusia, China, Iran sau Coreea de Nord împotriva lumii democratice, în frunte cu America, Europa, Japonia, Australia și, de ce nu, România.

Recent, cel mai relevant episod, după părerea mea, s-a consumat acum, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing, când domnul Putin s-a întâlnit, din nou, cu domnul Xi Jinping, liderul Chinei. A fost, atenţie, a 40-a întâlnire a celor doi buni prieteni politici, prilej de a-şi face şi daruri, după cum se obişnuieşte…

Cristian Dumitrașcu (realizator): 40 de întâlniri?

Ştefan Ciochinaru: 40 de întâlniri între cei doi. Vă daţi seama. Domnul Putin s-a dus cu milioane de metri cub de gaze, domnul Xi a răspuns cu credite pentru infrastructurile din Rusia, cu sprijin direct în criza din Ucraina.

Să ştiţi că fără sprijinul acesta al Chinei, Rusia nu cred că ar fi dezlănţuit acum această criză. Pe de altă parte, şi vreau să vă propun analizei acest lucru, este uimitor de observat ce gândire învechită, de secolul trecut, este instrumentată în această bătălie globală.

Rusia vorbeşte de adâncime strategică, acum, în secolul XXI, când planeta e înconjurată de sateliţi, iar o rachetă parcurge distanţele în minute. Uitaţi-vă, tot pentru exemplificare, care sunt noile condiţii anunţate de Rusia pentru detensionarea situaţiei de la graniţa cu Ucraina. Cere Ucrainei să renunţe la armele şi echipamentele militare primite în ultimul timp de la aliaţii săi.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Am văzut.

Ştefan Ciochinaru: De parcă nu ar şti de ce oamenii ăia au avut nevoie de arme. Şi mai cere, ce? Plecarea instructorilor militari occidentali din Ucraina. Astea erau marile probleme care nu lăsau Rusia să doarmă noaptea.

Şi, bineînţeles, Rusia mai vrea şi ca militarii ucraineni să nu se mai joace cu cei occidentali în exerciţii comune, că se împrietenesc prea tare. Vedeţi, Rusia, la fel ca şi prietena sa, China, de altfel, continuă să gândească în termeni de putere dominantă. Care e mai tare, ăla bifează.

Vedeţi cum a ignorat Moscova ţările europene în criza asta ucraineană, discutând numai cu America. Ei continuă să gândească „sfera mea şi sfera ta de influenţă” şi de-asta Rusia vrea să întoarcă ceasul vieţii în 1945, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, când şi-a luat partea, ca ţară învingătoare, jumătate de Europa.

Aşa cum a impus atunci neutralitatea perpetuă a Finlandei, aşa vrea acum să transforme Ucraina într-un teritoriu neutru, neavând nicio importanţă, dar chiar nicio importanţă ce gândesc sau ce vor oamenii aceia, ucrainenii.

Pentru Moscova, ei sunt tot un fel de ruşi de mâna a doua, a căror soartă tot Kremlinul e îndreptat a o decide. Vedeţi, inadecvarea acestui tip de gândire la vremurile de astăzi este uimitoare, repet, uimitoare. Nu mai suntem în 1945.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Foarte adevărat.

Ştefan Ciochinaru: Ce a făcut de fapt Rusia ameninţând Ucraina şi în felul acesta, întreaga Europă? A unit şi mai mult lumea occidentală, America şi Europa.

Ameninţarea cu pumnul a fost promovată de Moscova ca să înceapă procesul de negocieri cu Statele Unite, atenţie, nu cu statele europene, nu cu membrii europeni ai NATO; cu America.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă rog să daţi, totuşi, un mesaj corect oamenilor care ascultă, oamenilor despre care vorbeam că sunt îngrijoraţi şi sunt subtilul războiului informaţional. Stăm bine sau nu stăm bine?

Ştefan Ciochinaru: Stăm foarte bine, domnule Dumitraşcu. Bucureştiul, România, alături de Statele Unite, de NATO şi de Uniunea Europeană, joacă acum geopolitic la Marea Neagră şi, atenţie, în ziua în care Stoltenberg, secretarul general NATO, a fost la baza din Kogălniceanu, guvernul român a fost la Chişinău, în frunte cu primul ministru. În acelaşi timp, s-au petrecut lucrurile astea în care Federaţia Rusă încearcă să rescrie ordinea şi securitatea europeană şi internaţională.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Vă mulţumesc foarte mult. Ne mai întâlnim la „Jurnal militar” şi la „Subiectul săptămânii”. Invitat în această zi, la „Jurnal militar”, Ştefan Ciochinaru. Mulțumesc și vă mai așteptăm.

Ştefan Ciochinaru: Cu multă plăcere.

Florian Bichir: “Pentru noi nu vor fi nici un fel de implicaţii. Implicaţii vor fi pentru Federația Rusă, care e foarte grijulie cu ce înseamnă export de petrol şi de gaze, pentru că ei stăpânesc, de fapt, piaţa Kazahstanului”

Publicat de Gabriel Stan, 10 ianuarie 2022, 13:03

Cristian Dumitrașcu, de la Jurnal Militar Radio România Actualități, a realizat un interviu cu profesorul, jurnalistul și scriitorul Florian Bichir, profesor de istorie la Universitatea Națională de Apărare.

Cei doi au discutat despre situația din Kazahstan și implicațiile Rusiei în confruntările violente ce s-au petrecut în ultima săptămână.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Domnule Florian Bichir, „La mulţi ani!” Bună dimineața! Bine aţi venit la „Radiojurnal militar”.

Florian Bichir: La mulţi! Bună dimineaţa! Şi sunt foarte onorat să fiu invitatul dumneavoastră.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Suntem la fel de onorați că sunteţi cu noi în direct. Vă mulțumim pentru că ați acceptat să intrați cu noi în această oră, mică, deocamdată, pentru că e sâmbătă, dar lucrurile se rostogolesc, așa, pe scena politică internațională. Sunteţi un analist fin al lucrurilor care se întâmplă în estul Europei şi chiar și mai departe, un cunoscător al spațiului ex-sovietic până acum.

În finalul lui 2021 ne întrebam ce se va întâmpla, cu toţii ne întrebam ce se va întâmpla în această criză de la graniţa Federaţiei Ruse cu Ucraina. Acum, iată, avem și această criză în Kazahstan. Ce spuneţi despre cum evoluează lucrurile?

Florian Bichir: Lucrurile eu cred că încep să se tempereze, pentru că reacţia Kremlinului a fost promptă şi conform noilor doctrine ale Federaţiei Ruse, dure şi rapide. Încă de anul trecut, preşedintele Putin a anunţat că Rusia nu va permite să treacă anumite linii roşii şi având procedurile astea, au intervenit extrem de dur şi rapid.

Iată, două brigăzi de forţe speciale aeropurtate, 45 şi 31, speciale, împreună cu o divizie, tot aeroputată, au intervenit scurt în Kazahstan, unde a fost o criză, hai să spunem, mai mult economică. Dacă îmi permiteţi să detaliez două secunde.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Sigur!

Florian Bichir: Kazahstanul, care este cel mai mare producător de petrol şi gaze din Asia Centrală, are o mare problemă. Vedeţi, aici apare dihotomia, tocmai cu gazele. Ei exportă gaze în Federaţia Rusă şi importă 90% din ce înseammnă doar automobile. În Kazahstan merg cu gaz de-ăsta, lichefiat, cu GPL. Ei, bine, a crescut preţul.

Pe 5 au izbuncnit nişte conflicte, mai ales în zona din vest, care s-au transformat în ciocniri de-a dreptul. Populaţia, super revoltată. Vă daţi seama, pe 4 să crească preţurile. Ei au gaz, au petrol, exportă în Rusia şi importă de patru ori mai scump, cum ar veni, cel lichefiat; Rusia îl lichefiază. Având în vedere criza asta la care s-a ajuns, de care vorbeaţi şi dumnevoastră, domnule colonel, cu Ucraina şi tensiunea pe care ori n-o vor, o simt cei de la Moscova, li s-a părut că un astfel de conflict, dacă se extinde, duce şi la slăbirea negocierilor pe care încearcă să le producă, plus la o slăbiciune a zonei lor de influenţă şi au intervenit foarte, foarte dur şi rapid.

Deja s-au pacificat acolo, ar trebui să spunem, lucrurile, dar în stil sovietic. Pacificat, în ce sens: preşedintele, al doilea preşedinte al Kazahstanului, Tokaiev, a dat ordin armatei să tragă fără somaţii. Şi s-au alăturat şi ruşii şi eu cred că se rezolvă repede, nu, într-un stil democratic.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Păi nu într-un stil democratic. Aici voiam să ajungem.

Florian Bichir: Vă uitaţi că Kazahstanul face parte din Organizaţia Trattaului de Securitate Colectivă. OSTC, pentru cei care cunosc, e un fel de urmaş al Tratatului de la Varşovia şi tratatul care se opune NATO şi atunci, în cazul acestui tratat, au intervenit, iată, au trimis, v-am spus, o divizie şi două brigăzi aeropurtate.

E foarte clar că e intervenţie, oameni cu experienţă în teatrul de război în Kazahstan, tocmai să nu aibă nicio problemă. S-a tras direct, scurt. Şi factorul extern care mă deranjează de câteva zile – mă deranjează – teoria asta post-sovietică, rusească, care încă dăinuie, că preşedintele a anunţat fără să dea detalii, nu avem detalii de la faţa locului, că a fost o implicaţie străină, ceea ce mi se pare cam mult.

Oamenii ăia sunt obişnuiţi să mai şi revolte implicaţiei străine. Probabil că psihoza asta de a slăbi, de a nu provoca un nou Belarus, de o mână a Occidentului, a democraţiei asta nenorocite, cum zic ei, care vor să încercuiască Rusia, a dus la modul ăsta de reacţii, cum să spun, super dur, rapid.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, este un model periculos. Seamănă cumva şi cu ce s-a întâmplat la noi, în ’89. Seamănă mai mult, iată, cu Primăvara de la Praga.

Florian Bichir: Normal că seamănă.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Drepturile omului sunt încălcate total.

Florian Bichir: Nu vorbim de drepturile în Kazahstan, care e o dictatură, au al doilea preşedinte, care şi ăsta e pe viaţă, dar modelul, ce să spun, Timişoarei, foarte bun ce a spus domnul colonel. A fost o revoltă, până la urmă, din datele pe care le am eu şi pe care le avem, spontană. Vă daţi seama, foamete.

Cum au ieşit muncitorii în timpul regimului comunist la Braşov, pentru salarii au ieşit la Timişoara şi au ieşit pentru nu-și permiteau 100 de lei sau 20 de lei şi dup-aia s-au transformat în terorişti. Cam aşa şi acolo, în momentul în care au văzut pe 5 ianuarie, când au început în Vest zona spre ieşire a Caspicii, că maşina pe care o alimenta cu gaz, cu butelii, cum se poartă şi pe la noi, deodată plăteşte de patru ori mai mult, a început revolta. Iar la centru se vorbeşte de terorism, mână străină şi uite, a apărut şi ajutorul frăţesc, rusesc, de data asta, nu sovietic.

Seamănă, într-adevăr, ziceţi dumneavoastră, dar probabil că nervii sunt întinşi la maxim la Kremlin şi când au auzit de aşa ceva, imediat, reacţia lor… Nu te duci împotriva unor cetăţeni ai altei republici şi vorbeşti de atacuri, de cetăţeni străini, imediat se felicită între ei, i-a felicitat şi China. Asta pare, aşa, la nivelul putinist, deja un erou, că a pacificat ţara. S-a tras cu glonţ. Şi fără să mai întrebe pe nimeni.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Da, iată care este diferenţa între cele două sisteme. Şi, spre finalul interviului, ce părere aveți, cum se cum se va finaliza  și ce implicații credeţi că vor fi pentru noi?

Florian Bichir: Pentru noi nu vor fi nici un fel de implicaţii. Implicaţii vor fi pentru Federația Rusă, care vedeţi că e foarte grijulie cu ce înseamnă export de petrol şi de gaze, pentru că ei stăpânesc, de fapt, piaţa Kazahstanului, nu are rost să ne păcălim.

Criza s-a terminat, pentru că ei au rezolvat-o în stil foarte bine arhicunoscut din istorie. Deja, cred că s-a lichidat tot ce a însemnat acolo. E o slăbiciune, totuşi, a acestui colos, câteodată, cu picioarele de lut. Nu cred că va mai continua şi altceva, din moment ce au trimis forţe extraordinar de importante.

Din datele mele, peste 35.000 de militari cu experienţă în teatrele de operaţiuni ruseşti alocaţi în decurs de, iată, nici o zi jumate, două, în Kazahstan. Deci treaba s-a pacificat. S-a pacificat în stil rusesc, nu mai mişcă nimeni.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Mulțumesc foarte mult. Vom fi cu ochii pe aceste evenimente. Ne interesează, pentru că suntem foarte aproape, să zicem, de această zonă. Domnule profesor Florian Bichir, vă mulțumesc tare mult. Week-end plăcut!

Florian Bichir: Eu vă mulţumesc din suflet şi să dea Dumnezeu să fie pace!

Sursa foto: France 24.

Universitatea din Craiova va inaugura un centru de cercetare româno-chinez în matematici aplicate!

Publicat de Andra Radu, 8 decembrie 2021, 18:05 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:18

La Universitatea din Craiova se va inaugura, joi, un centru de cercetare româno-chinez în matematici aplicate, un proiect început în urmă cu câţiva ani şi în cadrul căruia vor activa şi 9 cercetători chinezi, singurii cercetători chinezi din România care beneficiază de suport financiar din partea China Scholarship Council.

Acest centru de cercetare are ca obiectiv promovarea excelenţei autentice în cercetarea matematică şi consolidarea relaţiilor ştiinţifice dintre România şi China.

„Centrul de cercetare a fost înfiinţat ca urmare a intensei colaborări ştiinţifice cu matematicieni chinezi, începute în urmă cu câţiva ani şi care a fost concretizată cu publicarea a peste 50 de articole în reviste cu o foarte largă vizibilitate internaţională. În prezent, la UCV sunt 5 cercetători chinezi cu finanţare de la China Scholarship Council (CSC), alţi 4 cercetători urmând să sosească la Craiova, în ianuarie 2022. Aceştia sunt singurii cercetători chinezi din toate domeniile aflaţi în România cu suport financiar din partea CSC”, informează Universitatea din Craiova.

Începe concursul „Constanţa International Competition – Festival for Young Pianists”!

Publicat de Andra Radu, 28 octombrie 2021, 09:17 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:18

Peste 80 de tineri pianişti din România şi alte 18 ţări vor participa online, în perioada 28 – 31 octombrie, la a patra ediţie a concursului „Constanţa International Competition – Festival for Young Pianists”, a informat Primăria Constanţa.

În competiţie s-au înscris 81 de concurenţi din mai multe oraşe din România, dar şi din SUA, Marea Britanie, China, Indonezia, Vietnam, Polonia, Republica Cehă, Macedonia, Armenia, Rusia, Republica Moldova, Belgia, Slovacia, Ucraina, Malaezia, Thailanda, Turcia, Australia.

Competiţia va avea loc într-o singură etapă, pe următoarele grupe de vârstă: 7-9 ani, 10-12 ani, 13-15 ani, 16-18 ani, 19-28 ani. Se vor acorda premii în bani pentru toate categoriile de vârstă, recitaluri, 3 premii speciale „concert cu orchestră” şi masterclassuri de pian în România şi Germania. Premiile vor fi acordate tuturor categoriilor din concurs, fără discriminare de vârstă, etnie, naţionalitate sau alte criterii.

„Constanţa International Competition – Festival for Young Pianists” a debutat la Constanţa în anul 2018, din dorinţa de a susţine arta şi cât mai mulţi tineri pianişti din România şi din străinătate şi s-a dovedit a fi un succes.

Proiectul este finanţat de Primăria Municipiului Constanţa şi are o valoare totală de 82.200 lei.

Reuniunea informală a miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene la Ljubljana, în Slovenia

Publicat de prosavioleta, 9 septembrie 2021, 19:11

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul săptămânii’ domnul Mircea Geoană. Domnule Geoană, bine ați venit la ‘Jurnal Militar’!

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Cu plăcere!

Cristian Dumitrașcu (realizator): Ați participat, recent, la Reuniunea informală a miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene la Ljubljana, în Slovenia. După cum știm, securitatea spațiului euroatlantic reprezintă o zonă de convergență a obiectivelor strategice ale NATO și ale Uniunii Europene. Care au fost principalele teme de discuție pe care le-ați abordat la întâlnirea cu miniștrii apărării din Uniunea Europeană, domnule secretar general adjunct?

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Am particiat la invitația Înaltului reprezentant pentru politică externă și securitate comună Josep Borrell şi a preşedinţiei slovene a Consiliului UE. Este o practică uzuală între cele două organizații, între NATO şi UE; de asemenea, invităm înalţi reprezentanţi ai UE la întâlnirile miniștrilor apărării din NATO şi acest lucru se va întâmpla în luna octombrie la reuniunea miniştirilor apărării din statele aliate. Evident, momentul este foarte, foarte complex. Relația între NATO şi UE reprezintă cheia de boltă a securității europene. NATO este și va rămâne cea mai solidă ancoră de securitate pentru statele aliate, este garanția de securitate pe care relația transatlantică ne-o oferă tuturor, dar și inițiativele Uniunii Europene în domeniul de apărare și securitate sunt de salutat atâta vreme cât ele contribuie la întărirea capabilităților militare ale statelor europene şi, evident, nu intră în competiție în niciun fel cu misiunea Alianţei Nord-Atlantice. Am discutat, bineînţeles, şi despre situația creată la nivel regional și internațional după situaţia complicată din Afganistan. Am discutat şi despre alte zone de tensiune și potențial risc. Am avut și o discuție interesantă cu un alt reprezentant al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care, la rândul său, ne-a prezentat modul în care Organizația Mondială privește zone de mare complexitate care se întind din zona asiatică, în estul Europei, în Marea Neagră, în zona Orientului Mijlociu și în Africa. Deci, este un lanţ de elemente de insecuritate pe multiple planuri; nu în ultimul rând, modul în care Federația Rusă își manifestă agresivitatea și acțiunile, toate geografiile și domeniile care interesează Alianța Nord-Atlantică, ascensiunea Chinei, probleme legate de dimensiunea cibernetică, atacurile hibride, dezinformarea, noile tehnologii, competiția din spațiu – vă dau o listă destul de lungă de subiecte care sunt, evident, de interes pentru miniștrii apărării și, evident, pentru Alianţa Nord-Atlantică.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Pornind de la lecțiile învățate în Afganistan, care sunt în acest moment cele mai mari provocări și amenințări în domeniul securității, pentru că ați amintit despre Federația Rusă, imediat s-au repliat și au folosit imagologic această situație din Afganistan într-un fel în care cu siguranță a provocat o luare de poziție din partea NATO, mă gândesc.

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Momentul nu este ușor și trebuie să fim onești și pentru aceasta secretarul general Stoltenberg și noi toți la NATO ne apucăm foarte serios de un proces de autoevaluare și pe linie militară, ceea ce comandanții noștri militari fac de fiecare dată când închidem o misiune e datoria profesională a militarilor noștri și o vom face ca de fiecare dată foarte bine. Şi la nivel politic trebuie să învățăm din ce s-a întâmplat în acești ani lungi de investiții, de sacrificiu, o alianță la nivel global cum nu a mai fost cazul până acuma, nu doar țările NATO în jurul Americii, dar și foarte mulți parteneri internaţionali din Ucraina, din Georgia, din Azerbaidjan, din Japonia, din Australia, din Coreea de Sud, deci este un moment în care necesită sinceritate, introspecție și decizii operaționale, pentru că oricum NATO, care a început deja procesul de adaptare, după ocuparea Crimeei ilegală de către Federația Rusă acuma deja șapte ani, vom continua să facem acest lucru în drumul către summitul de la Madrid, unde liderii noștri vor adopta un nou concept strategic și de aceea ceea ce simțim și învățăm din lecțiile din Afganistan, dar nu numai acest lucru, ci tot ce înseamnă evoluții în spațiul de securitate la nivel european, transatlantic și global vor trebui să fie incorporate în acest nou concept strategic și pentru ascultătorii noștri conceptul strategic al NATO este un document de maximă importanță pentru Alianța Nord-Atlantică, ne afectează pe noi toți, pe români, pe americani, pe canadieni, pe noi toți, sunt miliarde de oameni în țările NATO, pentru că după Tratatul de la Washington, tratatul de întemeiere a Alianței Nord-Atlantice, faimosul articol 5, clauza de securitate mutuală, conceptul strategic este al doilea cel mai important document în ierarhia importanței documentelor care guvernează în momentul în care NATO acționează, reacționează și anticipează riscuri la nivel internațional.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Întorcându-ne la întâlnirea de la Ljubljana, concluziile trase acolo au fost unele optimiste în ceea ce privește perspectiva cooperării NATO cu Uniunea Europeană, cum a fost până acum?

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Eu am primit din partea secretarului general Stoltenberg misiunea aceea evident de a-l seconda în tot ceea ce face la conducerea alianței, să acorde o atenție specială la nivel politic relației între NATO și UE. Este o relație fundamentală, pentru că – să vă dau doar o cifră – 90% din populația statelor UE trăiesc de fapt și în state NATO. Vă dau și o altă cifră: 34% din PIB-ul țărilor UE reprezintă practic o treime din PIB-ul tuturor țărilor NATO, iar investițiile de apărare ale UE reprezintă 20% puțin din ceea ce înseamnă ansamblul chetelor de apărare pe care țările non UE le aduc la masa Alianței: America, Canada, Marea Britanie, Norvegia, Turcia. De aceea, nevoia ca Europa să devină mai puternică din punct de vedere securitar și militar, să aibă capabilități mai puternice în complementaritate cu acțiunile din cadrul NATO reprezintă un lucru pe care noi îl încurajăm. Acolo unde există un risc și o tentație uneori de a intra într-o oarecare competiție din punct de vedere securitar între NATO și Uniunea Europeană, acolo o spunem foarte clar și foarte deschis, de aceea chiar săptămâna viitoare voi prezida întâlnirea Consiliului Nord Atlantic, avându-l ca invitat pe cel care conduce serviciul de acțiune externă al UE, ambasadorul Staninov, care ne va prezenta modul în care UE se gândește la busola strategică a UE. Deci  intimitatea strategică, comunitatea de valori, comunitatea de interese și securitatea și geografia comune pe care le avem NATO și Uniunea Europeană ne fac să fim parteneri strategici unici și indispensabili unii pentru ceilalți.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Spuneați despre acel spirit de competiție între NATO și Uniunea Europeană. Direcția este una către bine sau mai e de lucru?

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Nu, este o relaţie de complementaritate, și, încă o dată, pentru foarte multe decenii Europa a fost foarte confortabil la adăpostul garanţiei de securitate american, care, în continuare, reprezintă principalul garant de securitate, principala putere militară a lumii, principala putere economică a lumii, şi, în mod evident, relația transatlantică, alături de canadieni, rămâne vitală pentru noi, pentru că este o chestiune care nici măcar nu trebuie comentată, este atât evident că securitatea europeană nu poate fi asigurată fară particiarea aliaţilor noştri de dincolo de Ocean. Europa, în această lume în care, iată, după într-un fel iluzia pe care am avut-o cu toții, poate, după terminarea războiului rece, că intrăm într-o perioadă de pace, de colaborare, unipolară chiar, iată că am revenit la o perioadă a competiției între marile puteri; am vorbit de China, am vorbit de Rusia, Europa are nevoie să devină mai puternică, și de aceea atâta vreme cât facem lucrurile în complementaritate orice investiție europeană suplimentară în propriile capacități militare este un lucrul pe care noi îl salutăm și îl încurajăm.

Cristian Dumitrașcu (realizator): Invitat la ‘Subiectul saptămânii’, la ‘Jurnal militar’, a fost secretarul general adjunct al NATO, domnul Mircea Geoană. Domnule Geoană, vă mulțumesc și vă mai așteptăm la Radio!

Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO: Cu plăcere!

5 iunie – Ziua Mondială a Mediului Înconjurător

Publicat de Andra Radu, 5 iunie 2019, 11:49 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Ziua Mondială a Mediului Înconjurător este aniversată la data de 5 iunie a fiecărui an. Prin marcarea acestei zile, Organizaţia Naţiunilor Unite încearcă să stimuleze preocuparea oamenilor pentru protejarea mediului înconjurător şi să sensibilizeze factorii de decizie politică să acţioneze în acest sens.

China este țara care găzduiește în acest an Ziua Mondială a Mediului cu tema #BeatAirPollution prin mai multe evenimente tematice care au loc în orașul Hangzhou.

Tema din acest an este o invitație pentru guverne, industrii și comunități și oameni să acționeze, să exploreze energiile regenerabile și tehnologiile verzi pentru a îmbunătăți calitatea aerului.

Poluarea aerului poate părea o problemă complexă, dar noi toţi ne putem aduce contribuţia pentru a o reduce. Înţelegerea diferitelor tipuri de poluare şi a felului în care acestea afectează sănătatea şi mediul înconjurător ne va ajuta să luăm măsuri pentru îmbunătăţirea calităţii aerului din jurul nostru.

Mai mult de 6 miliarde de oameni, din care o treime sunt copii, respiră aer poluat, iar acest lucru are aspecte negative asupra sănătății lor.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), 97% din orașele din țările cu venituri mici și mijlocii, cu peste 100.000 de locuitori, nu respectă liniile directoare privind calitatea aerului.

Vestea bună este că poluarea aerului poate fi prevenită, se mai arată în comunicatul ONU.

Soluțiile – legi, standarde, politici, programe, investiții și tehnologii sunt cunoscute și pot fi implementate. Aerul curat este un drept uman. Este dreptul fiecăruia dintre noi și responsabilitatea fiecăruia dintre noi.

Poluarea aerului este prezentă pretutindeni în jurul nostru. În interiorul locuinţelor, în aer liber, în oraşe ca şi în mediul rural. Ea ne afectează pe toţi, fie că ne dăm seama sau nu. Fără aer nu poate exista viaţă, dar respirarea aerului poluat ne condamnă la o viaţă afectată de boli şi la o moarte timpurie.

Pe stradă şi în interiorul casei, sursele de aer poluat pot fi foarte diferite, totuşi efectele lor sunt la fel de periculoase. Astfel, astmul, alte boli respiratorii, precum şi boli de inimă se numără printre efectele negative asupra sănătăţii cunoscute ca fiind provocate de aerul poluat. Aerul poluat creează o situaţie de urgenţă în domeniul sănătăţii.

Majoritatea cetățenilor europeni care trăiesc în zonele urbane continuă să fie afectați de nivelul de poluare care depășește recomandările OMS.

Conform estimărilor AEM, expunerea pe termen lung la poluarea cu pulberi fine este responsabilă pentru peste 400 000 din decesele premature în Europa anual.

Într-un raport prezentat de ONU la 15 mai 2019, la Geneva, se arată că riscuri tot mai complexe, numeroase şi interdependente, de la încălzirea globală la poluare şi epidemii, ameninţă supravieţuirea umană dacă vor fi lăsate să escaladeze.

România organizează an de an o serie de manifestări (acţiuni de informare, conştientizare şi educaţie ecologică, acţiuni de ecologizare, dezbateri şi mese rotunde etc.) prin care este marcată Ziua mondială a mediului.

O scurtă istorie a ceaiului

Publicat de Andra Radu, 19 aprilie 2019, 10:33

Fără lichide, omul nu poate supravieţui mai mult de câteva zile. O ceașcă cu ceai delicioasă și relaxantă este binevenită oricând.

Povestea ceaiului se întinde pe o lungă durată de timp, acesta ajungând să se numească băutura regală.

Ceaiul are o importanță mare pentru civilizațiile asiatice și din acest motiv legendele nu lipsesc.

Una dintre ele susține că Împăratul Shennong a descoperit ceaiul în momentul în care acesta stătea la umbra unui copac și bea dintr-un bol cu apă fierbinte. Deodată îi cad din copac două frunze în bol și văzând acesta că apa prinde culoare, curiozitatea îl face să guste. Spre surprinderea lui, apa căpătase un gust revigorant și aromat.

Sursa foto: Andra Radu

O altă legendă spune că fondatorul școlii budiste, Zen, a adormit în fața unui zid după ce a meditat timp de nouă ani. Acest lucru l-a înfuriat și și-a taăat ploapele. Acestea au prins rădăcini și au crescut în tufe de ceai.

Sfârșitul secolului 16 aduce mențiuni care atestă că ceaiul ajunge în Europa, mai precis în Portugalia, însă, olandezii sunt primii care încep importarea acestuia.

La curtea engleză, ceaiul a fost introdus la mijlocul secolului 17 de către prințesa Ecaterina de Braganza în momentul căsătoriei sale cu prințul moștenitor Carol al 2-lea. Din acel moment, ceaiul a devenit un element principal în viața britanicilor până în ziua de azi.

Prelucrarea acestuia are mai multe etape:

1. Veștejirea
2. Rularea
3. Oxidarea( fermentația)
4. Stoparea oxidării
5. Sortarea
6. Modelarea
7. Finisarea
8. Uscarea
9. Învechirea

Sursa foto: Andra Radu

Metoda tradițională este cea manuală însă, mai nou, se folosesc mașinării speciale pentru fiecare etapă. Procedura este una simplă dar trebuie controlată cu atenție pentru a se obține savoarea potrivită.

Avem mai multe tipuri de ceai principalele fiind ceaiul alb, verde, oolong, negru, pu-erh. De asemenea, beneficiile lui sunt multe: îmbunătățește metabolismul, sistemul cardiovascular, nervos, osos, imunitar, ajută la prevenirea diabetului și cancerului.

Prepararea și servirea acestuia se face după mai multe metode:

1. Metoda chinezească
2. Metoda japoneză
3. Metoda marocană
4. Metoda englezească
5. Metoda rusească

Cantitatea de ceai pe care o putem bea într-o zi nu trebuie să depășească 1 litru, iar în cazul celor energizante putem bea cel mult trei căni.

Sursa foto: Andra Radu

În România, ceaiul se bea în cantități mici comparativ cu alte țări din Europa.

Britanicii consumă în medie 2 kg de ceai pe an, românii doar 70 de grame, iar campioni sunt turcii care într-un an consumă peste 3 kg de ceai.

Ceaiul este o băutură importantă a culturii lumii și dacă la început se servea la evenimente sociale, la curtea regală, acum se servește în fiecare zi dacă vrei.

Turiștii străini, din ce în ce mai interesați de România

Publicat de Andra Radu, 12 aprilie 2019, 15:20 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Cu trecerea anilor, românii au început să nu mai vadă cât de frumoasă este România, au uitat să o aprecieze. În schimb, turiștii străini preferă țara noastră ca destinație turistică.

Majoritatea turiștilor, care vin în România, ajung să îndrăgească țara, povestindu-le și prietenilor de peste graniță despre experiențelor lor. Cei mai mulți vin încântați de poveștile și legendele despre România, dorindu-și să descopere farmecul locului.

De asemenea, nu putem uita de entuziasmul cu care prințul Charles a promovat România, atrăgând turiști din zone îndepartate.

Turiștii provin din Ungaria, Bulgaria, Germania, Italia, Polonia, Austria, China, India și Japonia. Unii preferă Bucureștiul pentru petrecerile din Centrul Vechi, alții vin pentru o porție de adrenalină sau sunt atrași de partea culturală.

Sejururile scurte, în orașele românești, sunt pe locul doi în topul motivaţiilor care îi împing pe străini să viziteze România. Țara noastră a început să devină o destinație de city break în urmă cu câțiva ani, când numărul zborurilor low cost a luat amploare în România.

Bucureștiul e, de departe, pe primul loc, urmat de Timișoara, Sibiu, Iași , Cluj , Oradea și Constanța.

Capitala este o surpriză plăcută din punct de vedere gastronomic și al atmosferei, asigurând o mini-vacanță plină contraste.

O primă categorii de turiști, care ajung în România, sunt tinerii până în 35 de ani, care vin să exploreze și li se pare interesant această țară plină de contraste.

A doua categorie sunt cei trecuți de 35 de ani, care vin ca rezultat al unor recomandări primite de la colegi sau prieteni care au mai fost în România cu diverse ocazii, în special de business, sau invitați de o cunoștință din țară.

A treia categorie este formată din turiștii care vin cu un scop anume, de exemplu Untold, iar aceștia stau un weekend prelungit.

Oricare ar fi motivul, nu putem nega că România este din ce în ce mai vizitată de străini. Dacă ei pot vedea cât are de oferit țara noastră, noi de ce am devenit insensibili la frumusețea ei?!

LA LIBRE BELGIQUE: Cum intenționează China și Europa să facă front comun în fața lui Donald Trump

Publicat de Camelia Teodosiu, 27 martie 2019, 10:44 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Franța, Germania şi Comisia Europeană au revendicat marți un parteneriat mai echilibrat între China şi Europa, bazat pe “încredere” și “reciprocitate” și au pledat pentru un multilateralism “reînnoit”, în lipsa Statelor Unite, care se izolează din ce în ce mai mult.

În timpul unui mini-summit inedit și fără să pomenească numele lui Donald Trump, Xi Jinping, Emmanuel Macron, Angela Merkel și Jean-Claude Juncker au avertizat împotriva “tensiunilor comerciale” într-un context de ofensivă din toate direcțiile a președintelui american, în special împotriva importurilor chinezești.

“Fricțiunile internaționale continuă să crească și sunt din ce în ce mai marcate de înfruntările geopolitice”, și-a exprimat îngrijorarea Xi Jinping după reuniunea din sala de festivități a Palatului Elysée.

Emmanuel Macron a avut inițiativa acestei întâlniri în patru, care a durat ceva mai mult de o oră la Palatul Elysée, pentru a prezența un front european unit față de China.

UE se simte într-adevăr prinsă în clește între Donald Trump și abordarea sa contractuală a relațiilor internaționale, pe de o parte, și expansiunea chineză, inclusă în proiectul “noilor drumuri ale mătăsii” și investițiile masive cam peste tot în lume și în special în Europa, precum în Italia, ultima țară care s-a lăsat sedusă.

“Alegerea evidenței și a rațiunii în secolul XXI este într-un parteneriat eurochinez puternic, definit pe baze clare, exigente și ambițioase”, a declarat luni președintele francez la finalul unei întâlniri cu omologul sau chinez, sosit cu câteva ore mai derveme la Paris.

“Avem divergenţe (…) Nimeni dintre noi noi nu este naiv”, a subliniat el din nou marți,  îndemnând China să “respecte unitatea Uniunii Europene”, când Beijingul  este bănuit că mizează pe divizarea țărilor europene prin politica să de investiții.  “Cooperarea aduce mai mult decât confruntarea” a insistat el.

”Neîncredere”

Xi Jinping i-a răspuns, printr-un apel, să depășească “neîncrederea”. “Desigur, există puncte de dezacord, competiție, dar este competiție pozitivă (…). Suntem pe cale să avansăm împreună”, a spus el. Președintele chinez nu a anunțat totuși măsuri concrete pentru a-i liniști pe europeni, în special privind “noile drumuri ale mătăsii”.

Este “un proiect foarte important” și “noi, europenii, vrem să jucăm un rol”, dar “acest lucru trebuie să ducă la reciprocitate și avem oarecare dificultăți s-o găsim”, a declarat cancelarul german, Angela Merkel.

“Aș vrea ca întreprinderile europene să găsească același grad de deschidere ca și întreprinderile chinezești în Europa. Total.”, a subliniat șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care va prezida viitorul summit UE-China de pe 9 aprilie de la Bruxelles.

Cei patru lideri au subliniat, în schimb, convergențele dintre ei privind necesitatea unei “modernizări” a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), arbitrul schimburilor internaționale, a cărei utilitate este contestată de Casa Albă.

De la venirea la putere a lui Donald Trump, lui Xi Jinping îi place să se prezinte ca un actor clasic din concertul națiunilor. Liderul comunist a fost chiar aplaudat la Forumul de la Davos în 2016 de lumea bună a liberalismului economic mondial.

China a investit cel puțin 145 de miliarde de euro în Europa din 2010, dar tendința este de încetinire, în momentul în care mai multe state înăspresc măsurile privind achizițiile de la gigantul asiatic.

”Impuls” pentru climă

Vizita dlui. Xi la Paris a fost marcată, luni, de o serie de acorduri şi contracte comerciale, dintre care cel mai important a fost o mega-comandă de 300 de avioane Airbus A320 și 10 A350 – făcută prin intermediul întreprinderii de stat chinezești CASC (China Aviation Supplies Holding Company) în valoare de 35 de miliarde de dolari preț de catalog.

Într-o declarație comună publicată la finalul întâlnirii, Emmanuel Macron și Xi Jinping au promis de asemenea să apere “un rol de impuls și mobilizare” împortiva încălzirii climatice și să acționeze împreună “pentru o trezire mondială în fața erodării biodiversității”. Ei s-au angajat să lupte “împotriva criminalității de mediu, în special a braconajului și traficului cu specii ale faunei și florei ameninţate de extincție”, ca și împotriva poluării cu plastic.

China urmează să găzduiască o conferinţă ONU despre biodiversitate care trebuie să marcheze o etapă importantă pentru protecția mediului.

În încheierea vizitei sale, dl. Xi va fi primit din nou, împreună cu soția, de cuplul Macron, la mijlocul după-amiezii la Palatul Elysée. Președintele francez a anunțat luni că va merge din nou în China până la sfârșitul anului, după o primă vizită în ianuarie 2018.

Taxe impuse Chinei

Publicat de Camelia Teodosiu, 24 septembrie 2018, 14:49 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:21

Noile tarife impuse Chinei de Statele Unite intră, începând de astăzi, în vigoare

Noile tarife impuse Chinei de Statele Unite intră, începând de astăzi, în vigoare. Este vorba de taxe de 10% pentru importuri în valoare de aproximativ 200 de miliarde de dolari. France Presse notează că, dacă se ține cont și de tarifele anterioare pentru mărfuri de 50 de miliarde de dolari, aproximativ jumătate din exporturile chinezești către Statele Unite fac obiectul unor tarife speciale. Noile taxe anunțate de Washington nu vizează, însă, și produsele Apple, companie gigant americană care are principalele fabrici de asamblare în China. Donald Trump a decis să impună tarifele la importuri pentru a reduce din deficitul înregistrat de țara sa în schimburile cu China, dar și ca răspuns la furturile de tehnologie americană. Beijingul a răspuns cu propriile tarife la unele mărfuri americane.

Agenda Parlamentului European pentru săptămâna 18 – 24 iunie 2018

Publicat de Camelia Teodosiu, 18 iunie 2018, 11:20 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:21

Principalele teme din agenda Parlamentului European, pentru săptămâna 18 – 24 iunie 2018:

Reforma drepturilor de autor în UE. Propunerile legislative de amendare a normelor actuale europene privind drepturile de autor vor fi supuse votului de către Comisia pentru afaceri juridice. Scopul acestor modificări este de a garanta faptul că lucrările artiștilor sunt protejate prin intermediul drepturilor de autor atunci când sunt accesate online și că editorii de presă sunt remunerați în momentul în care textele lor sunt accesate online. (miercuri)

Conferința președinților PE. Conferința președinților (compusă din președintele Parlamentului European și liderii grupurilor politice) se va întâlni la Viena cu scopul pregătirii viitoarei Președinții a Austriei la Consiliu. Liderii PE se vor întâlni cu reprezentanții guvernului federal austriac, președintele Austriei, Alexander Van der Bellen, precum și cu reprezentanți ai Parlamentului național austriac. Se vor discuta teme precum problema migrației și frontierele externe, bugetul pe termen lung al UE (MFF), ocuparea forței de muncă și Balcanii de Vest. În final, aceștia vor participa, de asemenea, în aceeași zi, la o dezbatere cu studenții și tinerii austrieci. (marți)

Rezistența la antimicrobiene. Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară va contribui la elaborarea unui plan de acțiune pentru combaterea rezistenței la antimicrobiene (RAM). RAM provoacă anual aproximativ 25.000 de decese, iar 1,5 miliarde de euro sunt cheltuiți suplimentar pentru asistența medicală în UE, datorită unor factori precum utilizarea inadecvată a antibioticelor la oameni, excesul de antibiotice în sectorul creșterii animalelor și condițiile de igienă precară din instituțiile medicale sau în lanțul alimentar. (miercuri)

Migrație: traficul de femei și copii. Reprezentanți ai OIM, OSCE, Europol, precum și coordonatorul UE pentru combaterea traficului de persoane și alți experți în domeniu, vor dezbate cu deputații europeni modul în care trebuie abordat traficul de ființe umane, în special al copiilor și femeilor. În aceeași zi, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne va discuta pe baza unui raport realizat de către Centrul Europol de combatere a contrabandei cu migranți. (joi)

Relațiile UE-China. Deputații din cadrul Comisiei pentru afaceri externe urmează să solicite ţărilor membre ale UE să se unească împotriva încercărilor Chinei de a prelua controlul infrastructurii strategice europene, dar și de a-și consolida legăturile cu China în ceea ce privește respectarea drepturilor omului și a statului de drept. (miercuri)

Grupul de lucru pentru ACP – UE. Deputații europeni și omologii lor din parlamentele naționale ale statelor din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) se vor reuni pentru cea de-a 35-a sesiune a Adunării Parlamentare ACP – UE de la Bruxelles pentru a discuta despre migraţie, creștere demografică, combaterea xenofobiei, a rasismului și discriminării, terorismului și crizei umanitare din Sudanul de Sud. (de luni până miercuri)

Agenda Președintelui. Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, se va afla marți la Viena pentru reuniunea Conferinței Președinților PE, unde va avea loc și o întâlnire bilaterală cu Cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, urmată de o conferință de presă comună, de la ora 12:00, ora locală. Președintele Tajani va răspunde întrebărilor cetățenilor cu privire la importanţa promovării patrimoniului cultural european într-o sesiune de Facebook Live, miercuri, ora 16:00, CET. În aceeași zi, președintele Tajani se va întâlni cu președintele parlamentului egiptean, Mohamed Saad El-Katatny.

Mai multe informaţii

• Sesiunea plenară în direct – EP Live
• Europarl TV
• Website-ul Serviciului Audiovizual al Parlamentului European
• EP Newsbub

China va construi o fabrică de… ploaie

Publicat de Camelia Teodosiu, 14 iunie 2018, 08:25 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:21

China nu încetează să uimească și decide să construiască o „fabrica de ploaie“, care va avea o suprafaţă cât trei Spanii. Acest nou proiect, care va fi pus în aplicare în China,