Urâte sunt Babele! Da’ parcă s-a auzit vreodată de babă frumoasă şi copil cuminte? Aşa a lăsat Dumnezeu! E un fel de canon! Se spune că ursitoarele ursesc firea omului, năravul şi dragostea pentru lucruri. La astea n-ai cum să te împotriveşti. Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus şi la Duminica Tomii promis! Tot bătrânele spun că Dumnezeu ne-a lăsat puterea de a ne alege cum ne va fi tot anul: alegem o babă, una din cele 9, de la 1 la 9 martie; cum va fi vremea în acea zi, aşa vor fi şi firea şi norocul omului tot anul. Da’ ce să alegi? Că toate babele sunt… frumoase de-ţi vine să te-ntorci din drum! Norocul e însă noroc. Se şi spune: Cum ţi-o fi norocul! Aşa că, alegi o babă, după pofta inimii şi vezi norocul de peste an.

(varianta audio a rubricii)

Babele sunt urâte, moşii sunt mai blânzi! Ca moşii, mai îngăduitori, inimă de bărbat, mai slabi de înger! Se şi spune despre ei: baba-i rea, moşu-i mai bun! Ea are gura mare, de se stârneşte viscolul şi lapoviţa, el mai blând, ţi se mai lumină-n faţa ochilor, ţi se încălzeşte inima de un cuvânt bun, spus mai rar, e drept… da’ e bun, că e sfătos. Sunt şi moşii de iarnă sau moşii de piftii. De moşi se vorbeşte peste an: moşi de iarnă, moşi de vară, moşi de toamnă…
Babele vin o dată cu Baba Dochia. Nimic n-ar da baba din casă, că e zgârcită.
Moşii, mai blânzi sunt mai darnici. De ziua lor se dă de pomană mâncare şi vasele în care se pune mâncarea. Să fie pe lumea cealaltă! Dar să nu se uite că babele tămâie şi poartă lumina! Moşii rânduiesc pomenile cele mari. Aşa a rânduit şi ţăranul în calendarul său popular!

Mucenicii

În calendarul creştin ortodox sunt consemnaţi Sfinţii 40 mucenici din Sevastia, o zi de ofrande alimentare specifice. Mucenicii sunt în prag de primăvară, început de marţ, iar curăţirea locurilor de uscăturile rămase din iarnă e o sarcină a fiecărui gospodar. Aprinderea focurilor are semnificaţii multiple: se curăţă locul, se purifică spaţiul, se alungă gerul şi se invocă venirea căldurii. Când e vâlvătaia mai mare, membrii familiei sar peste foc zicând:

Cum au trecut sfinţii
Prin foc şi prin apă,
Aşa să trecem şi noi.

În Oltenia copiii bat cu toiagele în pământ, în jurul focului zicând:

Intră frig şi ieşi căldură
Pe la noi prin bătătură.

Alimentele rituale specifice acestei sărbători sunt mucenicii, copturi sub formă de om, albină, pasăre sau colac. Sunt moşi de păresimi sau sfinţi.


În Gorj, în dimineaţa de Mucenici bătrânele fac din mălai un „pupoi”. Îl turtesc şi îl ia „cu ţeava” (ţeava de la suveica de la război) şi numără 44 de semne pe pupoi şi bani (câţi copii sunt în casă). Coace pupoiul în cuptor şi când îl scot îl ung cu miere de stup şi îl taie în atâtea părţi câţi copii sunt în casă. Bine-ar fi, zic bătrânele ca toţi copiii să găsească un ban, e semn de noroc. Sigur însă primul care găseşte banul este norocosul familiei. Acesta este pupoiul casei. Bătrânele fac încă unul, pe care-l dau de pomană, însoţit de fuior şi poame: simbol al vieţii care se toarce, fuiorul aminteşte tuturor că fiecare sărbătoare trebuie cinstită, fiecare zi frumos trăită.

Text şi lectură: Gabriela Rusu-Păsărin, realizator, Departamentul Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune