Asociația Surzilor din Constanța aşteaptă să fie evacuată din sediu
Publicat de adinaiftime, 11 noiembrie 2017, 09:30 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:23
Alaltăieri a fost marcată Ziua Națională a Surzilor din România.
Membrii comunității din Constanța petrec acest moment aşteptând să fie evacuați, în scurt timp, din sediul asociației din care fac parte. Iar aceasta nu este singura problemă a persoanelor cu deficiențe de auz.
În judeţul Constanţa există, oficial, 700 de persoane cu deficienţe de auz, care beneficiază de grad de handicap şi de anumite înlesniri din partea statului.
Asociaţia Surzilor din Constanţa are numai 200 de membri cotizanţi şi o mare problemă: este în curs de evacuare din sediul de pe strada Griviţei, pentru restanţe la plata chiriei.
Directorul executiv al Asociaţiei, Marcela Vlad:
Printr-o hotărâre a Consiliului Local, în 2016, chiria a fost majorată de la 500 la 1.300 de lei pe lună, bani pe care chiar că nu avem de unde să îi scoatem şi, acum, suntem în litigiu cu RADPP. Începând din august nu am mai avut cum să achităm aceste sume enorme, din punctul nostru de vedere. Am primit şi notificare de evacuare.
Audienţele repetate la autorităţile locale nu au dat nici un rezultat. Ar fi o soluţie, spune Marcela Vlad: obţinerea statutului de organizaţie de utilitate publică, astfel încât să beneficieze gratuit de spaţiu.
Procedura este în derulare, dar, dacă nu are succes sau vine prea târziu:
Nu ştiu… ajungem în stradă, probabil. Nu avem soluţii de rezervă, pentru că noi plătim aceste chirii din cotizaţia membrilor.
Unii dintre cei cu deficienţe de auz nu pot nici să vorbească şi, în plus, mai au şi alte boli asociate. Asta înseamnă gradul cel mai ridicat de handicap, întâi, pentru care statul le dă, lunar, nici 400 de lei ca să trăiască:
La gradul 1 – 340 de lei, cu drept de asistent personal, la gradul 2 – 270 de lei, la gradul 3 – 39,50 de lei. Dar, pe lângă aceste sume, cei încadraţi în gradul 1 şi 2 mai au scutire la impozit, casă, teren, maşină, rovinietă, transport local, 12 călătorii transport interurban, iar, o dată la doi ani, bilet la tratament.
Următoarea mare problemă a acestor oameni este bariera dintre ei şi restul lumii. Interacţiunea cu un funcţionar public sau cu un avocat este, pentru mulţi dintre ei, imposibilă fără ajutor specializat. Iar acesta este foarte greu de obţinut:
Persoanele deficiente de auz se confruntă cu lipsa de interpreţi ai limbajului mimico-gestual. Deocamdată, pe tot judeţul, sunt singurul interpret autorizat. Persoanele deficiente de auz vin şi mă solicită să le însoţesc la diferite instituţii şi eu nu mai ţin cont de programul meu de lucru, de nimic. Cât timp persoana are dosar la noi la asociaţie, conform legii, trebuie să îi ofer servicii.
Lista cu probleme este mult mai lungă şi vom reveni asupra subiectului.
Până atunci, vă lăsăm să vă gândiţi la un alt detaliu care le îngreunează viaţa surdo-muţilor: ştiaţi că limbajul mimico-gestual, limbajul semnelor, are dialecte?
