Drăgaica

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 24 iunie 2019, 11:25 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:20

Drăgaica este divinitatea agrară, protectoare a lanurilor de grâu şi a femeilor măritate. Momentul derulării secvenţei rituale cu un rol de propiţiere este în toiul secerişului, de aceea se fac şi cununi din spice.

(varianta radiofonică a rubricii)

Drăgaica este numită şi Doamna florilor şi sărbătoarea care-i poartă numele se respectă pentru a avea parte de dragoste şi a se putea bucura de frumuseţea şi puterile miraculoase, vindecătoare ale florilor.

Jocul Drăgaicei se face doar de către fete, unele îmbrăcate în haine bărbăteşti şi cea mai „aleasă” în mireasă.

Jocul drăgaicelor are efecte benefice asupra naturii şi asupra celor ce îşi doresc să li se ursească de căsătorie. Prin jocul lor pot să aducă miros şi rouă plantelor de leac, alungă grindinile şi furtunile. Şi zice: azi joacă şi soarele când răsare.

Drăgaicele din judeţul Teleorman, comuna Izvoarele joacă şi azi în grup de şapte sau nouă, având ca elemente distinctive căciuliţe de copii prinse de cingătoare, steagul împodobit cu basmale (simbol al feminităţii), usturoi (cu valenţe apotropaice), spice de grâu (pentru invocarea divinităţii agrare) şi ierburi (specifice sărbătorii de Sânziene).

Se dansa exclusiv de fete, ele împlinind ceremonialul nupţial al zeiţei agrare.În răspunsurile la chestionarele lui B. P. Hasdeu, Drăgaica era menţionată ca o zi „respectată pentru seceriş”, se dansa şi se spuneau versuri cu caracter ironic:

Sări, Drăgaică, să sărim,

Că ştii iarna ce păţim,

Că râşnim până murim (Recitativ reperabil şi azi în zona Zimnicea).

Textele au rezonanţă ludică:

Mi-au venit drăgaicele,

Să reteze spicele,

Mi-a venit vara bogată.

  Fetele se încing cu floarea numită drăgaică, având puteri de protecţie contra forţelor malefice. Femeile fac ţeste pe care zic că le pun în capul Dracului, abia apoi vor munci la câmp şi în curte. Este şi expresia: joacă drăgaica spre ciuda drăcească.

Sunt obiceiuri şi acte magice specifice ritualului de renovare a timpului. Scalda rituală, aflarea ursitei prin culegerea plantelor, alcătuirea coroniţei şi aruncarea ei pe casă sunt repere într-un complex ritual al unei sărbători feminine derulată la solstiţiul de vară, ritual polifuncţional. Acum, se spune, apar licuricii care luminează calea rătăciţilor, iar ca să nu rătăceşti în sărăcie, trei zile (preziua, ziua şi postziua de Sânziene) să pui trei boabe de piper printre bani. Vor aduce spor în casă. Este şi gândul ţăranului la solstiţiul de vară, când începe secerişul, culesul poamelor, a recoltelor îndeajuns îngrijite.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune