Boala celiacă (intoleranţa autoimună la gluten) este o afecţiune cronică autoimună care afectează în principal intestinul subţire și care este declanșată de ingestia de gluten la persoane predispuse genetic.

Boala celiacă este în prezent recunoscută drept o afecţiune sistemică, care poate afecta și alte sisteme și organe. Acest caracter sistemic al bolii presupune că manifestările clinice pot fi foarte variate, de la tulburări digestive (balonare, diaree, dureri abdominale recurente) la probleme extra-digestive (tulburări neuro-psihice, hematologice, osteo-articulare, endocrinologice).

Este una dintre cele mai frecvente afecţiuni digestive cronice, afectând aproximativ 1% în populaţie. Cu toate acestea, afecţiunea este sever subdiagnosticată, iar lipsa diagnosticului expune pacienţii la complicaţii.

Ce este glutenul?

Glutenul este un termen generic care grupează proteinele din grâu, secară și orz, cereale care sunt dăunătoare pacienţilor cu boala celiacă. Consumul glutenului de către acești pacienţi declanșează o reacţie imunologică la nivelul intestinului subţire cu distrugerea mucoasei intestinale și cu malabsorbţia consecutivă a nutrienţilor.

Cine este la risc de a dezvolta boala celiacă?

Riscul de a dezvolta boală celiacă este crescut la rudele de gradul 1 ale pacienţilor deja diagnosticaţi, precum și la cei care au alte afecţiuni autoimune precum tiroidită autoimună sau diabet zaharat tip 1.

Cum se manifestă boala celiacă?

În trecut, boala celiacă era considerată o afecţiune a copilăriei, prezentarea tipică era a unui copil cu diaree, distensie abdominală, eșec al creșterii sau chiar scădere ponderală.

Ulterior, boala a fost recunoscută din ce în ce mai mult și la adulţi, unde prezentarea este adesea fie cu manifestări digestive estompate, intermitente, fie cu manifestări extraintestinale. Boala celiacă poate fi însă și asimptomatică.

Cum se pune diagnosticul de boală celiacă?

Diagnosticul de boală celiacă se stabilește pe baza dozării unor anticorpi specifici din sânge și pe baza evaluării mucoasei intestinale prin endoscopie digestivă superioară cu biopsii multiple.

Este foarte important ca testele diagnostice să fie efectuate atunci când pacientul este pe dietă ce conţine gluten, și să nu adopte din proprie iniţiativă dieta fără gluten fără o evaluare medicală prealabilă.

Diagnosticul diferenţial trebuie făcut cu alte afecţiuni care pot produce leziuni similare la nivelul intestinului subţire, precum și cu alte afecţiuni induse de gluten, cum sunt alergia la grâu sau sensibilitatea la gluten non-celiacă.

Cum se tratează boala celiacă?

Excluderea glutenului din alimentaţie asigură vindecarea mucoasei intestinale și evitarea complicaţiilor acestei afecţiuni. În cazuri foarte rare poate apărea boală celiacă refractară. Dieta fără gluten se menţine pe durata întregii vieţi.

Urmărirea pacientului cu boală celiacă. Complicații

După stabilirea diagnosticului și instituirea dietei fără gluten, pacientul trebuie să meargă periodic la control conform recomandărilor medicului gastroenterolog.

Printre complicaţiile bolii celiace amintim cele nutriţionale (anemie, osteopenie/osteoporoză) dar și riscul de a dezvolta alte boli autoimune, precum și o serie de malignităţi (limfom, cancer esofagian, cancer intestinal).