Eleonora Arbănaș: Șerbănescu nu pleca fără ceas, dar atunci și-l uitase undeva, iar Laurențiu Manu i-a oferit ceasul lui. „A fost o onoare ca Șerbănescu să cadă cu ceasul meu; e ca și cum eu am căzut cu el”, a zis Laurențiu Manu

Publicat de Gabriel Stan, 20 mai 2024, 19:06

În județul Olt, în comuna Colonești, acum 112 ani, în 17 mai, se năștea Alexandru Șerbănescu, erou aviator în cel de-Al Doilea Război Mondial, comandant al Grupului 9 Vânătoare, cel care a pus mai presus de viața sa dragostea pentru țară.

Alexandru Șerbănescu, cel care a căzut la datorie în 18 august 1944, copleșit de numărul mai mare al avioanelor de vânătoare americane de tip Mustang, avioane care însoțeau bombardiere și atacau mai multe obiective strategice ale României în zilele fierbinți de dinainte de întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.

Prin grija autorităților locale, a familiei eroului și a Forțelor Aeriene Române, la Colonești s-a deschis acest muzeu în memoria eroului Alexandru Șerbănescu.

Colega noastră de la „Jurnal militar Craiova”, Teodora Mazăre, a realizat un interviu cu Eleonora Arbănaș, președintele Asociației „Alexandru Șerbănescu”.

Teodora Mazăre (realizator rubrică): Aș vrea să vă întreb dacă toate exponatele de aici din acest complex muzeal sunt ale dumneavoastră, le-ați strâns în timp sau o parte din ele au fost donate de către membrii Fundației „Alexandru Șerbănescu”?

Eleonora Arbănaș: Tot ce vedeți în acest muzeu, exponate muzeale, aparțin Fundației și fac parte din patrimoniu Fundației, absolut totul.

O parte dintre acestea vin din partea Fundației, din partea familiei Arbănaș și mă refer aici la tot ce vedeți, machete de avion, parte din imaginile fotografice și parte din documentele de arhivă raportate la aviatorul Șerbănescu și la ceilalți din grupul său, respectiv și Laurențiu Manu și mulți alții, pe care am avut, ca să zic așa, norocul să le pot cere, solicita de la Arhivele Militare din Pitești – pe vremea aceea încă se mai putea – și atunci, le-am ținut în cadrul Fundației și la momentul în care s-a construit acest muzeu și a adus exponatele muzeale, firește că au fost foarte importante acele documente pe care le-am obținut din arhivă.

Celelalte, multe dintre ele, sunt donate de la familiile aviatorilor. Și aici mă refer la Manu Anca, prietena Fundației și fiica aviatorului Laurențiu Manu, cel care a fost lângă aviatorul Șerbănescu tot timpul, și la 18 august, și i-a oferit ceasul lui.

Aici o paranteză fac, Șerbănescu nu pleca fără ceas și îl uitase undeva, bulversat de toată situația, și Laurențiu Manu i-a oferit ceasul lui. Practic, Șerbănescu a căzut cu ceasul lui Laurențiu Manu. Iar Laurențiu Manu, pe care l-am cunoscut, a zis: „A fost o onoare ca Șerbănescu să cadă și cu ceasul meu cu tot; e ca și cum și eu am căzut cu el”. Deci, exponatele, unele sunt donate.

Ceea ce este important ca exponat muzeal, toate sunt importante, dar domnul general Dobran a fost membru de onoare al Fundației și mentorul nostru. Domnul general Dobran a donat lucruri extraordinar de importante, printre care „Jurnalul Locotenentului Dobran”, acea carte bine cunoscută de public care a apărut în două ediții.

Ei, jurnalul acela este aici muzeu, donat de domnul general în olograf, original. Este, practic, un exponat de patrimoniu național.

De asemenea, albumul fotografic, cu fotografii originale din vremea aceea, tot domnul general Dobran mi l-a donat și toate documentele originale aparținând aviatorului Laurențiu Manu, ale aviatorului Scărlătescu, care a fost la bombardamente alături de aviatorul Dan Stoian.

De asemenea, aceste panouri muzeale, care se practică, toate aceste panouri muzeale corespund standardelor muzeale și reflectă, practic, istoria aviației în paginile pe care le găsim de-a lungul vremii în aeronautica militară. Ca să închid, vă spun că, da, tot ce este aici face parte din patrimoniul Fundației.

Clădirea, însă, este realizată de Primăria Colonești, sigur, cu sprijinul oficialităților, instituțiilor județene, respectiv Consiliul Județean, firește, dar tot ceea ce este amenajat în interior, până la urmă ca destinație a sălilor, este creația Fundației, fără lipsă de modestie, a mea personală, pentru că m-a ajutat Dumnezeu, lucrând în proiectare, așa cum mai spuneam, să pot să fac, că doar nu făcusem niciodată un muzeu și, totuși, mi-a reușit.

Este primitor, aerat și când intri aici parcă primești o energie cu totul specială, n-o numesc pozitivă, sigur că este pozitivă, dar este ceva cu totul special.

Parcă vii nu neapărat în lumea aceea, noi nu mai avem legătură cu lumea aceea de demult, dar această istorie ne poartă, trebuie adusă în prezent și rămâne dincolo de noi, pentru că înseamnă identitatea noastră, înseamnă rădăcinile noastre, înseamnă ce au fost în starea acei eroi să facă, acei oameni, acei români.

Ei sunt ai României, nu este eroul Oltului, nu este… eroul Șerbănescu nu este eroul Coloneștiului, este eroul României, așa cum sunt toți ceilalți.

Ei au servit Armata Română într-un război unde țara i-a trimis, cu bună credință, onoare și demnitate, și verticalitate, și integritate.

Teodora Mazăre (realizator rubrică): Amintind de exponatele care ne-ați spus că au fost donate și au o valoare deosebit de importantă, este unul dintre ele care vă leagă sentimental, însă la un mod superlativ?

Eleonora Arbănaș: De toate sunt legată într-un fel sau altul, de absolut toate, inclusiv de panouri; și panoul este un exponat muzeal, dar nu este un exponat de patrimoniu, este de patrimoniu al Fundației, dar nu de patrimoniu național, precum este, de exemplu, „Jurnalul locotenentului Dobran” sau medaliile și ordinele, care sunt originale.

De toate sunt legată! Dar ce mă impresionează sunt fragmentele din avionul Messerschmitt 109 G, care sunt în Sala Șerbănescu, în prima sală, în vitrina Șerbănescu, fragmentele din avionul 109 G numărul 1, care au fost găsite chiar acolo, la locul în care s-a prăbușit, respectiv la Rușavăț, în Carpații de Curbură, la Buzău, și cel care a căutat a avut, ca să zic așa, disponibilitatea să ne ofere acele fragmente, iar noi în acel loc am ridicat un monument pe care l-am numit Crucea de la Rușavăț, momentul eroilor aripilor.

Teodora Mazăre (realizator rubrică): Am participat la nenumărate evenimente organizate cu ocazia Zilei Eroilor, cu ocazia Zilei Forțelor Aeriene, aici la Colonești, iar printre invitați s-au numărat doi camarazi ai lui Alexandru Șerbănescu, și anume, generalul Ion Dobran de care aminteați dumneavoastră și generalul Radu Teodoru. Spuneți-mi cum vorbeau de Alecu, cum îl vedeau?

Eleonora Arbănaș: Domnul general Dobran a fost de foarte multe ori la Colonești și a fost prezent la dezvelirea monumentului care a fost, practic, primul lucru realizat în Colonești, care a fost dezvelit în 2008, și la denumirea școlii.

A mai fost de mai multe ori domnul general. Ultima dumnealui vizită a fost expresia unei dorințe acerbe să vină să vadă muzeul, pentru că dânsul nu-l văzuse decât ce-i prezentasem eu în poze și schițele și ultima dumnealui dorință a fost să vină la Colonești să vadă muzeul lor, muzeul lor – a spus.

Acest lucru s-a întâmplat în 17 mai 2021, a fost ultima ieșire a domnul general Dobran și ultima dorință, acerbă, așa mă repet, pe care a avut-o, pentru că în septembrie s-a prăpădit, ca să zic așa, a completat grupul.

Plecarea ultimului erou al aviației, pentru că ași ai aviației erau numiți cei care aveau dincolo de cinci sau șase victorii în timpul războiului. Deci, ultimul as al aviației și ultimul aviator de vânătoare plecat a fost general Dobran.

Raportat la domnul general Radu Teodoru, domnul general Radu Teodoru nu a fost camarad cu Alexandru Șerbănescu, pentru că era un tânăr elev atunci.

Domnul general Radu Teodoru, acel elev militar a purtat pe umeri și sicriul cu restul uman al căpitanului Șerbănescu la înmormântarea care a avut loc la Ghencea Militar.

Și aici țin neapărat să fac o precizare, înmormântare a avut loc pe 21 august și nu pe 22 august. Sigur, nu că ar avea importanță, dar, totuși, când este vorba de astfel de personalități, orice fel de dată este importantă pentru istorie, pentru că ea trebuie să se perpetueze, să se transmită corect, așa cum a fost.