Cetățenii și-au exprimat opinia în privința ceasurilor, acum e rândul liderilor naționali să acționeze.

Vreme de mai bine de două decenii, cetățenii și-au reglat ceasurile pentru ora de vară și cea de iarnă, sincronizați la nivelul întregii UE.

Însă o consultare a Comisiei Europene, dintr-acele pe care Bruxelles-ul le face cu regularitate, dar de obicei fără să suscite prea mult interes, pe această temă, a atras un remarcabil număr de 4,6 milioane de răspunsuri. Aproximativ 86% au declarat că vor să renunțe la schimbare și să mențină ceasurile la fel pe tot parcursul anului.

Ora de vară a fost adoptată pentru prima dată de Germania în 1916, iar apoi în doar câteva săptămâni și de Regatul Unit, pentru a se economisi energie și pentru a se permite fabricilor să lucreze mai mult în timpul primului război mondial. Practic, dându-se ceasurile cu o oră înainte vara, o oră de lumină solară de dimineață este mutată seara.

Cea mai mare parte a restului Europei a adoptat practica în anii ’70, din cauza șocului petrolier. O lege UE din 1996 cere ca toate cele 28 de state să-și dea ceasurile înainte cu o oră în ultima duminică din martie și apoi să le dea înapoi în ultima duminică din octombrie.

Acum, un sondaj la nivelul UE arată că există un larg consens pentru a se renunța la schimbare, în întreaga Europă – deși cetățenii germani par să fi participat într-un număr deosebit de mare.

Cam 76% dintre respondenți au afirmat că au experimentat efecte „negative” din cauza acestor schimbări bianuale. Avansul tehnologiei face ca argumentul economisirii energiei să-și piardă din validitate. Cercetările Parlamentului European au constatat că schimbarea orei reduce consumul de energie cu numai 0,5-2,5%, în funcție de țară.

Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, are prin urmare dreptate să propună renunțarea la schimbarea orei. Însă țărilor trebuie să li se permită să aleagă dacă vor adopta permanent ora de vară sau cea de iarnă, în funcție de de cum e mai convenabil pentru localizarea lor geografică.

Adoptarea actualei ore de vară pentru întreg anul nu ar fi bună pentru toți, după cum a constatat Regatul atunci când a experimentat această idee în 1968-1971, dar a renunțat la ea când a văzut că iarna răsăritul are loc la ore inacceptabil de târzii în nordul țării.

Unele țări s-ar putea folosi de acestă modificare și pentru a-și ajusta fusul orar. Spania, de exemplu, unde mulți consideră că țara e în fusul orar „greșit” de când dictatorul Francisco Franco a mutat-o cu o oră înainte în 1942, din solidaritate cu Germania lui Hitler, ar putea opta să revină în linie cu Portugalia vecină și cu Regatul Unit. Va fi important totuși să se asigure că nici o schimbarea nu va face ca Irlanda de Nord post-Brexit să fie într-un fus orar diferit de Republica Irlanda.

Propunerea dlui Juncker trebuie acum să fie transpusă în planuri formale, iar ideea va trebui să fie sprijinită și de guvernele naționale și Parlamentul European.

Însă puterea sentimentului insuflat de sondaj arată că liderii naționali ar trebui să sprijine ideea. Pentru o UE care este uneori criticată ca fiind prea detașată de realitatea cetățenilor ei, aceasta este o oportunitate de a arăta că, de data asta, acționează fix la timp.