În Anul european al patrimoniului cultural, marcat şi de un dublu context festiv naţional: 90 de ani de radiofonie şi 100 de ani de statalitate modernă, Radio România, prin Serviciul Patrimoniu Cultural şi Arhive, pune la dispoziţie, începând de astăzi, istoria sonoră a României pe noua platformă multimedia www.radio-arhive.ro.

Proiectul de punere în circulaţie, în etape succesive, a celei mai vechi şi mai importante arhive media a ţării, memoria radioului public, demarează în mod simbolic la 1 decembrie 2018 şi conţine o pagină permanentă „1918”, ce restituie prin documente reflectarea radiofonică a unui eveniment ce a marcat istoria şi conştiinţa naţională. Pagina a fost susţinută prin programul Centenar al Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale.

www.radio-arhive.ro reuneşte colecţiile de documente scrise şi sonore ce alcătuiesc arhiva naţională radiofonică, o cale prin care se întoarce către public un tezaur naţional creat în 9 decenii de funcţionare neîntreruptă în spaţiul public a Radio România.

Noile tehnologii permit crearea un instrument de punere în valoare şi aducere în actualitate a patrimoniului arhivistic, devenit un „patrimoniu viu”, prin introducerea în circuitul public a documentelor radiofonice istorice şi culturale. Acestea sunt puse la dispoziţie conform unei structuri tematice, emisiunile emblematice ale postului se regăsesc de asemenea ordonate alfabetic (Emisiuni A-Z), iar vocile marilor personalităţi care s-au perindat de-a lungul timpului în faţa microfonului pot fi găsite în secţiunea Personalităţi.

Dacă bogăţia arhivelor radiofonice este cunoscută publicului cu precădere sub brandul Fonoteca de Aur, este aproape necunoscut faptul că prin aplicarea primului Regulament de Organizare şi Funcţionare al instituţiei, aprobat la 30 septembrie 1932, ce prevedea obligativitatea depunerii la arhivă (Biblioteca) a unui exemplar din textul conferinţelor ţinute la microfon, s-a ajuns la o situaţie singulară printre celelalte radiodifuziuni europene: constituirea unui fond de manuscrise radiofonice conservate în Arhiva Scrisă, manuscrise semnate de marile nume ale culturii româneşti: Mircea Eliade, E. Lovinescu, Mihai Ralea, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu, Mihail Sebastian, Gh. Brătianu, C.C. Giurescu, Alice Voinescu… intelectualii vremii care au înţeles potenţialul formativ al noului mijloc de comunicare.

Documentele audio (discuri, la începuturi, completate după 1950 cu înregistrări pe bandă magnetică) sunt tezaurizate în Arhiva Sonoră (Fonoteca Radio), unde se găsesc, pe diferite suporturi, circa 132.000 ore de înregistrări, iar o persoană ar putea petrece 15 ani de audiţie non-stop în încercarea de a parcurge materialul sonor. Ar fi greu de întocmit o listă a marilor voci conservate în Fonoteca Radio, aici reunindu-se tot ce a fost semnificativ în istoria şi cultura românească: de la N. Iorga, I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu la Octavian Goga, Ion Minulescu, Liviu Rebreanu sau Tudor Arghezi, actori de legendă, spectacole, concerte şi interpretări inegalabile…

Punctul de pornire al acestei construcţii a fost interesul crescând, ce se cere cultivat prin instrumente adecvate, al unui public tot mai larg pentru trecut / istorie / arhive / documente, coroborat cu sensibilitatea, dovedită prin acţiuni şi atitudini, a societăţii civile pentru recuperarea şi valorificarea patrimoniului cultural. Nu în ultimul rând, iniţiativa de actualizare, prin recursul la noile tehnologii, a unor documente provenind în cea mai mare parte din Fonoteca de Aur, în anul ce marchează momente istorice cu mare încărcătură emoţională şi simbolică, ţinteşte să atragă noi categorii de public şi, desigur, noi generaţii.

www.radio-arhive.ro răspunde unei aşteptări legitime a societăţii civile, interesată de moştenirea culturală, unei cerinţe variat şi repetat formulate a publicului ascultător al Radio România de a putea regăsi, într-un spaţiu virtual accesibil, secvenţele de vârf ale creaţiei radiofonice, precum şi momentele-cheie ale istoriei naţionale.

Documentele puse la dispoziţie sunt protejate de legislaţia din domeniu fiind destinate unei utilizări strict private.