Fiecare zi din săptămâna Brânzei (cu excepţia zilei de miercuri) este zi de sărbătoare care culminează cu ziua de duminică, Duminica Lăsatului de sec de Brânză, Lăsatul secului pentru Postul Mare, zi ce adună semnificaţiile tuturor sărbătorilor: şi de excese alimentare şi bahice, petreceri la care participă întreaga comunitate, dar şi acte rituale de pregătire pentru întâmpinarea celei mai mari sărbători a creştinităţii, Învierea Mântuitorului.

(varianta audio a rubricii)

În zona Olteniei Strigarea peste sat e sfântă. Participă tot satul, tinerii (mai ales băieţii) se împart pe grupuri. Merg pe câte o colină şi strigă câte-n lună şi în stele despre fetele leneşe, fetele care nu se căsătoresc de rele ce sunt, ca şi despre holteii care nu se hotărăsc să se căsătorească.

Tot la Lăsatul Secului pentru Postul Mare se duce ploconul naşului şi se sărută mâna naşei, că ea a-nvelit-o şi dezvelit-o pe mireasă, statuându-i poziţia de nuntită, măritată.
În noaptea Lăsatului de Sec se petrece cu lăutari, asta pentru că după ce-ncepe Postul Mare, petrecerile şi nunţile sunt oprite. Noaptea se aprind focuri.

Tinerii sar peste flăcări, într-un gest de purificare a trupului, urmând ca alimentaţia restrictivă la dulce să ducă la deplina purificare a trupului, iar gândul bun, vorba cuviincioasă să cureţe sufletul. Se spune, degeaba ţii post de dulce dacă gura ţi-e spurcată de vorbe rele, iar gândul pizmuieşte.
Este şi obiceiul de a mânca un ou fiert sau copt, pentru a li se părea Postul uşor şi scurt, dar şi pentru a fi „tari” (adică sănătoşi) precum oul şi fecunzi ca bănuţul oului. Bine e când îl mănânci să zici:

Ou-ouşor
Să-mi fie postul uşor.

Şi tot acum tinerii nu uită vorba veche bătrânească:

Şapte săptămâni din Post
De când la mândra n-am fost.

Text şi lectură: Gabriela Rusu – Păsărin, realizator, Departamentului Studiourilor Teritoriale, Societatea Română de Radiodifuziune