Povestea lui Făurar
Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 28 ianuarie 2019, 06:11 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:21
Poveştile la gura sobei fac să treacă iarna mai repede, se numără zilele şi se spun snoave şi ghicitori, doar o mai trece plictiseala, că ţăranul nu-i învăţat să stea prea mult în casă.
(varianta audio a rubricii)
Povestea lunii ce va să vie, februarie, faur sau făurar este povestea copilului capricios, acu’ vesel, acu’ trist, de unde şi vremea în făurar: „A fost odată un moş, pe care-l chema Anul. El avea 12 feciori pe care îi chema ca pe lunile de le ştim: Ianuarie, Februarie, Martie… Cel mai mic dintre fraţi era Februarie. Singura avere a moşului era o vie. Au lucrat-o, au cules-o şi au pus bine într-un butoi. Ca să ştie care-i măsura fiecăruia, au tras semn cu tirbuşonul pe fundul butoiului de-a curmezişul câte o linie şi fiecare şi-a pus canaua lui, ca să n-aibă neplăceri. Oameni cuminţi. Februarie, cel năzdrăvan şi-a pus canaua jos de tot, aproape de doagă, că aşa era rostul pe vremuri: cel mai mic la urmă (s.n.). Toţi fraţii voiau să economisească, să nu prea bea, ca să arate cât de economi sunt. Februarie, mai şugubăţ voia să bea regulat din partea lui, se-nţelege! Când îl căuta omul, el era mereu vesel şi plin de vorbă; trăncănea verzi şi uscate, şi tot fluierând se culca şi se scula, toţi râdeau de el şi ziceau; „repede, repede isprăveşte el vinul şi să vedem ce face”. Îi vine poftă lui Ianuar să bea un strop de vin, răsuceşte de cana, vinul nu vine deloc. Încearcă şi Martie. La fel! Aprilie… nici un pic! Numai jos la doagă, partea lui Februar mai curgea. Tare s-au supărat fraţii şi-au început a-l alerga pe Februar ca să-i dea de cheltuială. Când îl alergau, Februar plângea, când îl lăsau, râdea ca un copil. De-aceea, se crede, luna lui Făurar este capricioasă, când cald, când viscol[1]. Se spune: în luna lui Făurar crapă ouăle corbului, când e ger mare, şi atunci ies puii. Luna lui fluierar bagă omătul pe burta acului în casă.
Text și lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune
[1] Tony Brill, Legendele românilor, vol. I, Legendele cosmosului, Bucureşti, Editura Grai şi Suflet, Cultura naţională, 1994, p. 231.
