Ioan Baba – o perspectivă poetică din Voivodina

Publicat de Gabriela Rusu-Păsărin, 2 octombrie 2017, 15:32 / actualizat: 16 decembrie 2024, 20:25

Poetul născut în Seleuş, Voivodina, este o prezenţă remarcabilă în viaţa culturală a Serbiei. Publicist de vocaţie, Ioan Baba a fost redactor la postul de radio Novi Sad, ulterior redactor şef al programelor în limba română de la Postul Novi Sad. Nu doar spatiul radiofonic îl va pasiona, ci presa culturală în general. A scris în limba română la publicaţiile Libertatea, Tribuna Tineretului, Lumina şi în limba sârbă la Glas omladine şi Savremenost.

Dragostea pentru cultura română şi-o va manifesta şi prin activitatea susţinută ca vicepreşedinte (din 2003) al Societăţii Române de Etnografie şi Folclor din Voivodina. Este redactor şef al revistei de literatură, artă şi cultură Lumina şi membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii Scriitorilor din Voivodina.
A debutat cu versuri la Lumina în 1971 şi după un deceniu şi jumătate va conduce această prestigioasă revistă literară. Primul său volum publicat are un titlu simbolic: Popasuri în timp, paradigma temporală fiind o coordonată esenţială a universului său liric. Criticul literar Mihai Cimpoi defineşte două registre poetice în creaţia lui Ioan Barbu: unul interogativ – existenţial şi altul incisiv – sarcastic, ambele reuşind sa redefinească o realitate percepută acut, “descrierea infernului dantesc al contemporaneităţii: “Trebuie Timp/ Să zburăm peste abis// Doamne cât îi mai trebuie timpului/ Să înghită dezastrul….” (În abis).
I-au fost decernate numeroase premii, cele mai semnificative fiind Premiul „Valori ale spiritualităţii româneşti în afara graniţelor ţării” (Iaşi, 1998), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (Chişinău, 2000), Medalia de Aur “Lumina” (Novi Sad, 2007).

Făcând un slalom printre titlurile volumelor sale de poezii am putea să-l definim astfel pe Ioan Baba: A făcut un Popas în timp, ca un Preludiu imaginar În cuibul ochiului. Aşa a descoperit Oglinda triunghiulară care reflecta Poeme incisive. A făcut şi Năzbitii candide, s-au dovedit a fi doar Inscripţii pe aer. A oprit timpul pentru a-şi pune Cămaşa de rigoare. Numai aşa putea să scrie Cele mai frumoase poezii, Poemele. Şi toate au rezonat În urechea timpului şi s-au adunat în timp sub forma majestoasă a unei Icoane din Balcania. Din toate a resimţit acut o Stare de ţăndări şi a rămas fidel rostirii în limba română, ca o spovedanie pentru eternitate.
Din volumul În urechea timpului vă oferim câteva frânturi de versuri cu valoare de aforisme, generatoare a unei stări de reflecţie în faţa timpului ascuns în “cuibul ochiului”:
Anunţ
Căutând viitorul
Vând anii pe amintiri.
Predare
Când a ridicat mâinile
I-a căzut capul
Ţărmul
Vântul mângâie malurile
Apa bate gândurile
În trecere
Ne ivim într-un chiot
Ne ascundem într-o jale

A consemnat Gabriela Rusu-Păsărin, realizator în Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Regionale, Societatea Română de Radiodifuziune