Marele Mucenic de la Tesalonic, Sfântul Dumitru, este de regăsit şi în calendarul popular cu numele de Sâmedru. Dacă Sângiorzul (23 aprilie) încuie iarna şi înfrunzeşte codrul, Sâmedrul încuie vara şi desfrunzeşte codrul. În această seară se face focul de Sâmedru, motiv de bucurie şi petrecere. Se aduce un brad din munte, se pune într-o groapă împreună cu lemne uscate şi se dă foc. Se adună în jurul focului tineri şi vârstnici. Femeile aduc covrigi, nuci, mere, pâine caldă, colăcei anume făcuţi şi unşi cu miere şi împart copiilor. Aceştia strigă: „Hai la focul lu’ Sâmedru!” Tineri sar peste foc în credinţa că anul viitor le v-a aduce împlinirea sorţii: căsătoria.

(varianta audio a rubricii)

La plecare, fiecare ia un tăciune, pe care îl aruncă în grădinile cu pomi, ca să fie poame în vara viitoare.

În ziua de Sfântul Dumitru nu se lucrează. În Oltenia este credinţa că aceluia care va respecta această sărbătoare îi vor fi ferite vitele de lupi.

Se crede că usturoiul se seamănă până în această zi. Acum se tunde ritual coama cailor, se fac pronosticuri despre iarnă. Ciobanii aştern dulama în mijlocul oilor. Dacă pe aceasta se va aşeza o oaie neagră e semn că iarna va fi blândă; dacă se va aşeza o oaie albă, va fi iarna grea. Dacă va fi lună plină şi cer senin, iarna va fi bună, de va fi cer acoperit de nori, va ploua sau va ninge, sunt semne că iarna va fi aspră cu ger.

Ziua de Sfântul Dumitru e şi ziua soroacelor, când se încheie noile învoieli şi nu de puţine ori mai sunt şi supărări, după zicala:

La Sângiorz se încaieră câinii

La Sâmedru se bat stăpânii

    Dar noile învoieli aduc şi veselie.

La 27 octombrie este Sfântul Dumitru cel Nou, frate cu Sfântul Dumitru, respectat pentru ca oamenii să fie feriţi de boli şi lovituri.   Şi uite-aşa, cu vara închisă şi codrul desfrunzit aşteptăm zilele lui brumar!

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator emisiuni, Grupul Operativ al Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune