Andrei Medvedi: Pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta

Publicat de prosavioleta, 14 ianuarie 2025, 09:11

Andrei Medvedi: Am plecat în prima zi dimineață, când a început războiul, în 24 februarie. La ora 9:00 deja eram la Comisariatul militar cu o geantă cu câteva haine cu mine. Nu m-au putut înregistra în prima zi și deci, oficial, sunt de pe 25, a doua zi. Principalul moment a fost stresul din dimineața aceea, când m-a trezit fiul și a zis că a început războiul. Nici nu îmi venea să cred și am deschis televizorul, am văzut ce se întâmplă în toată Ucraina și, ca și foarte mulți bărbați în ziua aceea, ne-am întâlnit la Comisariatul militar și am fost uimit cât de multă lume era deja lângă comisariat, la 9:00. Pe urmă am fost înrolat. A doua zi am venit în unitatea militară din Cernăuți, vreo jumătate de zi a durat toată procedura cu acte și tot ce trebuia să facem. Controlul medical îl aveam dinainte făcut, că trebuia să merg la niște instrucțiuni militare, trebuia să ne trimită ca funcționari de stat, ca funcționari ai primăriei și procedura a fost foarte simplă. Având controlul medical, în timp de trei ore am fost înrolat. În Cernăuţi și peste două ore am primit arma și toate munițiile și am fost dislocaţi pe aeroportul din Cernăuţi că se aștepta un desant din, cea mai mare frică era atunci din zona Transnistriei, să nu vină desantul să ocupe aeroportul din Cernăuți, ca punct strategic. Şi acolo prima noapte am stat pe aeroport, era cam ger, noi nu eram echipați încă, deci în haine civile, dar am primit automatul, 900 de cartușe, două grenade şi am ocupat pozițiile în jurul aeroportului, pe perimetru. Peste jumătate de an, am plecat din Cernăuți pe 2 septembrie, ne-am îndreptat spre estul Ucrainei. Informația a fost că plecăm pe front, dar n-a știut nimeni din batalion, poate doar comandanții, dar nici ei cred că n-au știut, că noi, abia când am ajuns după Krîvîi Rih, s-a schimbat direcția și am plecat spre nord spre Harkiv şi atunci am înțeles că mergem să participăm la operațiunea de eliberare a Harkiv-ului, că a început în primele zile din septembrie. În primul rând, altă zonă, altă climă, alt peisaj, cu care nu eram noi, cei din vestul Ucrainei deprinși, și frica continuă că nu știam la ce să ne așteptăm. Nu primeam niciun fel de informații, executam doar ordine scurte unde să ne deplasăm, ce să facem și atât. Sigur că o perioadă neagră, dar care ne-a dat și multe momente de gândire, de schimbare a ceea ce știam până atunci. Sigur că există un șoc post război. Noi, fiind mai în vârstă, l-am trecut mai ușor, dar cei mai tineri cred că o să aibă de suferit şi după încheierea războiului mulți ani ca să revină la normal.
Ilie Pintea: Care sunt cele mai negre amintiri de pe front?
Andrei Medvedi: Cele mai negre pierderea prietenilor, camarazilor; răniți, uciși, bombardamentele cu artilerie; vă dați seama că auzi că vine, dar nu știi unde cade și până la urmă te pui jos și te rogi o secundă-două până cade obuzul să nu-ţi cadă în cap.  Primul şoc a fost cred că în data de 6 sau 7 septembrie, când am intrat într-un sat care a fost eliberat cu 4 ore înainte. S-au retras trupele ruse și am intrat acolo. Totul era minat și un camarad a călcat pe o mină antipersonal și și-a pierdut piciorul chiar lângă mine. Era la o distanță de 5 metri de mine. Acela a fost primul moment când am înțeles că poți să mori. În data de 7 noiembrie 2022 am fost bombardați o oră și jumătate, 41 de împușcături de tun de 152 mm, care au căzut în jurul blindajului nostru, cu precizie de 5 metri între ele, și, datorită unei minuni, n-a nimerit niciunul în blindaj, că cred că rămâneam toți acolo. Am mai spus-o de multe ori, nu cred într-un acord semnat cu rușii, nu cred că, chiar dacă o să semneze o încetare a focului, nu știu dacă o să dureze mult timp. Rușii nu și-au respectat niciodată acordurile internaționale, cu atât mai mult în timp de război, când ei se schimbă în orice moment. Noi sperăm că o să fie o încetare a focului, sperăm la o eliberare a teritoriului Ucrainei, să ajungem la granițele care au fost până în 2014, dar ne dăm seama, fiind realiști, că e foarte greu în acest moment, cu atât mai mult cu cât și Vestul, din păcate, cumva s-a obișnuit cu acest război, cu acest conflict și nu mai este ajutorul acela de care are nevoie armata ucraineană. Oameni sunt pe front și cred că sunt destui, dar din păcate nu au armamentul și echipamentul de care ar avea nevoie pentru a elibera. Şi, ca exemplu, regiunea Harkov s-a eliberat în timp de o săptămână, deoarece a fost o operațiune foarte bine gândită și pusă cu ajutorul armelor din Vest, adică HIMARS-ul, care a dat pe câmpul de luptă un avantaj trupelor ucrainene.
Ilie Pintea: După atâtea pierderi, după atâtea mii de vieţi pierdute, cum vezi cedarea pe teritorii în schimbul păcii?
Adrian Medvedi: Dureros și această…, dar oricum trebuie de găsit o ieșire din situație. Și acum sunt și niște date statistice, niște sondaje făcute, cam populația din Ucraina 50 la 50; ar fi gata să cedeze teritoriile 50 de procente din populație, numai ca să fie pace și să nu mai moară oamenii.
Ilie Pintea: Adică să se încheie focul.
Adrian Medvedi: Dacă o să fiu chemat din nou, o să mă duc, că nu avem ce face, altceva nu văd ieșire. Au fost cazuri din prieteni, cunoscuți – și-au ales altă cale. Nu vreau să țin morală cui va fi, care și-a ales calea pe care și-a dorit-o. Și cred că așa e corect într-o țară democrată. La urma-urmei, pentru asta luptă ucrainenii, pentru democrație, pentru dreptul de a alege. Dacă nu ai dreptul de a alege, atunci nu mai ai pentru ce lupta. Tinerii încă nu sunt pregătiți psihologic și urmările, traumele pe care o să le primească acolo o să fie foarte tragice pentru ei, chiar dacă o să se întoarcă la vatră. Şi lipsa de experiență, dar și acuma tinerii nu mai sunt cei tineri care erau cu 50 de ani în urmă, că la 18-19 ani el încă e copil.
Ilie Pintea: Cum arată o zi din viața unui ucrainean acum, cu întreruperi de curent, cu frig?
Adrian Medvedi: Ne-am adaptat și la asta, ne-am învățat să știm deja cât de cât este un grafic de întrerupere a curentului. Deci ne planificăm ziua în așa fel ca să putem reuși și la serviciu și acasă, treburile casnice. Mai avem generatoare, dar este foarte costisitor să le pornim, că au un consum destul de mare la benzină sau motorină. În școli copiii deja s-au adaptat. Când răsună alarmele, coboară în adăposturi. Da, procesul de învățământ se întrerupe. Aceasta o să urmeze, o să fie multe probleme în societate din cauza aceasta – nu se mai face școala cum trebuia să se facă, vă dați seama, începe lecția, coboară toți într-un subsol, peste două ore trec iarăși în sala de clasă, pe urmă trebuie să plece acasă. Se stinge lumina, nu pot să folosească gadgeturile sau tablele digitale, mai știu eu ce este prin școli acuma. Influențează negativ acest război asupra tinerei generaţii. Nu știm care o să fie viitorul lor, din păcate.

Războiul din Ucraina menține starea de alertă la nivelul sistemului de monitorizare a spațiului aerian național

Publicat de prosavioleta, 1 ianuarie 2025, 15:12

Adrian Gîtman (realizator rubrică): Cu privire la informațiile din spațiul public referitoare la o rachetă rusească ce ar fi trecut în dimineața zilei de miercuri prin spațiul aerian al României, Ministerul Apărării Naționale precizează că sistemul de supraveghere aeriană, ca parte a sistemului integrat al NATO, care monitorizează în permanență situația aeriană din zonă, nu a detectat o astfel de situație. Îl ascultăm pe generalul-maior Constantin Spînu, purtătorul de cuvânt al ministerului.
Constantin Spînu: Autoritățile militare române au fost informate de cele ucrainene despre faptul că în jurul orei 7:30, o rachetă a forțelor Federației Ruse, care ar fi avut impact în regiunea Cernăuți-Ucraina, ar fi evoluat prin spațiul aerian al Republicii Moldova și pentru aproximativ două minute și prin spațiul aerian al României, în zona de nord, în proximitatea localității Darabani. Din datele de monitorizare ale sistemelor de supraveghere aeriană ale României și din cele furnizate de mijloacele țărilor NATO, care suplimentă monitorizarea în zona de responsabilitate a României, nu a fost confirmată traversarea spațiului aerian românesc.
Adrian Gîtman (realizator rubrică): În schimb, în cursul serii de joi, sistemul de supraveghere radar a detectat la 15 km est de localitatea Chilia Veche din județul Tulcea un semnal de țintă aeriană de mici dimensiuni, care se deplasa pe un traseu către spațiul aerian național. Autoritățile au pus în aplicare procedurile de alertă aeriană. Contactul radar a fost pierdut după cinci minute și nu există informații despre un posibil impact al țintei pe teritoriul României. Forțele și mijloacele aflate în serviciul de luptă, poliția aeriană, sub comandă națională și sub comandă NATO sunt pregătite să acționeze pentru protejarea spațiului aerian național și aliat, mai precizează Ministerul Apărării Naționale.

Războiul din Ucraina în imagini și cuvinte

Publicat de Gabriel Stan, 21 mai 2022, 20:20

Războiul din Ucraina a șocat pe toată lumea, implicit generațiile care nu au prins conflictele anterioare îngropate adânc în istorie.

Atunci când nimeni nu creadea că așa ceva va mai fi posibil în această eră, iată că ne-am înșelat cu toți amarnic, iar violența pură afișată în fața ochilor noștri nu lasă loc de prea multe comentarii.

Conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina a făcut victime și pagube incomensurabile, iar toate aceste fapte vor rămâne înrădăcinate în istorie.

Jurnalistul Radio România Actualități, Alexandru Buzică, a fost reporterul special trimis în această perioadă în Ucraina, de unde a transmis cele mai noi informații și a relatat faptele reale petrecute în țara vecină.

Acesta a bifat în Ucraina 70 din cele 86 de zile din câte au trecut de când a început războiul. A străbătut 8 orașe, printre care Izmail, Odessa, Cernăuți, Lvov, Ivano Frankivsk, Jitomir Rivne (granița cu Belarus) și Kiev.

Revenit de curând din capitala Ucrainei, Alexandru Buzică a onorat invitația redacției Jurnal Militar de a vorbi despre cele întâmplate în această perioadă în țara vecină, în ediția de vineri, 20 mai 2022 a emisiunii Vești de Acasă, de la Radio România Internațional.

Vă invităm în cele ce urmează să ascultați interviul realizat de Gabriel Stan, de la Radio România Actualități cu Alexandru Buzică.

Alexandru Buzică: Există multe cadavre ale animalelor sub dărâmături, oricând fiind posibil să izbucnească o epidemie în zonă. 

În Borodianka există o criză a apei potabile, iar oamenii făceau cozi interminabile la apă și provizii. Nu am văzut niciodată așa ceva!

Înmormântarea unui soldat ucrainean la Kiev, pe Maidan, bulevardul central.

Imaginile au fost realizat de către reporterul Alexandru Buzică în Kiev, Borodianka și Irpin.

Ziua Bucovinei, sărbătorită pe 28 noiembrie!

Publicat de Andra Radu, 28 noiembrie 2021, 12:10 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:18

Ziua Bucovinei este sărbătorită, în fiecare an, la data de 28 noiembrie. În 1918, Congresul General al Bucovinei adopta, la Cernăuţi, moţiunea unirii Bucovinei cu Regatul României.

Plenul Senatului României a adoptat la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei. Camera Deputaţilor, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015.

Legea nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie, Ziua Bucovinei, a fost promulgată de preşedintele Klaus Iohannis la 28 octombrie 2015 şi a fost publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015, potrivit www.cdep.ro.

Cu prilejul acestei sărbători, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi instituţiile publice, pot organiza manifestări cultural-ştiinţifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale ori ale instituţiilor publice.

Dumitru Apetri – un important critic şi istoric literar

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 22 ianuarie 2018, 13:06 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:22

 Dumitru Apetri este un critic şi istoric literar mai puţin cunoscut în Ţară, născut fiind şi activând într-un teritoriu românesc din afara graniţelor noastre actuale. S-a născut la 21 octombrie 1940 în localitatea Târnauca, plasa Herţa, judeţul Dorohoi, din mândra Bucovină (azi în Ucraina), într-o familie de ţărani, fiind fiul Savetei (n. Herghiligiu) şi al lui Ion Apetri, cum ne încredinţează Ana Bantoş în primul volum al Dicţionarului General al Literaturii Române, A/B, ediţia a II-a revizuită, adăugită şi adusă la zi, coordonator-general Eugen Simion, apărut sub egida Academiei Române, Bucureşti, Editura Muzeului Literaturii Române, 2016, p. 308. Şcoala primară şi cea medie a urmat-o în satul natal, apoi „îşi continuă studiile la o instituţie cultural- educativă din Cernăuţi (1958-1960)” şi, apoi, la Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuţi (1962-1967), aflată într-o superbă clădire, monument arhitectural de excepţie. La Chişinău, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, susţine doctoratul, în 2005, cu o teză privind receptarea literaturii ucrainiene în literatura română din Basarabia, în perioada 1924-1984. A fost profesor în localităţile Culiceni şi Horbova din raionul Herţa, corespondent special şi apoi redactor al ziarului „Zorile Bucovinei”(1970-1971), profesor la Institutul Republican de Perfecţionare a Cadrelor Didactice (1986-1988) şi la Universitatea de Stat „Ion Creangă” din Chişinău (din 1999). Paralel cu profesoratul, funcţionează ca cercetător ştiinţific al Institutului de Limbă şi Literatură al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, din 1974, în prezent fiind cercetător ştiinţific coordonator la Institutul de Filologie al înaltului for ştiinţific din Chişinău.

A debutat în gazeta raională din Herţa, „Steagul roşu” şi a colaborat la diverse publicaţii literare din acea parte de ţară: „Literatura şi Arta”(condusă de N. Dabija), „Septentrion literar”, „Limba română”, „Tinereţea Moldovei”, „ Metaliteratură”, „Viaţa Basarabiei” (condusă de M. Cimpoi), „Nistru”, precum şi la publicaţiile de limbă ucrainiană. Editorial, debutează cu volumul Bucovina: cultură, personalităţi, destine, prefaţat de Adrian Dinu Rachieru, apărut la Timişoara, în 2000, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova. Volumul de debut defineşte persinalitatea lui Dumitru Apetri şi preocuparea sa pentru cunoaşterea şi definirea fenomenului literar românesc din spaţiul basarabean şi bucovinean. Dumitru Apetri a alcătuit antologii (Lire în frăţite, bilingv, română-ucrainiană, 1979), ediţii critice (V. Bogrea, Opere alese, 1998), Igor Creţu, Maestru al cuvântului (2012), Omagiu lui Taras Sevcenko (1999), Martiriul trasnistrian sub jugul totalitar rusesc (2013).

Într-un recent volum, intitulat simplu şi precis, Cronici literare şi culturale. Cărţi, personalităţi, evenimente (Chişinău, 2015), după ce constată că „procesul literar de la est de Prut nu este însoţit de o critică de întâmpinare pe care o merită”, Dumitru Apetri îşi previne cititorii că ia în dezbatere „cărţi originale şi traduse ce ţin de diverse genuri literare, de publicistică şi memorialistică, precum şi evenimente literar-culturale şi ştiinţifice, în cazuri aparte, sociale, care s-au produs în ultimele patru decenii şi ceva în arealul spiritualităţii româneşti”, astfel încât cronicile sale literare şi culturale „relevă preferinţele scriitorilor pentru anumite teme şi modalităţi de reflectare artistică, evoluţia actului critic, a fenomenului publicistic şi memorialistic şi, concomitent, ne edifică asupra fenomenelor numite orizontul de aşteptare, nivelul de receptare şi interpretare a cititorului avizat: criticul şi cercetătorul literar”.

Bun cunoscător al culturii române şi ucrainiene, Dumitru Apetri urmăreşte integrarea creaţiei eminesciene în „albia spiritualităţii ucrainiene” începând din 1903, materializându-se „într-un număr destul de restrâns de tălmăciri şi aprecieri critice”, comentate de el în cărţile sale, Arta replăsmurii artistice şi Atitudini şi opinii. În volumul comentat de noi, Cronici literare şi culturale, filologul şi traducătorul Dumitru Apetri analizează critic antologiile bilingve româno-ucrainiană ale lui O. Honcearenko, de fapt „replăsmuiri” care reuşesc să redea „mesajul/potenţialul ideatic, imaginea artistică şi melodicitatea/muzica textelor”.

Cronicile literare şi culturale ale lui Dumitru Apetri cuprind un spectru larg de cărţi, personalităţi sau evenimente. Este semnalat la modul superlativ „romanul-destin zguduitor prin dramatism”, intitulat 20 de ani în Siberia. Destin bucovinean (Bucureşti, 1991), al Aniţei Nandriş-Cudla, premiat de Academia Română, roman memorialistic care descrie stările sufleteşti la limită ale femeii, simbol al celor 13 000 de români bucovineni, deportaţi în 1941 în Siberia. Alte cronici privesc opera unor mari scriitori: Vasile Tărâţeanu, I. Gheorghiţă, Gh. Asachi, Al. Burlacu, Liviu Damian, Pavel Balnuş, I. Druţă, Em. Bucov, V. Bogrea, Al. Hurmuzachi, D. Vatamaniuc, Petru Movilă, Dan Mănucă, C. Popovici etc., sau antologii de referinţă: Poeţi din Bucovina, Basme din Bucovina, Dicţionar de ghicitori, Istoria literaturii române din Bucovina. 1775-1918, Creaţia populară moldovenească, Moştenirea lui D. Cantemir şi contemporaneitatea, Martiriul  transnistrean şi teroarea imperială rusească etc., precum şi prezentarea revistelor „Glasul Bucovinei”(1994-1995), „Plai românesc”, „Ţara Fagilor” (almanah), „Bucovina literară”, „Metaliteratură”.

Cartea lui Dumitru Apetri, Cronici literare şi culturale. Cărţi, personalităţi, evenimente, este un demers critic şi istoric literar pe deplin reuşit, realizând imaginea reală şi integrală a unui spaţiu spiritual românesc, complex şi captivant, necesar mai ales celor interesaţi din Ţară, adeverind zicerile lui Alexie Mateevici („n-avem două limbi şi două literaturi, ci numai una, aceeaşi cu ce de peste Prut. Aceasta să se ştie din capul locului, ca să nu mai vorbim degeaba”) şi G. Călinescu („Literatura română este una şi indivizibilă”).

 Tudor Nedelcea, cercetător ştiinţific I  – Institutul de cercetări socio-umane „C.S.Nicolăescu-Plopşor” Craiova, Academia Română

Asta-i hora mare – Sofia Vicoveanca

Publicat de Andrei Cretoiu, 17 noiembrie 2017, 06:51

La fel ca în cazul „Bătutei moldoveneşti” şi al Mioarei Velicu, singura informaţie referitoare la dansul „Hora mare”, pe care merită să o amintesc în contextul dat, este că se execută într-o mişcare moderată şi înceată, participanţii formează un cerc, ţinându-se de mâinile îndoite în coate şi ridicate la nivelul umerilor. În proiectul nostru, esenţială este interpretarea prin cântec… Frumuseţe, artă, leac de vindecat tristeţea şi amarul…

Din repertoriul Sofiei Vicoveanca fac parte cântecele de leagăn, de nuntă sau cumetrie, doinele de dragoste şi de dor, colindele, bocetele sau baladele, deopotrivă cântecele de voie bună – precum „Asta-i hora mare”…

Sofia Vicoveanca s-a născut în comuna Toporăuţi (Toporuica de astăzi), localitate aflată în apropiere de Cernăuţi, primind la naştere numele de Sofia Fusa. Constrânsă de greutăţi, micuţa, refugiată în Vicovu de Jos (judeţul Suceava), a învăţat să coasă, să ţeasă covoare, să împletească, să croiască; mai târziu, a absolvit Şcoala Populară de Artă din Suceava, fiind angajată ca solist al Ansamblului de Cântece şi Dansuri „Ciprian Porumbescu” din Suceava. Din 1998, a fost solistă de muzică populară la Ansamblul „Rapsozii Botoşanilor”.

200 de ani de școală românească la Cernăuți

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 7 ianuarie 2017, 05:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:28

La Palatul Național al Românilor din Piața Centrală, Cernăuți, a avut, pe în data de 5 ianuarie 2017, o întâlnire cu T. Gh. Rendiuc, autor și protagonist al cărții bilingve Nesecat izvor al științei de carta. Școala Nr. 10 din Cernăuți la 200 de ani de la întemeiere.

Împreună cu Domnica Gorduna Svijynsca, prof. habilitat în istorie și directoarea școlii au realizat un studiu istorico-documentar și memorialistic ilustrat despre istoricul uneia dintre primele școli din orașul Cernăuți și din Bucovina. Școala a fost înființată în 1816, a funcționat și în perioada dominației Imperiului Austro-Ungar (1867-1918), în timpul administrației temporare a Imperiului Rus , instalate la Cernăuți (1914-1917), în cadrul României Regale (1918 – 1940, 1941-1944) și în perioada Uniunii Sovietice (1944-1991), fiind și astăzi un important centru de instruire și educație a multor generații de tineri cetățeni ai Ucrainei independente, cum definesc autorii pe coperta volumului acest lăcaș de educație și cultură.

Diseminator al acestor informații, în egală măsură promotorul culturii românești la Cernăuți este acad. Vasile Tărâțeanu, căruia îi dorim, la început de an, un călduros ”La mulți ani!”.

Foto: Nicolae Hauca

Sursa: http://euromedia-ucraina.blogspot.ro/2017/01/nesecat-izvor-al-stiintei-de-carte.html, accesat 6 ianuarie 2017

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin

Un Centru de Informare al României va fi deschis în localitatea Slatina, Ucraina

Publicat de Andrei Cretoiu, 1 august 2016, 15:00

În cadrul eforturilor de promovare a limbii, culturii și civilizației române, Primăria din Slatina, Ucraina, înfiinţează un Centru de Informare al României, o unitate de informare, promovare şi predare a limbii, culturii şi civilizaţiei româneşti, inclusiv cele derivate din statutul României ca stat membru al Uniunii Europene. Noua instituţie va fi realizată împreună cu Ministerul Afacerilor Externe al României, ne-a informat Eleonora Moldovan, Consulul General al României de la Cernăuţi.

Deschiderea Centrului cultural român „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Cernăuţi

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 20 iunie 2016, 12:13

Emisiune – portret cu acad. Vasile Tărâţeanu, poet, publicist, preşedinte al „Fundaţiei culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuţi, redactor-şef (director-fondator şi editor) al gazetelor româneşti din Ucraina – Cernăuţi: Plai românesc (1990–1994), Arcaşul”, „Curierul de Cernăuţi”, „Junimea etc.
O emisiune realizată de Gabriela Rusu-Păsărin

Brăţara de Vacanţă ajunge la Sulina

Publicat de Andrei Cretoiu, 10 iulie 2015, 12:00 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:36

Brăţara de Vacanţă ajunge la sfârşitul acestei săptămâni în Delta Dunării, la Sulina, odată cu Programul de tabere „ARC” 2015.

Voluntarii Crucea Roşie şi echipa Radio Vacanţa vor fi prezenţi vineri în centrul de agrement de la Sulina, unde Brăţara de Vacanţă va fi oferită şi românilor din diaspora aflaţi în tabără prin programul de tabere ARC, ediţia 2015.

Deplasarea echipei Radio Vacanţa şi a voluntarilor Crucea Roşie la Sulina se va realiza cu navele Navrom Delta.

Programul de tabere ARC se derulează în perioada 29 iunie – 3 august, în cadrul Centrului de agrement de la Sulina şi în cadrul Taberei Luminiţa, de la Eforie Nord.

Proiectul este finanţat şi organizat de Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al României, în colaborare cu Ministerul Tineretului şi Sportului.

Anul acesta, la programul de tabere ARC participă aproximativ 2.000 de copii şi tineri, etnici români din ţările aflate în jurul graniţelor şi Balcani, respectiv Republica Moldova, inclusiv regiunea transnistreană, Ucraina (regiunile Cernăuţi, Odesa şi Transcarpatia), Ungaria, Serbia (Voivodina şi Valea Timocului), Bulgaria, Albania, Republica Macedonia, precum şi din Italia, Spania, Grecia, Statele Unite ale Americii, Canada sau din Orientul Mijlociu şi Africa.

În cadrul campaniei Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanţa, prin intermediul proiectului i-tour.ro, au fost realizate şi 25.000 de hărţi cu staţiunile de pe litoral, dar şi cu traseele turistice din Dobrogea, care vor fi distribuite pe plajă şi la recepţiile unităţilor hoteliere.

De la începutul campaniei Copiii nu se pierd, ajung la Radio Vacanta, Bratara de Vacanta şi până în prezent, au fost distribuite peste 3.000 de brăţări de vacanţă, în staţiunile Mamaia şi Eforie Nord.

Pe braţări, părinţii pot trece elemente de identificare pentru a face mai uşoară găsirea copilului dacă se rătăceşte pe plajă: numele copilului, un număr de telefon al părinţilor şi numărul de telefon al Radio Vacanţa.

Conducerea Festivalului Internaţional al Şcolilor de Teatru de la Suceava a salutat prezenţa numeroasă a publicului la spectacole, dar şi implicarea organizatorilor

Publicat de Stefania Grigore, 11 iulie 2014, 09:50

Evenimentul este la prima ediţie şi se va încheia în după-amiaza zilei de sîmbătă, 12 iulie, cu festivitatea de premiere.
Rectorul UNATC, Adrian Titieni, a declarat că se doreşte ca, începînd cu cea de-a doua ediţie, Festivalul să se extindă la Cernăuţi. El a adăugat că în zilele următoare va merge în Ucraina, pentru a vedea dacă acest lucru este posibil.

Şeful administraţiei judeţene, Cătălin Nechifor, a afirmat că, din 2015, în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru ar putea fi susţinute spectacole nu numai la Suceava, Fălticeni şi Cîmpulung, ca-n acest an, ci şi în alte localităţi urbane, şi chiar într-o comună.

La această primă ediţie a festivalului sunt prezentate producţii ale unor şcoli de teatru din România, Marea Britanie, Polonia, Republica Moldova şi Ungaria. Festivalul este organizat de Consiliul Judeţean, prin Muzeul Bucovinei, Universitatea „I. L. Caragiale”, Universitatea „Ştefan cel Mare” şi Institutul Cultural Român.

Parteneri în acest proiect sunt Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Teatrul „George Ciprian” din Buzău.