Celebrarea zilei Naşterii Maicii Domnului este întâmpinată şi urmată de zile de post. Pentru a ţine o sărbătoare trupul şi sufletul trebuie „primenite”, iar postul are rostul de a curăţi de frupt şi de înfruntare chiar şi într-ale vorbei.

(varianta radiofonică a rubricii)

Aceste zile de post asigură sfinţirea zilei de naştere a Maicii Domnului şi sunt cunoscute drept „cercurile Sfintei Marii celei Mici”.

Întâmplător sau nu, prima zi din acest post impus, dar nu consemnat şi în calendarul religios coincide cu prima zi dintr-o săptămână de post înainte de sărbătoarea „Înălţarea Sfintei Cruci”, consemnată şi ca zi de post.

Este un post, se spune „nelegat la carte”, pe care unele femei îl ţin, în credinţa că astfel vor feri casa şi copiii de lovituri, arsuri şi de pagubă.

Şi tot credinţa populară spune că peste an sunt douăsprezece vineri, când se cuvine a nu se mânca nimic sau, pentru cine nu poate, doar după apusul soarelui o bucată de pâine. Cele douăsprezece vineri sunt înainte de Sf. Andrei, Crăciun, Stretenie, Patruzeci de Sfinţi, Blagoveştenie, Duminica Mare, Sânziene, Sf. Petru, Schimbarea la Faţă, Sf. Maria, Tăierea Capului Sf. Ioan şi Ziua Crucii. Ţinând „cercurile Sfintei Marii celei mici”, ca şi săptămâna până-n Înălţatrea Sfintei Cruci, implicit se respectă una din marile vineri de peste an.

Şi când sunt trei porunci, rostite sau nelegate la carte, atunci postul se respectă ca pe Sfânta Treime.

Cercurile Sfintei Marii Mici, înainte şi după celebrarea zilei numelui, zi de naştere a Născătoarei de Dumnezeu se ţin şi pentru a nu avea dureri în jurul capului, ca nişte cercuri dureroase. Poate de aceea brăcinarele bătrânelor erau bune, ca nişte cercuri care susţineau greul faptei şi verticalitatea trupului. Brâul-cerc este astfel simbol pentru ţinuta firii şi a trupului.

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune