Când e mare supărare, omul spune: „Din două, una… ori, ori” şi cale de mijloc nu mai e. Şi anul îl împărţise ţăranul în calendarul său tot în două: iarnă şi vară. Şi cum împărţirea, ruperea în două s-au separarea apelor nu-i lucru uşor de-mplinit, s-a pus pe seama unor divinităţi meteorologice care produc fenomene violente: tunete , fulgere sau viscole. Sunt circovii de iarnă (16-18 ianuarie) şi circovii de vară (15-17 iulie sau 16-18 iulie). Ei reprezintă „miezul”: circovii de iarnă, miezul iernii pastorale (începută la Sîmedru şi terminată la Sîngiorz) şi circovii de vară, miezul verii pastorale (de la Sângiorz până la Sâmedru).

(varianta radiofonică a rubricii)

Circovii de vară sunt răi. Se şi spune ca un avertisment pentru cine nu-i respectă: „o fi luat din circovi” sau „lovit de circovi”.Cum sunt socotiţi răspunzători de fenomene meteorologice năprasnice, tunete, fulgere, circovii încep cu supărare.Ziua de 15 iulie este rezervată în calendarul popular  unei reprezentări mitice în Panteonul românesc, năprasnică asemeni circovilor, numită Ciurica. Este ziua când nu trebuie să fie ceartă  în familie, ca să nu fie tot anul.Se crede că acela care va fi bătut în această zi, va fi bătut tot anul. Dar femeilor le este îngăduit să-şi bată bărbaţii, iar ei trebuiau să-ndure, o dată în an. Tot o dată în an femeia e „mai mare” ca bărbatul, de Bobotează şi tot o dată în an egală cu bărbatul, la 29 august.Numai o dată îi este îngăduit să-şi bată bărbatul, bănuim, cu vorba, că altfel chiar ar fi supărare, mai ales la olteni. Cine a mai pomenit cocoş bătut de găină?

Iar când găina cântă ca şi cocoşul e semn de piază rea!

Dar calendarul popular conferă egalitate femeii cu bărbatul.

Ciurica e sărbătoare ţinută cu sfinţenie în credinţa că să ne ferească Dumnezeu de bătaia ciungului şi de dragostea şchiopului, că de omul însemnat să-ţi tai poala şi să fugi. Iar vorba vine de la Chiric şchiopul, divinitate populară care a preluat numele de celebrare a sfântului mucenic Chiric din Calendarul ortodox consemnat la aceeaşi dată, 15 iulie.

„Astâmpără-te că vine Ciurica”! – este expresia cu care se ameninţă copiii neastâmpăraţi: bătaia şi cearta de Ciurica nu se uită tot anul! Se şi spune: rabdă un ceas şi îi trăi un an! Fără supărare de Ciurică şi tot anul va fi fără supărare! Ca şi: gura tăcută nu umblă bătută. Despre supărarea fiecăruia e bine să nu se vorbească, să n-aibă duşmanii de ce se bucura sau, după expresia istoricului Nicolae Iorga: „Nu întuneca cerul cu supărarea ta”. Şi mai ales „supărarea, oricât de adâncă ar fi, de azi pe mâine să n-o duci” (Ioan Slavici).

Foto: Dan Păsărin, arhiva personală

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni în structura centrală a  Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune