Summitul UE – Balcanii de Vest şi multiplele manifestări organizate în paralel la Sofia timp de trei zile săptămâna trecută, de miercuri până vineri, au reliefat impasul de ansamblu al politicii europene în regiune, dar şi punctele de vedere divergente pe care statele occidentale le au faţă de această regiune. Cei care au urmărit summitul au rămas dezamăgiţi deoarece au înţeles că în realitate perspectiva europeană a celor şase din Balcanii de Vest (FRI Macedonia, Albania, Muntenegru, Kosovo, Serbia şi Bosnia-Herţegovina) este cel puţin foarte îndepărtată – dacă nu chiar mai rău. În timpul reuniunii de joi, ţările care au afişat cele mai serioase opoziţii la posibilitatea unei noi extinderi au fost Franţa şi Olanda. Argumentele de bază ale francezilor şi olandezilor sunt ultimele extinderi ale UE care au creat un dezechilibru între Est şi Vest. Exemplul cel mai caracteristic sunt considerate ţările de la Vişegrad, în special Ungaria şi Polonia care, în esenţă, anulează progresul în gestionarea unor probleme, cum ar fi cea a refugiaţilor.

Summitul din iunie

Obiecţii concrete, dar şi îngrijorări mai generale ale marilor state din Occident cu privire la crima organizată din Balcanii de Vest sunt de asemenea o frână pentru perspectiva de aderare a celor şase state. La summitul din iunie se va decide parcursul Albaniei şi al FRI Macedonia. Atunci, după cum a explicat pentru ziarul nostru comisarul pentru extindere Johannes Hahn (la un dineu cu ziarişti europeni desfăşurat miercuri la Sofia), se va decide, într-adevăr, parcursul celor două ţări, dar într-un mod care este departe de a duce la o direcţie fără obstacole şi în linie dreaptă spre Europa. Dimpotrivă, parcursul lor va fi analizat foarte sever şi în multe etape complicate. În primul rând, Bruxelles-ul doreşte să evite cu orice chip reluarea unui scenariu Bulgaria-România care au fost integrate în Europa sub un regim de monitorizare sporită.
Pentru Tirana şi Skopje există o dată estimată pentru începerea negocierilor de aderare (2023) care ar duce la mult dorita intrare în UE în 2025. Va trebui însă pentru început să se realizeze o examinare a acquis-ului comunitar pentru ţările respective. Practic, înseamnă că în luna iunie, Albania şi FRI Macedonia vor primi o recomandare pozitivă pentru începerea negocierilor de aderare la UE. Experienţa cea mai recentă este cea a Croaţiei, pentru care negocierile de aderare au durat aproape opt ani. Este absolut clar că pentru Albania şi FRI Macedonia, negocierile vor dura mai mult.
Prin urmare, chiar dacă Skopje şi Tirana primesc în luna iunie o dată pentru începerea negocierilor de aderare, finalizarea lor va fi o altă chestiune. În linii generale, în Comisia Europeană există concepţia următoare: dacă una dintre cele două ţări nu reuşeşte să primească o invitaţie în luna iunie, atunci acest lucru o va afecta şi pe cealaltă. Dacă însă FRI Macedonia primeşte invitaţie în luna iunie, atunci ar putea fi şi în beneficiul Albaniei care a fost subiectul cel mai dificil la summitul desfăşurat al Sofia în urmă cu câteva zile. Mai ales Franţa consideră că o combatere eficientă a mafiei din Albania este o precondiţie pentru „deschiderea” negocierilor de aderare.
Însă din partea Comisiei se subliniază că politica uşilor deschise este mai eficientă decât perpetuarea aşteptării. „Fie vom exporta stabilitate, fie vom importa instabilite” a spus pentru ziarul nostru Hahn, semnalând că analizarea situaţiei generale arată că – în ciuda problemelor existente- fiecare dintre ţările din regiune au făcut progrese, în special în comparaţie cu doi sau cu mai mulţi ani în urmă. Chiar dacă recunoaşte că în regiune acţionează influenţe externe, Hahn apreciază că „principala sursă de instabilitate se află chiar în interiorul regiunii”. Astfel că în ciuda unei atitudini generale pozitive, Comisia Europeană rămâne ataşată principiului inexistenţei unor probleme bilaterale. „Nicio ţară nu va intra în UE dacă anterior nu şi-a rezolvat diferendele bilaterale cu vecinii” a explicat Hahn, subliniind: „Nerezolvare echivalează cu neparticiparea”.