Miezul lucrurilor e cel mai bun, se spune, dar tot el e cel ce poate ascunde răul (viermele care roade dinlăuntru).

(varianta audio a rubricii)

Miezul verii este la Circovii de vară, la mijloc de iulie timp de două sau trei zile. Se numesc Cercurile Mărinii, pentru că metafora cercului, cel ce îngrădeşte, strunga motivează bolile trupului sau ale minţii.

Dacă nu este respectată sărbătoarea circovilor de vară se pot dezlănţui fenomene meteorologice aducătoare de stricăciuni: fulgere, tunete, trăsnete.

Caracterul pugnitiv al sărbătorii e consemnat într-o poveste: „Un popă, făcându-se mai breaz ca noi şi ca să ne facă şi pe noi să muncim în aceste sfinte sărbători ţinute de moşi–strămoşi cu multă sfinţenie, s-a dus în aceste zile de sărbătoare să strângă nişte fân cosit de curând. Noi, nu, că sunt Circovii şi-l loveşte ceva, de rămânem fără el; el, nu, că are să-i ciricăie el! Şi nici una, nici alta, se duce şi se apucă de strâns fânul. Ce se întâmplă? Un trăsnet cade din cer senin, aprinde fânul şi ne omoară pe bietul popă! Aşa vor păţi toţi cari nu ascultă de noi, ăştia, bătrânii, şi, de n-ai bătrâni la casă, trebuie să-l cumperi (s.n.), zice un proverb bătrânesc!”.[1]

 Cel ce nu respectă Circovii cu nelucru se spune că „se dă drumul necuratului de unde e legat, iar omul are vedenii, halucinaţii etc., se scoală pocit la faţă”.[2]

În Circovii Mărinii nu e bine nici să te piepteni, „e rău de pocituri, lovituri, luat din iele”.[3] Decât pocit, mai bine cu părul vâlvoi. E bine de cei ce au două fire. Aranjează părul cu cărare.

Circovii de vară anunţă mijlocul verii pastorale, e jumătate timp între Sângiorz şi Sâmedru.

 Mărina măcinica

La 17 iulie se serbează Mărina măcinica, Sfânta Mucenică Marina. Sunt interdicţii de lucru.

În Oltenia, Mărina se ţine ca fiind rea de piatră, stricând culturile, în special cânepa. „Nu se toarce, nu se coase, nu se taie în potloage şi nici cu foarfecele nu se umblă”.[4]

Sărbătoarea se ţine de poceală, de muţeală, de pocinoage, de vărsat, de sminteală, de ameţeală, de săgetătură, de lovitură, de draci.

De Mărina se dă o anume pomană alcătuită din mături de pelin cules în această zi, însoţite de un pui de găină, vin, ouă fierte, castraveţi cruzi, mere dulci, covrigi, colaci. Se dă de pomană doar femeilor şi copiilor.

E sărbătoare, pe care ar trebui să o respectăm cu nelucru, dar doar o zi!

Text și lectură:  Gabriela Rusu-Păsărin, realizator emisiuni la Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune

 

 

[1] Th. D. Speranţia, op. cit., I, f. 269.

[2] Th. D. Speranţia, op. cit., V, f. 264.

[3] Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Bucureşti, Editura Saeculum I.O., 1997, p. 109.

[4] Adrian Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Bucureşti, Editura Minerva, 1976,  p. 190.